Tweet
Saveta Zegrean
11 ore
Părintele ARSENIE BOCA – "Sfântul Ardealului"
Mărturii – Părintele Arsenie Boca – “o viaţă închinată schimbării vieţii noastre”
Sfantul Ardealului, evocat de ultimul sau ucenic
– parintele Pantelimon de la Manastirea Ghighiu
(sursa Formula AS)
La manastirea Ghighiu, in buza Ploiestiului, isi traieste batranetile unul dintre ultimii ucenici ai
Parintelui Arsenie Boca, cel numit cu atata dragoste si evlavie, "Sfantul Ardealului".
Cu mult inainte sa-ti dea binete si sa-ti vorbeasca, parintele Pantelimon te intampina cu un
zambet cat o latifundie de lumina, plutind spre tine printre stupii de-albine pe care ii pastoreste in
clipele dintre rugaciuni. Chipul sau ascutit prin post aspru, pe care flutura o barba alba si rara, iradiaza
un soi de inocenta copilareasca, in vreme ce ochii par ca tradeaza o taina care il bucura permanent.
Taina si bucuria credintei traite deplin. La 83 de ani, viata sfintiei sale e un sir de incercari pe care le-a
transformat in trepte spre mantuire. Asa l-a invatat duhovnicul sau dintai, parintele Arsenie Boca, a
carui amintire o poarta nestinsa in suflet si despre care vorbeste greu. Smerit, batranul calugar de la
Ghighiu se teme sa nu fie acuzat de trufie, facandu-si, Doamne fereste, reclama, pe renumele celui mai
mare duhovnic al Transilvaniei.
In anii '50, parintele Pantelimon a fost calugar la manastirea Brancoveanu, de la Sambata de
Sus, din Fagaras. Pe urma, a suferit pentru credinta in temnitele comuniste mai multi ani. I s-a interzis
sa reintre in manastire si abia in 1980 s-a adapostit la Ghighiu, unde a fost preotit si unde slujeste si
azi. Interviul pe care il publicam a fost realizat in toamna anului 2007.
"Un cuvant ca de foc"
– Cum l-ati cunoscut pe Parintele Arsenie Boca?
– Aveam vreo 18 ani cand am mers sa-l vad pe Parintele despre care se dusese vestea, la
manastirea Sambata de Sus, din Fagaras. El era in mijlocul unei miscari de reinviere duhovniceasca
grozava. Duminica de duminica se adunau puhoaie de oameni din toti muntii din jur, la Sambata, sa-l
vada si sa-l asculte pe Parintele Arsenie. Avea un cuvant ca de foc si o putere foarte mare asupra
oamenilor. Eram curios ce fel de om al lui Dumnezeu este acesta, de vorbeste atata lume despre el. Si
am stat in multime cuminte, pana s-a terminat predica. Atunci, Parintele a venit printre oameni, ii
privea scurt si le spunea ce trebuinte au si ce sa faca. La un moment dat, il vad ca se uita spre mine simi
spune: "Copile, sa te duci sa faci armata si apoi sa ma cauti. Numai atunci vom vorbi despre
calugarie". Am ramas intepenit. Eu nu venisem cu gandul sa ma calugaresc, ci doar sa-l vad, dar dupa
ce l-am vazut, mi-a trecut prin minte fulgerator ca as vrea sa-i fiu alaturi in manastire.
– Si ce-ati facut?
Părintele ARSENIE BOCA – "Sfântul Ardealului"
Mărturii – Părintele Arsenie Boca – “o viaţă închinată schimbării vieţii noastre”
– Am tacut, mirat ca mi-a cunoscut gandul, si la o vreme am plecat. N-am mai dat pe la
manastire un an, doi, pana m-am dus in armata si acolo m-a cutremurat pentru prima data puterea lui
Dumnezeu si mi s-a intarit convingerea ca trebuie sa ma calugaresc.
– In ce fel vi s-a aratat puterea lui Dumnezeu? Ce s-a intamplat?
– Eram pe un camp, adunati in front, cateva plutoane de soldati. Si un ofiter ne vorbea despre
noile timpuri care se deschid si ca noi, astia de la tara, care avem gargauni in cap si credem in
Dumnezeu, ar trebui sa punem mana pe carte, sa ne luminam si sa devenim de ajutor tarii. Ne spunea
ca Dumnezeu nu exista si ca numai pregatirea profesionala si ravna ne pot salva. Altcineva nu-i sa ne
ajute. Si deodata s-a scuturat cerul si a inceput sa ploua cu galeata si sa trasneasca. Trasnetele erau tot
mai aproape de noi. Al treilea fulger a lovit niste brazi chiar in spatele nostru si a izbucnit valvataie
mare. Atunci, toti am scapat armele din maini, am cazut in genunchi si ne-am facut cruce. Chiar si
ofiterul cel indracit. Pe urma, s-a potolit ploaia si ne-am reluat pozitiile. Eu am zambit, iar ofiterul m-a
vazut. "Ce razi, ma? Si de ce ti-ai facut cruce?" I-am raspuns: "Eu mi-am facut cruce ca sa ma apere
Domnul. Dar dumneavoastra de ce v-ati inchinat, daca nu credeti in Dumnezeu?" A tacut suparat.
– Dupa ce v-ati satisfacut stagiul militar, v-ati dus la Sambata?
– Da. De data asta, eram hotarat sa ma calugaresc. Si Parintele Arsenie m-a intampinat ca si
cum eram cunostinte vechi. Trecusera cativa ani... Am inceput sa muncesc pentru manastire, sa asist la
slujbe si sa fac totul pentru a fi tuns in monahism.
"Cand te privea, te paraliza"
– Cum vi-l amintiti pe Parintele Arsenie din acea vreme?
– Nu era voinic, ci subtire si inalt. Dar desi era destul de fragil, parea extrem de puternic. Avea
o atitudine foarte darza, mandra, si se impunea unde aparea, fara nici un efort. Puterea lui era mai ales
in ochi. Cand te privea, te paraliza. Avea o autoritate care venea din interior prin privire, ca o forta in
fata careia nu-ti ramane decat sa te supui. Nu era nevoie sa faca vreun gest, caci iti spunea din ochi ce
sa faci. Te facea sa plangi sau sa te bucuri, dupa cum iti era sufletul, usor sau greu de pacate.
– Dar de unde ii venea aceasta putere? Era foarte tanar, avea in jur de 30 de ani pe-atunci.
Cand a avut timp sa creasca duhovniceste atat de mult?
– De la Dumnezeu, de unde altundeva? Avea o putere de rugaciune mare, iar Dumnezeu le da
mult acelora care stiu sa se roage. Lui i-a dat darul acesta de a patrunde in sufletul fiecaruia si de a-i
cunoaste pacatul. Si vazand lumea ca Parintele ii stie betesugurile si ii da si leacurile, fara sa apuce sa
se marturiseasca, a crezut in el ca e omul lui Dumnezeu si l-a ascultat.
Ador
ComenteazăDistribuie
21Tu, Kristina Valentina Vosneseschi şi alţi 19
Comentarii
Costel Efimov amin
11 ore
Părintele ARSENIE BOCA – "Sfântul Ardealului"
Mărturii – Părintele Arsenie Boca – “o viaţă închinată schimbării vieţii noastre”
Sfantul Ardealului, evocat de ultimul sau ucenic
– parintele Pantelimon de la Manastirea Ghighiu
(sursa Formula AS)
La manastirea Ghighiu, in buza Ploiestiului, isi traieste batranetile unul dintre ultimii ucenici ai
Parintelui Arsenie Boca, cel numit cu atata dragoste si evlavie, "Sfantul Ardealului".
Cu mult inainte sa-ti dea binete si sa-ti vorbeasca, parintele Pantelimon te intampina cu un
zambet cat o latifundie de lumina, plutind spre tine printre stupii de-albine pe care ii pastoreste in
clipele dintre rugaciuni. Chipul sau ascutit prin post aspru, pe care flutura o barba alba si rara, iradiaza
un soi de inocenta copilareasca, in vreme ce ochii par ca tradeaza o taina care il bucura permanent.
Taina si bucuria credintei traite deplin. La 83 de ani, viata sfintiei sale e un sir de incercari pe care le-a
transformat in trepte spre mantuire. Asa l-a invatat duhovnicul sau dintai, parintele Arsenie Boca, a
carui amintire o poarta nestinsa in suflet si despre care vorbeste greu. Smerit, batranul calugar de la
Ghighiu se teme sa nu fie acuzat de trufie, facandu-si, Doamne fereste, reclama, pe renumele celui mai
mare duhovnic al Transilvaniei.
In anii '50, parintele Pantelimon a fost calugar la manastirea Brancoveanu, de la Sambata de
Sus, din Fagaras. Pe urma, a suferit pentru credinta in temnitele comuniste mai multi ani. I s-a interzis
sa reintre in manastire si abia in 1980 s-a adapostit la Ghighiu, unde a fost preotit si unde slujeste si
azi. Interviul pe care il publicam a fost realizat in toamna anului 2007.
"Un cuvant ca de foc"
– Cum l-ati cunoscut pe Parintele Arsenie Boca?
– Aveam vreo 18 ani cand am mers sa-l vad pe Parintele despre care se dusese vestea, la
manastirea Sambata de Sus, din Fagaras. El era in mijlocul unei miscari de reinviere duhovniceasca
grozava. Duminica de duminica se adunau puhoaie de oameni din toti muntii din jur, la Sambata, sa-l
vada si sa-l asculte pe Parintele Arsenie. Avea un cuvant ca de foc si o putere foarte mare asupra
oamenilor. Eram curios ce fel de om al lui Dumnezeu este acesta, de vorbeste atata lume despre el. Si
am stat in multime cuminte, pana s-a terminat predica. Atunci, Parintele a venit printre oameni, ii
privea scurt si le spunea ce trebuinte au si ce sa faca. La un moment dat, il vad ca se uita spre mine simi
spune: "Copile, sa te duci sa faci armata si apoi sa ma cauti. Numai atunci vom vorbi despre
calugarie". Am ramas intepenit. Eu nu venisem cu gandul sa ma calugaresc, ci doar sa-l vad, dar dupa
ce l-am vazut, mi-a trecut prin minte fulgerator ca as vrea sa-i fiu alaturi in manastire.
– Si ce-ati facut?
Părintele ARSENIE BOCA – "Sfântul Ardealului"
Mărturii – Părintele Arsenie Boca – “o viaţă închinată schimbării vieţii noastre”
– Am tacut, mirat ca mi-a cunoscut gandul, si la o vreme am plecat. N-am mai dat pe la
manastire un an, doi, pana m-am dus in armata si acolo m-a cutremurat pentru prima data puterea lui
Dumnezeu si mi s-a intarit convingerea ca trebuie sa ma calugaresc.
– In ce fel vi s-a aratat puterea lui Dumnezeu? Ce s-a intamplat?
– Eram pe un camp, adunati in front, cateva plutoane de soldati. Si un ofiter ne vorbea despre
noile timpuri care se deschid si ca noi, astia de la tara, care avem gargauni in cap si credem in
Dumnezeu, ar trebui sa punem mana pe carte, sa ne luminam si sa devenim de ajutor tarii. Ne spunea
ca Dumnezeu nu exista si ca numai pregatirea profesionala si ravna ne pot salva. Altcineva nu-i sa ne
ajute. Si deodata s-a scuturat cerul si a inceput sa ploua cu galeata si sa trasneasca. Trasnetele erau tot
mai aproape de noi. Al treilea fulger a lovit niste brazi chiar in spatele nostru si a izbucnit valvataie
mare. Atunci, toti am scapat armele din maini, am cazut in genunchi si ne-am facut cruce. Chiar si
ofiterul cel indracit. Pe urma, s-a potolit ploaia si ne-am reluat pozitiile. Eu am zambit, iar ofiterul m-a
vazut. "Ce razi, ma? Si de ce ti-ai facut cruce?" I-am raspuns: "Eu mi-am facut cruce ca sa ma apere
Domnul. Dar dumneavoastra de ce v-ati inchinat, daca nu credeti in Dumnezeu?" A tacut suparat.
– Dupa ce v-ati satisfacut stagiul militar, v-ati dus la Sambata?
– Da. De data asta, eram hotarat sa ma calugaresc. Si Parintele Arsenie m-a intampinat ca si
cum eram cunostinte vechi. Trecusera cativa ani... Am inceput sa muncesc pentru manastire, sa asist la
slujbe si sa fac totul pentru a fi tuns in monahism.
"Cand te privea, te paraliza"
– Cum vi-l amintiti pe Parintele Arsenie din acea vreme?
– Nu era voinic, ci subtire si inalt. Dar desi era destul de fragil, parea extrem de puternic. Avea
o atitudine foarte darza, mandra, si se impunea unde aparea, fara nici un efort. Puterea lui era mai ales
in ochi. Cand te privea, te paraliza. Avea o autoritate care venea din interior prin privire, ca o forta in
fata careia nu-ti ramane decat sa te supui. Nu era nevoie sa faca vreun gest, caci iti spunea din ochi ce
sa faci. Te facea sa plangi sau sa te bucuri, dupa cum iti era sufletul, usor sau greu de pacate.
– Dar de unde ii venea aceasta putere? Era foarte tanar, avea in jur de 30 de ani pe-atunci.
Cand a avut timp sa creasca duhovniceste atat de mult?
– De la Dumnezeu, de unde altundeva? Avea o putere de rugaciune mare, iar Dumnezeu le da
mult acelora care stiu sa se roage. Lui i-a dat darul acesta de a patrunde in sufletul fiecaruia si de a-i
cunoaste pacatul. Si vazand lumea ca Parintele ii stie betesugurile si ii da si leacurile, fara sa apuce sa
se marturiseasca, a crezut in el ca e omul lui Dumnezeu si l-a ascultat.
Ador
Îmi place
Ador
Haha
Uau!
Tristeţe
Furie
ComenteazăDistribuie
21Tu, Kristina Valentina Vosneseschi şi alţi 19
Comentarii
Costel Efimov amin
Comment