Traseul celor 101 cavaleri zalmoxieni în odiseea lor navală

[zamfir_catalin]

COSMOGRAFII DE MARTIE

https://pdfcoffee.com/aethicus-donares-pdf-free.html

[zamfir_catalin]

Mappa della terra dopo Aeticus del VIII secolo, mappa del mondo storico, illustrazione del 1881

[zamfir_catalin]

Din Bibliografie

https://www.persee.fr/doc/mesav_0398-3587_1852_num_2_1_1013

image.png

[zamfir_catalin]

„Cosmografie”, de Aethicus Ister, în ediţia lui Ion Pachia-Tatomirescu Cosmografia lui Aethicus Ister, într-o ediţie de Ion Pachia-Tatomirescu (Timişoara, Ed. Waldpress, 2019), la început confuz de mileniu şi la prima vedere, mi-a sugerat un gând sceptic: într-o lume tot mai umbrită de facil, o atare lucrare (de 708 pagini „format B5") va avea nedrept de puţin cititori, apoi, nici nu ştiu câţi dintre specialiştii în paleografia românească, atâţia câţi mai sunt, vor avea onestitatea să o remarce cum se cuvine. Pe de altă parte, lucrarea, sintetizată şi simplificată în planul limbajului redactării, ar avea mai multe şanse dacă ar fi tradusă într-o limbă de largă circulaţie (engleză, germană, franceză); un Summaryde şase pagini (pp. 665 670) rămâne cel mult incitant şi, sigur, insuficient. Angajarea lui Ion Pachia-Tatomirescu într-un travaliu de asemenea anvergură este din capul locului salutară prin aceea că el face un serviciu notabil cauzei protoistoriei româneşti, ţinteşte numeroasele carenţe ale domeniului şi apoi îşi propune să urmeze unui model de aleasă dăruire, Aethicus Ister, memorialist, geograf, călător, filosof, etnolog din secolul V după Hristos, despre care scriu nu doar tangenţial: K. Hillkowitz (Zur Kosmographie des Aethicus, 1934); Michael W. Herren (The Greek Element in the Cosmography of Aethicus Ister, 2011) ş. a. (etc.), ori dr. Nestor Vornicescu (Un filosof străromân de la Histria Dobrogeană autorul unei cosmografii şi al unui alfabet, sec. IV V, 1986), de la care, după mărturia lui Ion Pachia-Tatomirescu, ar veni şi ideea unei astfel de întreprinderi trudnice. Despre Aethicus Ister şi lucrarea lui enciclopedică s-a scris mult pe mai toate meridianele lumii şi de-a lungul a peste 1500 de ani. Desigur, Cosmografia din ediţia lui Ion Pachia-Tatomirescu se revendică unei tradiţii cărturăreşti străvechi. Ion Pachia-Tatomirescu realizează această ediţie a Cosmografiei Drept-Zamolxianului Donares Ă Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), traducând textele din limba latină şi o deschide cu un studiu introductiv, căruia-i adaugă un tabel cronologic şi cuvenitele note, totul redactat într-un limbaj mixt, greu accesibil cititorului de rând şi care, înainte de a convinge asupra unor adevăruri lingvistice semnificative, poate în egală măsură să obosească: «...încă îl mai numesc pe creatorul pelasgo-Ăvalaho-dac al enciclopedic-celebrei Cosmografii, din orizontul anului 466 d. H., Drept-Zalmoxianul Donares Ă Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), fie Anonimus, fie Histriensis, Istricus / Histricus, Danubiensis, Scythicus etc.; reamintim Distinsului Receptor că Scythia (Sciţia), Scythicus – şi alte derivate – sunt semănătoare de confuzii printre „istorici”, ţinând în primul rând de strategiile anti-Dacia ale Romei […]» (p. 11). Ion Pachia-Tatomirescu, însă, se apleacă riguros asupra textului şi asupra unei bibliografii consistente, cu care înfruntă lacunele şi îndoielile consecvent limbajului său cunoscut şi din alte lucrări (Dacia/ Dacoromânia lui Regalian, 1998; Templul / Sanctuarul-Calendar al Soarelui-Tânăr…, 1998 etc.): „Familia Drept-Zalmoxianului DonaresĂ Dunăre (Aethicus Ister) face parte din categoria celor nobiliar-valahe ale Daciei Dunăreano-Pontice. Acest adevăr este certificat şi de ultima frază caligrafiată – în orizontul anului 763 d. H. – de cenzorul Herönymus Presbyter din Freising-Bavaria...” (p. 12). Tot acolo aflăm şi „Locul, data naşterii şi anul morţii Drept-Zalmoxianului Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister). La nobiliarul domeniu vlaho-dac / zalmoxian al părinţilor săi din Histria > Istria Daciei Dunăreano-Pontice – provincia Dynogaetia / Dinogeţia, căreia, după o vreme de la cucerirea Daciei Sud-Dunărene de către Imperiul Roman, i s-a schimbat numele în Scytia Minor (Sciţia Mică) – s-a născut Drept Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), pe la solstiţiul de vară al anului 424 d. H. (potrivit „argumentelor interne” din enciclopedica-i lucrare, Cosmografie), spre a se stinge – după echinocţiul de toamnă – în orizontul anului 499 d. H., înălţându-se-n cel de al IX-lea cer, de lângă al lui Dumnezeu-Unul, ori, şi mai exact-valahic spus, în Raiul conferit de Zalmoxianism, rai desemnat prin sintagma Împărăţia / Ţara-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte. Pentru Distinsul Receptor selectăm (infra) câteva indiscutabile argumente interne din Cosmografie…” (p. 12). Şi autorul noii ediţii critice a Cosmografiei trece pe urmele lui Aethicus Ister de la clădirile cu potcoavă ale Înaltelor Şcoli de Cavaleri ai Zalmoxianismului, la altarele în semicerc ale Creştinismului (Cosmic-Valah) de azi şi nu ocoleşte o problemă atât de controversată cum aceea a alfabetului fonetic în Dacia, structurarea / redactarea şi circuitul în zalmoxiană decadă de aur a enciclopedicei lucrări, Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares Ă Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) din orizontul anului 466 d. H. şi până dincoace de orizontul creştinător-abreviator al anului 763, după care korrectorii impus-au re-structurarea faimoasei cărţi donaresiene în heptadă creştină. După aceasta se trece la călătoria redescoperitoare a Americii, întreprinse de Aethicus Ister în decursul celor cinci ani (461 465) cât face ocolul Pământului, urmând un itinerar sinuos cu începere din Dacia Dunăreano-Pontică, pe la 20 martie 461, spre sud, la Constantinusa (Istanbul), iar de acolo spre Insula Soarelui-Moş din Tracia, Samos (Samosthraki), spre Siracuza, Sicilia, pe lângă Etna, printre Scila şi Caribda, printre Sardinia şi Corsica , spre Marsilia. De acolo porneşte spre Insulele Baleare, prin Maiorca, pe la Coloanele lui Hercule / Gibraltar, iar, din portul atlantic Cadiz (Gâdçs), înaintează pe lângă ţărmul iberico-atlantic, până în Hibernia / Irlanda. De aici, din baza de încartiruire irlandeză, o parte din echipaj se îndreaptă, cercetătoare, în Atlanticul de Nord, până în insula Bizae (prima dintre „Insulele Batistelor-de-In”) / Svalbard-Norvegia, dar nu înainte de a se angaja / pregăti şi o nouă bază, cea din Arhipelagul Orcade, unde se stabilise reîntoarcea (din Bizae / Svalbard cu informaţii despre „căi” de traversare nord-atlantică) şi reunirea întregului echipaj spre a se pregăti şi spre a porni-o pe calea cea mai favorabilă spre America de Nord. Cealaltă parte din echipaj, în coordonarea Drept-Zalmoxianului Donares (Aethicus Ister), îşi îndreptase „obiectivele cercetătoare” dinspre Irlanda, pe Canalul Mânecii, către Marea Nordului, desfăşurându-şi „anchetele de teren pe bază de chestionare” în Insulele Magna Frisia (Marea Friţie). Echipajul reunit se angajează în traversarea Atlanticului din Insulele Orcade, cu popasuri în Insulele Bătătorite / Betotirite, în Insulele Feroe, în Riakeon („Răcoanea”, redenumită în zilele noastre Islanda), de unde au înaintat tot spre America, „descoperind” la 12 iunie 462, cea mai mare insulă din emisfera nordică a Pământului, pe care a botezat-o Crisolita (re-denumită azi: Greenland), ca mai departe, printre şiruri de insule, să ajungă şi apoi să treacă pe lângă ţărmul Alaskăi, în lumina verde, fascinantă, de Hiarcă (Auroră Boreală). De la eschimoşi, echipajul ajunge în Peninsula Chormacinata / Kamceatca, de unde intră în Ringul de Foc al Pacificului, cercetează Arhipelagul Nipon (Insulele Gadaronte), Abyssus Magnus (Mariana Trench), trece printre vulcanii din Filipine, luând-o pe la Buricul Soarelui din Java indoneziană, traseul trecând apoi din Oceanul Pacific, printre Insulele Sirtinice (Iava şi Sumatra), în Oceanul Indian, printre India şi Taprobana / Sri Lanka, spre a se îndrepta spre Trabundia / Socotra, iar de-aici, spre Trabundia Major / Madagascar, de unde ocoleşte continentul african pe la Capul Bunei Speranţe, spre a ajunge din nou în Atlantic, evident, cu cercetarea vulcanilor din Insulele Hesperide, Sf. Elena, Hisperia (Capul Verde al Africii), Fortunates Insulae / Arhipelagul Canare (Tenerife) etc. Circuitul se închide prin Gibraltar, prin Mauritania (Maroc), prin Alexandria Egiptului şi se opreşte în Istria Daciei Dunăreano-Pontice. Cosmografia, fiindcă în definitiv aceasta rămâne în centrul atenţiei, aduce o serie de date menite să lumineze o perioadă confuză inclusiv din etnogeneza noastră, speculată de istorici nu prea binevoitori. De aceea Ion Pachia-Tatomirescu ţine să semnaleze, printre altele, „Distinsului Receptor câteva ideograme / litereale continuităţii multimilenare dinspre documente ale centrului pelasg al ariei neolitic-culturale/ civilizatorii, ale epocii metalelor – Dacia, Tăbliţa-Soare de la Tărtăria-România, din anul 5300 î. H., Dacia Dunăreano-Pontică”... (p. 37), ba chiar vine cu detalii despre alfabetul fonetic pelasg Ă valah alcătuit din 23 de litere (p. 38), mult anterior alfabetului grec, roman etc., ori celui uzitat din sec. al IX-lea în redacţiile slave: chirilic (azbuche). Aethicus Ister era vorbitor de limbă pelasgă > valahă, ba încă Ion Pachia-Tatomirescu spune că tocmai aceasta ar fi fost limba maternă a Drept-Zamolxianului Donares, autor al Cosmografiei. Asupra acestui alfabet se insistă cu multă informaţie filologică în paginile următoare şi în binecunoscutele perifraze se formulează teza: „Cum angajatu-ne-am chiar din titlul acestei ample secţiuni heptadice, sau al VII-lea capitol introductiv, trecem şi la partea secundă, structurarea / redactarea în zalmoxiană decadă de aur a enciclopedicei lucrări din orizontul anului 466 d. H, Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares Ă Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), căci autorul interdisciplinarei / enciclopedicei lucrări era un iniţiat nu numai în religios-profundele învăţături destinate Poporului Pelasgo- / Valaho-Dac, adică ale ştiinţei cogaionice / sarmisegetusane de a te face nemuritor al Daciei, ci şi în partea misteric-existenţială a doctrinei tetradic-monoteiste a Zamolxianismului” (p. 41). În fine, Distinsul Receptor, obişnuit de acum cu stilul şi limbajul lucrării, va avea pe parcursul a multe zeci de pagini bucuria cunoştinţei cu spiritul redactării şi al traducerii Cosmografiei din limba latină (ex: Explicatus Cathalocus Conpescuit – Catalogul de-a-Ţinut-Locului-Buna-Ordine p. 43), sublinierile succesive ale autorului dorind să evidenţieze şi să accentueze sensuri, concepte etc. Alteori, înclinaţiile poetice ale lui Ion Pachia-Tatomirescu străbat în ecourile folclorice ale tonului cald al reflectării pelasgo-zamolxianului cuget curat: „Distinsul Receptor [...] poate constata că nu întâmplător Dalbul de Pribeag călătoreşte din Ţara-cu-Dor în Ţara-fără-Dor, păşind mai întâi spre sud, până la prima intersecţie a drumului său cu altă cale, de unde trebuie să meargă la dreapta (spre Samoş / Soare-Moş), tot la dreapta înaintând şi din toate celelalte răspântii, mereu în dreapta, tot astfel, adică în tradiţia şi-n litera nemuritor-cogaionicilor strămoşi pelasgo-Ă vlaho-daci...” (p. 49), de unde avem şi astăzi, păstrată în multe bocete ardeleneşti reprezentarea drumului la dreapta ca benefic, luminos, pur, fără ispite pentru sufletul călător în opoziţie cu cel la stânga spre care ispiteşte Necuratul diafanele umbre ale celor răposaţi. Ion Pachia-Tatomirescu operează aici, cum constatăm, cu o bună informaţie din domeniul culturii populare şi face asocieri corecte, iar alteori ajunge la formulări de natură filosofică, implicite interpretării textelor Cosmografiei: „...la o cosmică ordine participă Solul / Mesagerul Celest al Daciei la Dumnezeu – în călătoria lui întru Absoluta Cunoaştere, sub protecţia unei perechi secunde din panoul central al Zalmoxianismului, Lună-Soare, din Sfânta Tetradă” (p. 50). Odată cu urmărirea riguroasă a călătoriei, comentată de Ion Pachia-Tatomirescu frecvent prin compararea textelor şi prin numeroase marginalii binevenite, se acordă un spaţiu generos relaţiilor concrete consemnate de Aethicus Ister nu ca într-un obişnuit jurnal de călătorie, ci ca descriere exhaustivă a ţinuturilor pe care le vede după exigenţele „ştiinţifice” ale vremii la care se fac raportările. Iată, însă, un text relevant asupra potenţialului de reflectare al lui Aethicus Ister în oglindirea confruntărilor în esenţele lumii (pentada Aer, Apă, Foc, Lemn, Pământ): „Atroque devulsa aquilonis fora plaga / horenda; / Umerosi Chorma[cinat]es capessunt / Olchis Murrenos clemaxi umbri contenta / Acheronis catasta letale conicere amnem, / lucubria hasta, / vesania, / mundi ruinam, / dirum nefas, / ruentem nebulosam strofam, / tandem tollerare Avernum / impediantur pedes, / iretientur / et capiantur sudes, / ne defecto itinere / specus patiscat Umerica, / vim ingruente ore coturno Acherosia limfa” (p. 87), ceea ce în tălmăcirea lui Ion Pachia-Tatomirescu „din Latina-celor-cinci-vocale în PelasgaĂ Valaha-celor-şapte-vocale, îşi răsună fidelitatea astfel: „Şi violent fost-a răjghinată regiunea viscolului de nord, / încreţindu-se de spaimă; / Umeroşi-Moronii o iau la fugă-nspre Chormăc[inaţ]i; / către Olchi, s-a-ncordat calea s-ajungă la capăt / cu Murenii-n mistuire / de limax-moroi, / de pe letal-încinsa estradă, / să-i azvârle-n torent, / Aheronului / lugubră suliţă, / turbare, / prăvălire a universului, / crimă sinistră, / aruncându-şi orbeşte şiretlicul nebulos: /ca să-ntreţină,-n sfârşit, Avernul / le sunt împiedicate picioarele, / le sunt prinse-n laţ / şi li-s bătute-n ţăruşi, / ca să nu calce greşit-perturbator în vreo desfăşurare de plan, / ca Umeric-peştera, dintr-o eroare, să nu se deschidă, / Izvor-Foc-Lamura, Acherosia Limfa, / cu putere-atatacându-te la coturn…!...” (Ut-338 / p. 87 sq.). Alteori, relatarea lui Aethicus Ister trece de la uimirea în faţa dimensiunilor la cea stârnită în faţa frumuseţii preveliştilor, reproduse ca atare de traducător: „Far-Minune-a-Lumii atingând înălţimea de 135 m, far cu Flacăra de Orientare pentru Cei-de-pe-Mare – şi nu numai pentru cei de pe lângă Biblioteca din Alexandria –, flacără în cardinală zărire de pe murmurătoarele cărări mediteraneene până peste 50 km, far gata încă din orizontul anului 289 î. H. în întregul lui, aşadar, pe la 6 noiembrie 465 d. H., după ce-au dat şi o raită pe Nil în sus, vreo sută de km, nu numai până-n cea mai mare piaţă africano-asiatic-europeană, din capitala Egiptului, Cairo, ci şi până la prima minune a lumii, de stă încă-n picioare chiar cu înălţimea-i respectabil-extraterestră de 146 (138) m, şi-n zilele noastre, Piramida lui Keops / Khufu de la Gizeh-Cairo […]” (p. 127 sq.). Nu am putut ocoli nici notele introduse de Ion Pachia-Tatomirescu ori de câte ori a socotit necesar, fiindcă ele relevă o constantă preocupare pentru documentele vechi de limbă, de istorie a neamului, de etnogeneză. Aşa se pot reţine cele şapte note la studiul introductiv (p. 130), respectiv informaţiile privind poporul pelasg, Dynogeţia (cu etimologia termenului), o interesantă observaţie legată de numele lui Făt-Frumos (p.133) etc. Nu mai puţin util şi interesant pentru cercetarea lui Ion Pachia-Tatomirescu e tabelul cronologic (pp. 135 145) stabilit de la 401 d. H, anul naşterii în Dacia Sud-Dunăreană a lui Flavius Valerius Leon, cel ce împărăţeşte în tronul Imperiului Roman de Răsărit de la Constantinopol (457-474 d. H) cu supranumele de Leon I Thrax, tabel cronologic destul de consistent până la 531-535 şi continuă cu relaţii sporadice mai apoi despre soarta Cosmografiei, despre ediţii ale ei reţinute cu sârg de autor (dintre care nu puteau lipsi Cosmografia lui Aethicus Ister : text, traducere şi comentariu, ed. Michael W. Herren – Turnhout, Brepols, 2011 sau cele mai vechi – 1852, respectiv 1854 – datorate lui A. d’Avezac, la Paris şi lui H. Wuttke, la Leipzig). Fireşte că în spaţiul limitat al unei recenzii nu pot fi cuprinse toate reuşitele remarcabile ale unei lucrări, cu atât mai mult cu cât aceasta este de proporţii (708 pagini), însă trebuie să zăbovim puţin asupra Cosmografiei în sine care, de la p. 257, îşi relevă măreţia neştirbită de trecerea vremii, inventarul de probleme care au stat în atenţia lui Aethicus Ister a fost cât se poate de complex şi ordonarea lui vădeşte un spirit erudit, capabil de sinteze şi de concluzii asupra ordinii universale, neîndoctrinat teologic sau filosofic, la vremea aceea naturaleţea reflectării era scutită de ingerinţele vreunei ştiinţe şi cu atât mai mult observaţiile au credibilitate. Materialul este orânduit în zece capitole şi începe în viziunea cu care ulterior ne-a obişnuit Vechiul Testament; geneza lui Aethicus Ister este una liberă de dogmă: Mai întâi şi-ntâi de toate, originea tuturor mirabilelor elemente / lucruri s-a apucat s-o facă Dumnezeu şi a pus acel fundament demn de un suveran în administrarea sa, în chip uimitor şi atotputernic, pe când a orânduit creaturile / făptuiri-făpturile toate, nedivizate şi chiar instructurate, de până la judecata-I de la zidire […] (p. 257) – „instructuratul” de aici definind lumea dialectică, structurabilă, perfectibilă, în desăvârşire. Zămislirea s-a făcut „mai din nimic”, adică nu ex nihilo, admiţând Noncreatul, ci voinţa divină doar a ordonat lucrurile în haosul preexistent. Şi aceste teze cunoscute din dualismul precreştin prilejuiesc cititorului reflecţii comparative cu ceea ce ulterior s-a instituit în dogmă – Ion Pachia-Tatomirescu readuce astfel în discuţie şi dezbate în chip avizat un bogat material în care se regăsesc idei adâncite ca atare de hinduism, de mitologiile celor mai diferite popoare şi de filosofiile materialiste ale începuturilor. Elementele constitutive ale lumii sunt exprimate la limita mitului, într-o viziune ce îmbină reprezentările cu raţiunea: În al patrulea[Infern-] sector de la Partea Occidentală, fiindcă-i cu Apa Stătătoare [Balt(ic)a Mare] de torţe incendiare,[aceasta] se desemnează / propune exterminării nelegiuiţilor de diverse căderi în păcat pe calea viermilor şi a şerpilor, şi chiar a veşnicelor fiare. (p. 267) – imagini pe care le vom găsi statornicite abia cu Divina Comedia dantescă. Ori de câte ori însă are prilejul, Ion Pachia-Tatomirescu face trimiteri la pelasgi şi la Zalmoxianism, în special în notele însoţitoare: …capitolele „secrete”(„încifrate”, „codificate”, „cu chei la destinatari”)– atât în latină (…), cât şi „în ebraică şi în greacă” – aveau ca „destinatari”, în „hălţi”/ „localităţi” de pe întreaga cale-spirală-planetară, fie pe cei din civilizatoriul ordin de Cavaleri ai Zamolxianismului (nemuritori cavaleri aflaţi „în misiune”), fie „iniţiaţi” oameni de încredere ai acestora, vorbitori de greacă (în hălţile din întins-comercialul spaţiu grecofon) şi de limbă ebraică (în tot mai extins-biblicul spaţiu ebraicofon) – p. 273. Alte viziuni sunt de reţinut la interferenţa cu fabulaţia fantasticului epic al basmelor: Cerul […] de nori / de aramă, de asemenea, s-a făcut din aceeaşi materie [informă], deasupra acestei părţi în care fusese dat edict de-aşezare / statuare de Pământ, de mare, împreună cu Soarele şi cu Luna, odată cu luceferii, cu stelele şi constelaţiile […] (p. 274). Alternanţa diurn / nocturn e şi ea intuită nu prea departe de datele astronomice care o vor demonstra ulterior: Mai jos de Lună […], e însăşi partea foarte deasă a stelelor; sub Soare, pe-această desime, fost-a poziţionată [Luna], şi pe toată-ntinderea de noapte de la drumul Soarelui, înaintând şi-n atât de multă lumină să-şi îndrepte mersul de câtă, cu puţin timp mai înainte,-i fu-nrăzărirea Soarelui, pe toată-ntinderea de ziuă […] (p. 297). Caracterul enciclopedic se extinde apoi spre informaţiile privind fauna insulelor văzute, despre popoarele cu care intră în contact, în legătură cu acestea aducând informaţii diverse despre meşteşuguri, despre nave necunoscute, despre arme şi fortificaţii, despre climă, vânturi, ploi, pământ, cursul apelor, pânza freatică (vâna izvoarelor) şi consacră un spaţiu generos Romei (VIII. Despre Urbea Întemeiată [Roma] şi, după aceea, despre cele privitoare la popoarele orientale şi din ţinuturile meridionale(pp. 616-653). În finalul rezumatului său, Ion Pachia-Tatomirescu face câteva precizări demne de reţinut şi pentru cititorul nostru: «că [textele din] Cosmografie […] s-au transmis – în amestec/ devălmăşie – până în zilele noastre, prin abreviat-creştinata Cosmografie de la anul 763 d. H., datorită lui Hierönymus Presbyter din Freising-Bavaria, 769 de unităţi de text […], „unităţi de text” între care 563 sunt ale marelui filosof / explorator pelasgo->valaho-dac şi 213 sunt ale cenzor-creştinatorului freisingano-bavarez. Aşadar, în lucrarea de faţă, cele 563 de unităţi de text sunt părţi inalienabile din Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) – datându-se în orizontul anului 466 d. H. – şi 213 unităţi de text sunt (exceptându-se cele câteva imperioase citate donaresiene puse de noi între „riguroasele ghilimele”) proprietatea lui Hierönymys Presbyter din Freising-Bavaria; din frazele hieronimic-prezbiteriene cu caracter prefaţator/ comentator ori exprimând simple opinii, aprecieri, s-a alcătuit ceea ce stă drept Prefaţă / Praefatum, din orizontul anului 763 d. H; excerptele creştinatoare din Biblie, „harpon-propoziţiile / frazele”, îndeosebi, cele rezultate din verbum dicendi, „şabloanele” etc. fost-au trecute după caz în note special-marcate (prin[*]), sub fiecare unitate de text (după cum s-a mai spus şi în „notă asupra ediţiei”)» p. 664. O muncă absolut onorabilă şi, în consecinţă, respectabilă. Nu ştiu câţi ani va fi închinat Ion Pachia-Tatomirescu acestei ediţii a Cosmogafiei, însă mă întorc să salut travaliul său cu gândul sceptic de la început: într-o lume tot mai umbrită de facil, o atare lucrare va avea nedrept de puţin cititori şi apoi, nici nu ştiu câţi dintre specialiştii în paleografia românească, atâţia câţi mai sunt, vor avea onestitatea să o remarce cum se cuvine. Am incercat noi, cum am putut, dar sigur cu preţuire. Iulian CHIVU

https://www.dacoromania-alba.ro/nr102/cosmografie.htm

[zamfir_catalin]

https://www.dacoromania-alba.ro/nr103/problema_pelasgo.htm

[zamfir_catalin]

http://www.vistieria.ro/carti/istoria_romanilor/fontes-historiae-dacoromanae-ii.pdf

https://pdfcoffee.com/dr-nestor-vornicescu-primele-scrieri-patristice-in-literatura-noastra-sec-iv-xvi-pdf-free.html


Din Bibliografie

[zamfir_catalin]

https://romaniaimaginideierisiazi.wo...abet-autohton/

«După ocolul mării şi după ce am văzut (cercetat) întreaga lume, am lăsat la o parte pe cele care au fost mai întâi, pe care alţii nu le-au cunoscut, şi, prin mine însumi, cu o uriaşă şi preaistovitoare cercetare, purtat-am de grijă şi celor trecute cu vederea, şi orânduit-am şi pe cele descoperite» (AethK-93, 233).

Aethicus (se citește Eticus) Donares sau Ister sau Histricus a fost un get din Sciția Minor, Dobrogea de azi, din cetatea Histria. Se pare că era de origine nobilă (nobile prosapia parentum).

El a organizat o expediție care a făcut înconjurul lumii, iar experiențele călătoriei le-a consemnat într-o carte (10 volume) numită Cosmografia (originalul dispărut). Cartea a fost scrisă inițial în limba lui natală, într-un alfabet străvechi geto-dac, care, se pare că era cunoscut de inițiații în cultul lui Zalmoxe. Probabil acest lucru i-au determinat pe majoritatea celor care au scris despre el să-l numească pelasgo-dac sau pelasgo-valah. Si-a tradus singur Cosmografia în limbile latină și greacă, „iar în prezent se mai păstrează doar un manuscris din secolul al VIII-ea, la Biblioteca Publică a Universităţii din Leipzig, Germania, scris în limba latină, doar o parte din conţinut a fost haşurat şi şters în urma cenzurării de către Ieronimul de Fresing Bavaria„ (călugăr benedictin n. a.). Manuscrisul în limba latină conține intercalate în text și caractere ale alfabetului original.

Mai mulți autori români au scris despre el, printre care și fostul mitropolit al Olteniei Nestor Vornicescu, dar acesta, deși știa că lucrarea Cosmografia a fost scrisă inițial într-un alfabet străvechi (în limba getă/română veche), nu ezită să interpreteze lucrurile în sensul teoriei romanizării.

Atenție însă, că unele articole care vorbesc despre acest personaj al istoriei noastre pot promova sau chiar promovează păgânismul zalmoxian.

Se pare că Aethicus Donares a părăsit cultul lui Zamolxe și a devenit creștin.

O expediţie navală daco-histriană a făcut ocolul pământului în perioada anilor 461-465 d.H.




Comandor în retragere ing. Mihail BARBU

1. Drumul expediţiei

Expediţia străbunilor noştri, condusă de exploratorul AETHICUS DONARES (ISTER) – în viitor A.D., a plecat din dava-port HISTRIA în primăvara anului 461 în jurul zilei de 21 martie, când ziua lumină este egală cu noaptea, navigând pe drumul principal pe care l-am trasat pe o hartă actuală, menţionând cu cifre zonele cele mai cunoscute – parcurse în timpul marşului.

În prima etapă, expediţia s-a îndreptat spre vest, parcurgând drumul situat între Dacia şi Groenlanda, astfel: 1 – Marea Neagră (Getică); 2 – Marea Marmara (Thracică); 3 – Marea Egee; 4 – Marea Mediterană; 4 – Marea Mediterană; 5 – Strâmtoarea Gibraltar; 6 – Apele Oceanului Atlantic care scaldă coastele Peninsulei Iberică; 7 – Marea Nordului, ale cărei ape scaldă coastele de est ale Mării Britanii şi insulele din nordul Scoţiei; 8 – Insula Islanda, scăldată de apele Oceanului Atlantic în partea de sud şi de cele ale Oceanului Îngheţat de Nord, în partea nordică; 9 – Insula Groenlanda, numită de A.D. – Zhrisolida, scăldată în partea de vest de apele Strâmtorii Davis şi de cele ale Golfului Baffin. Subliniez că odată cu descoperirea Groenlandei de către Aethicus Donaris, în anul 462, acesta a descoperit şi America, fapt care sa produs cu 1030 de ani înaintea nredescoperitorului Cristofor Columb.

În a doua etapă, corăbiile conduse de A.D. s-au deplasat pe un traseu situat între Groenlanda şi Peninsula Kamciatka, situată în estul Asiei, astfel: 10 – Strâmtorile Lancaster, Barrow, Melville şi Mac Clure din nordul Canadei (din zona Polului Nord Magnetic) care separă între ele insulele devon, Bathurst şi Melville de insulele Baffin, Pr de Wales, Victoria şi Banckes; 11 – Marea Beaufort şi Oceanul Îngheţat de Nord; 12 – Marea Ciukotsk, numită Marea Chukchi de A.D. şi Strâmtoarea Bering care face legă- Nr. 100 (anul X), aprilie 2014 DACIA magazin 10 tura cu Marea Bering din vecinătatea Oceanului Pacific; 13 – Peninsula Kamciatka, numită Chormacinata de A. D., la fel cum l-a numit şi pe un sat de pescari amplasat pe litoralul acesteia.

În a treia etapă, expediţia condusă de A.D. a parcurs drumul dintre Kamciatka şi Insulele Manne, navigând prin următoarele zone; 14 – Marea Japoniei care la est se învecinează cu insulele care alcătuiesc Arhipelagul Nipon (Japonez), alcătuit din patru insule mari (Hokkaido, Honshu, Ihikoku şi Kyushu şi încă alte câteva mii de insuliţe. În una din cele patru insule mari expediţia condusă de A.D. a făcut o escală şi a fost primită de împăratul YÜRYAKU în vara anului 463 d. H.; 15 – Marea Chinei de Est; 16 – Marea Chinei de Sud; 17 – Lanţul Insulelor Mariane (Agrihan, Guam, Pagan, Saipan etc), descoperite la cumpăna anilor 463-464 şi amplasate în vecinătatea Groapei Marianelor, unde adâncimea apei măsoară 11033 m (cea mai mare de pe Terra). Insulele Mariane sunt situate la circa 2500 km de est de Insulele Filipine (între 144ş şi 148ş longitudine estică) şi la circa 2200 km nord de Noua Guinee (între 13ş şi 19ş latitudine nordică).

În a patra etapă, corăbiile expediţiei au parcurs un drum cu întorsături de la Insulele Mariane până la Peninsula Malacca, partea deţinută de Malaysia, după cum urmează: 18 – Insulele Filipine, cu escală la sud de Manilia, în Insulele Mindoro (în Toponimul Calaopa zis şi Calapan); 19 – Partea estică a Malaysiei (Malaeziei), reprezentată de partea estică a Insulei Kalimantan (Borneo) împreună cu imensul spaţiu indonezian, reprezentat din cea mai mare parte a Insulei Borneo şi din Insulele Sulawesi (Celebes); 20 – Insula Noua Guinee (coastele din nord scăldate de apele Oceanului Pacific); 21 – Insulele Solomon şi Marea Coralilor; 22 – Strâmtoarea Torres, situată între extremitatea sudică a Insulei Noua Guinee şi partea nordică a Continentului Australia, reprezentată de Capul York; 23 – Marea Javei (Djowa) care separă Insula Japa (Djywa) de insula Borneo; 24 – Ocolul în jurul Insulei Sirtinice de Nord (Sumatra, zisă şi Samatra, dar şi Swarnadwipa – „Insula de aur”); 25 – Marea Andaman din vecinătatea Peninsulei Malacca.

În a cincicea etapă, corăbiile cu cei 101 Cavaleri Zalmoxieni au parcurs ultimul drum situat între Peninsula Malacca şi dava-port Histria prin urmă- toarele zone: 26 – Golful Bengal care scaldă coastele Birmaniei, Bangladeshului şi Indiei de Est; 27 – Apele Oceanului Indian care separă India de Insula Sri Lanka; 28 – Apele Mării Arabiei care scălda coastele Nr. 100 (anul X), aprilie 2014 DACIA magazin 11 vestice ale Indiei şi Pakistanului, precum şi apele Golfului Oman care scaldă coastele Iranului (Persiei) unde au făcut o escală în anul 465 iar cu această ocazie suita marelui explorator a fost primită de Regele Persan PEROZES I; 29 – Apele Mării Arabiei dinvecinătatea Arabiei Saudite, inclusiv Golful Aden; 30 – Marea Roşie, Golful Suez şi Istmul Suez, transbordat pe uscat; 31 – Apele Mării Mediterane situate între Anatolia şi Insula Cipru; 3 – Marea Egee; 2 – Marea Marmara şi 1 – Marea Neagră.

Succint, acesta este drumul parcurs de expediţia navală condusă de marele explorator pelasgodac, Aethicus Donares (Ister) în perioada anilor 461-465 când s-a realizat primul ocol al Pământului, cunoscut până în prezent, cu 1057 de ani înaintea lui Magellan.

La expediţie au participat 101 Cavaleri Zalmoxieni care au asigurat propulsia corăbiilor cu forţa muşchilor lor în timpul navigaţiei prin zeci de mări, golfuri şi strâmtori, precum şi prin patru oceane (Atlantic, Îngheţat de Nord, Pacific şi Indian). Ocolul Pământului este descris amănunţit de conducătorul expediţiei în opera sa excepţională numită „COSMOGRAFIA”, scrisă în anul 466 şi alcătuită din 10 volume.









2. Escalele de pe traseu

În timpul efectuării ocolului Pământului expediţia navală condusă de Aethicus Dolores (Ister) a făcut mai multe escale necesare pentru refacerea forţelor echipajelor, aprovizionării, întreţinerii corăbiilor, obţinerii de informaţii utile de la autohtoni şi efectuării de cercetări ştiinţifice. Iată, mai jos,pe care le consider cele mai interesante. Escala din toamna anului 461 care a avut loc în Insulele ORCADE (numite în prezent ORKNEY, situate în nordul Scoţiei. Tabăra s-a instalat în Orcada cea mai mare din arhipelag iar cercetările s-au focalizat în scopul obţinerii de informaţii de la autohtoni cu privire la traversarea Atlanticului şi referitoare la bogăţiile subsolului. Menţionez că în urma informaţiilor primite, membrii expediţiei au devenit primii descoperitori de minereuri de cupru şi zinc din aceste insule.

Tot în cursul anului 461, expediţia a descoperit mai spre nord-vest nişte insule necunoscute, cu ţărmuri râpoase şi greu accesibile, pe care A.D. lea numit RIFARICE (râpoase), iar în prezent poartă numele de FAROE (Râpele Oilor). În timpul escalei din aceste insule au fost întâlniţi nişte oameni foarte harnici şi cu trăsături asemănătoare neamului PelasgoDac, iar în subsolul stâncilor au fost descoperite metale nobile şi pietre nestemate. În plus, în aceste insule expediţia a staţionat în prima iarnă.

În primăvara anului 462 Aethicus Donares şi cei 101 Cavaleri Zalmoxieni au plecat cu toate corăbiile tot spre vest, în largul Oceanului Atlantic, unde au decoperit Insula Islanda, pe care A.D. a cercetat-o şi a numit-o RIAKEON deoarece nu purta niciun nume la data respectivă, cu toate că era locuită de nişte oameni blânzi care se ocupau cu pescuitul, hrănindu-se cu peşti şi raci. Menţionez că autohtonii numeau insula pe care locuiau „insula noastră”.

În ajunul solstiţiului verii anului 462, A.D. şi cei 101 Cavaleri Zalmoxieni au descoperit insula ZHRISOLIDA (Groenlanda) care s-a dovedit a fi primul pământ al Americii de Nord. Staţionarea pe această insulă imensă a durat foarte puţin deoarece au aflat de la autohtoni (numiţi Inuiţi) că pe acele meleaguri vara durează un timp scurt, fapt ce i-a determinat să se grăbească să traverseze Oceanul Îngheţat de Nord în condiţii cât mai prielnice şi pe mine să subliniez că Aethicus Donares (Ister) a descoperit America cu 1030 de ani înaintea redescoperitorului Cristofor Columb.

În primăvara anului 463, expediţia a ajuns în Oceanul Pacific şi a făcut o escală mai lungă într-un sat de pescari isteţi, situat pe un bot de deal stâncos aflat pe litoralul peninsulei Kamciatka, botezată de A.D. cu numele Chomacinata, la fel ca şi pe sat. Pescarii, în afară de isteţime, au dat dovadă şi de multă bunăvoinţă deoarece le-au oferit navigatorilor atât informaţiile necesare continuării drumului planetar, cât şi proviziile necesare traiului.

În vara anului 463 expediţia a făcut o escală deosebită în Arhipelagul Nipon, unde suita celor 101 de Cavaleri Zalmoxieni a fost primită de împăratul YÜRYAKU (456-479) i s-a făcut o primire călduroasă şi i s-a oferit un spectacol de înaltă ţinută la Palatul Imperial. În cursul anului 464 expediţia a ancorat la sud de Manila (capitala Filipinelor), lângă ţărmul insulei Mindora, în toponimul CALAOPA (Calapan) de unde echipa de cercetători a făcut numeroase incursiuni de documentare şi cercetare a mărilor din vecinătate iar apoi expediţia s-a deplasat într-un spaţiu imens, care cuprinde insulele Borneo, Celebes, Noua Guinee, Solomon, Marea Coralilor, Java şi Sumatra, pentru a face cercetări printre insulele Pacificului Ecuatorial deoarece în această zonă se află o faună şi o floră deosebită şi au loc fenomene naturale nemaiîntâlnite;

La începutul anului 465 expediţia a făcut o escală în Persia (Iran) unde marele explorator şi suita sa au fost primiţi cu multă bucurie şi cu toată cinstea Nr. 100 (anul X), aprilie 2014 DACIA magazin 12 de către Regele Persan PEROZES I (457-484), la Curtea Regală, ca semn de preţuire a realizării ocolului Pământului. Iar după această escală expediţia s-a îndreptat, în marş triumfător, spre Histria, realizând ocolul Pământului cu 1057 de ani înaintea lui Magellan. După efectuarea expediţiei, marele explorator, filozof, medic, general şi om de ştiinţă şi cultură Aethicus Donares (Ister) a întocmit o lucrare deosebită în anul 466 în limba pelasgo-dacă / valahă, pe care a numit-o COSMOGRAFIE, alcătuită din mai multe volume (după un autor – 10 volume) pe baza informaţiilor menţionate atât în notiţele făcute în timpul călătoriei în jurul Pământului cât şi al infromaţiilor din jurnalul său de bord numit de către autor „Catalogul lămuritor al ocolului lumii”. Iar în privinţa acestei enciclopedii fac patru menţiuni deosebite:

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

– lucrarea a fost scrisă în limba strămoşilor noştri în alfabetul dacic, care se număra printre cele cinci alfabete sacre ale acelui timp, din care mai făceau parte cel ebraic, grec, latin şi vechi-germanic, conform menţiunii vestitului benedictin de la Fulda, Harabanus Maurus. Precizez că alfabetul dacic era alcătuit din 23 de litere din care făceau parte şi cele şapte litere care reprezintă sistemul vocalic al limbii pelasgo-dace / valahe (A, E, I, O, Â/Î ŞI Ă), pe care le-am scris în paranteză şi subliniat în tabelul se mai sus.







– după ce Aethicus Donares (Ister) a scris Cosmografia în limba maternă a tradus-o şi în limbile greacă şi latină iar în prezent se mai păstrează doar un manuscris din secolul al VIII-ea, la Biblioteca Publică a Universităţii din Leipzig, Germania, scris în limba latină, doar o parte din conţinut a fost haşurat şi şters în urma cenzurării de către Ieronimul de Fresing Bavaria;

– în Cosmografie, Aethicus Donares (Ister) menţionează 311 de denumiri acordate de dândul pentru diferite toponime (localităţi), hichonime (ape), oronime (forme de relief) etc, cu ocazia efectuării ocolului Pământului şi executării altor expediţii mai limitate în perioada de pregătire a măreţului eveniment descris la pct. 1 O parte mică din aceste denumiri au fost menţionate şi în acest articol;

– alfabetul dacic era folosit „sub jurământ” numai în şcolile Zalmoxismului şi numai de Cavalerii Zalmoxismului în scrieri cu profund caracter secret iar ceilalţi cetăţeni aveau dreptul doar la semnarea ideografică. * Informaţii mai ample despre subiectul prezentat pot fi obţinute prin lecturarea lucrărilor publicate pe internet, prin accesarea cuvintelor „AETHICUS DONARES”. Cea mai completă dintre acestea este a prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu. Consider că în urma documentării fiecare dintre dumneavoastră va susţine şi va participa în funcţie de posibilităţi la popularizarea, elogierea şi sărbă- torirea eminentului savant Aethicus Donares (Ister), avându-se în vedere că la anul (2015 n. .) se împlinesc 1550 de ani de când acesta a realizat primul ocol al Pămâtnului d. H.

[zamfir_catalin]

Ćthici cosmographia - 1575!!

https://archive.org/details/bib_fict_9736980/page/n11/mode/2up

[Adrian Pop]

https://sfatulbatranilor.ro/forum/consiliul-p%C4%83cii/259553-traseul-celor-101-cavaleri-zalmoxieni-%C3%AEn-odiseea-lor-naval%C4%83

[Adrian Pop]

https://sfatulbatranilor.ro/forum/consiliul-p%C4%83cii/259618-bibliografie-cosmigrafie-drept-zalmoxianul-donares-aethicus-ister

[Adrian Pop]

1. Cele trei corăbii cu 100 de Cavaleri Zalmoxieni conduse de Aethicus Donares / Histricus au plecat din Histria, Dacia, port la Marea Getică, în 20 martie 461;
2. Au trecut prin Strâmtoarea Dacibuzes / Bosfor dintre Marea Neagră și Marea Marmara;
3. Au ajuns la Constantinusa/ Constantinopol/Istambul , în 26 martie 461unde au rămas cinci zile pentru revizia corăbiilor, au plecat în 30 martie 461;
4. Strâmtoarea Dardanele / Canakale, dintre Marea Marmara și Marea Egee;
5. Insula Soarelui Moș/Samotrace/Samotraki unde ajung în 5 zile, în 4 aprilie 461 și rămân trei zile pentru revizie după ce au trecut prin Strâmtoarea Dardanele;
6. Insula pelasgă Creta 14 aprilie 461;
7. Sicilia, Siracuza, 27 aprilie 461, cercetează vulcanul Etna;
8. Strâmtoarea Mesina, trec printre Scila și Caribda, 3 mai 461;
9. Trec pe lângă Insulele vulcanice Eule;
10. Printre insulele Sardinia și Corsica, 11 mai 461;
11. Massalia/Marsilia 20 mai 461, unde vizitează cele două mănăstiri fondate de Sfântul Ion Cassian, de fel din Dobrogea;
12. Cercetează Insulele Stoecade, situate în dreptul gurilor Rinului;
13. Insula Maiorica/Maiorca din Arhipelagul Baleare 1 iunie 461;
14. Au trecut printre Coloanele lui Hercule/Strâmtoarea Gibraltar;
15. Portul Gades /Cadiz unde schimbă corăbiile 21 iunie 461 (ziua de naștere a comandantului)
16. Au ajuns în Hibernia/ Irlanda 31 iulie 461;
17. Spre nord, o navă cercetează arhipelagul Orcadelorși insula Orkney, unde se hotărâse oprirea pe timpul iernii (octombrie 461-martie 462);
18. Marea Scandinaviei, Marea Barents;
19. Insula Biza / Bjornoya/ Bear Island 14 septembrie 461;
20. Arhipelagul Bizae / Insulae Byssiorum („insulele batistei de in”);
21. Insula Swalbard, (Thule sau Tyle) la granița dintre Oceanul Arctic și Oceanul Atlantic;
22. Celelalte nave merg spre sud trecând prin Marea Irlandei
23. Prin Canalul Mânecii;
24. Au ajuns în Marea Nordului unde au cercetat lanțul Insulelor Magna Frisia / Insulele Meotide, de lângă țărmurile Franței, Belgiei, Olandei, Danemarcei, Germaniei din 5 august 461;
25. Nava se întoarce în Hibernia în 14 octombrie;
26. În 28 octombrie cele trei corăbii se reunesc în 28 octombrie 461;
27. Ajung în insula Orkney pentru iernat în 15 noiembrie 461;
28. Din Orcade în Fair Isle prima insulă din arhipelagul Bătătoritelor / Betotiritae / Shetland, insule cercetate între octombrie 461 și martie 462. Au dat nume insulelor necunoscute până atunci;
29. Insulele Râparice / Râpa Oilor / Insulele Feroe, în 23 martie 462;
30. În 21 mai au ancorat în insula botezată de ei Riakeon/Răcoanea/Uriașul rac. Locuitorii au dat capitalei lor numele Reykjavik;
31. Insula Crisolita Insula de Chrysolit / Groenlanda, punctul extrem sudic în 12 iunie 463;
32. Au ancorat în Golful Baffin la eschimoșii Inuiți unde au rămas până la solstițiul de vară;
33. În 29 iunie 462, își mută tabăra 1500 km spre nord pentru a se informa despre „Canalul de nord-vest”. Au observat sloiurile de gheață dintre estul coastelor Groenlandei și Marea Beaufort de lângă Oceanul Arctic;
34. În ziua de 21 iulie 462, sloiurile se răresc iar ei au pornit cu cele trei corăbii pe canalul navigabil situat între insula Baffin și insula Devon;
35. Au înaintat printre insulele Cornwallis și Somerset;
36. Printre insulele Bathurst și Prince of Wales;
37. Printre insulele Melville și Stefansson;
38. Printre insulele Victoria și Banks;
39. Au traversat Golful Amundsen de la Marea Beufort;
40. În ziua de 15 august 462 se opresc pentru revizia navelor în Canada, în locul numit Paulatuuk (ținutul cărbunelui);
41. În 19 august 462, (clima fiind mult mai caldă atunci) pleacă spre Alaska;
42. În Golful Prudhoe din nordul Alaskăi în 3 septembrie 462, s-au oprit pentru o revizie tehnică, cercetează „Hiarca”/Aurora boreală; (în acel an observat Hiarca de la sfîrșitul lui august 462 până în martie 463);
43. Navighează 360 km până în Alaska la Utqiagvik,
44. De aici au făcut peste 500 km spre Point Hope, o așezare a inuiților, unde au ajuns în 17 septembrie 462, aici s-au pregătit pentru trecerea prin strâmtoarea dintre America de Nord și Asia;
45. În jurul datei de 21 septembrie 462 și-au continuat drumul de aproximativ 1960 km dintre
Port Hope situat în Alaska și Peninsula Kamceatka din Oceanul Pacific, pe lângă coaste,
făcând scurte popasuri la țărm;
46. Pe 18 octombrie 462, poposesc pentru o săptămână în Choromacinata / Măcinata Choriacilor / Kamceatka, în ținutul Choriacilor, într-un sat de pescari situat în golful din fața unei insule numite azi Karanda;
47. Cercetează vulcanii activi din zonă și pe 25 octombrie 462, pleacă din Koriakya-Ossora spre sudul Kamceatkăi, căutând un loc bun depopas și iernat;
48. Pe 7 noiembrie 462 poposesc în Golful Avacha / Avacinski lângă un sat de pescari koriaci, azi orașul Petropavlovsk, reședința Kamceatkăi, echipajele au cercetat și vulcanii activi din zonă;
49. În primăvara anului 463, la echinocțiu, navigatorii au părăsit golful Avacinski din Kamceatka, au înaintat spre Cercul de Foc al Oceanului Pacific, până la prima insulă a Arhipelagului Kurilelor care desparte Marea Ohotsk de Oceanul Pacific;
50. Arhipelagul Meoparonite format din Insulele Kurile și Insulele Aleutine, o adevărată poartă donaresiană la Oceanul Înghețat de Nord;
51. Oceanus Magnus Borricus / Oceanul Înghețat de Nord;
52. În 16 aprilie 463 au ajuns în prima insulă din Arhipelagul Japoniei, Insula Hokkaido,
găsind adăpost în golful Uchiura, lângă promontoriul cunoscut astăzi prin orașul Muroran,
unde întâlnit o populație din neamul Ainu, asemănători cu geții; Au cercetat și alte insule
importante din Arhipelag, precum: Honshu, Shikoku și Kyushu zăbovind în fiecare câte zece
zile, timp în care au studiat cutremurele produse în timpul popasurilor ca și cei mai
importanți vulcanici.activi;
53. Exploratorii dobrogeni i-au dat numele acestui arhipelag, Insulele Gadaronte, însemnând în limba lor, Cotoroanțe / Vrăjitoare, din cauza deselor cutremure și a altor urgii, Garadonțienii / Niponii construiesc nave pe care le-au numit Colimfe pentru navigația pe apele dure din zonă;
54. În ziua de 7 iulie 463, exploratorii aflați în insula Kyushu, au fost invitați la un festival de poezie și apoi au fost invitați la reședința Împăratului Yüriarku (456-479);
55. Din insula Honsu din Arhipelagul Gadaronte au plecat în 16 iulie 463, spre Manila, (capitala arhipelagului Filipine);
56. Escala următoare a fost la sud de Manila în Insula Mindora pe care au botezat-o Calaopa / Calapan, de unde au pornit cercetarea insulelor vecine fascinați de flora și fauna nemaiîntâlnite până acolo;
57. Pe la mijlocul lunii august 463 au ajuns în prima insulă din Arhipelagul Marianelor – Agrihan unde au acostat și de aici au pornit să cerceteze celelalte insule ale arhipelagului;
58. În 21 august 463 au ajuns în insula Guam unde s-au oprit să cerceteze cea mai
sudică insulă a Arhipelagului Marianelor. Au cercetat „mirabila lume a Marelui
Sorb”/ marele abis planetar - Groapa Marianelor, situat la sudul insulelor. Au părăsit
arhipelagul la jumătatea lui noiembrie 463;
59. In „iarna” dintre anii 463 și 464 au rămas în Insulele Filipine unde au cercetat insulele din jur;
60. Navigând între Guam și Ecuator, corăbierii geți au ajuns în Insula Nauru, „cea tăiată în două” de Ecuator;
61. Apoi au pornit spre sud de Ecuator întâlnind Insulele:
62. Borneo
63. Noua Guinee
64. Arhipelagul Insulelor Solomon și
65. Marea Coralilor;
66. Strâmtoarea Torres, foarte aproape de Australia;
67. In 18-19 martie 464, corăbierii geți aflați în preajma Insulei Borneo scapă ca prin minune dintr-un tsunami catastrofal în care cele trei corăbii au fost aruncate pe o plajă din Sirtinica de Sud / Buricul Soarelui.
68. Din Sirtinice, călătoresc spre„ insula ca o țestoasă”, pe care au numit-o Taprobana, cunoscută ca Shri Lanka / Ceylon;
69. Cele trei corăbii pleacă din Taprobana trecând prin
70. Marea Arabiei spre
71. Trabundia Mică / Insula Socotra din Marea Roșie unde cercetează fauna și flora;;
72. Fac o escală pe coasta Africii;
73. În 7 februarie 465, acostează într-un golf din strâmtoarea Mozambic al insulei Morondava / Trabundia Magna / Madagaskar unde fac observații asupra florei și faunei,
74. Se îndreaptă apoi spre Capul Bunei Speranțe unde ajung la 1 aprilie 465;.
75. Trec în Oceanul Atlantic;
76. Insula Sfânta Elena;
77. Insula Asscension;
78. Insula Tristan da Cuhna, în toate trei studiază vulcanii;
79. Traversează Ecuatorul
80. Insulele Capului Verde unde cercetează vulcanii între 20 și 25 iulie 465;
81. Navighează spre Arhipelagul Canarelor,cu Insula Ninguria / Nivaria / Tenerife, fiind și aici interesați de vulcani;
82. Se îndreaptă spre Strâmtoarea Gibraltar;
83. În 3 septembrie ancorează la Tanger / Tingid;
84. Pe 7 septembrie pornesc spre Alexandria, Egipt. Vizitează Farul, Biblioteca, orașul, Piramidele și fac o scurtă vizită pe Nil;
85. Tirr / Tirius;
86. Tzidon / Sidon;
87. Jaffa / Yaffa / Tel Aviv;
88. Cipru;
89. Rodos;
90. Samos;
91. Strâmtoarea Dardanele;
92. Constantinussa / Constantinopol / Istanbul, pentru a raporta întoarcerea solilor;
93. Strâmtoarea Bosfor;
94. Pornesc spre Histria Getică unde au fost așteptați de prieteni, cetățeni și de toată studențimea „Înaltei Școli de Cavaleri ai Zalmoxianismului, purtând steaguri cu cap de luo, împreună cu care au sărbătorit solstițiul de iarnă, în 22 decembrie 465.

[Adrian Pop]

https://sfatulbatranilor.ro/forum/consiliul-p%C4%83cii/259614-scrisoarea-de-colaborare-catre-guvernele-tarilor-prin-care-eticus-a-trecut

[Adrian Pop]

[19:30, 08.03.2025] Adrian Pop: Scrisoarea de colaborare catre Guvernele tarilor prin care Eticus cu cei 100 de Zalmoxieni au trecut acum cca 1500 de ani, o s-o scriu dupa ce avem materialele :
[19:33, 08.03.2025] Adrian Pop: 1. " Povestea " care a dus la publicarea in annul 2019 a Dlui Tatomirescu despre expeditia Zalmoxienilor pe mare, efectuata cu cca 1000 de ani inaintea expeditiei lui Columb.
[19:33, 08.03.2025] Adrian Pop: 2. Traseul - material trimis de Dna Ratiu.
[19:34, 08.03.2025] Adrian Pop: 3. Bibliografie - material publicat de Dul Tatomirescu.
4. Realizarile noastre in domeniul Pacii :

Realizările noastre până în acest moment din domeniul Păcii și cartea noastră de vizită:

1.https://www.youtube.com/watch?v=xUU1PcMcxgE&t=726s
PRINCIPII DE CONVIEȚUIRE PE PLANETA PĂCII

2.Principles of coexistence on the Planet of PEACE
https://www.youtube.com/watch?v=og-h...ature=youtu.be

3.Am reușit să organizăm Festivalul Păcii la Craiova pe data de 2 Iunie 2023.

https://www.youtube.com/watch?v=LStcgdj1TT0

4.Inregistrare video de la Expozitia Pacii de astazi - https://www.youtube.com/playlist?lis...Gq-v84LtjbEEQL
Festivalul Pacii, Craiova 2023 - YouTube
Facebook

EXPOZIŢIA PĂCII
5.https://www.facebook.com/groups/SARMIZEGETUSA2050

DOAMNE AJUTA!