----- Original Message -----
From: Adi Pop
To: Elena Armenescu
Cc: Geo Stroe ; BAGIU OVIDIU ILIE ; Ioana Alex ; nicolaenacioiu@yahoo.com ; Alecu Ioan ; achimescu_ovidiu@yahoo.com ; enciustefan@yahoo.com ; banuionutgabriel1@gmail.com ; Alice Nacioiu ; arienne2003@yahoo.com ; mihaelahq@yahoo.com ; florin@popservice.ro ; pse_flori@yahoo.com ; yo7aoz@yahoo.com ; Radu_necea@yahoo.com ; Pop Adrian ; D.nul Adi Pop ; catalindragomirescu@yahoo.com
Sent: Wednesday, November 02, 2011 9:51 AM
Subject: Re: romani de stiut


Sarut mana Doamna Elena,

Discutam acum cu Domnul Alecu Ioan, cercetatorul pe care l-am intalnit la Iasi si cu care am devenit Prieten. Un OM cu un Bun Simt iesit total din comun si un profesionist de prim rang in termomecanica. Lucram impreuna la cateva inventii ale Domniei sale si ale altor cercetatori de exceptie din Iasi.

Ii spunam acum cateva minute pe messenger Domnului Ioan de faptul ca Nucleul nostru mic de lucru poate sa capete valente incomensurabile, daca fiecare dintre noi aducem pe forum acesta minim o persoana, in care sa aiba incredere ca nu-si da cu pararea in tot si in toate si ca ne sprijina neconditionat si altruist in aceste proiecte pe care ni le propunem cu totii.

Ii spunam Domnului Alecu :

Pop Adrian: In domeniul medicinii o sa avem ca proiecte majore:
Pop Adrian: 1. Clinica medicala Dr Liviu Nuteanu
Pop Adrian: 2. Institut de Cercetare a Stiinelor de Frontiera Dr Liviu Nuteanu
Pop Adrian: 3. Orasul Sanatatii VEGA
Alecu Ioan: Este frumos si cred ca poate functiona o asemenea entitate dar cum poate fi finantata o asemenea investitie - costurile sunt foarte mari.

Nu doresc sa impun proiectele incepute de noi acum 2 ani, pentru ca n-ar fi corect din partea mea.
Deocamdata in Domaniul Sanatatii caut persoane, asa cum am spus, care au dovedit o probitatea morala imensa.

Observ ca pe forumul nostru s-a inscris acum doua zile un domn. Daca este acel doctor Paul Purea, invitatul OTV de acum cateva zile, cel care m-a incantat pur si simplu cu tot ce-a spus, sunt convins ca ni se va alatura.
http://www.sfatulbatranilor.ro/members/27-Paul-Purea
Daca este acel doctor de care spun, prima intrebare pe care o sa i-o pun, in momentul cand o sa comunicam si sper ca se va intampla asa ceva, va fi :

Ce-si doreste sa faca de-acum incolo in Viata ?

Aceasta intrebare, aparent simpla, pe care o pun de la inceput interlocutorilor mei are o importanta fundamentala pentru a afla cu cine am onoarea sa comunic. In momentul cand citesc raspunsul, fiind atent la nuantele cele mai fine, la legaturile metafizice legate de tot ce ma inconjoara in acea Clipa T0 ( gandurile, conjunctura si mediul respectiv ), mi se dezvaluie mult din trecutul si din viitorul acelor persoane. Acest lucru ma ajuta enorm sa pot observa urmatorii pasi comuni, capabili sa ne duca pe amandoi catre indeplinirea idealurilor acelei persoane.

O sa purtam cu siguranta discutii si despre responsabilitatea imensa pe care o are un om atunci cand stie ca are capabiliatea sa determine ...prin gandurile si actiunile lui. Dar toate acestea pas cu pas, odata cu formarea acestor echipe pluridisciplinare de lucru in cat mai multe domenii de activitate, atat de necesare reconstuctiei Romaniei.

O zi Minunata,
Adrian Pop

----- Original Message -----
From: Elena Armenescu
To: undisclosed-recipients:
Sent: Wednesday, November 02, 2011 7:32 AM
Subject: romani de stiut


Camelia Mirescu, pictoriţă la Roma: “Cum ne schimbăm imaginea? Doar prin cultură!”
Vineri, 21 Octombrie 2011 11:59

Share123
Camelia Mirescu este pictoriţă şi scriitoare. Trăieşte la Roma de peste două decenii, dar nu se consideră italiancă. Vorbeşte perfect româneşte şi consideră că schimbarea imaginii României în Italia poate fi realizată doar prin cultură. "Am încredere în lumina mea. E orbitoare”, spune Camelia, ca o declaraţie de identitate. Frumoasă, cultă, generoasă, Camelia ne reprezintă în mod impecabil în Italia.

Camelia Mirescu, originară din Olteniţa, a început să picteze la vârsta de patru ani. Primul Moş Crăciun i-a adus în dar la cinci ani culorile şi caietul de desen. A continuat la cercul de pictură de la Casa Pionierilor. Îşi aduce aminte de prima expoziţie de la zece ani: 10 lucrări cu fete cu melci în păr. La 18 ani a dat examen la liceul de artă Nicolae Tonitza din Bucureşti, unde erau 14 concurenţi pe un loc.

Destinul italian

Imediat după Revoluţie a venit în Italia. Când a ajuns prima dată la Roma a înţeles că aici este destinul său, când a văzut Columna lui Traian. “Pentru că această columnă era fotografiată pe prima pagină a abecedarului din România”. Începuturile sale în Italia au fost grele, pentru că noi, românii, acum douăzeci de ani aveam “o mentalitate de a fi şi nu de a avea. Eu stiam o groază de lucruri, dar nimeni nu părea interesat pentru că era mai important la vremea respectivă să-ţi arăţi maşina, afacerea, vila, etc. Chiar dacă tu erai o enciclopedie, nu erai luat în consideraţie.”

Apoi îi lipseau cinematograful, cinemateca, teatrul... De fapt asta îi lipseste şi acum. Nu pentru că în Italia nu le poate frecventa, dar nu au acelaşi farmec ca în România şi este dificil să urmăreşti viaţa culturală românească de la depărtare.

Prima expoziţie, la Palazzo Valentini

La Roma a făcut Şcoala Superioară de Arte. Tot la Roma a avut şi prima expoziţie în 2003, la Palazzo Valentini. “A fost un moment extraordinar din viaţa mea”, îşi aduce aminte. “Contează şi să fii perseverent, dar mai ales contează şansa momentului. Îmi aduc aminte că la Palazzo Valentini, persoana care trebuia să facă expoziţia nu era disponibilă”. Camelia făcuse cerere să expună, ca orice artist, dar nu spera să fie acceptată. “Timpul era foarte scurt şi nu puteau să lase sala liberă. Am fost sunată şi în acea clipă am spus da. Dacă eşti în gară când trece trenul şi îl iei, ajungi în mod sigur la destinaţie.”

A urmat apoi expoziţia la Veneţia, la Institutul Cultural Român. Apoi a expus la Accademia di Romania la Roma, a expus la Paris. Anul acesta a participat la o expoziţie colectivă la Palazzo Alfieri.

Discriminarea românilor

Dacă vorbeşte cu uşurinţă despre realizări, nu îi este la fel de uşor să vorbească despre nemulţumiri. Asta pentru că nemulţumirea e una singură, dar doare mult: discriminarea românilor. Crede că se datorează faptului că românii nu au fost apăraţi aşa cum ar fi trebuit să fie apăraţi. “Eu sunt româncă, şi deşi locuiesc de atâţia ani în Italia, nu mi-am luat cetăţenia italiană. Gândiţi- vă că la anumite cine, în case importante, de fiecare dată femeia care serveşte la masă este o româncă. Toata lumea ştie că sunt româncă. În clipa în care ajung în această casă, eu mă duc direct în bucătărie, salut pe toată lumea. Vorbesc cu doamna Maria sau Ana, o sărut pe obraji şi o întreb ce mai face.”

Imi spune că dacă cineva îşi permite să facă vreo aluzie la adresa românilor, le reîmprospătează memoria italienilor aducându-le aminte că şi ei au emigrat în România acum mulţi ani şi au muncit în mină, nu erau doctori docenţi.

În privinţa imaginii negative pe care noi românii o avem în Italia, spune că se ştie prea puţin despre strămoşii noştri daci. Biletul de vizită ar fi trebuit sa fie Cioran, Brâncuşi, Eliade. Au fost alte priorităţi, nimeni nu s-a gândit, timpul s-a pierdut, dar probabil că o să recuperăm.

Camelia este încrezătoare în recuperarea acestei imagini. Românii sunt persoane extraordinare: “Gânditi-vă, în câte ţări se aşteptau străinii cu pâinea şi sarea şi ulciorul de vin rosu? Dar pe de altă parte, vremea căpiţelor de fân, a Transilvaniei, a trecut. A fost un timp în care erau nemaipomenite aceste tradiţii. Dar acum, ca să ne refacem imaginea, trebuie să exportăm cultura.”

Cum pot convieţui două iubiri ? Simplu: Camelia îmi spune că ea se vede “cu un trup italian şi cu un suflet românesc. Indisolubile. Pentru că vorbim despre aceeaşi persoană.” Camelia tocmai a terminat de scris prima carte în limba italiană. În momentul de faţă este la corectură. Am rugat-o să îmi divulge subiectul. Mi-a spus că este o poveste romantică, iar pe alocuri are şi elemente autobiografice.

Ruxandra Drăgoescu