PDA

Arată versiune întreagă : Arsenie Boca-Profetii despre Romania



Adrian Pop
01.11.2011, 10:00
Post Arsenie Boca-Profetii despre Romania
Subject: Profetii despre Romania

In cele ce urmeaza va supun atentiei o suma de profetii lasate de cel mai mare calugar preot al Romaniei secolului XX – Arsenie Boca. Cine a fost ? Ca sa intelegeti cine a fost, va relatez urmatoarea frantura de istorie din viata acestui sfant . Anii ’50, Romania era sub ocupatie, parintii si bunicii cominternistilor de azi se straduiau de zor sa ne macelareasca elitele pentru a le lua locul, propovadirea religiei incepea sa fie interzisa, iar acest calugar continua sa faca minuni acolo in munti, la Sambata de Sus, in Fagaras. Noii securisti alergau dupa dobandirea a noi tehnici parapsiholgice. Sa nu uitam ca pana si SSI-ul lui Cristescu, cu tot cu scoala de parapsihologi, fuse-se decimata. Au pus ochii pe Arsenie Boca si pe minunile lui, gandind in micimea lor ca
se joaca
cu hocus-pocus. L-au luat si l-au inchis intr-o unitate a securitatii din Fagaras, la beci, in lanturi, ca le era frica de el. Ei bine, batut, umilit si nemancat, nu le-a spus decat ca el nu face minuni, ci Dumnezeu lucreaza. In schimb, la fiece 12 noaptea punea genunchii in pamant, moment in care drugurile si lacatele de la usa de otel a beciului sarea, la propriu. Comandantul unitatii , speriat de fenomen si ingrijorat pt soarta sa si a familiei sale, a invitat martori intreaga unitate, cu tot cu familiile acestora, plus ceva cominternisti de la “Centru”. La miezul noptii usile au sarit, ca de obicei, astfel chiar tortionarii au dus cu ei aceasta poveste , relatand-o posteritatii. Securitatea ii spunea “Vrajitorul”. Cine nu stie, a avut domiciliu fortat la Draganescu langa Bucuresti, pana a murit in 1989.

* Spunea odată cineva: „Părinte, Ceauşescu strică
bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii“ - i-a răspuns Părintele. (Maria Matronea, Sibiu)

* Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi când să ies către poartă, cam pe lângă fântână, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că sţiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism - ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă - numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus,
apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-¬a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)

* Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceauşescu, pentru trecerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: „Să-i pară bine că n-a fost puşcat“. Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara.
Înainte de revoluţia din 1989
Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri.
Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila)

* Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)

* Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul - oraş sfânt, dar poate fi şi
Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”! ). Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva [atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)

* „Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va
părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va
fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi
cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, Editura Daksha)

* Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi 1-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo - prin America - şi a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică (vezi cele două turnuri din „11 septembrie”).
Prea Sfinţitul Daniil, la înmormântarea PărinteluiArsenie, a spus că ar fi zis Părintele Arsenie aşa: „Vor veni necazuri mai mari decât Munţii
Făgăraşului”. Ne-om duce la munţii Făgăraşului şi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista («Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!» - Lc.23, 30). Şi ne-om duce la morminte să iasă afară şi să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista.

* Părintele a iubit mult Munţii Făgăraşului; venea mereu pe la cabana Podragul şi pe la Turnuri. Spunea Părintele: „Munţii Făgărusului şi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi”.
Părintele a fost şi este un sfânt între noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecată, să ne treci cu grămada”. Părintele a zis zâmbind: „ N-ai spus rău, măi”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii îl cunoşteau, alţii nu-1 cunoşteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuşi, fac milostenie multă şi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu,
Ucea de Sus)

* Eram cu Părintele Arsenie şi 1-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)

* Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe
şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea)

* Făceam serviciul în Braşov, la uzina Astra. Odată a venit Părintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujbă. Atunci a spus: „Trebuie să ne întărim spiritualiceşte, că altfel viaţa noastră este moartă, chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi exemplu de la Ştefan cel Mare, care cu o mână de oameni întăriţi spiritualiceşte, ţinea pe tătari la Nistru şi pe turci la Dunăre”. (Nicolae Streza, 84 ani, Făgăraş)
Îmi spunea părintele Bunescu că Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar şi două-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu)

Adrian Pop
02.11.2011, 08:34
OMUL LUI DUMNEZEU
http://www.formula-as.ro/2010/938/spiritualitate-39/parintele-arsenie-boca-100-de-ani-de-la-nastere-12955


Parintele ARSENIE BOCA 100 de ani de la nastere



OMUL LUI DUMNEZEU

Amintirile unui ucenic: Preotul Ioan Sofonea

Anul trecut, pe 28 noiembrie 2009, cand se implineau 20 de ani de la trecerea la cele vesnice a Parintelui Arsenie, in multimea de oameni care luase drumul spre Prislop se aflau si preotul Ioan Sofonea si preoteasa Aurelia Sofonea. Iata, insa, ca de la Silvasul de Jos nu se mai putea merge catre manastire decat cu piciorul, intrucat politia oprise trecerea masinilor, speriata de asaltul miilor de credinciosi. Cum va merge Parintele Ioan, la varsta lui, de 82 de ani, opt kilometri pe jos?!... se gandea doamna preoteasa. Dupa cateva minute de mers, un automobil a oprit si l-a

luat si pe parintele Ioan Sofonea. Era o masina careia i se permisese accesul, pentru ca in ea se aflau preotii care urmau sa slujeasca Sfanta Liturghie. Dumnezeu da mereu solutia. Dupa sufletul fiecaruia.
La Sibiu, in ciuda varstei sale inaintate, Parintele Ioan Sofonea continua sa slujeasca aproape zilnic Sfanta Liturghie, la Biserica "Sfintii Imparati Constantin si Elena". O vizita in micul apartament de pe strada Fratii Buzesti e un prilej de a-l ruga sa ne mai povesteasca despre acele vremuri in care, nu departe de satul sau natal, Dragus, tanarul Ioan Sofonea ucenicea pe langa parintele Arsenie Boca, la Manastirea Brancoveanu. (Un prim interviu pe tema aceasta a fost publicat in "Formula AS" nr. 918 din 2010.)



O lumina in intuneric

In 1945, s-a terminat cel de-al doilea razboi mondial si peste tara noastra a venit tavalugul comunist. S-a instaurat un regim ateu, si activitatea Parintelui Arsenie Boca nu era pe placul celor care au luat puterea in Romania. In iulie 1945, Parintele a fost arestat la Manastirea Bistrita de Valcea si apoi anchetat la Ramnicu-Valcea si Bucuresti, timp de vreo doua saptamani. Am aflat de aceasta arestare si am fost mahnit. La fel si credinciosii care veneau la Manastirea Brancoveanu. Totusi, pana in 1948, Parintele Arsenie si-a continuat activitatea la Sambata. Veneau din ce in ce mai multi oameni.

Parintele Ioan Sofonea, un ucenic adevarat al parintelui


Parintele avea o atitudine corecta fata de toata lumea, fara deosebiri. La el, politicul nu avea ce cauta. El se lega de viata omului, pe care o dorea crestineasca. Nu pot spune ca era bland. Era sever, dar stia sa se poarte apropiat cu cei care veneau sincer la Sambata. La inceput, ii lua mai aspru. Pe urma, daca isi dadea seama ca sunt putin derutati, se mai imblanzea. Si atunci omul stia si de respect, si sa puna in aplicare sfaturile pe care le primea. Nu era, cum spun unii, foarte dur. Era aspru doar in predici, cand vorbea impotriva relelor oamenilor. Spunea:
"De obicei, oamenii nu se intorc la Dumnezeu decat atunci cand dau de primejdie si necaz, insa cu mult mai bine e sa vii de buna voie la rosturile tale vesnice, si nu tras de maneca sau palit cu prajina din urma. Taina Pocaintei e judecata milostiva ce o face Dumnezeu cu noi, pacatosii, cand mergem de buna voie si ne marturisim gresalele. Poate tocmai pentru ca e asa smerita judecata aceasta milostiva, nu pot sa vina la mantuitoarea ei binefacere cei cu mintea plina de stiinta si afumata de mandrie. Cum sa poata ei, care stiu totul, ei, care stapanesc oameni, sa vina in genunchi inaintea unui simplu preot si sa-si insire toate faradelegile si toate scarbele lor? De aceea, ei dau de asprimea dreptatii, care ii fierbe in zeama lor pana li se inmoaie oasele trufiei."

Calea Crucii

A fost un duhovnic unic in tara noastra. Nu admitea alternative cand era vorba de pacate. In predicile lui nu insista prea mult asupra cuvantului Evangheliei, ci asupra purtarii noastre fata de Dumnezeu si fata de cuvantul Lui. Insista asupra vietii noastre practice, pentru o traire crestineasca.

Parintele Sofonea, impreuna cu sotia sa si doi prieteni dragi: actrita Maria Ploae si sotul ei, regizorul Nicolae Margineanu

Ii invata pe oameni cum sa inteleaga intamplarile din viata lor, cum sa dea sens vietii, cum sa-l urmeze pe Hristos. Imi amintesc cateva cuvinte de la o predica pe care a spus-o cu prilejul unui praznic al Inaltarii Sfintei Cruci, pe 14 septembrie:
"Iubirea lui Iisus nu a incetat nici pe Cruce, zicand: Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac. Iisus pentru noi a suportat chinurile Crucii, nu a ocolit-o, nu s-a lepadat de ea, nu s-a aparat, nu si-a strigat nevinovatia, nu a amenintat stapanirea si nici pe cei care ii cereau rastignirea. Este o mare deosebire intre Iisus si noi, care cautam pe toate cararile si prin toate mijloacele sa scapam de cruce, sa ne ascundem pacatele si strigam in gura mare ce cruce grea avem de dus. Ne numim crestini, dar ne ducem crucea taras, facand de rusine Crucea lui Hristos. Noi nu am suferit ca Iisus, dar cartim. Desi era nevinovat, El din dragoste pentru noi a dus-o fara cartire. Chiar daca suferim, nu trebuie sa cartim. Toate trebuie sa le rabdam pentru mantuirea noastra, ca si Iisus Hristos a rabdat pentru noi si pentru mantuirea noastra. Nu este alta cale de ispasire si de mantuire a sufletelor, decat Calea Crucii. Daca ar fi existat o alta cale, Dumnezeu ne-ar fi aratat-o pe aceea."
Referitor la cinstirea Sfintei Cruci de catre Sfanta Biserica, Parintele Arsenie ne-a mai istorisit si urmatoarea intamplare: "A venit la mine un sef de secta, ca sa discutam despre credinta. Am luat ca subiect de discutie cinstirea Sfintei Cruci pe baza Sfintei Scripturi. Am vorbit cu el mai mult de sase ore. In cele din urma, a recunoscut cinstirea Sfintei Cruci si a zis ca Biserica are dreptate, iar eu i-am zis sa-si faca cruce. El a refuzat si atunci i-am spus ca domnul lui, cel caruia i se inchina, este un Hristos fara cruce, un Hristos mincinos, este satana. Spunea tuturor: "Feriti-va de mucari, de sectari, ca ei va duc in ratacire. Sa nu le treceti pragul. Hristos cel adevarat este Hristos cel cu cruce!""

Rugaciunea lelei Ana

Cand vedea ca repeti aceleasi pacate, te invata cum sa te lupti cu obiceiul rau, cum sa ceri ajutorul lui Dumnezeu. De fapt, patimile nu sunt altceva decat o repetare a pacatelor. In momentul in care ai reusit sa indepartezi obiceiul pacatului, esti liber.

Manastirea Sambata asteapta iarna


Despre duhovnic spunea ca nu trebuie sa ingramadeasca piedici prin multe canoane, care fac sufletul si mai chinuit: "Nu sunt bune nici multe si repetate spovedanii generale, ca acestea infig in suflet o adevarata patimire, ca si cand cele marturisite nu sunt iertate", zicea Parintele. "Ma doare sufletul cand vad rautate si incapatanare in om. Cand ii vad ca vin cu probleme de trup, ca au certuri in familie, ca au judecati sau multe de felul acesta, si nu vin pentru mantuirea sufletului, pentru imbunatatire sufleteasca, pentru credinta, pentru dragostea de Dumnezeu, ca acestea sunt cele care le dau putere. Toata puterea si mandria lumii nu sunt decat stramtorare si robie. Nu trebuie sa punem nimic in cumpana cu Dumnezeu".
Despre harul duhovnicesc al Parintelui Arsenie nu avem nici o indoiala. Iata o intamplare pe care mi-a povestit-o Maica Glicheria, ucenica a Parintelui Arsenie, care acum traieste la Ocna Sibiului:
"Intr-o duminica m-am dus impreuna cu preotul Mihailescu de la Ocna la Manastirea Brancoveanu. De la gara Sambata, se mergea pe jos vreo 15 km. Pe drum, ne-a ajuns din urma o caruta plina de oameni. Si ei mergeau la manastire. Cel care mana caii a zis: "Hai sus in caruta". Noi i-am zis ca nu mai e loc, dar el a raspuns: "Daca-i loc in suflet, este si in caruta". Cu greu, ne-am suit. Oamenii stateau si cate unul in poala celuilalt. Am ajuns la manastire. Sfanta Liturghie se facea afara. Curtea era plina de oameni. Inca nu era facut altarul din padure. La sfarsitul slujbei, Parintele Arsenie a inceput predica spunand: Iubiti credinciosi... Deodata, a inceput o ploaie mare, care ne-a udat pe toti pana la piele. Parintele ne-a zis: "Nu va speriati, ca Acela care va uda va si usuca".

Splendori in piatra

Si a continuat predica. Toti am ascultat cu mare atentie. A cuvantat mult si, in timp ce vorbea, Dumnezeu a dat un soare atat de puternic, incat pe cand Parintele a terminat predica, eram toti uscati, de parca n-ar fi fost nici o ploaie".
La Manastirea Brancoveanu, Parintele a putut lucra cu toata puterea cu care l-a inzestrat Dumnezeu. Harul Parintelui Arsenie atragea in fiecare duminica mii si mii de oameni. Era o avalansa de credinciosi, care veneau sa-i auda predicile. Unii stateau cu saptamanile la manastire si ajutau la treburile gospodaresti, iar Parintele le dadea sfaturi, mai ales privind viata in familie. Erau convinsi ca e un sfant al zilelor noastre si il ascultau.
Imi amintesc ca in cadrul unei predici despre rugaciune, la un moment dat a zis: "Cine stie rugaciunea Sfantului Arhanghel Mihail sa o spuna, ca e foarte folositoare". Si s-a uitat fix la o femeie. Erau multe mame, dar privirea ii era atintita asupra uneia dintre ele: "Tu! Sa te rogi cum te-ai mai rugat la Sfantul Arhanghel!". Toata lumea s-a mirat cum de stia Parintele de rugaciunea ei. La sfarsitul slujbei, femeile care erau cu ea i-au zis: "Ce rugaciune stii, lele Ano? Ca Parintele tot la dumneata s-a uitat". Atunci ea le-a spus urmatoarea rugaciune:
"Doamne, Dumnezeule, mare Imparat si fara de inceput, trimite, Doamne, pe Mihail Arhanghelul Tau in ajutorul meu, ca sa ma apere de vrajmasii cei vazuti si nevazuti.
O, Mihaile, mare Arhanghele, intai statator si voievod al puterilor ceresti, fii mie ajutor in toate: in boale, in strambatati, in mahnire, in pustiu, pe cale, pe apa, in calatorie, casatorie, serviciu, scoala, si ma izbaveste de toata inselaciunea cea diavoleasca. Iar cand ma vei auzi pe mine, robul tau, rugandu-ma tie si chemand numele tau, grabeste spre ajutorul meu si auzi rugaciunea mea.
Asa, mare Arhanghele, biruieste pe toti care se impotrivesc mie, ma apara si ma acopera de cel viclean cu puterea cinstitei Cruci si cu solirile marilor Arhangheli: Gavriil, Rafail, Uriil, Varahiil, Salatiil si Egudiil si ale puterilor ceresti, totdeauna, acum si pururi si in veci. Amin".
Acea femeie era soacra mea, Ana, mama preotesei mele.

Vacantele duhovnicesti

In 1946 si 1947, Parintele Arsenie a organizat la Sambata, in vacanta de vara, tabere duhovnicesti pentru tineri, in special pentru studenti, care veneau de la Bucuresti, Sibiu, Brasov si din alte parti.


Le tinea prelegeri. Ii invata cum sa se roage lui Dumnezeu, cum sa se apropie de El, cum sa-si schimbe viata pentru a fi placuti lui Dumnezeu. Tinerii veneau cu tot felul de intrebari, veneau cu nedumeriri, cu framantarile lor in privinta vietii spirituale si Parintele ii indruma. I-a pus la treaba pe studenti, care au facut la manastire si un lac. Exista si azi acest lac mai mic, denumit Lacul studentilor. Erau doua maluri naturale, si mai jos au facut un dig, si asa s-a format un lac in forma de inima.
In vara lui 1947, a expus fragmente din Cararea Imparatiei, viitoarea sa carte capitala. Erau predici astfel intocmite, incat le puteau intelege mai ales intelectualii:
"A fost nevoie ca Dumnezeu sa creeze omul a doua oara si, prin crestinism, sa-l faca in stare de aceasta intelegere si realizare a desavarsirii sale personale. Aceasta desavarsire urmarita si asteptata de Dumnezeu de la om ni s-a revelat, ni s-a dat de model in persoana clara si reala a lui Iisus Hristos, a Dumnezeu-Omului. De aceea, El e Calea, si naturala, si supranaturala, a desavarsirii".
Intre tinerii care au fost la Manastirea Brancoveanu in 1947 si 1948 au fost si studentii teologi Stelian Manolache si Leonida Plamadeala. Pe Leonida l-am remarcat in postul Pastilor, cand a cantat foarte frumos Canonul Sfantului Andrei Criteanul. Stelian avea si el o voce foarte frumoasa, incat i se spunea Cucuzel, dupa celebrul cantaret bisericesc, Cuviosul Ioan "Cucuzel". Amandoi se vor calugari la Manastirea Prislop, pe 14 septembrie 1949. Leonida va deveni peste ani Inalt Prea Sfintitul Antonie, Mitropolitul Ardealului, iar Stelian va primi numele calugaresc Dometie si va ajunge marele duhovnic al Manastirii Ramet din judetul Alba. Au fost multi tineri atunci la manastire. Unii au luat calea calugariei, incat in multe manastiri au ajuns monahi aflati sub inraurirea Parintelui Arsenie, chemati de harul pe care Dumnezeu l-a revarsat prin parintele nostru drag. Acel har sfant ne-a legat si nu am cuvinte cu care sa explic aceasta legatura intre Parintele Arsenie si noi, cei care l-am cunoscut.

Despartirea de Sambata

In 1948, Parintele Arsenie Boca a fost retinut si anchetat la Fagaras si Brasov. Veneau noaptea, il ridicau si nu-l mai vedeam. Aflam apoi ca e arestat.

Biserica parintelui Arsenie

In vara aceea au inceput niste ploi care nu s-au mai oprit, incat lumea care frecventa manastirea zicea ca Dumnezeu nu opreste ploaia din cauza arestarii Parintelui. Multi oameni s-au adunat in fata inchisorii din Brasov si strigau sa-l elibereze pe Parintele Arsenie, pentru ca e inchis pe nedrept. Numai dupa ce a fost eliberat au incetat ploile.
Parintele s-a intors la manastire, dar era permanent urmarit si un timp n-a avut voie sa slujeasca. Isi dadea seama ca nu va mai putea sa-si desfasoare activitatea de duhovnic. Ne putem inchipui ce era in sufletul sau! In noiembrie 1948, am aflat ca Parintele urma sa plece de la Sambata la Manastirea Prislop, in Tara Hategului. Am primit aceasta veste cu o parere de rau, dar si cu un sentiment de multumire, stiind ca Parintele va lucra si acolo spre binele credinciosilor. Inainte de a pleca, m-a luat la o scurta plimbare pe malul lacului si mi-a zis:
"Ma, Ionica, uite, m-am ostenit atatia ani aici. Si-mi pare rau ca am vorbit de multe ori in zadar. Pentru ca oamenii au ascultat, dar au facut tot ce au vrut ei. Am predicat degeaba. Acum vad ca ceea ce am cladit in sufletele oamenilor se ruineaza".
Avea un regret. Atunci i-am raspuns: "Parinte, ceea ce ati zidit dumneavoastra in sufletele oamenilor nu va pieri niciodata". Au fost doar cateva cuvinte de consolare, de incurajare, dar iata ca am avut dreptate. Dupa mai mult de 60 de ani, cuvantul Parintelui Arsenie e viu si lucreaza in sufletul celor care l-au ascultat atunci, la Sambata, dar lucreaza duhovniceste si in inima celor care il descopera acum.
In discutiile cu doamna preoteasa, sotia mea, ne intrebam adesea: Ce ar fi fost daca Parintele Arsenie Boca nu ar fi lucrat la Sambata zece ani, ci sa fi stat 40-50 de ani?!... Cum ar fi fost poporul roman astazi, daca Parintele Arsenie ar fi fost lasat sa slujeasca?... Unde ar fi fost nivelul de credinta ortodoxa in tara noastra, daca timp de 50 de ani, Parintele Arsenie ar fi fost duhovnic?... Oamenii s-ar fi construit sufleteste intr-un alt mod. Altfel ar fi aratat poporul roman astazi. Ce putem face?... Sa-i citim scrierile si sa-i urmam invataturile, caci prin Parintele Arsenie ne vorbeste Dumnezeu.

Ion-Costin Manoliu

Vizualizari (5.925) Note (6

Adrian Pop
29.11.2011, 05:40
Parintele Arsenie Boca la 22 de ani de la trecerea in cetele sfintilor. VIDEO: Minuni savarsite in timpul vietii

http://apologeticum.wordpress.com/2011/11/28/parintele-arsenie-boca-la-22-de-ani-de-la-trecerea-in-cetele-sfintilor-video-minuni-savarsite-in-timpul-vietii/

Adrian Pop
05.03.2012, 02:04
Pr. Arsenie Boca- Viitorul Romaniei

http://www.youtube.com/watch?v=ImlSgSP-Kvc