Adrian Pop
19.08.2013, 20:40
Fecioarele Dace purtau pandantive din piatră gravată încă de acum 20.000 de ani Aug. 19 Blog (http://www.dhyanna.ro/language/ro/category/blog/) no comments (http://www.dhyanna.ro/language/ro/fecioarele-dace-purtau-pandantive-din-piatra-gravata-inca-de-acum-20-000-de-ani/#respond)
http://www.dhyanna.ro/wp-content/uploads/2013/08/pandativ-piatra-ww.jpg (http://www.dhyanna.ro/wp-content/uploads/2013/08/pandativ-piatra-ww.jpg)În șantierul arheologic de la Poiana Cireșului din Piatra Neamț, arheologii Complexului Național Muzeal “Curtea Domnească” din Târgovişte, au descoperit un pandantiv din piatră gravat cu simboluri geometrice care a fost datat prin metoda cu Carbon 14 la o vechime mai mare de 20.000 ani.
Nu este nici prima descoperire de acest tip și cu siguranță nici ultima. Oare câte astfel de obiecte mai trebuie să scoatem din pământul țării pentru a se înțelege în sfârșit că nu ni se poate fura istoria? Probabil că aproape în orice loc din țară vei săpa puțin, vei găsi vestigii ale Stră-Moșilor noștri. Uneori nici nu este nevoie să cauți pentru că Pământul însuși le scoate la iveală.
Interesant este că acum mai bine de 20.000 de ani Străbunicile noastre primeau astfel de podoabe în Dar de la iubiții lor. Asta spune câteceva despre nivelul de cultură pe care îl aveau. A dărui este o stare interioară mult superioară omului primitiv așa cum ne este el prezentat prin cărți. Se pare că Stră-Moșii noștri nu alergau toată ziua de colo până colo cu bâtele în mâini ca să ucidă tot ce mișcă. Nu erau disperați să vâneze toți mistreții. Oricum ei vânau doar cât puteau mânca pentru că a asasina animale nu era considerat un sport. Era doar o necesitate a acelor timpuri. Ei respectau Viața și această atitudine o regăsim și azi la aborigeni, spre exemplu. Mai puțin la cei așa-ziși civilizați. Iată că acei “primitivi” aveau timp să creeze obiecte frumoase și să le dăruiască celor dragi lor. Asta presupune că trăiau într-o comunitate prosperă care le oferea și momente dedicate celei mai importante resurse interioare cu care venim în viață: capacitatea și calitatea de a crea și de a fi creator, asemenea Creatorului.
Dacă s-ar fi păstrat și veșmintele acelor oameni, și celelalte obiecte pe care le foloseau am fi avut o imagine cu mult mai clară despre acele timpuri. Și poate nu puține surprize. Este limpede că este aproape imposibil să descoperim o țesătură sau un blid din lemn, o lingură sau vreun alt obiect pe care timpul le-a întors firesc în ciclul materiei. Găsim obiecte din piatră și categorisim o întreagă civilizație ca fiind a pietrei. Îi considerăm primitivi. Dar oare acesta este Adevărul. Nu. Eu nu pot să cred asta.
Ce credeți că vor găsi arheologii viitorului din civilizația noastră de azi? În următorii 20.000 de ani obiectele noastre metalice vor dispărea. La fel veșmintele. La fel tot ce înseamnă material plastic. Și uite așa, nu prea mai rămâne nimic. Orașele noastre din materiale sintetice vor dispărea cu totul. La fel automobilele și rachetele, ATV-urile și cluburile de noapte. Nici din stațiunile de lux și din navele de croazieră nu va mai fi nimic. De fabrici și uzine nici pomeneală, le-am distrus noi încă de pe acum. Vor găsi doar urmele unor case din pământ și piatră așa cum au găsit și arheologii noștri. Ale celor pe care azi îi considerăm săraci.
O prietenă, profesoară la Facultatea de Geologie îi spunea colegei ei care se ocupă cu studiul paleontologiei: “Voi, paleontologii, găsiți un coprolit și după ce îl studiați zece ani construiți mental animalul care l-a defecat pe câmp și ne spuneți nouă un basm despre cum trăia acel animal, cu ce se hrănea, cum oua, cum a evolut el și care îi sunt urmașii. Apoi îi faceți o reconstrucție în 3D, scrieți tomuri întregi despre acel presupus animal și le dați altora subiecte de cărți și filme.”
Cam așa facem și noi cu studierea trecutului omenirii.
Cum ar putea suna în acest caz comunicarea științifică a arheologilor din viitor referitoare la vremurile în care noi trăim astăzi? Probabil că vor spune că am fost o civilizație primitivă (tot a pietrei) pentru că vor găsi câteva obiecte manufacturate de artizani din pietre semiprețioase. Dacă vrem să facem impresie peste timp, este bine să scrijelim cât mai multe pietricele și să le ascundem prin peșteri. Să pictăm prin grote. Putem face cursuri de pictură rupestră, putem chiar să desenăm simboluri pentru a striga din răsputeri peste timp că nu am fost primitivi. Comunitatea științifică din viitor nu va dori probabil să facă nicio legătură logică între Sămânța Vieții desenată de noi pe pietre și steaua tetraedrică, structura Uni-Versului, Mer-Ka-Ba. Sau poate că vor recunoaște imediat semnificația desenelor noastre și se vor mândri că sunt urmașii unor oameni scotocitori care au deslușit o parte din Tainele Vieții și ale Uni-Versului.
Unii cu siguranță o vor face.
Paul Buică
http://www.dhyanna.ro/wp-content/uploads/2013/08/pandativ-piatra-ww.jpg (http://www.dhyanna.ro/wp-content/uploads/2013/08/pandativ-piatra-ww.jpg)În șantierul arheologic de la Poiana Cireșului din Piatra Neamț, arheologii Complexului Național Muzeal “Curtea Domnească” din Târgovişte, au descoperit un pandantiv din piatră gravat cu simboluri geometrice care a fost datat prin metoda cu Carbon 14 la o vechime mai mare de 20.000 ani.
Nu este nici prima descoperire de acest tip și cu siguranță nici ultima. Oare câte astfel de obiecte mai trebuie să scoatem din pământul țării pentru a se înțelege în sfârșit că nu ni se poate fura istoria? Probabil că aproape în orice loc din țară vei săpa puțin, vei găsi vestigii ale Stră-Moșilor noștri. Uneori nici nu este nevoie să cauți pentru că Pământul însuși le scoate la iveală.
Interesant este că acum mai bine de 20.000 de ani Străbunicile noastre primeau astfel de podoabe în Dar de la iubiții lor. Asta spune câteceva despre nivelul de cultură pe care îl aveau. A dărui este o stare interioară mult superioară omului primitiv așa cum ne este el prezentat prin cărți. Se pare că Stră-Moșii noștri nu alergau toată ziua de colo până colo cu bâtele în mâini ca să ucidă tot ce mișcă. Nu erau disperați să vâneze toți mistreții. Oricum ei vânau doar cât puteau mânca pentru că a asasina animale nu era considerat un sport. Era doar o necesitate a acelor timpuri. Ei respectau Viața și această atitudine o regăsim și azi la aborigeni, spre exemplu. Mai puțin la cei așa-ziși civilizați. Iată că acei “primitivi” aveau timp să creeze obiecte frumoase și să le dăruiască celor dragi lor. Asta presupune că trăiau într-o comunitate prosperă care le oferea și momente dedicate celei mai importante resurse interioare cu care venim în viață: capacitatea și calitatea de a crea și de a fi creator, asemenea Creatorului.
Dacă s-ar fi păstrat și veșmintele acelor oameni, și celelalte obiecte pe care le foloseau am fi avut o imagine cu mult mai clară despre acele timpuri. Și poate nu puține surprize. Este limpede că este aproape imposibil să descoperim o țesătură sau un blid din lemn, o lingură sau vreun alt obiect pe care timpul le-a întors firesc în ciclul materiei. Găsim obiecte din piatră și categorisim o întreagă civilizație ca fiind a pietrei. Îi considerăm primitivi. Dar oare acesta este Adevărul. Nu. Eu nu pot să cred asta.
Ce credeți că vor găsi arheologii viitorului din civilizația noastră de azi? În următorii 20.000 de ani obiectele noastre metalice vor dispărea. La fel veșmintele. La fel tot ce înseamnă material plastic. Și uite așa, nu prea mai rămâne nimic. Orașele noastre din materiale sintetice vor dispărea cu totul. La fel automobilele și rachetele, ATV-urile și cluburile de noapte. Nici din stațiunile de lux și din navele de croazieră nu va mai fi nimic. De fabrici și uzine nici pomeneală, le-am distrus noi încă de pe acum. Vor găsi doar urmele unor case din pământ și piatră așa cum au găsit și arheologii noștri. Ale celor pe care azi îi considerăm săraci.
O prietenă, profesoară la Facultatea de Geologie îi spunea colegei ei care se ocupă cu studiul paleontologiei: “Voi, paleontologii, găsiți un coprolit și după ce îl studiați zece ani construiți mental animalul care l-a defecat pe câmp și ne spuneți nouă un basm despre cum trăia acel animal, cu ce se hrănea, cum oua, cum a evolut el și care îi sunt urmașii. Apoi îi faceți o reconstrucție în 3D, scrieți tomuri întregi despre acel presupus animal și le dați altora subiecte de cărți și filme.”
Cam așa facem și noi cu studierea trecutului omenirii.
Cum ar putea suna în acest caz comunicarea științifică a arheologilor din viitor referitoare la vremurile în care noi trăim astăzi? Probabil că vor spune că am fost o civilizație primitivă (tot a pietrei) pentru că vor găsi câteva obiecte manufacturate de artizani din pietre semiprețioase. Dacă vrem să facem impresie peste timp, este bine să scrijelim cât mai multe pietricele și să le ascundem prin peșteri. Să pictăm prin grote. Putem face cursuri de pictură rupestră, putem chiar să desenăm simboluri pentru a striga din răsputeri peste timp că nu am fost primitivi. Comunitatea științifică din viitor nu va dori probabil să facă nicio legătură logică între Sămânța Vieții desenată de noi pe pietre și steaua tetraedrică, structura Uni-Versului, Mer-Ka-Ba. Sau poate că vor recunoaște imediat semnificația desenelor noastre și se vor mândri că sunt urmașii unor oameni scotocitori care au deslușit o parte din Tainele Vieții și ale Uni-Versului.
Unii cu siguranță o vor face.
Paul Buică