Meşteri membri a.r.t.e.m. TEXTILE

[Adrian Pop]

Meşteri membri a.r.t.e.m.

TEXTILE: (http://artizanat.europeel.com/indexro.php?a=textile)
Victoria BERBECAR, Ilişca MANTA, BOTIZA
Veturia BREBAN, CHIUZBAIA
Reghina GHIŢIU, VĂLENII ŞOMCUTEI
Gheorghe POP, Maria POP, DESEŞTI
Maria MORAR, Terezia RUS, OARŢA DE SUS
Irina ŞTEŢ, Irina TURDA, SĂPÂNŢA
Maria MAN, Ioana ZUBAŞCU, ŞIEU

[Adrian Pop]

http://artizanat.org/img/Baiut_1.jpg

[Adrian Pop]

"ATELIERUL ŞCOALĂ DE ŢESĂTURI, OARŢA DE SUS"

Programul "Atelier-Şcoală de Ţesături, Oarţa de Sus" a fost iniţiat în 15 februarie 2002, la Oarţa de Sus, un sat situat la cca. 50 km. de Baia Mare. Satul este bogat în istorie (s-au făcut importante descoperiri arheologice: tezaurul de monede imperiale romane, siturile de epoca bronzului din cultura Wittenberg şi Suciu de Sus), însă, sărac din punct de vedere economic.



http://artizanat.org/img/oarta1.jpg

http://artizanat.org/img/oarta2.jpg

http://artizanat.org/img/oarta3.jpg












Obiective:
- transmiterea meşteşugului ţesutului tinerei generaţii, în special a tipurilor de şterguri specifice zonei Codrului.
- păstrarea identităţii culturale locale şi regionale.
Beneficiari:
- 17 copii din Oarţa de Sus, elevi ai Şcolii Generale din localitate.
Parteneri:
- Şcoala Generală din Oarţa de Sus, dir. Traian Rus.
- Şcoala a oferit spaţiul unde s-au putut desfăşura orele de iniţiere în ţesut.
Instructor:
- Maria Morar, meşter popular ţesător din localitate, membru a.r.t.e.m.

[Adrian Pop]

Etnodesign - de la concept către viitor

Etno, de la grecescul ethnos - popor, îşi transmite derivatele: etnic - legat de apartenenţa la un popor; etnografie - ramură a istoriei care clasifică popoarele lumii, studiază compoziţia, originea şi răspândirea lor, urmăreşte evoluţia culturii lor materiale şi spirituale, moravurile şi particularităţile felului lor de viaţă; etnologie - ştiinţa care se confundă cu etnografia, antropologia şi istoria culturii; către un nou termen etnodesign. Un nou concept rezultat din îmbinarea unui termen cu un alt termen: design - o disciplină care priveşte crearea de obiecte, spaţii, opere grafice deopotrivă funcţionale, estetice şi conforme normelor unei producţii industriale. Născut pentru a defini noutatea şi necesitatea unei noi ramuri pe harta producţiei româneşti (şi nu numai!) conceptul de etnodesign este o posibilă alternativă la marea de probleme care îmbibă creaţia populară românească şi moştenirea lăsată nouă de înaintaşii cu mâini de aur. (...)

De la acest concept de etnodesign s-a pornit în realizarea unui proiect-program care să ajute la salvarea şi mai ales continuarea unor meserii lăsate moştenire în creaţia populară românească, astfel încât ele să devină nu numai profitabile ci şi căutate în contextul designului modern. Produse adaptate sau meserii care să constituie baza în producţia unor obiecte moderne sunt şansele reale de supravieţuire ale multora dintre cei care o viaţă întreagă au ştiut doar cum se ţese, coase, brodează sau cum se lucrează lemnul pentru uzul în gospodărie şi asta pe lângă munca câmpului, atât cât îţi permit timpul liber sau anotimpurile.

Am scris despre meseriile de modistă, corsetieră, ceaprazar etc., meserii ale modei care tind să devină amintire. Sunt oameni care astăzi au uitat până şi semnificaţia unor asemenea cuvinte. Dacă lăsăm să moară asemenea meserii uităm ce înseamnă valoarea muncii manuale şi a lucrului făcut cu mare migală, uităm de fapt ce înseamnă rădăcinile artei. Iar pentru că arta populară a fost şi va rămane o sursă inestimabilă de inspiraţie pentru designul actual şi pentru tot ce înseamnă artă modernă, meseriile care o însoţesc sunt şi ele mari comori pe care nu trebuie să le uităm. Aduse în tendinţele şi cerinţele actuale, acestea pot să îşi găsească noua justificare. Am să încerc să aduc dovezi ale unor realizări menite să confirme cele afirmate. Aşa cum Galiano, McQueen sau Gaultier îşi lucrează broderiile în ateliere speciale, cu oameni speciali, obţinând atât de faimoasele lor creaţii, aşa noi putem avea ateliere şi oameni care să lucreze pentru designerii noştri sau, de ce nu, pentru cei străini. Am descoperit în Maramureş tinere care brodează o broderie incredibilă sau care lucrează celebra frivolité. Am cunoscut tocmai acolo, o tânără studentă la design vestimentar în Strasbourg care lucrează cu profesori francezi accesorii de inspiraţie maramureşeană. Am descoperit artişti care colecţionează lucrări ale altor artişti, transformându-şi casa în muzeu şi deschizându-i porţile pentru toţi cei care ştiu şi doresc frumosul. Am găsit în casa lor o extraordinară colecţie de dantele. Peste tot, la fiecare pas, acolo există ceva care aşteaptă să fie descoperit, admirat, reţinut.

Cu adevărat paradis, Maramureşul îşi are viaţa şi legile nescrise, o civilizaţie a unor oameni mari, adevăraţi. Dacă Yves Saint Laurent a ridicat ia la rang de vedetă, iar Tom Ford a rescris istoria şerparului românesc într-un pur stil internaţional, în Maramureşul nostru tradiţional putem descoperi arta de a croi, coase şi broda la nivel de haute couture. Atât cât să se sperie toţi cei care au reinventat termenul, tot în cel mai pur stil, dar unul rău-românesc, uitând de toate legile lui internaţionale! Dar şi toţi cei care iau cu Ťîmprumutť designul sec al altora crezând că noi îl vom înghiţi ca pe o mare valoare şi mare creaţie, a lor bineînţeles! Le-aş îndruma tuturor acestora paşii cel puţin o dată pe an către adevărul din Maramureş! Să înveţe şi ei ce înseamnă ARTA şi apoi să înveţe să fie designeri!

Articolul a apărut în revista DIALOG TEXTIL, nr. 9 / 2004, editor S.C.MODERN MEDIA GROUP s.r.l..
şi a fost preluat cu acordul domnului director Andrei Pena şi a autoarei, cărora le mulţumim şi pe această cale.