Adrian Pop
11.03.2013, 09:35
„Cinstita” presă britanicăPublicat în 11 martie 2013 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/03/11/cinstita-presa-britanica/) de Al. Stănciulescu-Bârda (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/al-stanciulescu-barda/)
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/03/foto_76333-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/03/foto_76333.jpg)În ultima vreme se desfășoară în mai multe țări o adevărată campanie împotriva românilor emigranți. Se scot pe tapet infracțiunile unor români certați cu legea, care și-au făcut de cap pe acolo, se scot în evidență deficiențele de diferite feluri cu care ne confruntăm noi înșine în țară. Oricum, indiferent despre ce ar fi vorba, românii trebuie să fie coada Europei. Așteptam mulți dintre noi precum așteaptă mortul colacul intrarea în Spațiul Schenghen, dar se pare că perspectiva aceasta s-a îndepărtat foarte mult. Fie clasa politică nu și-a făcut lecțiile ca să obțină o notă de trecere, fie infracționalitatea și infractorii români au speriat Vestul, fie sunt alte jocuri de interese în culise, care fac ca noi să stăm tot în umbră. Important este, că șansele noastre sunt minime de a fi socotiți parteneri de nădejde ai rudelor noastre bogate din Europa.Cu puțin timp în urmă, parlamentul englez se pregătea să dea o lege, care să interzică pentru multă vreme emigranților români dreptul de a munci în Anglia. Pentru ca să-și justifice această măsură legislativă și să aibă susținerea populară, politicienii britanici au cerut unei cunoscute companii de presă de acolo să-și trimită oamenii de încredere și să facă un reportaj în România despre țigani, ca să înțeleagă tot cetățeanul englez cine sunt cei care se pregătesc să invadeze țara lor.Ziariștii britanici au venit în România și au găsit la marginea unui mare oraș, la groapa de gunoi, mai mulți concetățeni de-ai noștri, țigani din tată-n fiu, care se ocupau cu căutatul de mâncare și obiecte printre munții de gunoaie. Erau zdrențăroși, murdari, cu copii și câini după ei. Ceva mai departe aveau instalate corturile, ori case de chirpici, în care-și duceau traiul claie peste grămadă, ca vai de ei. Imaginile filmate într-un asemenea peisaj apocaliptic au rulat zile în șir pe televizoarele britanice, iar reportajele scrise au făcut să curgă multă cerneală. Consumatorul presei britanice a rămas cu o senzație de groază, crezând că vede imagini din altă lume. Hotărârea parlamentului venea pe fondul unei asemenea campanii ca o necesitate.Nimeni nu zice că în țara noastră nu există asemenea imagini de coșmar și asemenea oameni. Problema este că ziariștii cu pricina nu au fost cinstiți față de ei înșiși, față de meseria lor, față de cititorii și telespectatorii lor. Dacă ei aveau ca temă să facă reportaje despre țigani, nu trebuia, oare, să prezinte întreaga realitate, nu doar un segment din ea? Etnia țigănească niciodată nu a fost uniformă, ci ea a format întotdeauna adevărate straturi sociale. În trecutul românesc se cunosc ,,țigani pănari”(care adunau penele de pe păsările moarte, de prin gunoaie), cărămidari, corturari, fierari, căldărari, aurari, lăutari etc. Cei mai săraci erau pănarii și cărămidarii, iar cei mai bogați aurarii, căldărarii, chiar lăutarii. Între aceste categorii erau diferențe mari în ceea ce privește starea materială, nivelul de trai etc. Aceste straturi sociale se păstrează până în vremea noastră, chiar dacă ele și-au schimbat, în parte, denumirile și ocupațiile. Reporterii britanici cu pricina au studiat și prezentat lumii doar partea cea mai neagră a lucrurilor. Dacă ar fi fost cinstiți și corecți, ar fi prezentat și palatele de la Strehaia și din alte multe localități, ar fi prezentat mașinile de sute de mii de euro ale țiganilor, cavourile de zeci de mii de euro, interioarele de vis ale palatelor țigănești. Ar fi prezentat pe țigani cum vin cu elicopterul de acasă până la biserică să-și boteze copiii, bijuteriile și lingourile de aur ale țiganilor și multe altele de acest gen. Alta ar fi fost imaginea, pe care consumatorul presei britanice și-ar fi făcut-o despre țiganii români.La urma-urmei, reportajul cu pricina avea tentă politică evidentă. Dacă voiau să analizeze posibilitatea admiterii românilor pe piața britanică a muncii, nu cred că țiganii erau cei mai reprezentativi în acest sens. Aveam destui oameni capabili din toate domeniile de activitate, intelectuali de elită, muncitori calificați, care își cunosc meseria și o fac cu drag. Ceea ce a făcut presa britanică seamănă cu procesul lui Hristos: indiferent ce ar fi spus, indiferent dacă era găsit sau nu vinovat, El trebuia să moară. Sentința era stabilită încă înainte de prinderea Lui. Mai vorbim de o Europă civilizată! Vai de mama noastră!
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/03/foto_76333-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/03/foto_76333.jpg)În ultima vreme se desfășoară în mai multe țări o adevărată campanie împotriva românilor emigranți. Se scot pe tapet infracțiunile unor români certați cu legea, care și-au făcut de cap pe acolo, se scot în evidență deficiențele de diferite feluri cu care ne confruntăm noi înșine în țară. Oricum, indiferent despre ce ar fi vorba, românii trebuie să fie coada Europei. Așteptam mulți dintre noi precum așteaptă mortul colacul intrarea în Spațiul Schenghen, dar se pare că perspectiva aceasta s-a îndepărtat foarte mult. Fie clasa politică nu și-a făcut lecțiile ca să obțină o notă de trecere, fie infracționalitatea și infractorii români au speriat Vestul, fie sunt alte jocuri de interese în culise, care fac ca noi să stăm tot în umbră. Important este, că șansele noastre sunt minime de a fi socotiți parteneri de nădejde ai rudelor noastre bogate din Europa.Cu puțin timp în urmă, parlamentul englez se pregătea să dea o lege, care să interzică pentru multă vreme emigranților români dreptul de a munci în Anglia. Pentru ca să-și justifice această măsură legislativă și să aibă susținerea populară, politicienii britanici au cerut unei cunoscute companii de presă de acolo să-și trimită oamenii de încredere și să facă un reportaj în România despre țigani, ca să înțeleagă tot cetățeanul englez cine sunt cei care se pregătesc să invadeze țara lor.Ziariștii britanici au venit în România și au găsit la marginea unui mare oraș, la groapa de gunoi, mai mulți concetățeni de-ai noștri, țigani din tată-n fiu, care se ocupau cu căutatul de mâncare și obiecte printre munții de gunoaie. Erau zdrențăroși, murdari, cu copii și câini după ei. Ceva mai departe aveau instalate corturile, ori case de chirpici, în care-și duceau traiul claie peste grămadă, ca vai de ei. Imaginile filmate într-un asemenea peisaj apocaliptic au rulat zile în șir pe televizoarele britanice, iar reportajele scrise au făcut să curgă multă cerneală. Consumatorul presei britanice a rămas cu o senzație de groază, crezând că vede imagini din altă lume. Hotărârea parlamentului venea pe fondul unei asemenea campanii ca o necesitate.Nimeni nu zice că în țara noastră nu există asemenea imagini de coșmar și asemenea oameni. Problema este că ziariștii cu pricina nu au fost cinstiți față de ei înșiși, față de meseria lor, față de cititorii și telespectatorii lor. Dacă ei aveau ca temă să facă reportaje despre țigani, nu trebuia, oare, să prezinte întreaga realitate, nu doar un segment din ea? Etnia țigănească niciodată nu a fost uniformă, ci ea a format întotdeauna adevărate straturi sociale. În trecutul românesc se cunosc ,,țigani pănari”(care adunau penele de pe păsările moarte, de prin gunoaie), cărămidari, corturari, fierari, căldărari, aurari, lăutari etc. Cei mai săraci erau pănarii și cărămidarii, iar cei mai bogați aurarii, căldărarii, chiar lăutarii. Între aceste categorii erau diferențe mari în ceea ce privește starea materială, nivelul de trai etc. Aceste straturi sociale se păstrează până în vremea noastră, chiar dacă ele și-au schimbat, în parte, denumirile și ocupațiile. Reporterii britanici cu pricina au studiat și prezentat lumii doar partea cea mai neagră a lucrurilor. Dacă ar fi fost cinstiți și corecți, ar fi prezentat și palatele de la Strehaia și din alte multe localități, ar fi prezentat mașinile de sute de mii de euro ale țiganilor, cavourile de zeci de mii de euro, interioarele de vis ale palatelor țigănești. Ar fi prezentat pe țigani cum vin cu elicopterul de acasă până la biserică să-și boteze copiii, bijuteriile și lingourile de aur ale țiganilor și multe altele de acest gen. Alta ar fi fost imaginea, pe care consumatorul presei britanice și-ar fi făcut-o despre țiganii români.La urma-urmei, reportajul cu pricina avea tentă politică evidentă. Dacă voiau să analizeze posibilitatea admiterii românilor pe piața britanică a muncii, nu cred că țiganii erau cei mai reprezentativi în acest sens. Aveam destui oameni capabili din toate domeniile de activitate, intelectuali de elită, muncitori calificați, care își cunosc meseria și o fac cu drag. Ceea ce a făcut presa britanică seamănă cu procesul lui Hristos: indiferent ce ar fi spus, indiferent dacă era găsit sau nu vinovat, El trebuia să moară. Sentința era stabilită încă înainte de prinderea Lui. Mai vorbim de o Europă civilizată! Vai de mama noastră!