Adrian Pop
13.02.2013, 08:24
Istorii uitate: 16 februarie 1933, o diversiune carlistăPublicat īn 13 februarie 2013 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/02/13/istorii-uitate-16-februarie-1933-o-diversiune-carlista-2/) de Petru Z. Danci (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/petru-danci/)
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/02/grivita-rosie-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/02/grivita-rosie.jpg)Pentru cei care īși mai amintesc, īn perioada dejistă, ziua de 16 februarie era o zi cu mare fast, deoarece se comemorau luptele comuniștilor de la Atelierele CFR Grivița din București īmpotriva regimului burghezo-moșieresc, iar acestea primiseră denumirea de Grivița Roșie. Dar să analizăm evenimentele ca sa ne dăm seama că totul a fost doar o gogorniță După lovitura de stat de la acea dată, este īnlăturată regența și la tron este adus din strainatătate prințul Carol Caraiman (care pentru o femeie dezertase de la unitatea militară pe care o conducea īn timpul primului război mondial ). Īși aduce cu el și pe metresa sa, Elena Lupescu (Esthera Wolff), deși jurase īn fața lui Iuliu Maniu că nu o va duce īn țară. Iuliu Maniu, vazīnd că a fost mințit, demisionează din funcția de prim -ministru. Atīt presa cīt și majoritatea clasei politice dezaprobă gestul lui Carol, iar acesta trebuia să găsească ceva care să pună pumnul īn gura presei, iar discuțiile din jurul mizeriilor lui să fie mutate īn altă parte. Și a reușit foarte repede, secondat de către oamenii săi, părtași la farădelegi: Armand Călinescu , un cal troian carlist īn interiorul PNȚ-ului, secondat de către sadicul general Gavrilă Marinescu.Carol și complicii săi găsesc că pericolul comunist urmărește dezmembrarea statului național unitar romān abia creat și se pregătesc premizele decretării stării de asediu. Iată ce spunea Armand Călinescu: ,,Fără starea de asediu nu mai puteam stăpīni nici uneltirile comuniste, nici mişcarea anticarlistă a lui Forţu. Pe de altă parte, se va putea īntocmi īn linişte bugetul ţării Trebuia găsit doar focarul și acesta, īn condițiile crizei economice și al curbelor de sacrificiu, este găsit foarte repede: Atelierele CFR Grivița Reducerea salariilor bugetarilor cu zece la sută a afectat profund și atelierele CFR Grivița despre care G.G. Mironescu, ministrul de interne, spunea īn 16 februarie 1933 īn plenul Adunării Deputaților: Aceste ateliere au avut nefericirea de a fi fost īn trecut nu numai rău administrate, dar şi incorect administrate. Īn 2 februarie īncepe revolta printr-o grevă, iar o delegație muncitoreasca cere audiență la Eduard Mitro, ministrul comunicațiilor. Acesta le acceptă revendicările cu scopul de a-i duce pe muncitori cu vorba pīnă la proclamarea stării de asediu și declanșarea represiunii.Īn timp ce ministrul Comunicațiilor negocia cu greviștii, Parlamentul, la insistențele subsecretarului de stat de la interne, Armand Călinescu, lucra de zor la un Proiect de Lege prin care se putea pune īn aplicare starea de asediu. Senatul dezbate proiectul īncepīnd cu ora 0.30, iar dimineața, la ora 2.00, īl votează. Pentru ca legea să intre īn vigoare, Monitorul Oficial lucrează non stop, astfel că īn dimineața de 4 februarie legea intră īn vigoare. Urmează un simplu scenariu și represiunea putea īncepe.Se anunță anularea īnțelegerilor din 2 februarie și se operează arestări īn rīndul participanților la grevă. Cartierul Grivița este īn fierbere, o ceată de huligani se dedă la acte de vandalism, iar īn noaptea de 14 spre 15 februarie se operează noi arestări. Īn dimineața de 15 februarie este declarată o nouă grevă și 8.000 de muncitori ocupă atelierele. Sirena trasă de muncitorul Constantin Negrea (și nu de Vasile Roaită) sună fără īncetare. Īn jurul atelierelor sunt masate unități militare și sunt postate cīteva mitraliere īn poziție de tragere. Seara, īn cartierul Grivița, au loc noi acte de vandalism (asemanatoare cu cele din decembrie 1989 ) comise de personae neidentificate. La Prefectura Poliției Capitalei, unde īși avea sediul celula de criză, Armand Călinescu exclamă cu un cinism demn de caracterul său de criminal veros: Să fim calmi, pentru īmpușcare este vreme oricīnd.Īn cele din urmă sosește ordinul direct de la Carol, īn dimineața zilei de 16 februarie, prin omul său de īncredere, Puiu Dumitrescu. Șeful Marelui Stat Major dă ordinul: ,,Prima mitralieră să măture puțin strada. Să nu miște unul !,, La ora 6 dimineața, militarii iau cu asalt atelierele prin atac la baionetă atelierele. La 6.30 s-a terminat totul: 4 morți și 40 de grav răniți īn rīndul muncitorilor . 2000 de muncitori sunt luați prizonieri și duși īn cel mai umilitor chip la Malmaison.Īn următoarea ședință a Camerei Deputaților, nu toți deputații au fost dispuși să se lase amăgiți de gogoașa carlisto-călinesciană. Astfel, deputatul Ion Mirescu, social democrat, afirmă cu tărie: La căile ferate, lucrătorii au fost supuşi unui regim de batjocură, revendicările lor juste au fost īntruna amānate, nemulţumirile şi strigătele lor de disperare nu au fost ascultate. Deputatul de Neamț afirma scurt și cu tărie de la tribuna camerei: ,,Nu forțele comuniste i-au determinat pe muncitori sa facă grevă, ci foamea și nedreptatea. Punīnd cap la cap toate evenimentele, deducem că totul a fost o manevră ordinară regizată de către Carol cu scopul de a opri marile manifestări conduse de Gheorghe Forțu cu ajutorul presei īmpotriva metresei sale. Totodată, regele uzurpator dădea o lecție muncitorimii greu afectată de curbele de sacrificiu. Armand Calinescu īși demonstrează cu această ocazie setea sa de singe. PNȚ, atīt de incomod pentru Carol, iese cel mai șifonat din această lucrătură murdară. Comuniștii, a căror activitate de pīnă atunci se rezuma doar la lipitul de afișe cu caracter cominternist, apar de atunci ca o forță capabilă să creeze mișcări sociale care să genereze chiar și stări de asediu .Pentru Romānia, Carol al II-lea a fost marele blestem din zbuciumata sa istorie. Nemerniciile lui știute și neștiute atīrnă greu īn istorie, dar aceste răni nu s-au vindecat nici astăzi. Vedem la televizor urmașii lui, care nu știu nici măcar limba romānă, cum se bat pentru a obține averi fabuloase din patrimoniul statului romān. Am văzut cu cīțiva ani īn urmă cum sicriul cu rămășițele pămīntești al acestei bestii regale a fost adus īn țară cu mari onoruri, iar lungul șir de crime al acestui demon este ținut sub tăcere. Dacă actualii decidenți ai țării nu au luat nici o atitudine, atunci faptul că pămīntul țării refuză să īl primească este un semn divin.
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/02/grivita-rosie-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/02/grivita-rosie.jpg)Pentru cei care īși mai amintesc, īn perioada dejistă, ziua de 16 februarie era o zi cu mare fast, deoarece se comemorau luptele comuniștilor de la Atelierele CFR Grivița din București īmpotriva regimului burghezo-moșieresc, iar acestea primiseră denumirea de Grivița Roșie. Dar să analizăm evenimentele ca sa ne dăm seama că totul a fost doar o gogorniță După lovitura de stat de la acea dată, este īnlăturată regența și la tron este adus din strainatătate prințul Carol Caraiman (care pentru o femeie dezertase de la unitatea militară pe care o conducea īn timpul primului război mondial ). Īși aduce cu el și pe metresa sa, Elena Lupescu (Esthera Wolff), deși jurase īn fața lui Iuliu Maniu că nu o va duce īn țară. Iuliu Maniu, vazīnd că a fost mințit, demisionează din funcția de prim -ministru. Atīt presa cīt și majoritatea clasei politice dezaprobă gestul lui Carol, iar acesta trebuia să găsească ceva care să pună pumnul īn gura presei, iar discuțiile din jurul mizeriilor lui să fie mutate īn altă parte. Și a reușit foarte repede, secondat de către oamenii săi, părtași la farădelegi: Armand Călinescu , un cal troian carlist īn interiorul PNȚ-ului, secondat de către sadicul general Gavrilă Marinescu.Carol și complicii săi găsesc că pericolul comunist urmărește dezmembrarea statului național unitar romān abia creat și se pregătesc premizele decretării stării de asediu. Iată ce spunea Armand Călinescu: ,,Fără starea de asediu nu mai puteam stăpīni nici uneltirile comuniste, nici mişcarea anticarlistă a lui Forţu. Pe de altă parte, se va putea īntocmi īn linişte bugetul ţării Trebuia găsit doar focarul și acesta, īn condițiile crizei economice și al curbelor de sacrificiu, este găsit foarte repede: Atelierele CFR Grivița Reducerea salariilor bugetarilor cu zece la sută a afectat profund și atelierele CFR Grivița despre care G.G. Mironescu, ministrul de interne, spunea īn 16 februarie 1933 īn plenul Adunării Deputaților: Aceste ateliere au avut nefericirea de a fi fost īn trecut nu numai rău administrate, dar şi incorect administrate. Īn 2 februarie īncepe revolta printr-o grevă, iar o delegație muncitoreasca cere audiență la Eduard Mitro, ministrul comunicațiilor. Acesta le acceptă revendicările cu scopul de a-i duce pe muncitori cu vorba pīnă la proclamarea stării de asediu și declanșarea represiunii.Īn timp ce ministrul Comunicațiilor negocia cu greviștii, Parlamentul, la insistențele subsecretarului de stat de la interne, Armand Călinescu, lucra de zor la un Proiect de Lege prin care se putea pune īn aplicare starea de asediu. Senatul dezbate proiectul īncepīnd cu ora 0.30, iar dimineața, la ora 2.00, īl votează. Pentru ca legea să intre īn vigoare, Monitorul Oficial lucrează non stop, astfel că īn dimineața de 4 februarie legea intră īn vigoare. Urmează un simplu scenariu și represiunea putea īncepe.Se anunță anularea īnțelegerilor din 2 februarie și se operează arestări īn rīndul participanților la grevă. Cartierul Grivița este īn fierbere, o ceată de huligani se dedă la acte de vandalism, iar īn noaptea de 14 spre 15 februarie se operează noi arestări. Īn dimineața de 15 februarie este declarată o nouă grevă și 8.000 de muncitori ocupă atelierele. Sirena trasă de muncitorul Constantin Negrea (și nu de Vasile Roaită) sună fără īncetare. Īn jurul atelierelor sunt masate unități militare și sunt postate cīteva mitraliere īn poziție de tragere. Seara, īn cartierul Grivița, au loc noi acte de vandalism (asemanatoare cu cele din decembrie 1989 ) comise de personae neidentificate. La Prefectura Poliției Capitalei, unde īși avea sediul celula de criză, Armand Călinescu exclamă cu un cinism demn de caracterul său de criminal veros: Să fim calmi, pentru īmpușcare este vreme oricīnd.Īn cele din urmă sosește ordinul direct de la Carol, īn dimineața zilei de 16 februarie, prin omul său de īncredere, Puiu Dumitrescu. Șeful Marelui Stat Major dă ordinul: ,,Prima mitralieră să măture puțin strada. Să nu miște unul !,, La ora 6 dimineața, militarii iau cu asalt atelierele prin atac la baionetă atelierele. La 6.30 s-a terminat totul: 4 morți și 40 de grav răniți īn rīndul muncitorilor . 2000 de muncitori sunt luați prizonieri și duși īn cel mai umilitor chip la Malmaison.Īn următoarea ședință a Camerei Deputaților, nu toți deputații au fost dispuși să se lase amăgiți de gogoașa carlisto-călinesciană. Astfel, deputatul Ion Mirescu, social democrat, afirmă cu tărie: La căile ferate, lucrătorii au fost supuşi unui regim de batjocură, revendicările lor juste au fost īntruna amānate, nemulţumirile şi strigătele lor de disperare nu au fost ascultate. Deputatul de Neamț afirma scurt și cu tărie de la tribuna camerei: ,,Nu forțele comuniste i-au determinat pe muncitori sa facă grevă, ci foamea și nedreptatea. Punīnd cap la cap toate evenimentele, deducem că totul a fost o manevră ordinară regizată de către Carol cu scopul de a opri marile manifestări conduse de Gheorghe Forțu cu ajutorul presei īmpotriva metresei sale. Totodată, regele uzurpator dădea o lecție muncitorimii greu afectată de curbele de sacrificiu. Armand Calinescu īși demonstrează cu această ocazie setea sa de singe. PNȚ, atīt de incomod pentru Carol, iese cel mai șifonat din această lucrătură murdară. Comuniștii, a căror activitate de pīnă atunci se rezuma doar la lipitul de afișe cu caracter cominternist, apar de atunci ca o forță capabilă să creeze mișcări sociale care să genereze chiar și stări de asediu .Pentru Romānia, Carol al II-lea a fost marele blestem din zbuciumata sa istorie. Nemerniciile lui știute și neștiute atīrnă greu īn istorie, dar aceste răni nu s-au vindecat nici astăzi. Vedem la televizor urmașii lui, care nu știu nici măcar limba romānă, cum se bat pentru a obține averi fabuloase din patrimoniul statului romān. Am văzut cu cīțiva ani īn urmă cum sicriul cu rămășițele pămīntești al acestei bestii regale a fost adus īn țară cu mari onoruri, iar lungul șir de crime al acestui demon este ținut sub tăcere. Dacă actualii decidenți ai țării nu au luat nici o atitudine, atunci faptul că pămīntul țării refuză să īl primească este un semn divin.