Adrian Pop
30.01.2013, 12:16
Voi l-ați ucis pe Eminescu...
Mihai Prepeliță (19.10.1947)
Motto: ”E ascuns in fiecare secol din viața unui popor complesul de cugetari cari formează idealul lui cum în sâmburele de ghindă e cuprinsa ideea stejarului întreg. Și oare oamenii cei mari ai României nu-i vedem urmăriți cu toții, cu mai multă ori mai puțină claritate, de un vis al lor de aur, în esință același la toți și în toți timpii? Crepuscului unui trecut aruncă prin întunericul secolelor razele lui cele mai frumoase și noi, aginții unei lumi viitoare, nu suntem decât reflesul său.” Mihai Eminescu
De-un secol și mai mult mă chinuiescu,
Răpus de-un gând cumplit, mistuitor,
Noi nu l-am meritat pe Eminescu -
Un fiu al românescului popor...
Din Bucovina vă vorbescu:
Noi l-am iubit pe Eminescu,
L-am ocrotit pe Eminescu
Și l-am jelit pe Eminescu...
De ani și ani tot plâng și mă crucescu,
Stivit de presimțiri și de poveri...
Noi nu l-am înțeles pe Eminescu,
Preocupați de griji și de averi...
Din Basarabia vorbescu:
Noi l-am iubit pe Eminescu,
L-am ocrotit pe Eminescu,
Și l-am jelit pe Eminescu...
Nu am speranță să mă mîntuiescu...
Chiar voi, popor frumos, popor urât -
Pe cel cinstit și drept, pe Eminescu
Puterilor străinie l-ați pârât...
Din Herța eu vă tot vorbescu:
Noi l-am iubit pe Eminescu,
L-am ocrotit pe Eminescu,
Și l-am jelit pe Eminescu...
Nu am puterea să destăinuiescu -
A mea durere nu mai are leac...
Pe soclu l-ați urcat pe Eminescu
Dar de citit nu-l mai citiți de-un veac...
Vai, Doamne, cum să-l întregescu?!
Un neam străbun, un neam mișel...
Ce l-a jertfit pe Eminescu,
Precum ar junghia un miel...
E purul adevăr, dumnezeiescu -
El vă iubea și nu vă ignora...
Pe cel mai drag poet, pe Eminescu,
Voi l-ați numit cadavru-n debara...
Mereu mă chinui și gândescu:
Voi oameni răi, voi oameni buni -
L-ați răstignit pe Eminescu
Pe crucea casei de nebuni...
Cad în genunchi, cu greu mă spovedescu...
El s-a zidit de-a pururi în Cuvânt!
Nici mort nu l-ați jelit pe Eminescu -
Cu fața-n jos el zace în mormânt...
Nu pot să nu afurisescu:
Voi l-ați ucis pe Eminescu!
Noi l-am ucis pe Eminescu...
Eu l-am ucis pe Eminescu...
București, 14-15 ianuarie 2013
Adrian Pop
26.05.2013, 22:38
-------- Original Message --------
Subject: Fw:Cum a murit Eminescu
Date: Sun, 26 May 2013 10:57:14 -0700 (PDT)
From: Aurel Vlad <aurel_vlad2000@yahoo.com>
Reply-To: Aurel Vlad <aurel_vlad2000@yahoo.com>
To: undisclosed recipients: ;
Subject: Fwd: Fw: Cum a murit Eminescu
O VERSIUNE CARE CIRCULA PE NET...
http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2013/01/16/adevarul-despre-cum-a-murit-mihail-eminescu-ucis-la-comanda/
Adrian Pop
04.06.2013, 10:56
În 1873, Principele Carol I revenea: " Suntem învinuiţi prin ziare că prigonim pe evrei, fiindcă noua lege a licenţelor opreşte pe evrei de a ţine debite la ţară. Dar aceasta este o măsură înţeleaptă şi suntem hotărâţi a respinge orice reclamaţie sau intervenţie în privinţa aceasta. Trebuie să cunoască cineva satele din Moldova, ca să poată aprecia acţiunile vătămătoare ale evreului asupra populaţiei ţărăneşti cu rachiul lui falsificat".
Evreii veniţi din imperiul austro-ungar, deşi stabiliţi permanent în România, se declarau "sudiţi" ( supuşi austro-ungari), fiind sub protecţia reprezentanţelor diplomatice ale imperiului. Ei nu plăteau taxe, impozite, fiind scutiţi de orice obligaţie faţă de statul român.
Toată această situaţie a fost energic atacată de Mihai Eminescu, ideolog al Partidului Conservator, care susţinea acordarea cetăţeniei individual, deoarece tot individual se acorda şi pentru românii din afara graniţelor ţării. Campania lui Eminescu a fost încununată de succes. În ziarul "Timpul", Mihai Eminescu scria: "Iar Europa...a făcut din chestiunea izraelită o chestiune de recunoaştere a independenţei noastre...Aşadar - cu sau fără evrei - pericolele internaţionale există. Evreii sunt un pericol imediat, pipăit şi văzut; ei formează acea nenumărată populaţie cu desăvârşire improductivă care trăieşte din precupeţirea muncii şi sănătătii românului...în Moldova nu e oraş în care evreii să nu formeze majoritatea sau cel puţin jumătatea populaţiei..."
Prin activitatea susţinută a lui Mihai Eminescu, Partidul Conservator a reputat două mari victorii: Legea pentru neînstrăinarea pământurilor ţărăneşti, lege ce lua ţăranilor posibilitatea de a vinde pământuri evreilor; Legea contra itzurei (camătei), care îi împiedica pe cămătarii evrei să abuzeze total de ţăranul român.
În ianuarie 1877, Eminescu a publicat seria de articole "Evreii şi Conferinţa", scriind: " Prin ce muncă sau sacrificii şi-a câştigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului român? De când rachiul este un element de civilizaţie?...Un agent al guvernului unguresc zvârle dintr-o şcoală zidită de români băncile, demite pe învăţător şi pe preot, îşi bate joc de un sat..., făcut-au caz presa austriacă de aceasta? Nici vorbă! Dar dacă un prefect în România cutează a opri pe un evreu de a vinde băuturi spirtoase într-un sat? Persecuţie, pradă, nelegiuire!".
Episodul legat de "boala" şi moartea lui Mihai Eminescu este ţinut secret.
În 1882, poetul naţional îi scria Veronicăi Micle: " Timpul acesta m-a stricat în realitate cu toată lumea, sunt un om urât şi temut, fără nici un folos...unul din oamenii cei mai urâţi din România...Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor".
În perioada în care Eminescu conducea ziarul "Timpul", Petre Carp conducea partidul. Cei doi au intrat într-un puternic conflict. Carp era membru al lojei masonice Steaua României, alături de Titu Maiorescu, Alexandru Şuţu, Theodor Rosetti şi alţii, care s-au ocupat de lichidarea lui Mihai Eminescu.
Cu un an înainte de anihilarea lui Eminescu, ambasadorul austriac la Bucureşti, baronul Mayer a transmis un raport secret: "Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură( n.a. Titu Maiorescu), am fost informat despre această întrunire...S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată...S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenţă. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a se orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari."
Urmărirea lui Eminescu de către agenţi secreţi ai puterilor străine a fost remarcată din 1876, prin agentul Lachman, aflat în solda ambasadei Austriei la Bucureşti.
În dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, gazda poetului, madam Szoke, îi trimitea masonului Titu Maiorescu un bileţel în care scria că Eminescu înnebunise. Astfel, fără voia sa, Eminescu a fost internat de către dr. Alexandru Şuţu la "Caritatea" ( Caritas), cu diagnosticul fals de alcoolism şi sifilis. Dr. Iszac a aplicat asupra lui Eminescu un tratament menit să-l elimine: administrarea de mercur, câte 20 de fracţiuni a 4 grame! Urmare a acestui tratament, Eminescu a suferit o paralizie parţială, a fost internat, scos din ţară.
Să ne oprim asupra detaliilor şi personajelor: Titu Maiorescu, profesor universitar şi decan al Facultăţii de Filozofie, a fost înlăturat din învăţământ în urma unui proces de imoralitate. Din activitatea de avocat a obţinut o importantă avere, având clienţi ca Warschawsky, Rafalovich, Boboritz, Hessen şi Kalinowsky, Rubinstein şi Hirschler.
Titu Maiorescu i-a scris un bilet lui Eminescu, rugându-l să vină la el în vizită. Plecând de la redacţia "Timpul", Eminescu ajunge la Maiorescu, care îl trimite la complicele său Simţion, sub pretextul transmiterii unui bilet important. Ajuns la Constantin Simţion, Eminescu a fost săltat de haidamacii lui Şuţu şi cărat la ospiciu.
Toţi conspiratorii pleacă rapid în străinătate!
Trebuie spus că Şuţu l-a internat pe Eminescu fără să existe o solicitare scrisă de admitere, care să cuprindă "numele, prenumele, profesiunea, religiunea, etatea, domiciliul, atât al pătimaşului cât şi al petiţionarului"(Decret nr. 1012, art. 8); l-a internat fără "vreun act medical subscris de doi medici"; nu a anunţat Administraţia specială asupra internării; nu a solicitat constituirea unei comisii care sa-l examineze pe Eminescu; nu a întocmit "Buletinul unde va scrie cauza admiterii".
Închis, Eminescu a fost scos de sub protecţia publicului şi a familiei.
Fratele poetului, Matei Eminescu, i-a scris lui Maiorescu: " Sunt informat că fratele meu Michai Eminescu este serios bolnav; vă rog din suflet răspundeţi-mi urgent unde se găseşte ca să vin a-l lua la mine pentru vreun an şi dacă binevoiţi a-mi arăta adevărata stare materială a lui ca să vin pregătit, căci am vreo 200 de galbeni într-un loc - îi iau şi-i cheltuiesc toţi pentru el." Titu Maiorescu s-a prefăcut că nu a primit scrisoarea lui Matei Eminescu!
La 20 octombrie 1883, Eminescu a fost transportat ilegal la Viena. La 5 februarie 1884 este luat şi plimbat prin Italia. A ajuns la Bucureşti pe 27 martie 1884. Pe 7 aprilie 1884 a fost expediat la Iaşi.
La sfârşitul anului 1888, Eminescu a revenit la Bucureşti, alipindu-se ca redactor la un important ziar politic. La începutul anului 1889 a fost ridicat prin ordin al Poliţiei Capitalei, dus la Spitalul Caritas, internat şi supus tratamentului medical.
Dr. Tomescu nota: " articulaţia cuvintelor este normală. El pronunţă bine şi clar şi nici gângăvie, nici bolboroseală, nici acele diverse defectuozităţi aşa de comune în maladiile cerebrale nu s-au putut observa până în ultimele zile ale vieţii sale..."
Eminescu a murit datorită unui...accident: a fost lovit de un nebun, cu o piatră, în zone parietală stângă a capului!
La autopsie s-a reţinut: creierul lui Eminescu cântărea 1490 gr., lobul stâng fiind cu 25 gr. mai greu decât lobul drept. Nu au fost descoperite elemente de boală patologică. A fost îmbolnăvit datorită tratamentului.... (ca si Arafat cu Plutoniu!)
Adrian Pop
24.06.2013, 06:47
Eminescu și culisele unui asasinat politic Nota 8.5/10 (53 voturi)
http://www.filmedocumentare.com/wp-content/themes/FilmeDocumentare/images/PostCategoryIcon.png Istorie (http://www.filmedocumentare.com/istorie/)
http://filmedocumentare.com/wp-content/uploads/2010/04/culisele-unui-asasinat-politic.jpg
Un film documentar dur, rămas aproape necunoscut, realizat de Andrei Gheorghe pentru emisiunea Mari români, spune povestea sumbră, dar adevărată, a asasinării lente a lui Mihai Eminescu, unul dintre cei mai incomozi ziariști ai vremii sale, hărțuit de serviciile secrete străine și trădat în final de prietenii săi cei mai intimi. “Știrea despre boala lui Eminescu apare în ziarul Românul, cu care Eminescu polemiza, la 29 iunie, ziarele sunt antedatate, deci chiar la 28 apărea ziarul de la 29 iunie.
Știrea va fi confirmată de Timpul peste trei zile, “Unul dintre redactorii acestei foi a încetat a mai lua parte la redacțiune, atins fiind în mod subit de o gravă boală”, așa suna. Deci, este un anunț de destituire, nu mai face parte din redacție. Există însă un consens în epocă: un om atins de nebunie nu mai are voie sa facă parte din nici o funcție publică, or Mihai Eminescu avea o funcție publică foarte importantă, fusese în 1881-1882 redactorul-șef al ziarului Timpul, care era organul oficial al Partidului Conservator. Iar Maiorescu spune clar atunci când se organizează Partidul Conservator: “Cei zece capi ai lui, și al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.
Eminescu a fost o victimă politică Eminescu a avut șase ani la rând de luptă pentru a reveni în atenție, nu a avut nici pe departe paralizie generală, cum s-a spus, n-a avut sifilis. A fost după aceea arestat. Eminescu a fost arestat de Poliția Română de opt ori! In diverse contexte: a fost luat din teatre, de pe stradă, din berării. După ce se îndrăgostește și vine de la Viena în București, este trimis la Iași. Pe urmele lui la Iași a fost trimis șeful Poliției Române, Radu Mihail. Eminescu era urmărit în primul rând de agenții austro-ungari, sunt rapoartele lor găsite în arhivă, apoi de agenți români. Era un om foarte incomod prin activitatea lui ziaristică.” (Sursa (http://www.mihai-eminescu.ro/dosarul-eminescu/72-eminescu-a-fost-victim-politic))
P.S. O carte foarte bună despre sfârșitul tragic al lui Eminescu este cea a lui Theodor Codreanu, Eminescu – Drama sacrificării (http://www.mihai-eminescu.ro/images/stories/pdf/Eminescu%20-%20Theodor%20Codreanu.pdf), disponibilă gratuit în format pdf.
Vezi și:
Primul film documentar despre Eminescu (din 1914) (http://filmedocumentare.com/primul-documentar-despre-mihai-eminescu-din-1914/), primul film documentar cunoscut despre Eminescu. A fost realizat de Octav Minar în 1914, regăsit recent în Arhiva Națională de Filme
(http://www.filmedocumentare.com/primul-documentar-despre-eminescu-realizat-1914/)
Vizionare online Eminescu si culisele unui asasinat politic
http://www.filmedocumentare.com/mihai-eminescu-culisele-unui-asasinat-politic/