Adrian Pop
23.01.2013, 01:39
Perfect adevarat si demonstrat de viata: felul in care iti intelegi si controlezi emotiile tale, intelegi si reactionezi la emotiile celorlalti, face diferenta intre oamenii de succes si restul. Asta te poate face fericit sau nefericit, cautat sau respins de semeni.
Un punct de vedere
REVANŞA SENTIMENTELOR ASUPRA INTELIGENŢEI
sau
ADEVĂRATA MĂSURĂ A INTELIGENŢEI: E.Q.
Este foarte interesant că, deşi au diplome echivalente ca valoare, unii se tīrăsc īn slujbe umile, īn timp ce alţii fac salturi impresionante īn drumul lor către succes. Cum se explică faptul că unii care dovedeau īn copilărie o inteligenţă vie şi promiteau foarte mult, au eşuat pīnă la urmă īn mediocritate, iar alţii, care nu se distingeau prin nimic deosebit, au reuşit īn viaţă? De ce sīnt cupluri care se ceartă şi apoi se despart, şi perechi care, deşi se mai confruntă cu tensiuni, nu se destramă şi chiar sīnt fericite? Răspunsul la toate aceste īntrebări ţine cont de faptul că noi "decidem şi gīndim sub influenţa sentimentelor", după cum ne sugerează Daniel Goleman, psiholog la Harvard.
Adevărata măsură a inteligenţei nu este I.Q., ci E.Q., coeficientul emoţional. "Marea revoluţie a anilor 2000 constă īn revanşa sentimentelor asupra inteligenţei", ne asigură Daniel Goleman īn cartea sa celebră deja īn Statele Unite ale Americii, "Emotional Intelligence".
Īn prezent, cīnd ne referim la inteligenţă, īnţelegem cel puţin două lucruri:
intelectul (IQ) şi
inteligenţa emoţională (EQ).
"Īn mod tradiţional, puterea creierului este dată de IQ, īnsă cu cīt lumea devine mai complexă, inteligenţa emoţională trece pe primul plan" (Daniel Goleman).
O persoană inteligentă emoţional este abilitată īn patru domenii: identificarea emoţiilor, īnţelegerea emoţiilor, reglarea emoţiilor şi folosirea emoţiilor.
Īn viziunea lui Daniel Goleman (1998), inteligenţa emoţională este formată din cinci factori: cunoaşterea propriilor emoţii, managementul emoţiilor, motivare, recunoaşterea emoţiilor la alţii (empatie) şi relaţiile interpersonale.
Iată o comparaţie īntre IQ şi EQ.
Intelectul - IQ (capul)
ne ajută să facem socoteli;
ne ajută să procesăm informaţii;
se bazează pe logică;
ne ajută să rezolvăm probleme;
ne ajută să reuşim la şcoală;
īn decursul vieţii IQ-ul este relativ constant;
Inteligenţa emoţională - EQ (inima)
ne ajută să ne īnţelegem pe noi īnşine şi să ne motivăm;
ne ajută să luăm decizii (fără emoţii nu poate fi luată nici o decizie);
ne ajută să comunicăm şi să ne īnţelegem mai bine cu alţi oameni şi să construim relaţii puternice, care durează;
ne ajută să ne transformăm;
ne ajută să īnvăţăm din experienţă;
ne ajută să fim creativi;
ne ajută să reuşim la locul de muncă şi īn viaţă.
Dezavantajele intelectului
funcţionează bine doar cand suntem calmi;
funcţionează īncet, sau īn orice caz mai īncet decīt inteligenţa emoţională; din această cauză nu ne putem baza pe IQ atunci cand ne aflăm īn situaţii critice sau cand trebuie să luam rapid decizii;
este un predictor slab al succesului nostru īn viaţă; (īnsă un bun predictor al succesului nostru īn şcoala tradiţională);
rămane relativ constant toata viaţa.
Avantajele inimii
funcţionează bine īn orice situaţie;
functionează rapid, sau īn orice caz mai repede decīt IQ-ul; din această cauză ne putem baza pe EQ cand ne aflăm īn situaţii critice sau cand trebuie să luăm rapid decizii;
este un predictor puternic al succesului nostru īn viaţă;
poate creşte, chiar foarte mult.
Iată un exemplu dat de Robert Stenberg, care ilustrează diferenţa dintre intelect şi inteligenţa emoţională: Doi copii se plimbau printr-o pădure. Unul din ei era foarte bun la īnvăţătură, premiant, foarte apreciat de adulţi (IQ). Celălalt era un şmecheraş, slab la īnvăţătură, dar foarte descurcăreţ īn viaţa de zi cu zi (una din caracteristicile persoanelor inteligente emoţional).
Celor doi copii le iese un urs īn faţă. Primul face repede nişte calcule şi ajunge dezamăgit la concluzia că nu poate scăpa cu fuga din faţa ursului. Celălalt, foarte calm, se apleacă, īşi verifică pantofii şi īşi strange mai bine şireturile. Primul, foarte trist, īi spune că a facut calcule şi nu au nici o şansă să scape de urs dacă o iau la fugă. Cel de-al doilea īi răspunde, cu acelaşi calm: "Te-nşeli! Tot ce trebuie să fac este să fiu cu un pas īnaintea ta." (păstrarea calmului şi mintea limpede īn situaţii critice, sunt alte două caracteristici ale persoanelor inteligente emoţional).
Bell Labs, Centrul de cercetare pentru īnalta tehnologie al lui A.T.&T., gigantul telecomunicaţiilor din SUA, a apelat la Goleman pentru a testa angajaţii care se dovediseră foarte eficienţi.
Rezultatul: cei mai valoroşi cercetători nu aveau un I.Q. foarte ridicat sau diplome dintre cele mai prestigioase. Erau īnsă persoane foarte echilibrate din punct de vedere emoţional, capabile să facă faţă cu succes momentelor de criză.
Cercetarile au arătat că succesul nostru la locul de muncă sau īn viaţă depinde 80% de inteligenţa emoţională şi doar 20% de intelect.
Īn cazul liderilor, inteligenţa emoţională contribuie cu pīnă la 90% la succes. Asta nu īnseamnă că rolul IQ-ului trebuie neglijat. IQ-ul continuă să fie important, dar nu cel mai important. Creierul omului, īnainte de toate, este făcut să iubească.
De altfel, viaţa şi experienţa fiecărui individ arată că, spre deosebire de IQ, care nu se schimbă mai deloc după adolescenţă, inteligenţa emoţională este, īn mare parte, īnvăţată, şi continuă să se dezvolte pe măsură ce īnaintăm īn varstă şi īnvăţăm să cunoaştem emoţiile şi sentimentele şi să le utilizam pozitiv.
Poate că nu īntamplător se vorbeşte īn popor de maturizare, care, īn fond, este potenţialul pe care-l dobandim de a īnvăţa abilităţile practice bazate pe componentele EQ.
Aceasta este marea revoluţie a anilor 2000: supremaţia trăirilor sufletesti care iau locul spiritului materialist, al gandirii reci, al gestiunii şirurilor de cifre, al statisticilor şi deciziilor luate de sus. Adevăratele valori se dovedesc a fi: intuiţia, blīndeţea, simpatia, puterea de concentrare, īnţelegerea, empatia. Viitorul aparţine pe deplin E.Q.-ului.
Un punct de vedere
REVANŞA SENTIMENTELOR ASUPRA INTELIGENŢEI
sau
ADEVĂRATA MĂSURĂ A INTELIGENŢEI: E.Q.
Este foarte interesant că, deşi au diplome echivalente ca valoare, unii se tīrăsc īn slujbe umile, īn timp ce alţii fac salturi impresionante īn drumul lor către succes. Cum se explică faptul că unii care dovedeau īn copilărie o inteligenţă vie şi promiteau foarte mult, au eşuat pīnă la urmă īn mediocritate, iar alţii, care nu se distingeau prin nimic deosebit, au reuşit īn viaţă? De ce sīnt cupluri care se ceartă şi apoi se despart, şi perechi care, deşi se mai confruntă cu tensiuni, nu se destramă şi chiar sīnt fericite? Răspunsul la toate aceste īntrebări ţine cont de faptul că noi "decidem şi gīndim sub influenţa sentimentelor", după cum ne sugerează Daniel Goleman, psiholog la Harvard.
Adevărata măsură a inteligenţei nu este I.Q., ci E.Q., coeficientul emoţional. "Marea revoluţie a anilor 2000 constă īn revanşa sentimentelor asupra inteligenţei", ne asigură Daniel Goleman īn cartea sa celebră deja īn Statele Unite ale Americii, "Emotional Intelligence".
Īn prezent, cīnd ne referim la inteligenţă, īnţelegem cel puţin două lucruri:
intelectul (IQ) şi
inteligenţa emoţională (EQ).
"Īn mod tradiţional, puterea creierului este dată de IQ, īnsă cu cīt lumea devine mai complexă, inteligenţa emoţională trece pe primul plan" (Daniel Goleman).
O persoană inteligentă emoţional este abilitată īn patru domenii: identificarea emoţiilor, īnţelegerea emoţiilor, reglarea emoţiilor şi folosirea emoţiilor.
Īn viziunea lui Daniel Goleman (1998), inteligenţa emoţională este formată din cinci factori: cunoaşterea propriilor emoţii, managementul emoţiilor, motivare, recunoaşterea emoţiilor la alţii (empatie) şi relaţiile interpersonale.
Iată o comparaţie īntre IQ şi EQ.
Intelectul - IQ (capul)
ne ajută să facem socoteli;
ne ajută să procesăm informaţii;
se bazează pe logică;
ne ajută să rezolvăm probleme;
ne ajută să reuşim la şcoală;
īn decursul vieţii IQ-ul este relativ constant;
Inteligenţa emoţională - EQ (inima)
ne ajută să ne īnţelegem pe noi īnşine şi să ne motivăm;
ne ajută să luăm decizii (fără emoţii nu poate fi luată nici o decizie);
ne ajută să comunicăm şi să ne īnţelegem mai bine cu alţi oameni şi să construim relaţii puternice, care durează;
ne ajută să ne transformăm;
ne ajută să īnvăţăm din experienţă;
ne ajută să fim creativi;
ne ajută să reuşim la locul de muncă şi īn viaţă.
Dezavantajele intelectului
funcţionează bine doar cand suntem calmi;
funcţionează īncet, sau īn orice caz mai īncet decīt inteligenţa emoţională; din această cauză nu ne putem baza pe IQ atunci cand ne aflăm īn situaţii critice sau cand trebuie să luam rapid decizii;
este un predictor slab al succesului nostru īn viaţă; (īnsă un bun predictor al succesului nostru īn şcoala tradiţională);
rămane relativ constant toata viaţa.
Avantajele inimii
funcţionează bine īn orice situaţie;
functionează rapid, sau īn orice caz mai repede decīt IQ-ul; din această cauză ne putem baza pe EQ cand ne aflăm īn situaţii critice sau cand trebuie să luăm rapid decizii;
este un predictor puternic al succesului nostru īn viaţă;
poate creşte, chiar foarte mult.
Iată un exemplu dat de Robert Stenberg, care ilustrează diferenţa dintre intelect şi inteligenţa emoţională: Doi copii se plimbau printr-o pădure. Unul din ei era foarte bun la īnvăţătură, premiant, foarte apreciat de adulţi (IQ). Celălalt era un şmecheraş, slab la īnvăţătură, dar foarte descurcăreţ īn viaţa de zi cu zi (una din caracteristicile persoanelor inteligente emoţional).
Celor doi copii le iese un urs īn faţă. Primul face repede nişte calcule şi ajunge dezamăgit la concluzia că nu poate scăpa cu fuga din faţa ursului. Celălalt, foarte calm, se apleacă, īşi verifică pantofii şi īşi strange mai bine şireturile. Primul, foarte trist, īi spune că a facut calcule şi nu au nici o şansă să scape de urs dacă o iau la fugă. Cel de-al doilea īi răspunde, cu acelaşi calm: "Te-nşeli! Tot ce trebuie să fac este să fiu cu un pas īnaintea ta." (păstrarea calmului şi mintea limpede īn situaţii critice, sunt alte două caracteristici ale persoanelor inteligente emoţional).
Bell Labs, Centrul de cercetare pentru īnalta tehnologie al lui A.T.&T., gigantul telecomunicaţiilor din SUA, a apelat la Goleman pentru a testa angajaţii care se dovediseră foarte eficienţi.
Rezultatul: cei mai valoroşi cercetători nu aveau un I.Q. foarte ridicat sau diplome dintre cele mai prestigioase. Erau īnsă persoane foarte echilibrate din punct de vedere emoţional, capabile să facă faţă cu succes momentelor de criză.
Cercetarile au arătat că succesul nostru la locul de muncă sau īn viaţă depinde 80% de inteligenţa emoţională şi doar 20% de intelect.
Īn cazul liderilor, inteligenţa emoţională contribuie cu pīnă la 90% la succes. Asta nu īnseamnă că rolul IQ-ului trebuie neglijat. IQ-ul continuă să fie important, dar nu cel mai important. Creierul omului, īnainte de toate, este făcut să iubească.
De altfel, viaţa şi experienţa fiecărui individ arată că, spre deosebire de IQ, care nu se schimbă mai deloc după adolescenţă, inteligenţa emoţională este, īn mare parte, īnvăţată, şi continuă să se dezvolte pe măsură ce īnaintăm īn varstă şi īnvăţăm să cunoaştem emoţiile şi sentimentele şi să le utilizam pozitiv.
Poate că nu īntamplător se vorbeşte īn popor de maturizare, care, īn fond, este potenţialul pe care-l dobandim de a īnvăţa abilităţile practice bazate pe componentele EQ.
Aceasta este marea revoluţie a anilor 2000: supremaţia trăirilor sufletesti care iau locul spiritului materialist, al gandirii reci, al gestiunii şirurilor de cifre, al statisticilor şi deciziilor luate de sus. Adevăratele valori se dovedesc a fi: intuiţia, blīndeţea, simpatia, puterea de concentrare, īnţelegerea, empatia. Viitorul aparţine pe deplin E.Q.-ului.