Adrian Pop
20.01.2013, 00:47
Ilie Bratu: ”Unirea este un imperativ!”
Basarabia, personalități legendare http://cerulalbastru.com/wp-content/uploads/2013/01/romania_22.gif (http://cerulalbastru.com/wp-content/uploads/2013/01/romania_22.gif)Un interviu http://cerulalbastru.com/wp-content/uploads/2013/01/Ilie-bratu1.jpg (http://cerulalbastru.com/wp-content/uploads/2013/01/Ilie-bratu1.jpg)amplu cu Ilie BRATU realizat de Valentina GĂLUȘCĂSchimbările mari în istorie încep întotdeauna de la cei cu viziuni radicale.
(http://cerulalbastru.com/wp-content/uploads/2013/01/Ilie-bratu.jpg) În ajunul Anului Nou Președintele Nicolae Timofti a decorat cu Ordenul Republicii mai mulţi deputați ai primului Parlament al Republicii Moldova care au semnat la 27 august 1991 Declarația de Independență.
Printre aceştia îl găsim și pe dl Ilie Bratu, un vechi şi înflăcărat militant pentru reunirea Basarabiei cu Patria-mamă România prin lichidarea consecințelor Pactului Molotov-Ribbentrop.
Partea I. Persecuții în timpul sovieticValentina Găluşcă: – Dle Ilie Bratu, bine aţi venit pe ”Cerul Albastru”. Ce om mare sunteți! Mă refer nu doar la statura fizică, ci și la înălțimea politică. Sunteți un mare român! Un român basarabean în toată verticalitatea și radicalitatea. M-am convins de asta, studiind activitatea dumneavoastră politică. Am citit articolele și am ascultat cuvântările dvs la diferite mitinguri din centrul Chişinăului. De fiecare dată cînd vă adresaţi mulţimii şi-i îndemnaţi la luptă pentru Reîntregirea Ţării şi Neamului Românesc, pentru lichidarea consecinţelor Pactului Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop), demonstranții vă susţineau şi scandau cu mult entuziasm, pentru că, de fapt, aceasta este şi dorința noastră, a adevăraţilor patrioţi din aceste teritorii româneşti înstrăinate – UNIREA! Vezi: http://www.youtube.com/watch?v=ly7AUpQwxeA (http://www.youtube.com/watch?v=ly7AUpQwxeA)
- Dle Bratu, de când ați început să militați pentru drepturile noastre legitime?
Ilie BRATU: – De cînd am conştientizat că noi, moldovenii din stînga Prutului, suntem ROMÂNI, parte componentă a Poporului Român, şi că teritoriile dintre Prut şi Nistru sunt teritorii naţionale româneşti, rupte cu tancurile de la trupul României de ocupanţii sovietici în 1940!
Era prin 1969, tocmai venisem în Chişinău, după vreo 2 ani de muncă în satul meu natal după absolvirea tehnicumului din Soroca, locuiam într-un cămin al uzinei unde lucram… Aici am avut norocul să întîlnesc nişte adevăraţi patrioţi, printre care şi fratele mai mare al lui Nicolae Costin, Vasile, care mi-au şi deschis ochii…
Curios din fire şi dornic de a afla adevărul, am început să studiez.. Pentru început am studiat operele cronicarilor noştri: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, mai apoi am trecut la operele clasicilor: Vasile Alexandri, Alecu Russo, Bogdan Petriceicu Hajdeu, Mihail Cogălniceanu şi mulţi alţii…
Apoi, am început să fac rost de cărţi de istorie a Românilor, lucrări interzise pe atunci ale diferitor autori români, printre care şi opera lui Nicolae Iorga, Ştefan Ciobanu şi mulţi alţii, am studiat şi operele unor autori ruşi cu privire la Basarabia şi populaţia acesteia şi tot aşa…, am acumulat suficiente cunoştinţe în materie de Istorie Naţională…
Mare mi-a fost uimrea cînd am aflat că prima carte tipărită la Iaşi ‘în 1643, cunoscută nouă cu denumirea ,,Cazania lui Varlaam”, de fapt se chema ,,Carte românească de învăţătură…”, în prefaţa căreia, scrisă de domnitorul Vasile Lupu, se menţiona că această carte era destinată întregii seminţenii româneşti, atît celor din Moldova, cît şi celor din Ţeara Românească şi din Ţeara Ardealului…
Student fiind la Institutul Politehnic din Chişinău (acum se numeşte Universitatea Tehnică), eram impuşi să studiem şi să conspectăm operele lui Marx, Enghels şi Lenin… Pe mine mă interesau îndeosebi lucrările acestora cu privire la Basarabia şi în problema naţională…
Astfel am descoperit că toţi clasicii marxism-leninismului menţionau că Basarabia este populată de ROMÂNI, care au fraţi de sînge dincolo de frontierele imperiului rus şi care se bucură de cu mult mai multe libertăţi… Evident, toate aceste ,,descoperiri” le răspîndeam pe unde apucam…
După absolvire, lucrînd ca mecanic-şef la uzina de pompe submersibile din Chişinău, am continuat să studiez şi să propag pe toate căile adevărul istoric despre noi… Cineva îmi aducea cărți, paginile cele mai sugestive le fotografiam. Făceam împreună cu Nicolae Negru în fiecare seară sute de fotografii, din banii noştri, pe care le distribuiam printre studenți. Era prin anii 1977-1978… Stăteam nopți întregi închişi în cameră şi făceam fotografii… Atunci nu era Xerox ca să poți ușor să le multiplici…
V.G.: – Pagini din ce fel de cărți?
I.B.: – Din diferite, în special din cele despre Istoria noastră, dar mai ales, din Opera Politică a lui Mihai Eminescu cu referire la Basarabia şi politica expansionistă a Rusiei, de care făcusem rost în formă de peliculă fotografică… Cît fac numai constatările lui Mihai Eminescu: “Românii nu sunt nicăieri coloniști, venetici, oamenii nimănui ci, pretutindenea unde locuiesc, sunt autohtoni, populație mai veche decât toți conlocuitorii lor”.
V.G.: – Acum înțeleg de unde aveți acest duh patriotic foarte puternic. Acesta este duhul unui adevărat român. Anume acest spirit v-a dat putere, discernământ și curaj. Și este de remarcat că acest spirit patriotic a venit la Dvs. prin scrierile lui Eminescu. Iar cine are acest Duh nu mai este un fricos!
I.B.: -Eu cred că Românul a avut întotdeauna de-a lungul istoriei acest spirit, care ne-a unit și ne-a întărit… Să vedeți ce frumos îl caracterizează Eminescu pe Român – “om a cărui trăsătură distinctivă e adevărul: inteligent, fără viclenie…, fără fățărnicie, bun, fără slăbiciune, n-are o cocoașă intelectuală sau fizică ce caută a o ascunde, nu are apucăturile omului slab; ii lipsește acel iz de slăbiciune care precumpănește în fenomenele vieții noastre publice…”.
V.G.: – Da! Dar cel care nu are aceste trăsături nici nu poate să se considere un român adevărat. Eminescu despre cei decăzuți care nu meritau numele de Român, zicea: ”Toate figurile acelea fățarnice și rele, viclene, fără inteligență, toate acelea câte ascund o duplicitate în expresie, ceva hibrid, nu încap în cadrul noțiunii (de) ROMÂN”.
I.B.: – Studenții, care intrau în posesia seturilor de fotografii cu întreaga Operă Politică a lui Mihai Eminescu, la citirea acestora aveau o revelaţie, mulţi dintre ei au devenit unionişti convinşi şi au contribuit la propagarea adevărului despre noi…
Să vă povestesc un caz… Eram în 1977, în preajma zilei de 24 august… Autorităţile comuniste plasase de o parte şi de alta a Arcului de Triumf nişte plancarde mari, lungi de vreo 15 m, pe care era scris: ,,A 33-a aniversare de la eliberarea Moldovei de sub jugul fasciştilor germano-români”…
N-am putut să rabd această tîmpenie, aşa că m-am dus noaptea cu răposatul Gheorghe David (un mare patriot!) și i-am dat foc! … A doua zi am trecut pe acolo cu troleibuzul și am văzut că şi cealaltă plancardă (în l. rusă) a fost scoasă. M-am bucurat enorm, înțelegând că, totuși, se poate de înfruntat acești ocupanți…
Mă îmbolnăvisem de-a binelea de acea “boală” care se numeşte patriotism, iubire de Ţară şi Neam, naţionalism, în sensul frumos al cuvîntului…
Astfel, în acelaşi an (eram doctorand deja…), am avut îndrăzneala să expediez pe adresa Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM nişte propuneri la proiectul noii constituţii, care fusese publicat anume cu scopul de a fi dezbatut de intreaga societate…
Propuneam ca limba de stat în RSSM să fie declarată Limba Română, ca frontiera dintre RSSM şi Ucraina să fie modificată astfel ca primei să-i revină sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei, le spuneam răspicat că noi suntem români şi că nu există ,,popor moldovenesc” şi ,,limbă moldovenească” şi că noi, românii din teritoriile ocupate, eram supuşi unui proces diabolic de deznaţionalizare şi rusificare…
V.G. – Ați avut mare curaj. Despre toate acestea și acum este dificil să vorbești la Chișinău. Ce a urmat?
I.B.: Am fost chemat la KGB, m-au interogat trei zile înşir… Mă întrebau: ”Cine ți-a spus că ești român? Cine ți-a spus că această limbă este română? Le răspundeam cu citate din cronicarii şi clasicii noştri, dar mai ales cu citate din clasicii marxism-leninismului care erau pentru ei ca o icoană… Mă interoga un oarecare Liviu Groppa (cu doi de ,,p”)…
Nu cunoştea prea multe din opera acestora şi nu credea că Lenin ar fi spus că noi suntem români și îmi cerea să-i arăt de unde am luat citatul. Când i-am dat să citească din lucrarea ,,Notiţe critice asupra problemei naţionale” unde Lenin spune că ,,în Basarabia locuiesc români care au fraţi de singe dincolo de frontierele imperiului rus şi care se bucură de cu mult mai multe libertăţi” a rămas fără grai, a citit şi recitit acel pasaj de mai multe ori, se schimbase la faţă, era plin de borboane de sudoare…
Neavînd ce să-mi spună, după vreo 10 min de tăcere mormîntală, a împins cartea la o parte şi mi-a zis: ,,Măi, Ilie, măi, a fost şi Lenin om, a putut să greşească şi el…”, la care i-am zis că nu i-ar strica să mai pună mina pe carte… Imediat, din camera vecină (presupun că de acolo eram ascultaţi și se înregistra tot ce vorbeam) brusc au venit doi KGB-iști cu fețele roșii de indignare, unul dintre ei s-a recomandat Chiorăscu, celălalt (nu i-am reţinut numele) zicea că-i procuror… Unul din ei îmi zise: “ticălosul ăsta studiază! Pe ăsta cu mîinile goale nu-l poţi lua, el trebuie, pur şi simplu, lichidat!…”
V.G.: – Nemernicii!… Doamne, dar ce memorie aveți!… Mai țineți minte operele acestui criminal extremist – Lenin? (…) Dar, să știți, și eu am conspectat aproape toate lucrările lui Lenin căci, altfel, nu aș fi putut absolvi Universitatea… Ce timpuri au fost… O, tempora, o, more (lat.). Şi ce a urmat?
I.B.: – Ca să fie mai convingători, tot îmi băgau sub nas codul penal ca să ştiu ce mă aşteaptă pentru naţionalism şi antisovietism… Şi-mi mai ziceu ,,prieteneşte”: ,,Tu cu cine te pui, nu-ţi dai seama că noi te putem lichida cît ai clipi din ochi?”
Am fost obligat să le scriu că mă oblig să nu mai vorbesc cu nimeni la acest subiect, că nu voi mai propaga convingerile mele… Dar am încheiat, totuşi, cu fraza: ,,Dar nimeni n-o să mă convingă că noi nu suntem români şi că nu vorbim româneşte…” Imediat după asta m-au exmatriculat din doctorantură şi mă urmăreau la orice pas…
Deşi revenisem la locul anterior de muncă, simţeam presiunea, nu numai din partea lor, dar şi din parte conducerii uzinei care fusese informată despre isprăvile mele… Nemaiputînd suporta, am vost nevoit să plec… După care nu mă mai angaja nimeni, în toate secţiile de cadre lucrau KGB-işti…
Am fost nevoit să mă angajez ca muncitor, dar nici aşa nu-mi dădeau pace… Era în anul 1984, tocmai mă angajasem ca muncitor la uzina de beton armat, cînd m-au chemat să trec comisia medicală la comisariatul militar, deşi trecusem de 35 de ani şi nici nu eram apt pentru serviciul militar…
Cînd am ajuns şi la psihiatru, aceasta mi-a zis că urmează să mă internez în spitalul de psihiatrie pentru observaţii… M-au internat într-o secţie prealabilă pentru a-mi stabili diagnosticul ca, ulterior, să fiu transferat în secţia ,,corespunzătoare”… Deşi ,,medicul” nu mă întreba nimic, simţeam că mi se pregăteşte ceva…
Am avut intuiţia să mă strecor în cabinetul acestuia cînd lipsea şi am citit ce scria în fişa medicală: că am dureri de cap, insomnii, obsesii, nu mă orientez în timp şi spaţiu… Era clar: vroiau să mă nimicească cu astfel de metode… Mi-am luat inima-n dinţi şi am discutat cu medicul (era o evreică…). I-am reproşat că nimic nu-i adevărat din cele scrise despre mine şi i-am zis că nu mă jelui pe nimic şi că sunt perfect sănătos în plan psihic…
La care ea mi-a răspuns: ,,credeam că tu asta vrei, ca să scapi de armată…” I-am zis că nu şi am rugat-o să rupă foaia aia şi să scrie adevărul… Aşa a şi făcut, în scimbul a cîteva cărţi care nu se prea găseau pe atunci…
V.G.: – Deci medicii colaborau cu KGB-ul…
I.B.: – Da!
V.G.: – De fapt in anii ”60-70”, în perioada hrusciov-istă post-stalinistă era un pic de libertate. Politica sovietică de atunci era orientată deja spre re-educarea celor inconvenienți. Se recurgea la ”spălarea creierilor”. Iată de ce te întreba acela mereu de unde știi că ești român. Ca să afle sursele și să le lichideze, ca să nu aibă și alții acces la adevărul nostru național. Pe timpul lui Stalin nu ai fi scăpat. Un moș de al meu pentru un fleac a fost dus în Siberia. S-a întors abia peste vreo 20 de ani, fără unghii la picioare, căci degerase de frig. Dar mulți alții nu s-au mai întors.
I.B.: – Adevărat. Oricum, generația mea tot a avut mult de suferit, fiind persecutați și marginalizați toată viața. După excluderea de la doctorantură nu mă angaja nimeni, agenții KGB-ului informau contra mea peste tot, folosindu-se de cadrele de conducere de la întreprinderi.
V.G.: – Adevărat. Atunci nu numai medicii dar și persoanele de la conducerea întreprinderilor colaborau cu securitatea, altfel nu ajungeau în acele posturi. Ați fost vreodată membru al PCUS?
I.B.: – Nu! Doamne ferește!
V.G. – V-a ferit Dumnezeu. La timp ați înțeles adevărul… Așa că mulțumiți celor care vă dădeau acele pagini să citiți și …lui Eminescu! După ce aţi absolvit Institutul, KGB-ul începuse să-i persecute foarte aprig pe românii de la politehnică. S-au găsit documente de arhivă, s-au scris articole în mass media. Totuși, acea perioadă de rezistență națională nu a trecut în van. Anume acea generație a pregătit trezirea conștiinței românești la Chișinău, fiind o perioadă premergătoare Marii Adunări Naționale de la 27 august 1989. Deci, lupta și sacrificiul acelei generații de tineri nu a fost zadarnică, nu a fost în van.
I.B.: – Bineînțeles, şi mă mîndresc cu asta! Deşi am fost în permanenţă urmăriți, marginalizaţi, discriminaţi şi persecutaţi… Dar, slavă Domnului, am rezistat şi am mai şi făcut cîte ceva…
V.G.: În acel timp nimeni nu mai vorbea deschis că suntem români. Deja o întreagă generație avea creierii spălați de propaganda sovietică. Nimeni nu mai spunea în glas ce gândea. Ni se inculcase adânc în inimă frica. În școli copiii erau mereu impuși să repete că suntem o națiune moldovenească, că limba noastră este înrudită și apropiată limbii slave… Părinții mei, de exemplu, știau adevărul, dar cu mare frică și rezervă ne spuneau, căci trecuse prin mari persecuții și se temeau că noi, copiii, vom spune la școală ce auzim acasă de la părinți. Părinții se temeau de deportări…
Iată de ce securiștii te întrebau de unde știi ce ştii, căci ei, probabil, deja raportaseră Kremlinului că această populație este atât de re-educată încât şi-a uitat obîrşia…
I.B.: – Apropo, pe acel Groppa l-am întâlnit ulterior de mai multe ori la mitingurile si demonstraţiile Frontului Popular, dar cînd mă zărea – o ştergea din loc… Omul era în misiune în continuare…
V.G.: – Ce coincidență! Că și eu am întâlnit la un miting pe un KBG-ist care mă persecutase în universitate – Klobuțki. Cred că toți jurnaliștii care au fost studenți pe timpul când el lucra acolo, îl țin bine minte. Hm… și el s-a retras când m-a văzut. Apoi am aflat că plecase din Moldova undeva în Rusia.
I.B.: – Nu mă temeam de moarte. Dar, evident, nu voiam să mor… Prietenul meu, cel cu care incendiasem placatul acela sovietic de lângă Arcul de Triumf, a scris o scrisoare lui Brejnev împotriva războiului din Afganistan.
V.G.: – Ooo! Bravo, ce curaj!
I.B.: – Pentru asta a fost arestat şi internat la spitalul de psihiatrie din Dnepropetrovsk unde a fost ţinut trei ani… Apoi, revenit la Chișinău, iar a fost prins și închis la Spitalul de Psihiatrie din Costiujeni…
Se declanşase deja procesul de trezire a românilor basarabeni, începuse lupta pentru eliberarea naţională… Sub presiunea demonstranţilor, care ajunseseră cu protestele şi la spitalul de psihiatrie unde acesta era ţinut, l-au eliberat… Dar toate acestea, probabil, i-au grăbit moartea, a murit în floarea vîrstei…
V.G.: – Cum ați supraviețuit?
I.B.: – Greu, dar am supraviețuit. Știam de ce sunt capabili. Iată de ce uneori tăceam și eram mai prudent. Dar KGB-ul, acum FSB-ul, nu a încetat să ne vâneze pe noi, cei care nu le conveneam, chiar şi după ce R.Moldova devenise ,,independentă”…
Mi-au organizat de-a lungul anilor cinci atentate… Primul atentat a fost în anul 1991. Eram atunci deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. Eram un unionist aprig. Eu ziceam atunci: ”Nu trebuie să scandăm la mitinguri: ”Unire, moldoveni!” ci ”Unire, frați români!”.”
V.G.: – Da, îmi amintesc! Într-adevăr, prin anii ceea așa strigam la mitinguri: ”Unire, moldoveni!”. Eu mă miram, dar mi se spunea că trebuie treptat să înaintăm la trezirea maselor. Nu știam că este o diversiune.
I.B.: – Păi, eu am înțeles că se încearcă să fim dirijați din altă parte. Iată de ce ceream să scandăm: ”Unire, frați ROMÂNI!” căci vedeam pericolul înspre care ne înclinau colaboraționiștii duplicitari infiltrați printre noi. Dar mulți din conducerea Frontului Popular erau securiști și nu mă ascultau.
Tot eu, încă în 1990, lansam lozinca: ”Jos, hotarul de la Prut!”. Consider, că din aceste motive mi-au organizat primul atentat…
Locuiam atunci la Cojușna. Venise un fost pușcăriaș acasă cu un cuțit mare să mă taie. Și m-ar fi tăiat, dacă mă găsea… Am avut noroc că nu eram acasă. Dar mi-a speriat familia, copiii…
Al doilea atentat a fost în anul 1992. Au încercat să mă calce cu o mașină…
Al treilea atentat a fost în 1995, au încercat să mă iradieze…
Am fost prieten cu Nicolae Costin, primul primar al mn Chișinău. Am fost la el la spital, era deja în stare gravă. Acolo mi-a spus cum l-au iradiat… De la el aflasem care sunt primele simptome cînd eşti iradiat… Am simţit şi eu acele simptome: mă umflam în burtă, mă dureau toate organele interne…
M-am dus la Dabija (eram în relaţii bune cu el pe atunci) și l-am rugat să-mi facă rost de un dozimetru. Mi-a dat acel dozimetru si m-am dus în cabinetul unde lucram. Am rămas uluit! Dozimetrul indica un nivel de radiație cu mult mai mare decât norma. Norma era 11, dar dozimetrul arăta 50…
Seara după lucru m-am dus acasă, lăsând dozimetrul în sertar. Când am venit, a doua zi, nu mai era… Se vede că securiștii au aflat, au venit și l-au luat și, posibil, au extras și capsula radioactivă pe care o fixase…
V.G. – Ați avut noroc să aflați la timp! Dar când te gândești câtă lume o fi fost iradiată fără a afla… neavând de unde să știe… KGB-iștii ne vânau în mod diferit pe fiecare.
I.B.: – Da, ei intră peste tot fără să știm noi și îți pot plasa orice…
V.G.: – Știu. Au intrat și în apartamentul nostru dar asta este altă temă…
I.B.: – În 2008, deja pe timpul lui Voronin şi Reşetnicov, mi-au organizat alte 2 atentate cu maşina după un miting la care eu am afirmat: ,,Celor care-i zic R.Moldova Ţară – să li se usuce limba în gură!”, iar lui Voronin, care tocmai declarase că el nu este preşedintele românilor, că el e moldovean şi că aici locuiesc moldoveni, i-am zis cu text deschis:
,,Dle tovarăş Voronin! D-ta, care te lauzi că eşti mare moldovean, vreau să-ţi spun că nici moldovean nu eşti!... Etnonimul ,,moldovean”, ca şi glotonimul ,,limba moldovenească”, provin de la rîul Moldova, rîu care curge de cealaltă parte a Prutului… Astfel, doar cei din dreapta Prutului au dreptul să se numească moldoveni, dar d-ta, după analogie, avînd în vedere că prin capitala Republicii Molotov-Ribbentrop curge rîul Bîc, ar trebui să te numeşti bîcean, iar limba pe care o vorbeşti s-o numeşti corect: limba bîceană”…
Eram la Cahul, Mi-au defectat frînele de la mașină, nu funcționau deloc…. Eu am observat asta doar după ce pornisem la drum…. Vă închipuiți cum am venit de la Cahul până la Chișinău fără frîne?!
V.G.: – Of, Doamne ferește! Nu doresc nimănui așa ceva…
I.B.: – Am scăpat și atunci. Dar mi-au deschis cinci (!!!) dosare penale. Era pe timpul lui Voronin! Asta – pentru activitatea şi afirmaţiile mele la diferite mitinguri, emisiuni la Vocea Basarabiei, la diferite posturi de televiziune sau în presă în cadrul Mişcării Unioniste din R.Moldova pe care o constituisem încă în 2005…
În loc să ne înregistreze, ne-au mai întocmit încă un dosar penal… Au mobilizat toată poliţia din Republică şi CCCEC-ul ca să-l pună la punct pe antistatalistul Ilie Bratu… Au fost interogaţi şi întocmite procese verbale la circa 3000 de semnatari ai listelor Miscarea Unionista din RM (MURM) au fost timoraţi, speriaţi, alţii – daţi afară de la serviciu , şantajaţi, ameninţaţi…
Abia după un an de ,,muncă asiduă”, după ce venise AIE la putere, dosarul a fost închis din lipsă de probe…, dar MURM aşa şi n-a mai fost înregistrată. Oamenii speriaţi s-au retras. Trebuia s-o luăm de la capăt, dar eu nu mai aveam bani, intrasem şi în datorii… Îi întrebam: ”Ce are CCCEC cu înregistrarea unei formaţiuni politice?” Nu-mi răspundeau…
V.G.: – Cum de ați supraviețuit în toți acești ani? Știu că ati fost impus de situație să emigrați…
I.B.: – Mi-a fost foarte greu. La anii mei să emigrezi și să stai peste hotare fără lucru nu-i chiar bine… Cheltuisem toți banii proprii ca să fac Mişcarea Unionistă, am intrat şi în datorii… Am vândut ce aveam… Și acum mai am datorii. Deja nu sunt așa de mari, doar vreo 5 mii de euro…
V.G.: – Oh, pentru mine ar fi o suma foarte mare. Dar și pentru oricare basarabean care trăiește din salariu sau pensie. De ce nu ați încercat să găsiți sponsori pentru partid?
I.B.: – Am încercat… România ajută pe cine nu trebuie. Roșca este acum foarte bogat. A primit bani mulți, dar a lucrat cu bani româneşti împotriva intereselor României… Și la noi, și în România, în serviciile secrete sunt infiltrați mulți colaboraționiști ai unor structuri dirijate de Moscova… Foștii agenți ai KGB-ului care lucrau cândva sub acoperire au rămas în funcții și continuă să controleze și azi situația. Subvenții au primit și continuă să primească cei care colaborează cu aceste structuri…
V.G.: – Straniu..!
I.B.: – După 1989 România a fost condusă de francmasoni şi agenţi ai Moscovei. Aceştia au altă misiune, nu să sprijine forţele unioniste din stînga Prutului… Vă miră? Dar acesta este adevărul! Iar noi, patrioții, suntem scindați, dispersați. Cineva face diversiuni, suntem dirijați dinafară…
Este imperios necesar ca unioniştii, adevăraţii Patrioţi din stînga Prutului, să-şi unescă forțele! Cât nu este prea târziu! Da, e necesar să facem tot posibilul pentru Reîntregirea grabnică a Ţării. Aceasta este unica noastră salvare!
V.G: – Dar AIE ne promite intrarea în UE, poate atunci ne vom uni, nu credeţi?
I.B.: – Povestea despre integrarea R.Moldova în UE ca ,,stat independent” este cea mai mare minciună şi păcăleală pe care au promovat-o vreodată guvernanţii de pe malul Bîcului, evident, pentru a induce lumea în eroare şi pentru a se menţine la putere, urmărindu-şi propriile interese… N-am să înşir toate argumentele care demonstrează că R.Moldova nu are nici o şansă să devină parte a UE de una singură, ca stat independent şi că unica soluţie este calea germană, în cazul nostru, prin revenirea la trupul Ţării,
Mai multe informatii le găsiţi cu prisosinţă pe blogul meu http://iliebratu.blogspot.com (http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Filiebratu.blogspot.com%2F&h=3AQF9m6Dd) şi pe contul meu de pe facebook https://www.facebook.com/ilie.bratu (https://www.facebook.com/ilie.bratu)
Un lucru, totuşi, vreau să-l subliniez: existenţa în continuare a Republicii Molotov-Ribbentrop ca ,,stat independent” este echivalentă cu stingerea fiinţei naţionale în aceste teritorii în foarte scurt timp!
Va urma!
Basarabia, personalități legendare http://cerulalbastru.com/wp-content/uploads/2013/01/romania_22.gif (http://cerulalbastru.com/wp-content/uploads/2013/01/romania_22.gif)Un interviu http://cerulalbastru.com/wp-content/uploads/2013/01/Ilie-bratu1.jpg (http://cerulalbastru.com/wp-content/uploads/2013/01/Ilie-bratu1.jpg)amplu cu Ilie BRATU realizat de Valentina GĂLUȘCĂSchimbările mari în istorie încep întotdeauna de la cei cu viziuni radicale.
(http://cerulalbastru.com/wp-content/uploads/2013/01/Ilie-bratu.jpg) În ajunul Anului Nou Președintele Nicolae Timofti a decorat cu Ordenul Republicii mai mulţi deputați ai primului Parlament al Republicii Moldova care au semnat la 27 august 1991 Declarația de Independență.
Printre aceştia îl găsim și pe dl Ilie Bratu, un vechi şi înflăcărat militant pentru reunirea Basarabiei cu Patria-mamă România prin lichidarea consecințelor Pactului Molotov-Ribbentrop.
Partea I. Persecuții în timpul sovieticValentina Găluşcă: – Dle Ilie Bratu, bine aţi venit pe ”Cerul Albastru”. Ce om mare sunteți! Mă refer nu doar la statura fizică, ci și la înălțimea politică. Sunteți un mare român! Un român basarabean în toată verticalitatea și radicalitatea. M-am convins de asta, studiind activitatea dumneavoastră politică. Am citit articolele și am ascultat cuvântările dvs la diferite mitinguri din centrul Chişinăului. De fiecare dată cînd vă adresaţi mulţimii şi-i îndemnaţi la luptă pentru Reîntregirea Ţării şi Neamului Românesc, pentru lichidarea consecinţelor Pactului Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop), demonstranții vă susţineau şi scandau cu mult entuziasm, pentru că, de fapt, aceasta este şi dorința noastră, a adevăraţilor patrioţi din aceste teritorii româneşti înstrăinate – UNIREA! Vezi: http://www.youtube.com/watch?v=ly7AUpQwxeA (http://www.youtube.com/watch?v=ly7AUpQwxeA)
- Dle Bratu, de când ați început să militați pentru drepturile noastre legitime?
Ilie BRATU: – De cînd am conştientizat că noi, moldovenii din stînga Prutului, suntem ROMÂNI, parte componentă a Poporului Român, şi că teritoriile dintre Prut şi Nistru sunt teritorii naţionale româneşti, rupte cu tancurile de la trupul României de ocupanţii sovietici în 1940!
Era prin 1969, tocmai venisem în Chişinău, după vreo 2 ani de muncă în satul meu natal după absolvirea tehnicumului din Soroca, locuiam într-un cămin al uzinei unde lucram… Aici am avut norocul să întîlnesc nişte adevăraţi patrioţi, printre care şi fratele mai mare al lui Nicolae Costin, Vasile, care mi-au şi deschis ochii…
Curios din fire şi dornic de a afla adevărul, am început să studiez.. Pentru început am studiat operele cronicarilor noştri: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, mai apoi am trecut la operele clasicilor: Vasile Alexandri, Alecu Russo, Bogdan Petriceicu Hajdeu, Mihail Cogălniceanu şi mulţi alţii…
Apoi, am început să fac rost de cărţi de istorie a Românilor, lucrări interzise pe atunci ale diferitor autori români, printre care şi opera lui Nicolae Iorga, Ştefan Ciobanu şi mulţi alţii, am studiat şi operele unor autori ruşi cu privire la Basarabia şi populaţia acesteia şi tot aşa…, am acumulat suficiente cunoştinţe în materie de Istorie Naţională…
Mare mi-a fost uimrea cînd am aflat că prima carte tipărită la Iaşi ‘în 1643, cunoscută nouă cu denumirea ,,Cazania lui Varlaam”, de fapt se chema ,,Carte românească de învăţătură…”, în prefaţa căreia, scrisă de domnitorul Vasile Lupu, se menţiona că această carte era destinată întregii seminţenii româneşti, atît celor din Moldova, cît şi celor din Ţeara Românească şi din Ţeara Ardealului…
Student fiind la Institutul Politehnic din Chişinău (acum se numeşte Universitatea Tehnică), eram impuşi să studiem şi să conspectăm operele lui Marx, Enghels şi Lenin… Pe mine mă interesau îndeosebi lucrările acestora cu privire la Basarabia şi în problema naţională…
Astfel am descoperit că toţi clasicii marxism-leninismului menţionau că Basarabia este populată de ROMÂNI, care au fraţi de sînge dincolo de frontierele imperiului rus şi care se bucură de cu mult mai multe libertăţi… Evident, toate aceste ,,descoperiri” le răspîndeam pe unde apucam…
După absolvire, lucrînd ca mecanic-şef la uzina de pompe submersibile din Chişinău, am continuat să studiez şi să propag pe toate căile adevărul istoric despre noi… Cineva îmi aducea cărți, paginile cele mai sugestive le fotografiam. Făceam împreună cu Nicolae Negru în fiecare seară sute de fotografii, din banii noştri, pe care le distribuiam printre studenți. Era prin anii 1977-1978… Stăteam nopți întregi închişi în cameră şi făceam fotografii… Atunci nu era Xerox ca să poți ușor să le multiplici…
V.G.: – Pagini din ce fel de cărți?
I.B.: – Din diferite, în special din cele despre Istoria noastră, dar mai ales, din Opera Politică a lui Mihai Eminescu cu referire la Basarabia şi politica expansionistă a Rusiei, de care făcusem rost în formă de peliculă fotografică… Cît fac numai constatările lui Mihai Eminescu: “Românii nu sunt nicăieri coloniști, venetici, oamenii nimănui ci, pretutindenea unde locuiesc, sunt autohtoni, populație mai veche decât toți conlocuitorii lor”.
V.G.: – Acum înțeleg de unde aveți acest duh patriotic foarte puternic. Acesta este duhul unui adevărat român. Anume acest spirit v-a dat putere, discernământ și curaj. Și este de remarcat că acest spirit patriotic a venit la Dvs. prin scrierile lui Eminescu. Iar cine are acest Duh nu mai este un fricos!
I.B.: -Eu cred că Românul a avut întotdeauna de-a lungul istoriei acest spirit, care ne-a unit și ne-a întărit… Să vedeți ce frumos îl caracterizează Eminescu pe Român – “om a cărui trăsătură distinctivă e adevărul: inteligent, fără viclenie…, fără fățărnicie, bun, fără slăbiciune, n-are o cocoașă intelectuală sau fizică ce caută a o ascunde, nu are apucăturile omului slab; ii lipsește acel iz de slăbiciune care precumpănește în fenomenele vieții noastre publice…”.
V.G.: – Da! Dar cel care nu are aceste trăsături nici nu poate să se considere un român adevărat. Eminescu despre cei decăzuți care nu meritau numele de Român, zicea: ”Toate figurile acelea fățarnice și rele, viclene, fără inteligență, toate acelea câte ascund o duplicitate în expresie, ceva hibrid, nu încap în cadrul noțiunii (de) ROMÂN”.
I.B.: – Studenții, care intrau în posesia seturilor de fotografii cu întreaga Operă Politică a lui Mihai Eminescu, la citirea acestora aveau o revelaţie, mulţi dintre ei au devenit unionişti convinşi şi au contribuit la propagarea adevărului despre noi…
Să vă povestesc un caz… Eram în 1977, în preajma zilei de 24 august… Autorităţile comuniste plasase de o parte şi de alta a Arcului de Triumf nişte plancarde mari, lungi de vreo 15 m, pe care era scris: ,,A 33-a aniversare de la eliberarea Moldovei de sub jugul fasciştilor germano-români”…
N-am putut să rabd această tîmpenie, aşa că m-am dus noaptea cu răposatul Gheorghe David (un mare patriot!) și i-am dat foc! … A doua zi am trecut pe acolo cu troleibuzul și am văzut că şi cealaltă plancardă (în l. rusă) a fost scoasă. M-am bucurat enorm, înțelegând că, totuși, se poate de înfruntat acești ocupanți…
Mă îmbolnăvisem de-a binelea de acea “boală” care se numeşte patriotism, iubire de Ţară şi Neam, naţionalism, în sensul frumos al cuvîntului…
Astfel, în acelaşi an (eram doctorand deja…), am avut îndrăzneala să expediez pe adresa Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM nişte propuneri la proiectul noii constituţii, care fusese publicat anume cu scopul de a fi dezbatut de intreaga societate…
Propuneam ca limba de stat în RSSM să fie declarată Limba Română, ca frontiera dintre RSSM şi Ucraina să fie modificată astfel ca primei să-i revină sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei, le spuneam răspicat că noi suntem români şi că nu există ,,popor moldovenesc” şi ,,limbă moldovenească” şi că noi, românii din teritoriile ocupate, eram supuşi unui proces diabolic de deznaţionalizare şi rusificare…
V.G. – Ați avut mare curaj. Despre toate acestea și acum este dificil să vorbești la Chișinău. Ce a urmat?
I.B.: Am fost chemat la KGB, m-au interogat trei zile înşir… Mă întrebau: ”Cine ți-a spus că ești român? Cine ți-a spus că această limbă este română? Le răspundeam cu citate din cronicarii şi clasicii noştri, dar mai ales cu citate din clasicii marxism-leninismului care erau pentru ei ca o icoană… Mă interoga un oarecare Liviu Groppa (cu doi de ,,p”)…
Nu cunoştea prea multe din opera acestora şi nu credea că Lenin ar fi spus că noi suntem români și îmi cerea să-i arăt de unde am luat citatul. Când i-am dat să citească din lucrarea ,,Notiţe critice asupra problemei naţionale” unde Lenin spune că ,,în Basarabia locuiesc români care au fraţi de singe dincolo de frontierele imperiului rus şi care se bucură de cu mult mai multe libertăţi” a rămas fără grai, a citit şi recitit acel pasaj de mai multe ori, se schimbase la faţă, era plin de borboane de sudoare…
Neavînd ce să-mi spună, după vreo 10 min de tăcere mormîntală, a împins cartea la o parte şi mi-a zis: ,,Măi, Ilie, măi, a fost şi Lenin om, a putut să greşească şi el…”, la care i-am zis că nu i-ar strica să mai pună mina pe carte… Imediat, din camera vecină (presupun că de acolo eram ascultaţi și se înregistra tot ce vorbeam) brusc au venit doi KGB-iști cu fețele roșii de indignare, unul dintre ei s-a recomandat Chiorăscu, celălalt (nu i-am reţinut numele) zicea că-i procuror… Unul din ei îmi zise: “ticălosul ăsta studiază! Pe ăsta cu mîinile goale nu-l poţi lua, el trebuie, pur şi simplu, lichidat!…”
V.G.: – Nemernicii!… Doamne, dar ce memorie aveți!… Mai țineți minte operele acestui criminal extremist – Lenin? (…) Dar, să știți, și eu am conspectat aproape toate lucrările lui Lenin căci, altfel, nu aș fi putut absolvi Universitatea… Ce timpuri au fost… O, tempora, o, more (lat.). Şi ce a urmat?
I.B.: – Ca să fie mai convingători, tot îmi băgau sub nas codul penal ca să ştiu ce mă aşteaptă pentru naţionalism şi antisovietism… Şi-mi mai ziceu ,,prieteneşte”: ,,Tu cu cine te pui, nu-ţi dai seama că noi te putem lichida cît ai clipi din ochi?”
Am fost obligat să le scriu că mă oblig să nu mai vorbesc cu nimeni la acest subiect, că nu voi mai propaga convingerile mele… Dar am încheiat, totuşi, cu fraza: ,,Dar nimeni n-o să mă convingă că noi nu suntem români şi că nu vorbim româneşte…” Imediat după asta m-au exmatriculat din doctorantură şi mă urmăreau la orice pas…
Deşi revenisem la locul anterior de muncă, simţeam presiunea, nu numai din partea lor, dar şi din parte conducerii uzinei care fusese informată despre isprăvile mele… Nemaiputînd suporta, am vost nevoit să plec… După care nu mă mai angaja nimeni, în toate secţiile de cadre lucrau KGB-işti…
Am fost nevoit să mă angajez ca muncitor, dar nici aşa nu-mi dădeau pace… Era în anul 1984, tocmai mă angajasem ca muncitor la uzina de beton armat, cînd m-au chemat să trec comisia medicală la comisariatul militar, deşi trecusem de 35 de ani şi nici nu eram apt pentru serviciul militar…
Cînd am ajuns şi la psihiatru, aceasta mi-a zis că urmează să mă internez în spitalul de psihiatrie pentru observaţii… M-au internat într-o secţie prealabilă pentru a-mi stabili diagnosticul ca, ulterior, să fiu transferat în secţia ,,corespunzătoare”… Deşi ,,medicul” nu mă întreba nimic, simţeam că mi se pregăteşte ceva…
Am avut intuiţia să mă strecor în cabinetul acestuia cînd lipsea şi am citit ce scria în fişa medicală: că am dureri de cap, insomnii, obsesii, nu mă orientez în timp şi spaţiu… Era clar: vroiau să mă nimicească cu astfel de metode… Mi-am luat inima-n dinţi şi am discutat cu medicul (era o evreică…). I-am reproşat că nimic nu-i adevărat din cele scrise despre mine şi i-am zis că nu mă jelui pe nimic şi că sunt perfect sănătos în plan psihic…
La care ea mi-a răspuns: ,,credeam că tu asta vrei, ca să scapi de armată…” I-am zis că nu şi am rugat-o să rupă foaia aia şi să scrie adevărul… Aşa a şi făcut, în scimbul a cîteva cărţi care nu se prea găseau pe atunci…
V.G.: – Deci medicii colaborau cu KGB-ul…
I.B.: – Da!
V.G.: – De fapt in anii ”60-70”, în perioada hrusciov-istă post-stalinistă era un pic de libertate. Politica sovietică de atunci era orientată deja spre re-educarea celor inconvenienți. Se recurgea la ”spălarea creierilor”. Iată de ce te întreba acela mereu de unde știi că ești român. Ca să afle sursele și să le lichideze, ca să nu aibă și alții acces la adevărul nostru național. Pe timpul lui Stalin nu ai fi scăpat. Un moș de al meu pentru un fleac a fost dus în Siberia. S-a întors abia peste vreo 20 de ani, fără unghii la picioare, căci degerase de frig. Dar mulți alții nu s-au mai întors.
I.B.: – Adevărat. Oricum, generația mea tot a avut mult de suferit, fiind persecutați și marginalizați toată viața. După excluderea de la doctorantură nu mă angaja nimeni, agenții KGB-ului informau contra mea peste tot, folosindu-se de cadrele de conducere de la întreprinderi.
V.G.: – Adevărat. Atunci nu numai medicii dar și persoanele de la conducerea întreprinderilor colaborau cu securitatea, altfel nu ajungeau în acele posturi. Ați fost vreodată membru al PCUS?
I.B.: – Nu! Doamne ferește!
V.G. – V-a ferit Dumnezeu. La timp ați înțeles adevărul… Așa că mulțumiți celor care vă dădeau acele pagini să citiți și …lui Eminescu! După ce aţi absolvit Institutul, KGB-ul începuse să-i persecute foarte aprig pe românii de la politehnică. S-au găsit documente de arhivă, s-au scris articole în mass media. Totuși, acea perioadă de rezistență națională nu a trecut în van. Anume acea generație a pregătit trezirea conștiinței românești la Chișinău, fiind o perioadă premergătoare Marii Adunări Naționale de la 27 august 1989. Deci, lupta și sacrificiul acelei generații de tineri nu a fost zadarnică, nu a fost în van.
I.B.: – Bineînțeles, şi mă mîndresc cu asta! Deşi am fost în permanenţă urmăriți, marginalizaţi, discriminaţi şi persecutaţi… Dar, slavă Domnului, am rezistat şi am mai şi făcut cîte ceva…
V.G.: În acel timp nimeni nu mai vorbea deschis că suntem români. Deja o întreagă generație avea creierii spălați de propaganda sovietică. Nimeni nu mai spunea în glas ce gândea. Ni se inculcase adânc în inimă frica. În școli copiii erau mereu impuși să repete că suntem o națiune moldovenească, că limba noastră este înrudită și apropiată limbii slave… Părinții mei, de exemplu, știau adevărul, dar cu mare frică și rezervă ne spuneau, căci trecuse prin mari persecuții și se temeau că noi, copiii, vom spune la școală ce auzim acasă de la părinți. Părinții se temeau de deportări…
Iată de ce securiștii te întrebau de unde știi ce ştii, căci ei, probabil, deja raportaseră Kremlinului că această populație este atât de re-educată încât şi-a uitat obîrşia…
I.B.: – Apropo, pe acel Groppa l-am întâlnit ulterior de mai multe ori la mitingurile si demonstraţiile Frontului Popular, dar cînd mă zărea – o ştergea din loc… Omul era în misiune în continuare…
V.G.: – Ce coincidență! Că și eu am întâlnit la un miting pe un KBG-ist care mă persecutase în universitate – Klobuțki. Cred că toți jurnaliștii care au fost studenți pe timpul când el lucra acolo, îl țin bine minte. Hm… și el s-a retras când m-a văzut. Apoi am aflat că plecase din Moldova undeva în Rusia.
I.B.: – Nu mă temeam de moarte. Dar, evident, nu voiam să mor… Prietenul meu, cel cu care incendiasem placatul acela sovietic de lângă Arcul de Triumf, a scris o scrisoare lui Brejnev împotriva războiului din Afganistan.
V.G.: – Ooo! Bravo, ce curaj!
I.B.: – Pentru asta a fost arestat şi internat la spitalul de psihiatrie din Dnepropetrovsk unde a fost ţinut trei ani… Apoi, revenit la Chișinău, iar a fost prins și închis la Spitalul de Psihiatrie din Costiujeni…
Se declanşase deja procesul de trezire a românilor basarabeni, începuse lupta pentru eliberarea naţională… Sub presiunea demonstranţilor, care ajunseseră cu protestele şi la spitalul de psihiatrie unde acesta era ţinut, l-au eliberat… Dar toate acestea, probabil, i-au grăbit moartea, a murit în floarea vîrstei…
V.G.: – Cum ați supraviețuit?
I.B.: – Greu, dar am supraviețuit. Știam de ce sunt capabili. Iată de ce uneori tăceam și eram mai prudent. Dar KGB-ul, acum FSB-ul, nu a încetat să ne vâneze pe noi, cei care nu le conveneam, chiar şi după ce R.Moldova devenise ,,independentă”…
Mi-au organizat de-a lungul anilor cinci atentate… Primul atentat a fost în anul 1991. Eram atunci deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. Eram un unionist aprig. Eu ziceam atunci: ”Nu trebuie să scandăm la mitinguri: ”Unire, moldoveni!” ci ”Unire, frați români!”.”
V.G.: – Da, îmi amintesc! Într-adevăr, prin anii ceea așa strigam la mitinguri: ”Unire, moldoveni!”. Eu mă miram, dar mi se spunea că trebuie treptat să înaintăm la trezirea maselor. Nu știam că este o diversiune.
I.B.: – Păi, eu am înțeles că se încearcă să fim dirijați din altă parte. Iată de ce ceream să scandăm: ”Unire, frați ROMÂNI!” căci vedeam pericolul înspre care ne înclinau colaboraționiștii duplicitari infiltrați printre noi. Dar mulți din conducerea Frontului Popular erau securiști și nu mă ascultau.
Tot eu, încă în 1990, lansam lozinca: ”Jos, hotarul de la Prut!”. Consider, că din aceste motive mi-au organizat primul atentat…
Locuiam atunci la Cojușna. Venise un fost pușcăriaș acasă cu un cuțit mare să mă taie. Și m-ar fi tăiat, dacă mă găsea… Am avut noroc că nu eram acasă. Dar mi-a speriat familia, copiii…
Al doilea atentat a fost în anul 1992. Au încercat să mă calce cu o mașină…
Al treilea atentat a fost în 1995, au încercat să mă iradieze…
Am fost prieten cu Nicolae Costin, primul primar al mn Chișinău. Am fost la el la spital, era deja în stare gravă. Acolo mi-a spus cum l-au iradiat… De la el aflasem care sunt primele simptome cînd eşti iradiat… Am simţit şi eu acele simptome: mă umflam în burtă, mă dureau toate organele interne…
M-am dus la Dabija (eram în relaţii bune cu el pe atunci) și l-am rugat să-mi facă rost de un dozimetru. Mi-a dat acel dozimetru si m-am dus în cabinetul unde lucram. Am rămas uluit! Dozimetrul indica un nivel de radiație cu mult mai mare decât norma. Norma era 11, dar dozimetrul arăta 50…
Seara după lucru m-am dus acasă, lăsând dozimetrul în sertar. Când am venit, a doua zi, nu mai era… Se vede că securiștii au aflat, au venit și l-au luat și, posibil, au extras și capsula radioactivă pe care o fixase…
V.G. – Ați avut noroc să aflați la timp! Dar când te gândești câtă lume o fi fost iradiată fără a afla… neavând de unde să știe… KGB-iștii ne vânau în mod diferit pe fiecare.
I.B.: – Da, ei intră peste tot fără să știm noi și îți pot plasa orice…
V.G.: – Știu. Au intrat și în apartamentul nostru dar asta este altă temă…
I.B.: – În 2008, deja pe timpul lui Voronin şi Reşetnicov, mi-au organizat alte 2 atentate cu maşina după un miting la care eu am afirmat: ,,Celor care-i zic R.Moldova Ţară – să li se usuce limba în gură!”, iar lui Voronin, care tocmai declarase că el nu este preşedintele românilor, că el e moldovean şi că aici locuiesc moldoveni, i-am zis cu text deschis:
,,Dle tovarăş Voronin! D-ta, care te lauzi că eşti mare moldovean, vreau să-ţi spun că nici moldovean nu eşti!... Etnonimul ,,moldovean”, ca şi glotonimul ,,limba moldovenească”, provin de la rîul Moldova, rîu care curge de cealaltă parte a Prutului… Astfel, doar cei din dreapta Prutului au dreptul să se numească moldoveni, dar d-ta, după analogie, avînd în vedere că prin capitala Republicii Molotov-Ribbentrop curge rîul Bîc, ar trebui să te numeşti bîcean, iar limba pe care o vorbeşti s-o numeşti corect: limba bîceană”…
Eram la Cahul, Mi-au defectat frînele de la mașină, nu funcționau deloc…. Eu am observat asta doar după ce pornisem la drum…. Vă închipuiți cum am venit de la Cahul până la Chișinău fără frîne?!
V.G.: – Of, Doamne ferește! Nu doresc nimănui așa ceva…
I.B.: – Am scăpat și atunci. Dar mi-au deschis cinci (!!!) dosare penale. Era pe timpul lui Voronin! Asta – pentru activitatea şi afirmaţiile mele la diferite mitinguri, emisiuni la Vocea Basarabiei, la diferite posturi de televiziune sau în presă în cadrul Mişcării Unioniste din R.Moldova pe care o constituisem încă în 2005…
În loc să ne înregistreze, ne-au mai întocmit încă un dosar penal… Au mobilizat toată poliţia din Republică şi CCCEC-ul ca să-l pună la punct pe antistatalistul Ilie Bratu… Au fost interogaţi şi întocmite procese verbale la circa 3000 de semnatari ai listelor Miscarea Unionista din RM (MURM) au fost timoraţi, speriaţi, alţii – daţi afară de la serviciu , şantajaţi, ameninţaţi…
Abia după un an de ,,muncă asiduă”, după ce venise AIE la putere, dosarul a fost închis din lipsă de probe…, dar MURM aşa şi n-a mai fost înregistrată. Oamenii speriaţi s-au retras. Trebuia s-o luăm de la capăt, dar eu nu mai aveam bani, intrasem şi în datorii… Îi întrebam: ”Ce are CCCEC cu înregistrarea unei formaţiuni politice?” Nu-mi răspundeau…
V.G.: – Cum de ați supraviețuit în toți acești ani? Știu că ati fost impus de situație să emigrați…
I.B.: – Mi-a fost foarte greu. La anii mei să emigrezi și să stai peste hotare fără lucru nu-i chiar bine… Cheltuisem toți banii proprii ca să fac Mişcarea Unionistă, am intrat şi în datorii… Am vândut ce aveam… Și acum mai am datorii. Deja nu sunt așa de mari, doar vreo 5 mii de euro…
V.G.: – Oh, pentru mine ar fi o suma foarte mare. Dar și pentru oricare basarabean care trăiește din salariu sau pensie. De ce nu ați încercat să găsiți sponsori pentru partid?
I.B.: – Am încercat… România ajută pe cine nu trebuie. Roșca este acum foarte bogat. A primit bani mulți, dar a lucrat cu bani româneşti împotriva intereselor României… Și la noi, și în România, în serviciile secrete sunt infiltrați mulți colaboraționiști ai unor structuri dirijate de Moscova… Foștii agenți ai KGB-ului care lucrau cândva sub acoperire au rămas în funcții și continuă să controleze și azi situația. Subvenții au primit și continuă să primească cei care colaborează cu aceste structuri…
V.G.: – Straniu..!
I.B.: – După 1989 România a fost condusă de francmasoni şi agenţi ai Moscovei. Aceştia au altă misiune, nu să sprijine forţele unioniste din stînga Prutului… Vă miră? Dar acesta este adevărul! Iar noi, patrioții, suntem scindați, dispersați. Cineva face diversiuni, suntem dirijați dinafară…
Este imperios necesar ca unioniştii, adevăraţii Patrioţi din stînga Prutului, să-şi unescă forțele! Cât nu este prea târziu! Da, e necesar să facem tot posibilul pentru Reîntregirea grabnică a Ţării. Aceasta este unica noastră salvare!
V.G: – Dar AIE ne promite intrarea în UE, poate atunci ne vom uni, nu credeţi?
I.B.: – Povestea despre integrarea R.Moldova în UE ca ,,stat independent” este cea mai mare minciună şi păcăleală pe care au promovat-o vreodată guvernanţii de pe malul Bîcului, evident, pentru a induce lumea în eroare şi pentru a se menţine la putere, urmărindu-şi propriile interese… N-am să înşir toate argumentele care demonstrează că R.Moldova nu are nici o şansă să devină parte a UE de una singură, ca stat independent şi că unica soluţie este calea germană, în cazul nostru, prin revenirea la trupul Ţării,
Mai multe informatii le găsiţi cu prisosinţă pe blogul meu http://iliebratu.blogspot.com (http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Filiebratu.blogspot.com%2F&h=3AQF9m6Dd) şi pe contul meu de pe facebook https://www.facebook.com/ilie.bratu (https://www.facebook.com/ilie.bratu)
Un lucru, totuşi, vreau să-l subliniez: existenţa în continuare a Republicii Molotov-Ribbentrop ca ,,stat independent” este echivalentă cu stingerea fiinţei naţionale în aceste teritorii în foarte scurt timp!
Va urma!