Adrian Pop
19.01.2013, 19:44
100 de reţete de afaceri şi verzi, şi inteligenteLucian Davidescu (http://www.riscograma.ro/author/davidescu/)
» 5 martie 2010 (http://www.riscograma.ro/date/2010/03/)
»
« 12871 citiri
« 2 comentarii
“Văd rafturile cu mărfuri naturale foarte scumpe… Nu este natural să plăteşti mai mult pentru mai puţin”. Greenpeace, nu lovi! Vier Pfoten, nu muşca! A spus-o unul de-al vostru. Însă unul cu minte de afaceri, nu de găină stresată.http://www.riscograma.ro/wp-content/uploads/2010/03/berarie.png
Gunter Pauli este belgian. Când nu zboară, stă în San Francisco. Este membru în Clubul de la Roma, başca amic din studenţie cu Mugur Isărescu. S-a oprit joi în România să povestească despre seria lui de 100 concepte de afaceri fără emisii (http://www.riscograma.ro/1447/dezacordul-de-la-copenhaga-cine-pierde-cine-castiga/), dar cu valoare adăugată mare: “În natură, cele mai bune lucruri sunt cele mai ieftine”.
De exemplu, o reţetă pentru bere: două materii prime, apă şi cereale. Urmează un lung ciclu de digestie. Din grăunţele folosite se poate face pâine, dar şi compost pentru ciupeci. Compostul ajunge apoi hrană pentru porci, după care intră într-un tanc de biogaz. Mai departe, carbonul emis este pompat direct într-un bazin de alge, dare la rândul lor devin hrană pentru peşti. Fiecare produs finit poate fi o sursă de bani. Berăria funcţionează în Namibia de aproape 15 ani.
Pauli a pus pe picioare producătorul de detergenţi bio Ecover, cel mai mare pe piaţa lui, dar pe care acum îl consideră un semieşec: “Dispar păduri tropicale din cauza consumului de ulei de palmier”. A mai fost în boardul Nestle, unde le-a propus să crească ciuperci shiitake pe cele 99,8% reziduri rezultate din plantaţiile de cafea. Acum, chinezii taie stejaro pentru a asigura suportul de cultură al ciupercii. “Ciupercile shiitake nu sunt în obiectul nostru principal de activitate”, ar fi fost răspunsul perplex al Nestle.
Reîmpădurirea (http://www.riscograma.ro/1745/harta-stramba-a-padurilor-romaniei-efecte-economice-si-sociale/) este un alt studiu de caz. 8000 de hectare împădurite în Columbia au reuşit să îşi amortizeze costurile în 11 ani, iar valoarea terenului a crescut de 3000 de ori: de la 2,5 dolari pe hectarul de deşert la 7500 de dolari pe hectarul de pădure. Rezultatul: ploaie, apă de băut, lemn, răşini, ulei, biodiesel.
De unde sunt toate exemplele culese? Unele, pur şi simplu de pe internet. Este cazul berăriei din Namibia. Altele, din cercetarea recentă: cum poţi să transformi mătasea naturală într-un polimer la fel de dur ca titanul. Altele, din istorie: Ştiaţi că viermele de mătase şi-a căpătat renumele ăsta după ce vreme de o mie de ani a fost bun doar la regenerarea solurilor? Şi că abia acum 200 de ani Napoleon a descoperit că, tot viermii, îi salvau pe soldaţii răniţi de la amputări?
Cele 100 de concepte sunt sau vor fi detaliate de Gunter Pauli în sistem open-source, pe site-ul Economia Albastră (http://www.blueeconomy.de/).
» 5 martie 2010 (http://www.riscograma.ro/date/2010/03/)
»
« 12871 citiri
« 2 comentarii
“Văd rafturile cu mărfuri naturale foarte scumpe… Nu este natural să plăteşti mai mult pentru mai puţin”. Greenpeace, nu lovi! Vier Pfoten, nu muşca! A spus-o unul de-al vostru. Însă unul cu minte de afaceri, nu de găină stresată.http://www.riscograma.ro/wp-content/uploads/2010/03/berarie.png
Gunter Pauli este belgian. Când nu zboară, stă în San Francisco. Este membru în Clubul de la Roma, başca amic din studenţie cu Mugur Isărescu. S-a oprit joi în România să povestească despre seria lui de 100 concepte de afaceri fără emisii (http://www.riscograma.ro/1447/dezacordul-de-la-copenhaga-cine-pierde-cine-castiga/), dar cu valoare adăugată mare: “În natură, cele mai bune lucruri sunt cele mai ieftine”.
De exemplu, o reţetă pentru bere: două materii prime, apă şi cereale. Urmează un lung ciclu de digestie. Din grăunţele folosite se poate face pâine, dar şi compost pentru ciupeci. Compostul ajunge apoi hrană pentru porci, după care intră într-un tanc de biogaz. Mai departe, carbonul emis este pompat direct într-un bazin de alge, dare la rândul lor devin hrană pentru peşti. Fiecare produs finit poate fi o sursă de bani. Berăria funcţionează în Namibia de aproape 15 ani.
Pauli a pus pe picioare producătorul de detergenţi bio Ecover, cel mai mare pe piaţa lui, dar pe care acum îl consideră un semieşec: “Dispar păduri tropicale din cauza consumului de ulei de palmier”. A mai fost în boardul Nestle, unde le-a propus să crească ciuperci shiitake pe cele 99,8% reziduri rezultate din plantaţiile de cafea. Acum, chinezii taie stejaro pentru a asigura suportul de cultură al ciupercii. “Ciupercile shiitake nu sunt în obiectul nostru principal de activitate”, ar fi fost răspunsul perplex al Nestle.
Reîmpădurirea (http://www.riscograma.ro/1745/harta-stramba-a-padurilor-romaniei-efecte-economice-si-sociale/) este un alt studiu de caz. 8000 de hectare împădurite în Columbia au reuşit să îşi amortizeze costurile în 11 ani, iar valoarea terenului a crescut de 3000 de ori: de la 2,5 dolari pe hectarul de deşert la 7500 de dolari pe hectarul de pădure. Rezultatul: ploaie, apă de băut, lemn, răşini, ulei, biodiesel.
De unde sunt toate exemplele culese? Unele, pur şi simplu de pe internet. Este cazul berăriei din Namibia. Altele, din cercetarea recentă: cum poţi să transformi mătasea naturală într-un polimer la fel de dur ca titanul. Altele, din istorie: Ştiaţi că viermele de mătase şi-a căpătat renumele ăsta după ce vreme de o mie de ani a fost bun doar la regenerarea solurilor? Şi că abia acum 200 de ani Napoleon a descoperit că, tot viermii, îi salvau pe soldaţii răniţi de la amputări?
Cele 100 de concepte sunt sau vor fi detaliate de Gunter Pauli în sistem open-source, pe site-ul Economia Albastră (http://www.blueeconomy.de/).