Adrian Pop
19.01.2013, 03:17
http://www.revistafelicia.ro/uploads/modules/news/2007/03/1001880/200x180_1001880_poza_1174257528.jpg (http://www.revistafelicia.ro/uploads/modules/news/2007/03/1001880/1001880_poza_1174257528.jpg)
Insula Serpilor, Insula Alba sau Leuce este astazi motiv de disputa teritoriala intre Romania si Ucraina. Istoria ei se intinde insa pana in mitologia greaca, atunci cand i se spunea Insula Fericitilor Numita Leuce (Alba), Insula Serpilor este pomenita pentru prima data in anul 777 i.H. In antichitatea greceasca, patria zeului Apollo era in tinutul hiperboreilor, loc unde Latona, zeita care purta in pantece copilul lui Zeus, persecutata si alungata de geloasa Junona, a venit in aceasta insula, la hiperborei, unde i-a nascut pe Apollo si Diana. Mai mult, unii autori antici sustin ca Latona insasi s-ar fi nascut in acest loc. Se spune ca, intr-o epoca istorica foarte indepartata, in partile de rasarit ale Daciei, exista un templu magnific, inchinat lui Apollo, al carui renume a strabatut lumea, fiind amintit si azi in colindele romane. Cultul lui Apollo Scriitorul antic Hecateu spune ca Insula Fericitilor, nu mai mica decat Sicilia, era locuita de hiperborei, Pamantul era roditor si bun, tinutul avea o clima blanda si calda, in asa fel incat pomii fructiferi rodeau de doua ori pe an. Si el spune ca Latona, mama lui Apollo, s-a nascut aici. Pentru ca oamenii de pe insula il venerau pe zeu in fiecare zi, pentru ca ii aduceau laude si onoruri, pentru ca i-au construit un templu in care ii aduceau daruri, hiperboreii erau considerati preotii lui Apollo. De asemenea, tot mitologia antica spune ca hiperboreii aveau glasul bland si vorba domoala si ca erau buni prieteni cu grecii, in special cu atenienii si cei din Delos. Unii greci chiar au venit sa traiasca la hiperborei si de la ei ar fi dobandit scrierea greceasca. Dupa unele surse, hiperboreii ar fi intemeietorii oracolului lui Apollo din Delphi, unul dintre punctele centrale ale vietii grecesti. Cultul lui Apollo la hiperborei reprezinta apogeul civilizatiei preelene, o perioada istorica pe care poetii si filosofii Antichitatii au tratat-o cu precadere. Blocuri de piatra imbinate fara ciment Multi istorici pun insa la indoala existenta, in Insula Serpilor, a tempului lui Apollo si a hiperboreilor. Cine sunt hiperboreii? Dupa Pindar, eruditul poet al Greciei Antice, erau locuitorii de pe tarmul Istrului sau al Dunarii de Jos. Strabo spune ca acest popor locuia deasupra Pontului Euxin, a Istrului si Adriei, iar Clemente Alexandrinul il numeste pe Zamolxe, zeul dacilor, Hyperboreu, deci originar din tara hiperboreilor. De altfel, marturii despre asezarile hiperboreilor din nordul Dunarii de Jos s-au pastrat in nomenclatura geografica a Daciei pana dupa Antichitate. Pastori si agricultori, acesti oameni erau considerati foarte credinciosi, drepti si animati de spiritul adevarului. Erau oameni avuti si, fara grija zilei de maine, spun anticii, acordau o mare atentie stiintelor, filosofiei, poeziei. Si cum ar fi putut fi altfel daca se inchinau zeului soarelui si luminii? Insula Alba a dat numele ei si altor orase si centre comerciale din apropierea ei, cum ar fi cele situate la gurile Niprului, Olbia, Cetatea Alba, Tyras, sau Belgarod, la gurile Dunarii. Un document extrem de pretios il reprezinta scrierile lui Hecateu. El spune ca insula se mai numea si Helixoea, Felicia sau Insula Fericitilor. Acest petic de pamant a avut, potrivit mitologiei, doua epoci distincte de cult. Prima a fost inainte de caderea Troiei, perioada lui Apollo, iar a doua - dupa razboiul troian, cand insula Leuce a fost consacrata lui Achile, timp in care s-a pastrat vechea organizare, ramanand in continuare o insula sfanta. Cercetarile arheologilor confirma existenta templului lui Apollo in Insula Leuce. Pe platoul acestei insule s-au gasit, in 1823, ruinele unui templu ale carui ziduri, desi prabusite, inca mai aveau un diametru foarte mare, fiecare latura a patratului avand aproape 30 de metri. Zidurile erau formate din blocuri mari de piatra, imbinate fara ciment, asa cum si dacii aveau sa-si construiasca mai tarziu cetatile. Pe baza fragmentelor de constructie imprastiate in toata insula, se poate trage concluzia ca templul lui Apollo a fost un monument de arta, inconjurat de multe anexe destinate depozitarii ofrandelor pe care le aduceau hiperboreii zeului lor. Despre templu vorbeste si istoricul Gheorghe I. Bratianu in cartea sa "Marea Neagra de la origini pana la cucerirea otomanai, in care spune ca "unul din popasurile cele mai vechi este cel din
Insula Serpilor, Insula Alba sau Leuce este astazi motiv de disputa teritoriala intre Romania si Ucraina. Istoria ei se intinde insa pana in mitologia greaca, atunci cand i se spunea Insula Fericitilor Numita Leuce (Alba), Insula Serpilor este pomenita pentru prima data in anul 777 i.H. In antichitatea greceasca, patria zeului Apollo era in tinutul hiperboreilor, loc unde Latona, zeita care purta in pantece copilul lui Zeus, persecutata si alungata de geloasa Junona, a venit in aceasta insula, la hiperborei, unde i-a nascut pe Apollo si Diana. Mai mult, unii autori antici sustin ca Latona insasi s-ar fi nascut in acest loc. Se spune ca, intr-o epoca istorica foarte indepartata, in partile de rasarit ale Daciei, exista un templu magnific, inchinat lui Apollo, al carui renume a strabatut lumea, fiind amintit si azi in colindele romane. Cultul lui Apollo Scriitorul antic Hecateu spune ca Insula Fericitilor, nu mai mica decat Sicilia, era locuita de hiperborei, Pamantul era roditor si bun, tinutul avea o clima blanda si calda, in asa fel incat pomii fructiferi rodeau de doua ori pe an. Si el spune ca Latona, mama lui Apollo, s-a nascut aici. Pentru ca oamenii de pe insula il venerau pe zeu in fiecare zi, pentru ca ii aduceau laude si onoruri, pentru ca i-au construit un templu in care ii aduceau daruri, hiperboreii erau considerati preotii lui Apollo. De asemenea, tot mitologia antica spune ca hiperboreii aveau glasul bland si vorba domoala si ca erau buni prieteni cu grecii, in special cu atenienii si cei din Delos. Unii greci chiar au venit sa traiasca la hiperborei si de la ei ar fi dobandit scrierea greceasca. Dupa unele surse, hiperboreii ar fi intemeietorii oracolului lui Apollo din Delphi, unul dintre punctele centrale ale vietii grecesti. Cultul lui Apollo la hiperborei reprezinta apogeul civilizatiei preelene, o perioada istorica pe care poetii si filosofii Antichitatii au tratat-o cu precadere. Blocuri de piatra imbinate fara ciment Multi istorici pun insa la indoala existenta, in Insula Serpilor, a tempului lui Apollo si a hiperboreilor. Cine sunt hiperboreii? Dupa Pindar, eruditul poet al Greciei Antice, erau locuitorii de pe tarmul Istrului sau al Dunarii de Jos. Strabo spune ca acest popor locuia deasupra Pontului Euxin, a Istrului si Adriei, iar Clemente Alexandrinul il numeste pe Zamolxe, zeul dacilor, Hyperboreu, deci originar din tara hiperboreilor. De altfel, marturii despre asezarile hiperboreilor din nordul Dunarii de Jos s-au pastrat in nomenclatura geografica a Daciei pana dupa Antichitate. Pastori si agricultori, acesti oameni erau considerati foarte credinciosi, drepti si animati de spiritul adevarului. Erau oameni avuti si, fara grija zilei de maine, spun anticii, acordau o mare atentie stiintelor, filosofiei, poeziei. Si cum ar fi putut fi altfel daca se inchinau zeului soarelui si luminii? Insula Alba a dat numele ei si altor orase si centre comerciale din apropierea ei, cum ar fi cele situate la gurile Niprului, Olbia, Cetatea Alba, Tyras, sau Belgarod, la gurile Dunarii. Un document extrem de pretios il reprezinta scrierile lui Hecateu. El spune ca insula se mai numea si Helixoea, Felicia sau Insula Fericitilor. Acest petic de pamant a avut, potrivit mitologiei, doua epoci distincte de cult. Prima a fost inainte de caderea Troiei, perioada lui Apollo, iar a doua - dupa razboiul troian, cand insula Leuce a fost consacrata lui Achile, timp in care s-a pastrat vechea organizare, ramanand in continuare o insula sfanta. Cercetarile arheologilor confirma existenta templului lui Apollo in Insula Leuce. Pe platoul acestei insule s-au gasit, in 1823, ruinele unui templu ale carui ziduri, desi prabusite, inca mai aveau un diametru foarte mare, fiecare latura a patratului avand aproape 30 de metri. Zidurile erau formate din blocuri mari de piatra, imbinate fara ciment, asa cum si dacii aveau sa-si construiasca mai tarziu cetatile. Pe baza fragmentelor de constructie imprastiate in toata insula, se poate trage concluzia ca templul lui Apollo a fost un monument de arta, inconjurat de multe anexe destinate depozitarii ofrandelor pe care le aduceau hiperboreii zeului lor. Despre templu vorbeste si istoricul Gheorghe I. Bratianu in cartea sa "Marea Neagra de la origini pana la cucerirea otomanai, in care spune ca "unul din popasurile cele mai vechi este cel din