Cuvīnt de laudă
„Odă nucului”, cartea dlui Dr. Alexandru Jolondcovschi, este
un fel de „biografie romanţată a nucului” şi se citeşte cu mare
plăcere, chiar specialist īn nucifere fiind, pentru că găseşti īn ea
tot ce se poate spune „de bine” despre această specie pomicolă
şi există o corespondenţă perfectă īntre titlu şi conţinut.
Oda este un gen de poezie īnchinată fiinţelor vii, īn speţă
omului, īnzestrate cu īnsuşiri deosebite, cum sīnt: vitejia, curajul,
demnitatea, bunătatea şi dărnicia, īnsuşiri care provoacă oamenilor
obişnuiţi admiraţie, bucurie, preţuire, dragoste deosebită
şi alte sentimente asemănătoare.
Citind cartea constaţi că nucul īndeplineşte multe din atributele
oamenilor deosebiţi şi stīrneşte sentimentele menţionate
mai sus, īnvăluite de uşoară melancolie pentru trecutul acestei
valoroase plante şi de vădită īngrijorare pentru prezentul său.
Remarc faptul că, fără a uita nimic din ceea ce trebuie să ştie
cultivatorul despre nuc, autorul s-a ferit de „tehnicitate”. Găsesc
că este un mare merit şi o dovadă de mult bun simţ din partea
dlui Dr. Jolondcovschi că nu oferă tehnici de lucru īn nume propriu,
ci doar sentimentele sale de admiraţie, īntărindu-le, unde
e cazul, cu cunoştinţele sale vaste, corecte şi corespunzătoare
fiecărei acţiuni, care trebuie făcută īn practică.
Pentru cei care doresc informaţii tehnice mai ample, autorul
īi orientează spre marii specialişti pe care Moldova i-a avut
şi-i are īncă: P. P. Dorofeev, Ion Ţurcan, Ion Comanici, Maria
Pīntea şi alţii.
Pentru nespecialişti, autorul oferă adevărate buchete de re-
ţete, sugestii şi posibilităţi de folosire a fiecărui organ sau parte
a pomului: frunze, flori, fructe, scoarţă, lemn etc., cum nu se
mai găseşte la cei care au scris despre nuc.
Reţin, de asemenea, sugestiile dlui Jolondcovschi privind
aportul pe care nucul īl poate aduce la bunăstarea populaţiei,
prin sporirea recoltelor, prin valorificarea superioară a fructelor,
prin īnfrumuseţarea zonelor turistice etc. Pe drept cuvīnt se
poate spune că „nucul este mina de aur a Moldovei”.
Adresīndu-se unui larg cerc de cititori, indiferent de preocuparea
lor de bază, cartea dlui Dr. Alexandru Jolondcovschi
poate fi considerată un bun cultural, astfel că autorul merită
toate felicitările pentru realizarea ei.
Prof. dr. doc. Vasile COCIU,
Membru titular al
Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Bucureşti,
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
Arborele belşugului şi al dăinuirii noastre
Să aduni īntre coperţile unei singure cărţi povestea şi biografia
Nucului – ce idee minunată venită dintr-o dragoste pentru
un arbore care de milenii īnfrumuseţează pămīntul Moldovei
şi viaţa oamenilor de la ţară! Să răsfoieşti biblioteci, să ştergi
colbul de pe manuscrise din arhive, să răscoleşti folclorul şi
operele marilor creatori ai neamului romānesc pentru a descoperi
şi redescoperi Nucul – iată o lucrare neordinară dăruită
nouă pentru a īngriji cu veneraţie un arbore drag strămoşilor,
bunicilor, părinţilor noştri, dar neīndoielnic şi copiilor, şi nepoţilor
noştri. Orice s-ar spune, Nucul face parte integrantă din
viaţa şi fiinţa noastră naţională şi a-l lăsa să se ofilească sau,
Doamne fereşte! – să se piardă, ar īnsemna să ne pierdem pe
noi īnşine la toate cele trei timpuri – trecut, prezent şi viitor.
Nucul ne-a īnsoţit existenţa de-a lungul secolelor, ne-a păzit
şi īnnobilat casele, ne-a ajutat cu hrană, lemn şi umbră, nea
ţinut prietenie la botez, cununie şi adormire veşnică. Cīnd
am văzut manuscrisul despre Nuc, am avut aceeaşi tresărire şi
bucurie ca şi īn ziua cīnd inimosul Alexandru Jolondcovschi
m-a vizitat la Parlament cu năstruşnica idee şi propunere de
a-l susţine să elaboreze o... Lege a Nucului. Īmi sīnt cunoscute
zbaterile şi căutările Domniei Sale, pledoariile convingătoare
pentru ca Republica Moldova să ocrotească şi să īngrijească
prin lege cel mai rentabil şi frumos pom care ajută deopotrivă
omul şi pămīntul, satul şi oraşul, tradiţia şi veşnicia. Cei care
au ironizat ideea unei legi, pīnă la urmă au conştientizat că
Nucul īnseamnă bogăţie, frumuseţe şi... ecologie. Căci cine mai
poate ţine dealurile Moldovei să nu lunece la vale, dacă nu un
gigant ca Nucul? Prin revista „Natura” şi prin toţi sufletiştii de
la Mişcarea Ecologistă am susţinut strădaniile lui Alexandru
Jolondcovschi de a reīntoarce īn inima şi sufletul oamenilor,
īn curtea şi grădina părintească Nucul, prietenul şi fratele de
totdeauna care ne-a acoperit cu drag şi casa, şi viaţa, şi vatra
strămoşească.
Şi dacă astăzi uriaşul verde revine acasă, să le fim recunoscători
ţăranilor noştri şi unor oameni ca Alexandru Jolondcovschi.
Fie ca freamătul Nucului să-l auzim de-a pururea pe
pămīntul Moldovei.
Alecu RENIŢĂ,
Preşedintele Mişcării Ecologiste din Moldova
Introducere
Īn lume există mai multe specii de nuc: nucul obişnuit,
nucul negru, nucul de Manciuria, nucul cenuşiu,
nucul ziboldian, nucul cordiform, nucul de stīncă, nucul
nord-californian, nucul major – īn total, după cum
consideră unii specialişti īn domeniu, aproape 40 de
specii. Cel mai răspīndit şi mai preţios din mai multe
puncte de vedere este primul – nucul obişnuit sau cum
i se mai zice īn regiunea carpato-dunăreană nucar cu
denumirea botanică Juglans regia, adică nuc īmpărătesc.
Aşa a fost numit de către vestitul naturalist, primul
preşedinte al Academiei de Ştiinţe din Suedia, Carl
Linne (1707-1778), care a formulat clasificarea ştiinţifică
a speciilor de plante şi animale de pe Terra, adoptīnd
nomenclatura binominală. Denumirea latină a nucului
Juglans regia provine de la Jovis glans, ceea ce ar
īnsemna “ghinda lui Jupiter”. Grecii antici īl numeau
carion basalion („ghindă īmpărătească”). O asemenea
cinstire a nucului din partea grecilor şi romanilor nu
este ocazională.
Din timpuri străvechi nucul a fost cel mai apreciat
dintre toate speciile Juglans, deoarece randamentul
economic şi social al acestui arbore, respectiv folosi-
rea tuturor părţilor lui vegetative – fructele, lemnul,
frunzele etc. este cel mai īnalt comparativ cu alte specii
nucifere. Unele popoare considerau nucul un simbol
al belşugului, avuţiei şi longevităţii. Grecii antici īşi
ofereau unul altuia fructul de nuc īn timpul festivităţilor
solemne, iar romanii īl prezentau la ceremoniile
matrimoniale. Īn antichitate nucile erau folosite īn
calitate de bani.
Nucul ocupă un loc deosebit īn viaţa noastră. Ca
şi florile cultivate, el creşte mai aproape de om – la
o margine de curte, līngă fīntīnă, la poartă. Īn afara
localităţilor mai frecvent este īntīlnit īn preajma izvoarelor,
līngă casa pădurarului sau a prisăcarului, la
margine de drum, păstrīnd răcoare şi răspīndind un
miros puternic şi plăcut. Īn multe localităţi din Moldova
(ca şi la unele popoare din Caucaz) nucul era sădit pe
līngă casă la consemnarea unui astfel de eveniment
cum este venirea pe lume a unui copil. Acest pom, a
cărui roadă alimenta familia ţăranului anul īntreg, era
şi un semn al belşugului. Nucile se dăruiau urătorilor
de Anul Nou, la Crăciun şi Bobotează, erau agăţate
pe pomul de pomenire al răposatului īn drum spre
locul veşnic.
Obiceiul īmpodobirii bradului de Crăciun a venit
la romani din nordul Europei. Deşi posibilităţile de
ornare a pomului practic sīnt nelimitate, cu jucării sau
ghirlande, totuşi, la ţară oamenii preferă şi astăzi ornamentele
tradiţionale, neindustriale (nuci poleite, alune
şi migdale, turte dulci). Anume ele conferă bradului
un aer vesel, sărbătoresc şi totodată maiestuos.
După datina străbună, bradul īmpodobit cu mere
şi nuci se leagă de stīlpul porţii īn faţa căruia se dansează
la nunţi. La īnmormīntări, bradul se fixează pe
mormīnt, īncărcat cu fructe şi haine de pomană.
Nucul este prezent īn cadrul multor sărbători populare,
credinţe şi obiceiuri. Astfel, de Rusalii femeile
duc la biserică frunze de nuc. După ce sīnt sfinţite,
acestea se pun la streşinile caselor sau la icoane. Se
spune că frunzele sfinţite īn ziua de Rusalii vindecă
surzenia.
Īn Duminica Rusaliilor, enoriaşii stau, participīnd la
Sfīnta Liturghie, īn genunchi, pe frunze de nuc, ştiind
că 19 iunie este, īn realitate, ziua īn care Răscumpărătorului
nostru īi sīnt adresate mulţumiri şi cīnd
este adorat pentru că a īmplinit făgăduinţele făcute
īnainte de Īnălţarea Sa la Dreapta Tatălui Ceresc. De
asemenea, la Rusalii, femeile vin să ia frunze de nuc
pentru a le aşeza la cimitir, pe mormintele celor dragi.
Tradiţia spune ca īn ajun, gospodarii īşi ornează casa
şi ograda cu frunze de nuc. Ramurile verzi sīnt puse
şi la fīntīni.
Īn trecut, īn ziua de Duminica Teiului, la porţile
gospodarilor erau prinse crengi de tei aduse din pădure,
iar de Īnălţare, la geamuri erau agăţate crenguţe
de nuc. Frunze de nuc se prindeau şi īn brīu. Credinţa
populară că aceste crengi, īn special cele de nuc, ar avea
un rol benefic se baza şi pe faptul că iodul conţinut īn
frunze era un bun dezinfectant şi tămăduitor.
Īn cadrul Sărbătorii Rusaliilor exista ritualul Căluşarilor
care puteau să vindece “luatul din Rusalii” – boală
identificată ca fiind o depresie pe care o făceau mai
ales fetele īnainte de căsătorie. De fapt, acest ritual
este īn principal unul de magie curativă, Căluşarii
efectuīnd vindecări ale unor boli psihologice, utilizīnd
cunoscutele bīte magice şi un steag special: un băţ de
nuc, la care se legau usturoi, pelin şi alte plante de leac
īn vīrf. Căluşarii aveau prinse la brīu frunze de nuc,
pe care le foloseau īn timpul procesiunii. Celebrul lor
dans masculin, īn cerc, este doar una din metodele
de vindecare. Tratamentul lor se baza pe principiile
psihoterapiei, fitoterapiei, chinoterapiei şi meloterapiei.
Un Vătaf era ales pe mai mulţi ani, de multe ori pe
viaţă, fiind legat să nu destăinuie secretele vindecărilor
decīt celui care-l urma īn funcţie.
Nucul şi-a găsit loc īn īnsăşi viaţa şi gīndirea poporului,
care l-a legat de numeroase legende. El era cīntat la
sărbători şi petreceri, la o īntīlnire de suflet cu rudele,
prietenii, oaspeţii. Cīteva informaţii aduce domnitorul
cărturar Dimitrie Cantemir īn „Descrierea Moldovei”
amintind despre procesiunea cununiei, cīnd părinţii
şi rudele mirilor īi presărau pe īnsurăţei cu monede
mărunte şi cu nuci, demonstrīnd prin aceasta că le
doresc prosperitate şi belşug, dăinuirea neamului.
Poporul nostru īntotdeauna a preţuit rolul nucului
īn viaţa de zi cu zi. De la el avem să īnvăţăm cele mai
alese īnsuşiri şi anume:
Independenţă şi responsabilitate: Cīnd creşte de
la sine, nucul nu răsare niciodată īn pădure sau
alături de alţi copaci. E pururea singur şi suveran,
īntr-un mijloc de cīmp, īntr-un ochi de grădină sau
pe marginea unui drum. Independenţa lui seamănă
cu aceea a zeilor: cine īi īncalcă teritoriul piere. De
aici şi credinţa, confirmată cīteodată, că nu e bine
să dormi sub un nuc. Adevărul este că nucul emite
o energie copleşitoare, pe care o emană din trunchi
şi din ramuri, din frunzele sale care au un miros
ce nu poate fi comparat cu nimic. Fructul lui, nuca,
verde şi amară pe dinafară, este dulce pe dinăuntru,
iar miezul ei are formă de creier: organul care īi
permite omului să se diferenţieze de grup, pentru
a-şi cīştiga autonomia.
Virtuţi tămăduitoare: Nucul este copacul care ne īncurajează
să ne urmăm ritmul propriu de viaţă şi necesităţile
intime, pentru a ne dezvolta simţul independenţei
şi al responsabilităţii. Adevărata independenţă provine
din interior, din clipa īn care ne confruntăm īntr-o
manieră responsabilă cu ceea ce sīntem cu adevărat.
Această capacitate de a şti cine sīntem şi ce putem ne
deschide porţile libertăţii interioare. De acolo şi pīnă
la asumarea destinului e doar un pas.
Schimbarea perspectivei asupra muncii: pentru majoritatea
oamenilor, munca este o cazna pe care trebuie
s-o suporte pentru a-şi putea satisface nevoile materiale.
Nucul ne ajută să īnţelegem relaţia aceasta pe un plan
mai larg. La ce foloseşte munca pe care o fac? Īmi e de
folos numai mie sau şi celor-lalţi? Ocupaţiile noastre
profesionale sīnt expresia participării la mersul īnainte
al lumii. Din perspectiva aceasta, munca are un īnţeles
mai demn şi mai nobil decīt acela că aduce o bucată
de pīine, ne dă un rost. Ei bine, nici un alt arbore,
precum nucul, nu ne poate ajuta să ne eliberăm energiile
necesare pentru a ne schimba perspectiva asupra
muncii şi pentru a fi pregătiţi īn faţa schimbărilor.
Asumarea emoţiilor: emoţiile care ne parazitează,
adesea, relaţiile cu ceilalţi oameni printre care trăim
provin, de multe ori, din situaţii care se repetă invariabil.
Emoţii la examene (deşi am mai susţinut), emoţii
īn faţa şefului (deşi am mai vorbit cu el, nu o dată),
emoţii īn faţa unei relaţii sentimentale (deşi nu suntem
prima oară īndrăgostiţi). Independenţa īnseamnă să
ne asumăm conştient aceste emoţii şi la fiecare nouă
īmprejurare să ne amintim că le-am mai depăşit: e
ceva trecător, vasăzică! Nucul, copacul cel mīndru şi
autonom, ne va ajuta să ne asumăm responsabilitatea
unor evenimente, īn ciuda emoţiilor pe care le plătim
drept tribut.
Motivare: īmbogăţiţi şi īntăriţi prin calităţile energetice
ale nucului, ne vom īmbogăţi spaţiul interior,
iar relaţiile noastre cu ceilalţi vor progresa. Schimbările
nu vor veni cu brutalitatea unui cutremur de
pămīnt, ci vom aborda realitatea cu un nou elan.
Discernerea realităţii de iluzie: contactul cu nucul
ne ajută să regăsim urma realităţii. El se va dovedi
util atunci cīnd sīntem nedecişi, cīnd viaţa ni se
pare confuză. Distanţa pe care o vom lua faţă de
evenimente, adesea inconştient, nu e uşoară. Ieşirea
din ceaţă se face greu. Chiar şi fizic, efortul de
distanţare faţă de evenimente se traduce prin accidente
ale sistemului respirator sau cardiac, precum
şi probleme de ordin psihic. Īn toate astea, nucul
ne poate fi de mare ajutor.
Imaginea nucului este prezentă īn cīntece populare,
romanţe, zicale, ghicitori, obiceiuri ceremoniale menţionate
īn creaţiile folcloriştilor basarabeni N. Băieşu,
G. Botezatu, I. Buruiană, V. Cirimpei, L. Curuci, C.
Dragomir, E. Junghietu, A. Hīncu, S. Moraru ş. a.
Exemple pot fi aduse mai multe.
Astfel, īntr-o poveste se spune cum bunătatea omenească,
ajutată de nuc, īnvinge forţele răului: fata moşneagului,
harnică şi frumoasă, asuprită şi batjocorită de
baba haină şi de fiica ei, dar ajutată de forţele binelui
(de nucul sădit şi īngrijit de ea īn grădină, de hulub şi
vrăbii), īnvinge toate pornirile lor rele, fiind răsplătită
pentru hărnicie să devină mireasa feciorului de crai
(Povestea “Fata moşneagului şi nucul din grădină” din
cartea “La izvoare”, Chişinău, 1991).
Numeroase sīnt rugile către nuc īn speranţa de a
obţine libertate īn lupta cu invadatorii străini şi contra
oprimării sociale.
Frunzuleana nucului,
Īnspre apa Prutului,
Tot oştire mi se lasă
Şi īn codru mi se-ndeasă.
Iar pe drum, pe cea cărare
Se zăreşte-o pată mare,
Turcii vin şi prăpădesc
Tot ce-n cale īntīlnesc.
Ştefan Vodă, domn cel mare,
Care-n lume seamăn n-are,
Stă mereu şi tot pīndeşte,
Apoi noaptea mi-i coseşte …
(Poezia “Frunzele nucului” din culegerea “Poezia
populară moldovenească”. Chişinău, 1957)
Foaie verde, foi de nuc,
Vine vremea să mă duc,
Īn codru să fiu haiduc,
Īn codru să haiducesc,
Pe boieri să-i tot ochesc,
Pe ciocoi să-i căsăpesc
Şi pe turci să mi-i stīrpesc …
(Poezia “Foaie verde, foi de nuc” din culegerea “La
poale de codru verde”. Chişinău, 1982)
Foaie verde, foi de nuci,
Plin īi codru de haiduci,
La tot pomul cīte cinci
Şi-s de-acei care-s voinici,
Şi se pun spate la spate,
Ca să poată bine bate …
(Culegerea “Folclor din nordul Moldovei”. Chişinău,
1983)
Tīnărul īşi alină grijile adresīndu-se către nuc, ca
totul să fie bine plecīnd la cătănie.
Ş-am zis verde, foi de nuc,
Veni ordin să mă duc …
(Culegerea “Folclor din stepa Bălţilor”, Chişinău,
1986)
Foarte frecvent nucul este menţionat īn cīntece
lirice şi īn romanţe.
Dragu-mi-i nucul cu nuci
Bădiţa cu vorbe dulci …
(Poezia “Dragu-mi-i nucul cu nuci” din culegerea
“Сine-a zis dorului dor”. Chişinău, 1989)
Amară-i frunza de nuc,
Mai amar – dorul ce-l duc …
(Poezia “Amară-i frunza de nuc” din culegerea “Сinea
zis doinu-doina”. Chişinău, 1981)
La umbra nucului bătrīn,
Pe banca īnvechită,
Tu mă rugai să mai rămīn,
Să te mīngīi o clipă!
………………....…
Acum aş vrea să mai rămīn,
Dar banca-i putrezită,
Iar frunza nucului bătrīn
De vīnturi risipită …
(Romanţa “La umbra nucului bătrīn”)
Nucul īn ghicitori:
Am un păun cu penele-n drum.
Īnalt cīt casa,
verde ca mătasa,
amar ca fierea,
dulce ca mierea.
Ce e īnalt cīt casa,
rotund cīt masa,
dulce ca mierea
şi amar ca fierea?
Ce nu poţi da cu furca-n pod?
Patru fraţi de gemene născuţi,
toţi īmbrăţişaţi crescuţi,
īntotdeauna īi vezi la un loc,
īnveliţi īntr-un cojoc.
Sīnt patru fraţi voinici,
stau grămădiţi īntr-un loc,
īnveliţi īntr-un cojoc;
cine i-a ghici frumos,
să-i mănīnce sănătos.
Patru fraţi īngemănaţi
prinşi īn joc īntr-un cojoc.
(Culegerea “Ghicitori”. Chişinău, 1980)
Nucul ca sprijin la nevoi, simbol al speranţei, prieteniei
şi frăţiei:
O, nucule, bătrīnule,
acoperişul nostru dintīi.
Pe aceste smerite dealuri,
părinte – rămīi.
(Poezia “Pomii copilăriei” din culegerea “Inima
alergīnd”. Chişinău, 1980)
Un nuc, un salcīm şi-o răchită
crescut-au īn mica ogradă,
de parcă-s trei fraţi de-o potrivă
se văd, se cunosc, se ajută.
Cīnd vine furtuna să-aplece
răchita īn iureşul ploii,
salcīmul şi nucul sub fulger
īncearcă, cum pot, s-o susţină.
Un nuc, un salcīm şi-o răchită
alături o linie frīntă
şi-n apele ei ochii mamei
cu steaua din cer se-ntīlnesc.
Un nuc, un salcīm şi-o răchită –
o casă. Copiii toţi trei
plecat-au sădind ca īntr-o joacă
un nuc, un salcīm şi-o răchită.
(Liviu Damian, ”Poezii”, Chişinău, 1979)
Nucul – păstrător de viaţă, sursă sigură de belşug:
Avem un nuc şi-i verde,
Şi-n pragul casei creşte,
Cu nucul nu ne pierdem,
De moarte ne păzeşte...
(Din creaţia lui Dumitru Matcovschi)
Nucule, ostrov aurifier,
De şcolari cīntat şi de magiştri
De trudiţii de pe şantier,
Şi de podgoreni şi de miniştri.
Generos te-arăţi şi solidar
Cu tot omul; bucuriei – crainic;
Nostalgiei – piatră de hotar;
Faime noastre bune – reazem trainic.
Hai, nutreşte-ţi freamătul prelung
Din iubirea mea, s-o simtă ca un
Cald prinos voinicul de la strung,
Şoimul din al astronavei scaun.
Creşte-ţi visul – să se-anunţe rīu
Revărsatul rodniciei tale,
Nucule şi dulce, şi-amărīu,
Arbore – al izbīnzilor totale!
(Poezia “Nucul” de Valentin Roşca din culegerea
“Pădure, verde pădure”. Chişinău, 1982)
Ca mărime, formă, fertilitate, printre alte specii nucifere
(arbori şi arbuşti) nucul este cel mai reprezentativ
şi mai apreciat din punct de vedere economic, social,
ecologic şi estetic.
Īnsă acest copac, rotat şi rămuros, cu un bogat veşmīnt
de frunze mari, care oferă umbră sigură īn timp
de vară, simbol nedeclarat al purităţii ineditului şi
belşugului, n-a devenit şi o plantă pomicolă de īnsemnătate
majoră. Īn condiţiile demografice, ecologice şi
economice actuale, statutul tradiţional al nucului necesită
a fi schimbat. Priorităţile economice, ecologice şi
estetice ale nucului sīnt foarte īnsemnate şi ele trebuie
revalorificate la o altă etapă, mai avansată.
Īn lucrarea de faţă, accentul este pus pe īnsemnătatea
social-economică şi ecologică a nucului, aportul
lui īn alimentaţie, profilaxia bolilor etc. Scopul cărţii
īl constituie nu atīt descrierea īnsuşirilor biologice ale
nucului, cīt reactualizarea unor importante probleme
de ordin ecologic şi economic, parţial menţionate īn
lucrările mai multor autori. Acestea fiind completate
cu viziuni noi, sīnt orientate să sporească interesul
oamenilor de afaceri faţă de această cultură strategică
pentru Republica Moldova, īndemnīndu-i să participe la
revigorarea culturii nucului, comercializarea producţiei
şi prelucrarea ei la un nivel superior, cu eficienţe sporite.
Activizarea acestora pe parcursul ultimului deceniu
permit să afirmăm că există toate şansele pentru a
obţine succese notabile īn acest domeniu, mult mai
īnsemnate decīt cele īnregistrate pīnă īn prezent, ceea
ce ar contribui esenţial la prosperarea oamenilor de
afaceri, dar şi a ţării, societăţii īn ansamblu.