Dragos
17.10.2012, 03:28
cici7773
Joined: 29 May 2010
Posts: 140
Location: craiova
AL DOILEA CREIER-SISTEMUL DIGESTIV
Care este cel de-al doilea creier al nostru? Description: Care este cel de-al doilea creier al nostru?Galerie foto (5)
Description: http://content.ad20.net/Storage/0_0/blank.gif
Vă provoc să ghiciţi! Dacă n-aţi ghicit, este pentru că, lungă vreme, lumea ştiinţifico-medicală i-a acordat prea puţină atenţie, mai ales īn comparaţie cu interesul de care se bucură creierul nr. 1, acela pe care-l ştim cu toţii.
Cel de-al doilea creier al nostru ar fi... sistemul digestiv.
Aşa īl numeşte un reputat cercetător īn domeniu, Michael Gershon - profesor de anatomie şi biologie celulară la
Universitatea Columbia, SUA şi autor al unei cărţi intitulate chiar aşa, The Second Brain (Cel de-al doilea creier)
īntemeindu-şi opinia pe argumente foarte pertinente.
Iar recentele descoperiri provenite din alte studii privitoare la rolul sistemului digestiv īn sănătatea generală
a corpului par să-i dea dreptate.
Multă vreme neglijat, īn mare măsură, īn studiile moderne de medicină, sistemul digestiv īşi face azi o
intrare spectaculoasă īn lumea cercetării medicale.
Extraordinarele descoperiri - şi care sunt abia la īnceput şi ne mai rezervă nenumărate surprize
legate de modul īn care comunitatea de microorganisme din intestin īşi pune amprenta pe īntreaga funcţionare a organismului uman au arătat cāt de mult greşeam neglijānd sistemul digestiv, cel care, poate mai mult decāt orice alt organ,
ne leagă de lumea din jur, īn cel mai primitiv mod.
Iar lucrările contemporane asupra sistemului nervos enteric - ansamblul de receptori şi căi nervoase care asigură
funcţionarea sistemului gastrointestinal - lămuresc, de asemenea, anumite conexiuni - rămase multă vreme misterioase - īntre sănătatea digestivă şi cea a īntregului noastru corp.
Boala şi sănătatea depind īntr-o măsură covārşitoare de el, mult mai mult decāt ne imaginam, iar viitorul
va aduce informaţii şi mai surprinzătoare īn această privinţă.
Nenumărate suferinţe, uneori stranii şi subtile, cu simptome variabile şi nespecifice, dificil de diagnosticat şi
de tratat, au - īncepem acum să īnţelegem - dacă nu o origine pe de-a-ntregul digestivă, cel puţin o
componentă legată de funcţionarea sistemului digestiv.
Cei vechi īnţelegeau mai bine decāt noi lucrul acesta.
Fără a şti nimic despre procesele biochimice misterioase care se petrec īn adāncul măruntaielor,
fără cunoştinţe legate de microbiom, de sistemul nervos enteric sau de neurotransmiţători, īnţelegeau
totuşi că multe aspecte ale sănătăţii trupeşti şi sufleteşti depind de sistemul digestiv.
Stau dovadă multe referiri literare şi folclorice la digestie (oare nu se spunea că oamenii cu o digestie
bună sunt mereu bine-dispuşi şi politicoşi?), ca şi tratamentele tradiţionale care urmăreau să vindece
diferite suferinţe - aparent fără legătură cu digestia - prin prescrierea unor purgative, a unor vomitive, a clismelor sau
prin alte intervenţii de acest gen care, uimitor, chiar dădeau rezultate bune īn foarte multe cazuri, măcar că nu īn toate.
Toate aceste aspecte conturează ideea că sistemul digestiv "domneşte" īn felul său asupra corpului,
influenţānd, controlānd, reglānd un mare număr de procese biologice care alcătuiesc viaţa unui organism
sănătos sau bolnav.
Guvernează corpul aşa cum ne īnchipuiam că īl guvernează creierul, multă vreme considerat un fel de
"organ suprem", īntr-o ierarhie pe care, iată, descoperirile spectaculoase ale ultimilor ani o pun sub semnul īntrebării:
creierul e deja nevoit să cedeze o parte din puterea şi din răspunderea sa.
Departe de ideea - foarte răspāndită la ora actuală - că "totul vine de la cap", că toate suferinţele ar avea o o origine psihică ("e pe sistem nervos", cum se zice īn limbajul familiar), noile descoperiri par să conducă la ideea că, dimpotrivă, şi problemele "capului", ale psihicului, sunt, de fapt, "pe sistem digestiv".
Description: http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5387/9584512/3/shutterstock-52435318.jpg?width=635&height=394
Să revenim la profesorul Gershon şi la interesanta sa idee că sistemul digestiv ar merita să fie considerat
un adevărat "creier".
De ce?
Pentru că tractul gastrointestinal are un sistem nervos autonom; este, spune specialistul,
singura parte a corpului care poate funcţiona pe cont propriu.
Dacă este secţionat nervul vag, principala cale nervoasă care leagă creierul de sistemul digestiv,
acesta din urmă "va merge" īnainte; azi ştim că el poate funcţiona independent atāt de creier,
cāt şi de măduva spinării, graţie unui "echipament" special: sistemul nervos enteric.
Se estimează că sistemul digestiv are cca. 100 milioane de neuroni (la fel de mulţi ca măduva spinării) şi
cca. 40 de neurotransmiţători - la fel de mulţi ca īn creier.
90-95% dintre fibrele nervului vag transmit semnale de la sistemul digestiv la creier, şi nu invers,
punānd sub semnul īntrebării afirmaţia "creierul controlează toate celelalte organe ale corpului",
cum am īnvăţat noi la şcoală.
De fapt, cine controlează pe cine?
Există cercetări care arată că stimulīnd, nervul vag īntr-un mod care imită semnalele transmise de la
tractul gastrointestinal spre creier, pot fi īmbunăţite atāt memoria şi capacitatea de īnvăţare, cāt şi dispoziţia.
Poate nu exagerăm prea mult dacă ne imaginăm sistemul digestiv dotat cu un soi de inteligenţă proprie.
Acest al doilea creier al nostru pare să recunoască alimentele pe care le primeşte şi să decidă cum să le prelucreze.
Se ocupă de mărunţirea şi de amestecarea lor, eliberează controlat enzimele necesare pentru descompunerea
substanţelor organice complexe, absoarbe proteinele, glucidele, lipidele, apa şi mineralele,
īn funcţie de nevoile organismului, şi se ocupă de problema reziduurilor.
Şi nu numai că face toate aceste lucruri, ci ne şi dă raportul, trimiţānd īn tot organismul semnale care, dacă sunt descifrate corect, ne spun dacă lucrurile, acolo īnăuntru, stau bine sau rău.
Multe dintre aceste semnale sunt mesaje pe care sistemul digestiv le transmite, astfel, īntregului organism,
informāndu-l despre starea sănătăţii generale şi avertizāndu-l, cum ştie el, că nu-i face bine să mănānce cutare aliment,
sau că trebuie să mestece bine māncarea, sau că nu e cazul să bea şi două beri după ce a īndesat
trei porţii de īngheţată.
Nu īntotdeauna aceste mesaje sunt atāt de explicite; uneori sunt dificil de īnţeles, iar aici intrăm pe terenul
īnceţoşat īncă, dar fascinant, al legăturii dintre sistemul digestiv şi anumite boli ce nu păreau a avea
legătură cu digestia.
Cercetări recente sugerează că maladii ca autismul, boala Parkinson şi osteoporoza dau semne timpurii la
nivelul intestinului;
că ar exista o legătură (īncă nedescifrată) īntre sindromul intestinului iritabil - maladie ciudată,
puţin īnţeleasă de medici şi adesea rebelă la tratament - şi anumite afecţiuni psihice ce pot merge pīnă la depresie;
că anxietatea, tulburările de somn, problemele de memorie, senzaţia de oboseală permanentă pot avea o origine
neaşteptată;
disfuncţionalităţi la nivelul sistemului digestiv.
Description: http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5387/9584512/4/324651-publimedia-shutterstock.jpg?width=635&height=423
O posibilă explicaţie vine din sfera cercetărilor asupra microbiomului intestinal (sau flora intestinală,
cum era numită cu un termen mai vechi), totalitatea microorganismelor ce trăiesc permanent īn intestinul uman.
Studii recente arată că anumite caracteristici ale acestui microbiom (care poate fi de mai multe tipuri,
īn funcţie de speciile de microroganisme care predomină) pot favoriza instalarea, la anumite persoane,
a autismului, obezităţii, diabetului, probabil şi a multor altor tulburări, īncă neaflate.
O altă ipoteză este legată de serotonină, o substanţă chimică de importanţă vitală īn organismul uman.
Nivelul de serotonină influenţează dispoziţia, hrănirea, somnul, comportamentele reproductive
pe scurt, e o substanţă-cheie, iar dezechilibrele ivite īn această arie au consecinţe uneori neaşteptat de severe.
Multă vreme s-a crezut că serotonina e "apanajul" creierului, dar descoperiri mai noi au arătat că,
īn realitate, la nivelul creierului se află doar 2-3% din serotonina organismului, īn vreme ce 90-95% se găseşte
Exact, īn sistemul digestiv.
Description: http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5387/9584512/6/297041-publimedia-shutterstock.jpg?width=635&height=636
Supărătorul sindrom al intestinului iritabil, crede Michael Gershon, s-ar datora excesului de serotonină
de la nivelul sistemului digestiv. La persoanele sănătoase, serotonina din sistem este īndepărtată de molecule transportoare specializate, produse īn mucoasa intestinului.
La persoanele ce suferă de amintitul sindrom, ar exista deficienţe īn acest proces;
prin urmare, serotonina se acumulează īn exces, ducānd la episoade de diaree;
apoi, receptorii de serotonină, năuciţi de excesul de substanţă, se blochează şi asta duce la constipaţie.
De aici, alternanţa de episoade de diaree şi constipaţie de care se plāng mulţi dintre pacienţii diagnosticaţi
cu sindrom al intestinului iritabil.
Şi tot de aici decurge şi tratamentul propus de profesorul Gershon: un fel de "antidepresive intestinale",
care să normalizeze dinamica serotoninei la nivelul intestinului.
Tot implicarea serotoninei ar putea explica şi faptul că destule persoane ce suferă de sindromul
intestinului iritabil au şi probleme legate de starea psihică, uneori chiar depresii.
Description: http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5387/9584512/5/268341-publimedia-shutterstock.jpg?width=635&height=424
Dar, īn afara unor cazuri cu adevărat grave de suferinţe digestive sau de suferinţe generalizate,
cu origine digestivă, cazuri care necesită, evident, un tratement specializat, ce am putea face,
īn viaţa de zi cu zi, pentru a ne păstra sănătatea sistemului digestiv, de care depinde atāt de mult
sănătatea īntregului organism?
Michael Gershon recomandă, evident, o dietă echilibrată, sănătoasă (multe legume verzi, fibre alimentare solubile),
dar şi un interes mai mare faţă de ceea ce ne comunică sistemul nostru digestiv:
să nu-i ignorăm mesajele, să le ascultăm şi să īncercăm să le īnţelegem.
Departe de a fi doar un "sistem de ţevi" menit să lase să treacă hrana preschimbată deja īn ceva la care
ne gāndim cu dezgust, sistemul digestiv este o complexă şi extraordinară uzină vie, de al cărei mers
depinde mersul bun sau rău al celorlalte organe - da, chiar şi al celor "nobile", precum inima şi creierul -,
pānă la nivelul celulelor şi al componentelor subcelulare.
Nu s-o fi ocupīnd el cu gāndirea īnaltă, cu poezia, cu invenţiile, cu teoriile, precum creierul "de sus",
dar se ocupă cu ceva la fel de important:
hrăneşte creierul, īl ţine īn viaţă, īi păstrează sănătatea, īl menţine īn forma
optimă pentru ca acesta să se poată ocupa cu gāndirea īnaltă, cu poezia, invenţiile etc.
Se pare că e momentul să ne īncepem a ne gāndi la sistemul nostru digestiv cu mai multă
consideraţie decāt pānă acum.
Joined: 29 May 2010
Posts: 140
Location: craiova
AL DOILEA CREIER-SISTEMUL DIGESTIV
Care este cel de-al doilea creier al nostru? Description: Care este cel de-al doilea creier al nostru?Galerie foto (5)
Description: http://content.ad20.net/Storage/0_0/blank.gif
Vă provoc să ghiciţi! Dacă n-aţi ghicit, este pentru că, lungă vreme, lumea ştiinţifico-medicală i-a acordat prea puţină atenţie, mai ales īn comparaţie cu interesul de care se bucură creierul nr. 1, acela pe care-l ştim cu toţii.
Cel de-al doilea creier al nostru ar fi... sistemul digestiv.
Aşa īl numeşte un reputat cercetător īn domeniu, Michael Gershon - profesor de anatomie şi biologie celulară la
Universitatea Columbia, SUA şi autor al unei cărţi intitulate chiar aşa, The Second Brain (Cel de-al doilea creier)
īntemeindu-şi opinia pe argumente foarte pertinente.
Iar recentele descoperiri provenite din alte studii privitoare la rolul sistemului digestiv īn sănătatea generală
a corpului par să-i dea dreptate.
Multă vreme neglijat, īn mare măsură, īn studiile moderne de medicină, sistemul digestiv īşi face azi o
intrare spectaculoasă īn lumea cercetării medicale.
Extraordinarele descoperiri - şi care sunt abia la īnceput şi ne mai rezervă nenumărate surprize
legate de modul īn care comunitatea de microorganisme din intestin īşi pune amprenta pe īntreaga funcţionare a organismului uman au arătat cāt de mult greşeam neglijānd sistemul digestiv, cel care, poate mai mult decāt orice alt organ,
ne leagă de lumea din jur, īn cel mai primitiv mod.
Iar lucrările contemporane asupra sistemului nervos enteric - ansamblul de receptori şi căi nervoase care asigură
funcţionarea sistemului gastrointestinal - lămuresc, de asemenea, anumite conexiuni - rămase multă vreme misterioase - īntre sănătatea digestivă şi cea a īntregului noastru corp.
Boala şi sănătatea depind īntr-o măsură covārşitoare de el, mult mai mult decāt ne imaginam, iar viitorul
va aduce informaţii şi mai surprinzătoare īn această privinţă.
Nenumărate suferinţe, uneori stranii şi subtile, cu simptome variabile şi nespecifice, dificil de diagnosticat şi
de tratat, au - īncepem acum să īnţelegem - dacă nu o origine pe de-a-ntregul digestivă, cel puţin o
componentă legată de funcţionarea sistemului digestiv.
Cei vechi īnţelegeau mai bine decāt noi lucrul acesta.
Fără a şti nimic despre procesele biochimice misterioase care se petrec īn adāncul măruntaielor,
fără cunoştinţe legate de microbiom, de sistemul nervos enteric sau de neurotransmiţători, īnţelegeau
totuşi că multe aspecte ale sănătăţii trupeşti şi sufleteşti depind de sistemul digestiv.
Stau dovadă multe referiri literare şi folclorice la digestie (oare nu se spunea că oamenii cu o digestie
bună sunt mereu bine-dispuşi şi politicoşi?), ca şi tratamentele tradiţionale care urmăreau să vindece
diferite suferinţe - aparent fără legătură cu digestia - prin prescrierea unor purgative, a unor vomitive, a clismelor sau
prin alte intervenţii de acest gen care, uimitor, chiar dădeau rezultate bune īn foarte multe cazuri, măcar că nu īn toate.
Toate aceste aspecte conturează ideea că sistemul digestiv "domneşte" īn felul său asupra corpului,
influenţānd, controlānd, reglānd un mare număr de procese biologice care alcătuiesc viaţa unui organism
sănătos sau bolnav.
Guvernează corpul aşa cum ne īnchipuiam că īl guvernează creierul, multă vreme considerat un fel de
"organ suprem", īntr-o ierarhie pe care, iată, descoperirile spectaculoase ale ultimilor ani o pun sub semnul īntrebării:
creierul e deja nevoit să cedeze o parte din puterea şi din răspunderea sa.
Departe de ideea - foarte răspāndită la ora actuală - că "totul vine de la cap", că toate suferinţele ar avea o o origine psihică ("e pe sistem nervos", cum se zice īn limbajul familiar), noile descoperiri par să conducă la ideea că, dimpotrivă, şi problemele "capului", ale psihicului, sunt, de fapt, "pe sistem digestiv".
Description: http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5387/9584512/3/shutterstock-52435318.jpg?width=635&height=394
Să revenim la profesorul Gershon şi la interesanta sa idee că sistemul digestiv ar merita să fie considerat
un adevărat "creier".
De ce?
Pentru că tractul gastrointestinal are un sistem nervos autonom; este, spune specialistul,
singura parte a corpului care poate funcţiona pe cont propriu.
Dacă este secţionat nervul vag, principala cale nervoasă care leagă creierul de sistemul digestiv,
acesta din urmă "va merge" īnainte; azi ştim că el poate funcţiona independent atāt de creier,
cāt şi de măduva spinării, graţie unui "echipament" special: sistemul nervos enteric.
Se estimează că sistemul digestiv are cca. 100 milioane de neuroni (la fel de mulţi ca măduva spinării) şi
cca. 40 de neurotransmiţători - la fel de mulţi ca īn creier.
90-95% dintre fibrele nervului vag transmit semnale de la sistemul digestiv la creier, şi nu invers,
punānd sub semnul īntrebării afirmaţia "creierul controlează toate celelalte organe ale corpului",
cum am īnvăţat noi la şcoală.
De fapt, cine controlează pe cine?
Există cercetări care arată că stimulīnd, nervul vag īntr-un mod care imită semnalele transmise de la
tractul gastrointestinal spre creier, pot fi īmbunăţite atāt memoria şi capacitatea de īnvăţare, cāt şi dispoziţia.
Poate nu exagerăm prea mult dacă ne imaginăm sistemul digestiv dotat cu un soi de inteligenţă proprie.
Acest al doilea creier al nostru pare să recunoască alimentele pe care le primeşte şi să decidă cum să le prelucreze.
Se ocupă de mărunţirea şi de amestecarea lor, eliberează controlat enzimele necesare pentru descompunerea
substanţelor organice complexe, absoarbe proteinele, glucidele, lipidele, apa şi mineralele,
īn funcţie de nevoile organismului, şi se ocupă de problema reziduurilor.
Şi nu numai că face toate aceste lucruri, ci ne şi dă raportul, trimiţānd īn tot organismul semnale care, dacă sunt descifrate corect, ne spun dacă lucrurile, acolo īnăuntru, stau bine sau rău.
Multe dintre aceste semnale sunt mesaje pe care sistemul digestiv le transmite, astfel, īntregului organism,
informāndu-l despre starea sănătăţii generale şi avertizāndu-l, cum ştie el, că nu-i face bine să mănānce cutare aliment,
sau că trebuie să mestece bine māncarea, sau că nu e cazul să bea şi două beri după ce a īndesat
trei porţii de īngheţată.
Nu īntotdeauna aceste mesaje sunt atāt de explicite; uneori sunt dificil de īnţeles, iar aici intrăm pe terenul
īnceţoşat īncă, dar fascinant, al legăturii dintre sistemul digestiv şi anumite boli ce nu păreau a avea
legătură cu digestia.
Cercetări recente sugerează că maladii ca autismul, boala Parkinson şi osteoporoza dau semne timpurii la
nivelul intestinului;
că ar exista o legătură (īncă nedescifrată) īntre sindromul intestinului iritabil - maladie ciudată,
puţin īnţeleasă de medici şi adesea rebelă la tratament - şi anumite afecţiuni psihice ce pot merge pīnă la depresie;
că anxietatea, tulburările de somn, problemele de memorie, senzaţia de oboseală permanentă pot avea o origine
neaşteptată;
disfuncţionalităţi la nivelul sistemului digestiv.
Description: http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5387/9584512/4/324651-publimedia-shutterstock.jpg?width=635&height=423
O posibilă explicaţie vine din sfera cercetărilor asupra microbiomului intestinal (sau flora intestinală,
cum era numită cu un termen mai vechi), totalitatea microorganismelor ce trăiesc permanent īn intestinul uman.
Studii recente arată că anumite caracteristici ale acestui microbiom (care poate fi de mai multe tipuri,
īn funcţie de speciile de microroganisme care predomină) pot favoriza instalarea, la anumite persoane,
a autismului, obezităţii, diabetului, probabil şi a multor altor tulburări, īncă neaflate.
O altă ipoteză este legată de serotonină, o substanţă chimică de importanţă vitală īn organismul uman.
Nivelul de serotonină influenţează dispoziţia, hrănirea, somnul, comportamentele reproductive
pe scurt, e o substanţă-cheie, iar dezechilibrele ivite īn această arie au consecinţe uneori neaşteptat de severe.
Multă vreme s-a crezut că serotonina e "apanajul" creierului, dar descoperiri mai noi au arătat că,
īn realitate, la nivelul creierului se află doar 2-3% din serotonina organismului, īn vreme ce 90-95% se găseşte
Exact, īn sistemul digestiv.
Description: http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5387/9584512/6/297041-publimedia-shutterstock.jpg?width=635&height=636
Supărătorul sindrom al intestinului iritabil, crede Michael Gershon, s-ar datora excesului de serotonină
de la nivelul sistemului digestiv. La persoanele sănătoase, serotonina din sistem este īndepărtată de molecule transportoare specializate, produse īn mucoasa intestinului.
La persoanele ce suferă de amintitul sindrom, ar exista deficienţe īn acest proces;
prin urmare, serotonina se acumulează īn exces, ducānd la episoade de diaree;
apoi, receptorii de serotonină, năuciţi de excesul de substanţă, se blochează şi asta duce la constipaţie.
De aici, alternanţa de episoade de diaree şi constipaţie de care se plāng mulţi dintre pacienţii diagnosticaţi
cu sindrom al intestinului iritabil.
Şi tot de aici decurge şi tratamentul propus de profesorul Gershon: un fel de "antidepresive intestinale",
care să normalizeze dinamica serotoninei la nivelul intestinului.
Tot implicarea serotoninei ar putea explica şi faptul că destule persoane ce suferă de sindromul
intestinului iritabil au şi probleme legate de starea psihică, uneori chiar depresii.
Description: http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5387/9584512/5/268341-publimedia-shutterstock.jpg?width=635&height=424
Dar, īn afara unor cazuri cu adevărat grave de suferinţe digestive sau de suferinţe generalizate,
cu origine digestivă, cazuri care necesită, evident, un tratement specializat, ce am putea face,
īn viaţa de zi cu zi, pentru a ne păstra sănătatea sistemului digestiv, de care depinde atāt de mult
sănătatea īntregului organism?
Michael Gershon recomandă, evident, o dietă echilibrată, sănătoasă (multe legume verzi, fibre alimentare solubile),
dar şi un interes mai mare faţă de ceea ce ne comunică sistemul nostru digestiv:
să nu-i ignorăm mesajele, să le ascultăm şi să īncercăm să le īnţelegem.
Departe de a fi doar un "sistem de ţevi" menit să lase să treacă hrana preschimbată deja īn ceva la care
ne gāndim cu dezgust, sistemul digestiv este o complexă şi extraordinară uzină vie, de al cărei mers
depinde mersul bun sau rău al celorlalte organe - da, chiar şi al celor "nobile", precum inima şi creierul -,
pānă la nivelul celulelor şi al componentelor subcelulare.
Nu s-o fi ocupīnd el cu gāndirea īnaltă, cu poezia, cu invenţiile, cu teoriile, precum creierul "de sus",
dar se ocupă cu ceva la fel de important:
hrăneşte creierul, īl ţine īn viaţă, īi păstrează sănătatea, īl menţine īn forma
optimă pentru ca acesta să se poată ocupa cu gāndirea īnaltă, cu poezia, invenţiile etc.
Se pare că e momentul să ne īncepem a ne gāndi la sistemul nostru digestiv cu mai multă
consideraţie decāt pānă acum.