Dragos
17.10.2012, 01:42
Adrian Pop
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Isverna ascunde şi naşte mistere
După suişuri pe şoseaua înspre Balta, mâncată de ape nu numai pe margini, dar, pe alocuri, şi pe sforul ei, te-apropii tot mai mult pe înălţimile albastre dominate de Vârful lui Stan şi de acea ,,Piatră cu puii ei, Cloşanii” – cum a numit-o Ion Pilat.
În amurg, mai sus de Piatra Încălecată, priveliştea este neobişnuită. Cerul începe să sculpteze înălţimile prin contraste de umbre şi lumini. Valea Coşuştei apare cotită în depărtare ca o despicătură prin care curge un şuvoi vineţiu. Înspre nord, munţii se înalţă lent cu multe cornete, ca nişte imense cucuie.
Minunile ciudate ale Cloşaniului
De-odată, drumul se lasă pe nesimţite tot mai jos. Intrăm în Baia de Aramă, orăşelul aşezat încă din vechime pe trei rânduri de case – unul înspre Dealul Cojocului, altul spre misterioasa apă a Bulbei şi ultimul înspre Dealul Dochiei, ce-a dat naştere multor legende încă mai păstrate de paşnicii oameni ai locului. Pe o rază de câţiva kilometri de la Baia la Isverna – aci, în Plaiul Cloşani, unde se află poate cea mai bogată zonă carstică din ţară – întâlneşti cele mai ciudate minuni, pământul ăsta dominat de piatră văroasă ascunzând încă multe mistere şi dând mereu naştere altora. El nu face parte însă din acelea care de la început atrag şi încântă, ci mai mult parcă îşi ascunde frumuseţile. Trebuie să te apropii de zonă, să o cercetezi atent şi cu iubire pentru a-i descoperii însuşirile pe care le are numai ea. Atunci, şi numai atunci, te răsplăteşte neaşteptat de mult. Căci sub vălurimea acestui pământ, ce pare tare obosit, se ascunde o lume deosebită de forme, o viaţă surprinzătoare de plante şi animale, privelişti nebănuite de sate azvârlite pe culmi, precum şi comori ale unui zbuciumat trecut ...
Pe firul ... apei
Inginerul Ion Moşneanu, pornit în lume din Isverna, înfiinţa la începutul deceniului trecut o societate comercială având ca obiect de activitate construirea unei staţii de îmbuteliat ape minerale în satul lui natal. Cu dârzenia omului de la munte, a slalomat printre ,,o mie şi unul de obstacole” – după cum afirmă el – a pierdut mult timp, a acumulat o droaie de nervi şi a cheltuit o groază de bani pentru a obţine aprobările de materializare a proiectului. Chiar dacă, în prima fază, urma să se îmbutelieze doar 100.000 litri de apă de care să beneficieze mehedinţenii, în primul rând locuitorii muni*cipiului Drobeta-Turnu-Seve*rin, care consumă şi acum apă din Dunăre. La vremea res*pectivă, întreprinzătorul s-a înecat, precum ţiganul, la mal. Care să fi fost motivul? Cum se face că respingerea proiec*tului a coincis cu intervenţia, la primul-ministru, a domnului Cousteau? De ce Institutul de Speologie, care-şi dăduse acor*dul, şi l-a retras după cinci zile de la primirea scrisorii de către Petre Roman, găsind proiectul „dăunător mediului?” Preci*zarea premierului către minis*trul Mediului fusese însă tot atât de limpede, precum apa de la Isverna: „Ambele pro*puneri de analizat”. Ce se as*cundea însă sub acest ,,am*bele”? Iar dacă una dintre propuneri a aparţinut d-lui Cousteau, cealaltă din partea cui a venit?
Un posibil Eldorado
În luna decembrie 1990, la subredacţia „României Libe*re” pentru Oltenia cu sediul în Drobeta-Turnu-Severin am pri*mit vizita d-lui Virgil Firu, născut în satul Hoţu, căsătorit în Hinova, mulţi ani marinar „pe linia de sus”, cel care, în anii ’80 ai secolului abia în*cheiat a adus în ţară cu şlepul mii de biblii, suferind con*se*cinţele legilor de atunci. Mi-a cerut să-i recomand un bun geolog şi mi-a spus că face săpături în zona peşterii Isverna, de vreo zece zile, împreună cu alţi inşi stăpâniţi de aventură, pentru că deţine date că acolo este ascunsă o comoară. Adevăr sau fabula*ţie? Oamenii locului ştiu din bătrâni că în peşteră s-ar afla – încă din vremea Mariei Tereza – depus un preţios tezaur. Alţii susţin că aici ar fi chiar co*moara regilor daci în căutarea căreia şi-a trimis trupeţii şi Ilie Ceauşescu, conduşi de maiorul de grăniceri Mutum, de loc din Isverna, fostul şef al Casei Armatei din municipiul du*nărean, urmăriţi din umbră de Ioan Talpeş şi ‘mnealui ori*ginar de peste Munţii Me*hedinţi.
Măsurători şi analize
Chiar dacă peştera Isverna nu este un Eldorado, apa care izvorăşte din ea este o mare bogăţie. Precizăm că din 1990 încoace, la Isverna vin fel de fel de ,,turişti”, izolaţi, geologi, speologi, francezi, germani, englezi şi din alte ţări din lumea bună, care au tot făcut unele măsurători şi analize. Ba, în unii dintre aceşti ani, o staţie de emisie – recepţie a tot transmis de la faţa locului. Ce le-o fi stârnit curiozitatea pentru Isverna? Să fie de vină doar întâmplarea? Unii dintre aventurierii–scufundători n-au mai ieşit însă vii la lumina zilei. Ultimele victime au fost doi speologi unguri despre care localnicii cred că nu făceau antrenamente pentru doborârea recordului de scufundare în Sifonul Galben, care este de 600 de metri – şi aparţine românului Mihai Baciu, aflat şi domnia sa în peşteră cu cei doi unguri. ,,Am auzit că ăştia se scufundă pentru un mare tezaur care zace în adâncuri” – afirmă Stelian Ploscaru, din satul Nadanova. Autorităţile nu sunt însă de aceeaşi părere şi ţin sub tăcere şi faptul că, periodic, peştera mai curmă câte o viaţă aşa cum s-a în*tâmplat şi în 1994 cu un aventurier din Franţa.
Mistere nedesluşite
Cu toată curiozitatea unora, împinsă până la sacrificiu, misterele Isvernei rămân, de generaţii şi generaţii, încă nedezlegate. Chiar dacă din adâncurile peşterii au ajuns la lumină imagini fascinante, strânse într-un voluminos album realizat în anii din urmă în Anglia ori expuse la secţia „Explorări în secolul XX” , de la Muzeul Smithsonian din Washington, dar şi difuzate pe canalul Discovery. Cu si*guranţă, Isverna ascunde şi va naşte alte mistere, ce vor atrage şi alţi curioşi în expediţii înspre ... moarte. Găsirea co*mo*rii rămâne însă o iluzie, certitudine este doar apa cu calităţile ei inegalabile, pe care inginerul Moşneanu, cu toate piedicile puse de învârtiţii de azi, străini de la Isverna şi de nevoile săracei, dar frumoasei zone, ţine morţiş să o facă cunoscută în lume. Poate că mâine numele Isverna va fi un renume. Poate. Până atunci însă, isvernenii trăiesc cu amintirea misterelor şi a fabuloaselor comori ce le ascunde în pântec pământul din zona de sub poale de munte de a cărei negrăită frumuseţe visele lor sunt încă pline ...
Timpul confirmă bănuielile
Domnul Jaques Yves Cousteau nu mai are nevoie de nicio prezentare. Foarte puţini dintre noi ştiu însă că reputatul om de ştiinţă a înaintat, cu ani în urmă, primului-ministru din acea vreme al României, dl Petre Roman, o scrisoare datată 8 aprilie 1991 al cărei conţinut, prin interesul manifestat faţă de o anumită zonă a Mehedinţiului, ridică o sumă de întrebări. Iată conţinutul epistolei cu pricina: „Domnule prim-ministru, echipa mea de scufundători tocmai a verificat, împreună cu speologii – geologi români, galeriile inundate ale peşterii Isverna, din judeţul Mehedinţi. Zona Isvernei pare a fi ameninţată de instalarea în curând a unei staţii de pompare pentru producerea de ape gazoase. A distruge un loc atât de extraordinar ar fi păgubitor pentru patrimoniul natural, cultural şi ecologic al României. Vă rog să binevoiţi a interveni în acest sens şi vă mulţumesc anticipat. Vă rog să primiţi, Domnule prim-ministru, expresia sentimentelor mele cele mai devotate şi cordiale.” Ce ştia oceanologul despre peştera de la Isverna? Pentru cine şi ale cui interese le-a susţinut atunci pe lângă premierul român? De ce a făcut această intervenţie pentru că motivaţiile din scrisoare – pentru cei care cunosc bine zona – n-au totuşi, acoperire ... De fapt, timpul scurs, de atunci, a confirmat-o ...
Sinaia Mehedinţiului
Isverna este o aşezare neasemuit de frumoasă din zona carstică a judeţului despre care istoricul Dumitru Tudor, fiu al acestor locuri, spunea că este „Sinaia Mehedinţiului”. De fapt, policromia împrejurimilor luminate de razele soarelui, scăpate printre norii joşi şi fugăriţi, e odihnitoare. Peştera este situată la o altitudine de 580 de metri şi din ea izvorăşte o apă cristalină ce-o poartă la vale Coşustea. Specialiştii susţin că apa aici – prin calităţile ei, ce şi le conservă mai bine de un an de zile – rar mai poate fi găsită în alte zone putând fi îmbuteliată şi ca apă destinată consumului curent. I se spune „apă plată” şi nu se cunoaşte precis de unde provin aceste inegalabile însuşiri. Câte generaţii or fi admirat-o curgând fără să-şi dea seama că este o mare comoară?
Întrebări (deloc) întâmplătoare
Din scrisoarea d-lui Cousteau reiese că ar fi cunoscut bine zona Isverna. În orice caz, nu din cercetările scufundătorilor domniei sale, care au vizitat peştera în cursul nopţii. Cine i-a făcut atunci prezentarea atât de „documentată”? Acceptând-o a greşit pentru că instalaţia inginerului Moşneanu – bazată pe căderea gravitaţională a apei – nu influenţa cu nimic cadrul natural al peşterii ori al zonei limitrofe. De ce nu l-o fi interesat pe marele oceanolog şi peştera Topolniţa, situată nu departe de Dunăre, una dintre cele mai mari din Europa încă neexplorată în întregime? În fond, pentru cine a intervenit omul de ştiinţă pe lângă primul-ministru? Un lucru este cert: proiectul inginerului Moşneanu a devenit realitate şi temerile privind degradarea cadrului natural s-au risipit. Până când inginerul, cu aprobările institutelor abilitate ale statului, a dorit să înlocuiască conducta de alimentare de la priza de apă a staţiei de îmbuteliere. Asociaţia „Green Cross Romania”, care susţine că se ocupă de implementarea „Proiectului de conservare a habitatelor subterane ale liliecilor din Sud-vestul Carpaţilor” îl somează pe întreprinzător să prezinte ,,Studiul de impact şi autorizaţiile necesare efectuării acestei lucrări”. De ce n-or fi luat poziţie asociaţia şi faţă de acea instituţie ori ,,grup de interese”, care au dus în peşteră un generator foarte puternic, pornit periodic, cu o poluare fonică greu de închipuit – pentru a-şi umple buteliile de oxigen cei dornici de ... turism subacvatic din România şi de aiurea? Şi-apoi, cu a cui aprobare aventurieri – scufundători îşi satisfac plăcerile în peştera Isverna şi, mai ales, cine încasează costul acestor plăceri şi în ce „conturi” ajung sumele în valută? Pentru că, pe la gura peşterii, se aud multe ... Enigme azi, legende mâine.
Wed Nov 04, 2009
Enciu Doru
Joined: 10 Jan 2010
Posts: 1239
Location: Craiova
Găsirea co*mo*rii rămâne însă o iluzie-----abuloaselor comori ce le ascunde în pântec pământul din zona ...un mare tezaur care zace în adâncuri” -----că acolo este ascunsă o comoară---din vremea Mariei Tereza – depus un preţios tezaur ----co*moara regilor daci
din adâncurile peşterii au ajuns la lumină imagini fascinante, strânse într-un voluminos album realizat în anii din urmă în Anglia ori expuse la secţia „Explorări în secolul XX” , de la Muzeul Smithsonian din Washington, dar şi difuzate pe canalul Discovery
a Isverna vin fel de fel de ,,turişti”, izolaţi, geologi, speologi, francezi, germani, englezi şi din alte ţări din lumea bună, care au tot făcut unele măsurători şi analize..Să fie de vină doar întâmplarea?
Iar dacă una dintre propuneri a aparţinut d-lui Cousteau, cealaltă din partea cui a venit?
Joined: 03 Sep 2009
Posts: 10559
Location: Craiova
Isverna ascunde şi naşte mistere
După suişuri pe şoseaua înspre Balta, mâncată de ape nu numai pe margini, dar, pe alocuri, şi pe sforul ei, te-apropii tot mai mult pe înălţimile albastre dominate de Vârful lui Stan şi de acea ,,Piatră cu puii ei, Cloşanii” – cum a numit-o Ion Pilat.
În amurg, mai sus de Piatra Încălecată, priveliştea este neobişnuită. Cerul începe să sculpteze înălţimile prin contraste de umbre şi lumini. Valea Coşuştei apare cotită în depărtare ca o despicătură prin care curge un şuvoi vineţiu. Înspre nord, munţii se înalţă lent cu multe cornete, ca nişte imense cucuie.
Minunile ciudate ale Cloşaniului
De-odată, drumul se lasă pe nesimţite tot mai jos. Intrăm în Baia de Aramă, orăşelul aşezat încă din vechime pe trei rânduri de case – unul înspre Dealul Cojocului, altul spre misterioasa apă a Bulbei şi ultimul înspre Dealul Dochiei, ce-a dat naştere multor legende încă mai păstrate de paşnicii oameni ai locului. Pe o rază de câţiva kilometri de la Baia la Isverna – aci, în Plaiul Cloşani, unde se află poate cea mai bogată zonă carstică din ţară – întâlneşti cele mai ciudate minuni, pământul ăsta dominat de piatră văroasă ascunzând încă multe mistere şi dând mereu naştere altora. El nu face parte însă din acelea care de la început atrag şi încântă, ci mai mult parcă îşi ascunde frumuseţile. Trebuie să te apropii de zonă, să o cercetezi atent şi cu iubire pentru a-i descoperii însuşirile pe care le are numai ea. Atunci, şi numai atunci, te răsplăteşte neaşteptat de mult. Căci sub vălurimea acestui pământ, ce pare tare obosit, se ascunde o lume deosebită de forme, o viaţă surprinzătoare de plante şi animale, privelişti nebănuite de sate azvârlite pe culmi, precum şi comori ale unui zbuciumat trecut ...
Pe firul ... apei
Inginerul Ion Moşneanu, pornit în lume din Isverna, înfiinţa la începutul deceniului trecut o societate comercială având ca obiect de activitate construirea unei staţii de îmbuteliat ape minerale în satul lui natal. Cu dârzenia omului de la munte, a slalomat printre ,,o mie şi unul de obstacole” – după cum afirmă el – a pierdut mult timp, a acumulat o droaie de nervi şi a cheltuit o groază de bani pentru a obţine aprobările de materializare a proiectului. Chiar dacă, în prima fază, urma să se îmbutelieze doar 100.000 litri de apă de care să beneficieze mehedinţenii, în primul rând locuitorii muni*cipiului Drobeta-Turnu-Seve*rin, care consumă şi acum apă din Dunăre. La vremea res*pectivă, întreprinzătorul s-a înecat, precum ţiganul, la mal. Care să fi fost motivul? Cum se face că respingerea proiec*tului a coincis cu intervenţia, la primul-ministru, a domnului Cousteau? De ce Institutul de Speologie, care-şi dăduse acor*dul, şi l-a retras după cinci zile de la primirea scrisorii de către Petre Roman, găsind proiectul „dăunător mediului?” Preci*zarea premierului către minis*trul Mediului fusese însă tot atât de limpede, precum apa de la Isverna: „Ambele pro*puneri de analizat”. Ce se as*cundea însă sub acest ,,am*bele”? Iar dacă una dintre propuneri a aparţinut d-lui Cousteau, cealaltă din partea cui a venit?
Un posibil Eldorado
În luna decembrie 1990, la subredacţia „României Libe*re” pentru Oltenia cu sediul în Drobeta-Turnu-Severin am pri*mit vizita d-lui Virgil Firu, născut în satul Hoţu, căsătorit în Hinova, mulţi ani marinar „pe linia de sus”, cel care, în anii ’80 ai secolului abia în*cheiat a adus în ţară cu şlepul mii de biblii, suferind con*se*cinţele legilor de atunci. Mi-a cerut să-i recomand un bun geolog şi mi-a spus că face săpături în zona peşterii Isverna, de vreo zece zile, împreună cu alţi inşi stăpâniţi de aventură, pentru că deţine date că acolo este ascunsă o comoară. Adevăr sau fabula*ţie? Oamenii locului ştiu din bătrâni că în peşteră s-ar afla – încă din vremea Mariei Tereza – depus un preţios tezaur. Alţii susţin că aici ar fi chiar co*moara regilor daci în căutarea căreia şi-a trimis trupeţii şi Ilie Ceauşescu, conduşi de maiorul de grăniceri Mutum, de loc din Isverna, fostul şef al Casei Armatei din municipiul du*nărean, urmăriţi din umbră de Ioan Talpeş şi ‘mnealui ori*ginar de peste Munţii Me*hedinţi.
Măsurători şi analize
Chiar dacă peştera Isverna nu este un Eldorado, apa care izvorăşte din ea este o mare bogăţie. Precizăm că din 1990 încoace, la Isverna vin fel de fel de ,,turişti”, izolaţi, geologi, speologi, francezi, germani, englezi şi din alte ţări din lumea bună, care au tot făcut unele măsurători şi analize. Ba, în unii dintre aceşti ani, o staţie de emisie – recepţie a tot transmis de la faţa locului. Ce le-o fi stârnit curiozitatea pentru Isverna? Să fie de vină doar întâmplarea? Unii dintre aventurierii–scufundători n-au mai ieşit însă vii la lumina zilei. Ultimele victime au fost doi speologi unguri despre care localnicii cred că nu făceau antrenamente pentru doborârea recordului de scufundare în Sifonul Galben, care este de 600 de metri – şi aparţine românului Mihai Baciu, aflat şi domnia sa în peşteră cu cei doi unguri. ,,Am auzit că ăştia se scufundă pentru un mare tezaur care zace în adâncuri” – afirmă Stelian Ploscaru, din satul Nadanova. Autorităţile nu sunt însă de aceeaşi părere şi ţin sub tăcere şi faptul că, periodic, peştera mai curmă câte o viaţă aşa cum s-a în*tâmplat şi în 1994 cu un aventurier din Franţa.
Mistere nedesluşite
Cu toată curiozitatea unora, împinsă până la sacrificiu, misterele Isvernei rămân, de generaţii şi generaţii, încă nedezlegate. Chiar dacă din adâncurile peşterii au ajuns la lumină imagini fascinante, strânse într-un voluminos album realizat în anii din urmă în Anglia ori expuse la secţia „Explorări în secolul XX” , de la Muzeul Smithsonian din Washington, dar şi difuzate pe canalul Discovery. Cu si*guranţă, Isverna ascunde şi va naşte alte mistere, ce vor atrage şi alţi curioşi în expediţii înspre ... moarte. Găsirea co*mo*rii rămâne însă o iluzie, certitudine este doar apa cu calităţile ei inegalabile, pe care inginerul Moşneanu, cu toate piedicile puse de învârtiţii de azi, străini de la Isverna şi de nevoile săracei, dar frumoasei zone, ţine morţiş să o facă cunoscută în lume. Poate că mâine numele Isverna va fi un renume. Poate. Până atunci însă, isvernenii trăiesc cu amintirea misterelor şi a fabuloaselor comori ce le ascunde în pântec pământul din zona de sub poale de munte de a cărei negrăită frumuseţe visele lor sunt încă pline ...
Timpul confirmă bănuielile
Domnul Jaques Yves Cousteau nu mai are nevoie de nicio prezentare. Foarte puţini dintre noi ştiu însă că reputatul om de ştiinţă a înaintat, cu ani în urmă, primului-ministru din acea vreme al României, dl Petre Roman, o scrisoare datată 8 aprilie 1991 al cărei conţinut, prin interesul manifestat faţă de o anumită zonă a Mehedinţiului, ridică o sumă de întrebări. Iată conţinutul epistolei cu pricina: „Domnule prim-ministru, echipa mea de scufundători tocmai a verificat, împreună cu speologii – geologi români, galeriile inundate ale peşterii Isverna, din judeţul Mehedinţi. Zona Isvernei pare a fi ameninţată de instalarea în curând a unei staţii de pompare pentru producerea de ape gazoase. A distruge un loc atât de extraordinar ar fi păgubitor pentru patrimoniul natural, cultural şi ecologic al României. Vă rog să binevoiţi a interveni în acest sens şi vă mulţumesc anticipat. Vă rog să primiţi, Domnule prim-ministru, expresia sentimentelor mele cele mai devotate şi cordiale.” Ce ştia oceanologul despre peştera de la Isverna? Pentru cine şi ale cui interese le-a susţinut atunci pe lângă premierul român? De ce a făcut această intervenţie pentru că motivaţiile din scrisoare – pentru cei care cunosc bine zona – n-au totuşi, acoperire ... De fapt, timpul scurs, de atunci, a confirmat-o ...
Sinaia Mehedinţiului
Isverna este o aşezare neasemuit de frumoasă din zona carstică a judeţului despre care istoricul Dumitru Tudor, fiu al acestor locuri, spunea că este „Sinaia Mehedinţiului”. De fapt, policromia împrejurimilor luminate de razele soarelui, scăpate printre norii joşi şi fugăriţi, e odihnitoare. Peştera este situată la o altitudine de 580 de metri şi din ea izvorăşte o apă cristalină ce-o poartă la vale Coşustea. Specialiştii susţin că apa aici – prin calităţile ei, ce şi le conservă mai bine de un an de zile – rar mai poate fi găsită în alte zone putând fi îmbuteliată şi ca apă destinată consumului curent. I se spune „apă plată” şi nu se cunoaşte precis de unde provin aceste inegalabile însuşiri. Câte generaţii or fi admirat-o curgând fără să-şi dea seama că este o mare comoară?
Întrebări (deloc) întâmplătoare
Din scrisoarea d-lui Cousteau reiese că ar fi cunoscut bine zona Isverna. În orice caz, nu din cercetările scufundătorilor domniei sale, care au vizitat peştera în cursul nopţii. Cine i-a făcut atunci prezentarea atât de „documentată”? Acceptând-o a greşit pentru că instalaţia inginerului Moşneanu – bazată pe căderea gravitaţională a apei – nu influenţa cu nimic cadrul natural al peşterii ori al zonei limitrofe. De ce nu l-o fi interesat pe marele oceanolog şi peştera Topolniţa, situată nu departe de Dunăre, una dintre cele mai mari din Europa încă neexplorată în întregime? În fond, pentru cine a intervenit omul de ştiinţă pe lângă primul-ministru? Un lucru este cert: proiectul inginerului Moşneanu a devenit realitate şi temerile privind degradarea cadrului natural s-au risipit. Până când inginerul, cu aprobările institutelor abilitate ale statului, a dorit să înlocuiască conducta de alimentare de la priza de apă a staţiei de îmbuteliere. Asociaţia „Green Cross Romania”, care susţine că se ocupă de implementarea „Proiectului de conservare a habitatelor subterane ale liliecilor din Sud-vestul Carpaţilor” îl somează pe întreprinzător să prezinte ,,Studiul de impact şi autorizaţiile necesare efectuării acestei lucrări”. De ce n-or fi luat poziţie asociaţia şi faţă de acea instituţie ori ,,grup de interese”, care au dus în peşteră un generator foarte puternic, pornit periodic, cu o poluare fonică greu de închipuit – pentru a-şi umple buteliile de oxigen cei dornici de ... turism subacvatic din România şi de aiurea? Şi-apoi, cu a cui aprobare aventurieri – scufundători îşi satisfac plăcerile în peştera Isverna şi, mai ales, cine încasează costul acestor plăceri şi în ce „conturi” ajung sumele în valută? Pentru că, pe la gura peşterii, se aud multe ... Enigme azi, legende mâine.
Wed Nov 04, 2009
Enciu Doru
Joined: 10 Jan 2010
Posts: 1239
Location: Craiova
Găsirea co*mo*rii rămâne însă o iluzie-----abuloaselor comori ce le ascunde în pântec pământul din zona ...un mare tezaur care zace în adâncuri” -----că acolo este ascunsă o comoară---din vremea Mariei Tereza – depus un preţios tezaur ----co*moara regilor daci
din adâncurile peşterii au ajuns la lumină imagini fascinante, strânse într-un voluminos album realizat în anii din urmă în Anglia ori expuse la secţia „Explorări în secolul XX” , de la Muzeul Smithsonian din Washington, dar şi difuzate pe canalul Discovery
a Isverna vin fel de fel de ,,turişti”, izolaţi, geologi, speologi, francezi, germani, englezi şi din alte ţări din lumea bună, care au tot făcut unele măsurători şi analize..Să fie de vină doar întâmplarea?
Iar dacă una dintre propuneri a aparţinut d-lui Cousteau, cealaltă din partea cui a venit?