Constantin Brancusi

[Banu Ionut]

Author Message
ioana


Joined: 03 Dec 2010
Posts: 168


Adevarul operelor lui Brancusi.
[matriceanoiiromanii] Fw: adevarul despre operele lui Brancusi

From:
Ioan Constantin <iubirecrestina>
Add to Contacts
To: matriceanoiiromanii@yahoogroups.com


Iubirea frenetica este forta esentiala care Îl poate îndupleca pe Dumnezeu Tatal sa raspunda aproape instantaneu apelurilor noastre sincere; Nu trebuie sa ne multumim cu nimic altceva în afara de realizarea spirituala suprema a comuniunii totale cu Dumnezeu Tatal

--- On Wed, 2/9/11, ioan constantin <leacurile> wrote:

From: ioan constantin <leacurile>
Subject: adevarul despre operele lui Brancusi
To: "Ioan Constantin" <iubirecrestina>
Date: Wednesday, February 9, 2011, 12:24 PM

Adevarul operelor lui Brancusi.

Am aflat de la un doctor de aici, care acum este mort (a murit in
1999) si care a locuit lânga Tg.Jiu. Parintii sai au fost directori
la scolile din Tg Jiu: cea de baieti si cea de fete.

Tatal sau, Matei Stoicoiu, a cumparat o casa chiar in Tg.Jiu ca sa
fie aproape de scoala. Intr- o vara, când se plimba prin parcul
dela Tg.Jiu l-a intâlnit pe Brâncusi in parc. Ei se cunosteau, caci
fusesera colegi in clasele primare.





L-a intrebat de ce a venit, iar el a spus ca a venit ca sa
cerceteze locul in parc, unde sa amplaseze niste monumente, care au
fost comandate in memoria eroilor din primul razboi mondial. Apoi
Matei i-a spus ca o sa-i faca cunostiinta cu fiul sau, doctorul de
care v-am spus, Traian Stoicoiu. Astfel ca atunci când Traian l-a
cunoscut pe Brâncusi, a ramas impresionat.

Traian era suparat când imi povestea ca comunistii au schimbat
adevaratele nume ale operelor lui Brâncusi si anume:





- Nu se chema “Coloana infinitului”, ci “Coloana sacrificiului
infinit” dat de eroii nostri. Pe de alta parte, daca numarati
modulele din care este alcatuita coloana, veti obtine un numar care
reprezinta anul când a fost primul razboi mondial si se termina cu
o jumatate din modul, adica reprezinta jumatatea anului respectiv.

- Al doilea monument, asa cum l-a conceput Brâncusi, este o masa
inconjurata de 12 scaune. Deci nu “Masa tacerii”, ci “Masa
apostolilor neamului”, iar in mijloc s-ar afla Iisus Christos.





- Al treilea monument arata ca o poarta, dar nici pe departe nu
este poarta. Deci, nu se numeste “Poarta sarutului”, caci nu are
legatura cu memoria eroilor, ci monumentul “Intregirii neamului”,
deoarece fiecare stâlp este alcatuit din 4 stâlpi uniti sus cu o
grinda. Sarutul mai inseamna si unitate. Deci acestea reprezinta 8
regiuni care trebuiau sa se alipeasca patriei mame, România.

--
Iubirea frenetica este forta esentiala care Îl poate îndupleca pe
Dumnezeu Tatal sa raspunda aproape instantaneu apelurilor noastre
sincere; Nu trebuie sa ne multumim cu nimic altceva în afara de
realizarea spirituala suprema a comuniunii totale cu Dumnezeu Tatal

[Banu Ionut]

Author Message
ZAMFIR_CATALIN


Joined: 02 Sep 2009
Posts: 2028


Intelepciune
""Trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus daca vrei sa vezi foarte departe" - Constantin Brancusi"

Tue Feb 23, 2010

Dan Dumitru


Joined: 17 Nov 2009
Posts: 680
Location: Afghanistan


CONSTANTIN BRANCUSI - 19 februarie 1876 - 16 martie 1957
"În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie - nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viaţă.

Arta - poate cea mai desăvârşită a fost concepută în timpul copilăriei umanităţii. Căci omul primitiv uita de grijile cele domestice şi lucra cu multă voioşie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aş vrea să re-deştept sentimentul acesta în sculpturile mele.

Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa.

Raţiunea de a fi a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile lumii.

Oamenii nu îşi mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să privească minunile Naturii.

Simplitatea este în sine o complexitate - şi trebuie să te hrăneşti cu esenţa, ca să poţi să îi înţelegi valoarea.

Iubirea cheama iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toata puterea şi cu toata fiinţa.

Viaţa se aseamănă cu o spirală. Nu ştim în ce direcţie este ţinta ei, dar trebuie să mergem în direcţia pe care o credem cea justă.

Nu mai sunt demult al acestei lumi; sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup - mă aflu printre lucrurile esenţiale.

Când creezi, trebuie să te confunzi cu Universul şi cu elementele. Şi pentru ca să realizezi ceva, nu trebuie să nu fii tu însuţi şi să te distrugi. Şi trebuie să cauţi mereu să scapi de maeştrii. Nu ajunge să posezi idei."


"Despre Arta:

1. Frumosul este echitatea absoluta.
2. Când nu mai suntem copii , suntem deja morti.
3. Nu cautati formele obscure, sau mistere. Caci ceea ce va daruiesc eu este bucurie curata. Contemplati lucrarile mele pâna le vedeti. Cei aproape de Dumnezeu le-au vazut.
4. În arta, ceea ce importa este bucuria. Aveti fericirea sa contemplati. Aceasta este totul.
5. Ratiunea de a fi a artistilor este aceea de a revela frumusetile lumii.
6. Artistul trebuie sa stie sa scoata la suprafata fiinta si interiorul materiei si sa fie unealta care da la iveala însasi esenta sa cosmica, într-o existenta cu adevarat vizibila.
7. Trupul omenesc este frumos numai în masura în care oglindeste sufletul.
8. Arta trebuie sa odihneasca si sa vindece contrarietatile interioare ale omului. Aceste contrarietati deriva din el însusi si tragedia lui. Arta are si aceasta misiune terapeutica : sa ne amintim numai de Catharsisul aristotelic.
9. Nu trebuie sa fie respectate sculpturile mele. Trebuie sa le iubesti si sa ai dorinta sa te joci cu ele. Eu doresc sa sculptez forme care pot oferi bucurie oamenilor.
10. Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul si nu descifreaza nici viata.
11. Eu as vrea sa creez - asa cum respir.
12. Exista un scop în toate lucrurile. -Însa pentru a ajunge la el, trebuie sa ne detasam de noi însine.
13. Sa fii istet e ceva, însa sa fii onest, aceasta în adevar merita osteneala.
14. Nu ajunge sa posezi idei. Simplitatea formei, echilibrul precis si matematic, arhitectura trebuie sa le pretuim tot atât de mult, cât si materialele.
15. Ne gasim cu totii la sfârsitul unei mari epoci. Si este necesar sa ne reîntoarcem la începutul tuturor lucrurilor ; si sa regasim ceea ce s-a pierdut…
16. Îmi amintesc mereu ; nu m-ai fi cautat, daca nu m-ai fi gasit demult !…
17. Eu am pornit, întotdeauna de la o idee, de la Natura.
18. 0amenii nu îsi dau seama de bucuria de a trai, pentru ca nici nu mai stiu sa priveasca minunile Naturii.
19. Ceea ce legi tu aici pe pamânt - se leaga si în ceruri.
20. Suferintele îl întaresc pe om, si sunt mai necesare decît orice placere, pentru formarea unui mare caracter. Si apoi eu gasesc ca întotdeauna fiecare este singur de vina de tot ceea ce se întâmpla cu el.
21. Arta are misiunea sa creeze bucurie ; si nu se poate crea artistic decât în echilibru si pace sufleteasca… Dar pacea se poate obtine prin reuniune prin renuntare.
22. Omul îsi face o lume a lui pricinuind bucurie celorlalti prin Arta, însa numai când ajung la adevarata lumina. Trebuie sa-l gonesti, pentru asta, pe imbecilul din tine. Egocentrismul sufocant îi dezorienteaza pe unii oameni îi scoate din viata lor luminoasa - pentru a îi conduce în întuneric si chiar în sinucidere. Sapând necontenit fântâni interioare eu am dat de izvorul vietii fara de batrânete. Asa este arta ; tinerete fara batrânete si viata fara de moarte.
23. Nimic nu se înalta la umbra maretilor arbori.
24. În fiecare om zac energii nebanuite, asemenea diamantelor ascunse în pamânt. Fiecare îsi are însa diamantul sau. Artistul prelucreaza acest diamant brut, si îl taie în zeci de fatete, dupa forma care a întrevazut-o în maruntaie - si dupa visul sau interior.
25. În Sarutul nu a fost vorba despre o copie fidela a doua modele - barbat si femeie, care se dragostesc, ci despre o viziune a iubirii fara de moarte, pe care eu "am vazut-o" cu ochiul mintii. Am eliminat din opera mea tot ce nu era esential.
26. Orice lucru - fiinta sau nefiinta are un spirit. Atunci, la raspântia meseriei mele, mi-am spus : acest spirit al subiectului trebuie sa îl redau eu. Caci spiritul va fi vesnic viu.
27. Opera de arta trebuie sa fie creata ca si o crima perfecta - fara pata si fara urma de autor.
28. La Paris am dus-o greu la început : uneori ma tineam de ziduri. Îmi atârnasem deasupra capului pancarde pe care îmi scrisesem sfaturi, pe care mi le dadeam singur, în clipele de îndoiala…Faceam cîte o sculptura pe zi ca si Rodin. Eram nenorocit. Au fost anii cei mai grei, anii cautatori - ani de gasire ai unui drum propriu. Am plecat de la Rodin , l-am suparat, însa trebuia sa îmi caut calea mea. Si am ajuns, astfel, la pace, simplitate si bucurie.
29. (Pentru Domnisoara Pogany ) s-ar putea sa ma gândesc într-o zi la o interpretare si mai perfecta !…Caci cine stie daca o opera de arta este vreodata dusa pâna la capat ?!…Sculpturile mele sunt fecioarele mele !… Le gatesc ca de nunta !… Observati Dvs. Aceasta versiune Pogany a fost cea dintâi "idee". Bratele au fost modelate într-o maniera aproape precisa, parul a fost strîns într-un rulou, spre ceafa, însa fata avea sa îsi piarda toate caracteristicile sale particulare, cu exceptia ochilor si a curbelor, în arc, ale sprîncenelor. În urmatoarea versiune, capul a primit forma definitiva a unui oval, iar parul a devenit mai lejer strîns pe ceafa, conceput ca un desen de curbe ondulate. În ultima versiune - care va fi oare aceea ultima ? - capul, bratele si parul se unduiesc la unison ; curbele îsi iau zborul ca o planta care se ridica, ele se onduleaza, astfel, de-a lungul cefei ; si îsi lasa amprenta lor pe întreaga compozitie.
30. "Spre imensitatea vazduhului" - aceasta este Pasarea mea. Copil fiind, am visat totdeauna ca as fi voit sa zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani port nostalgia visului acestuia si continui sa creez Pasari Maiestre. Eu nu doresc sa reprezint o pasare, ci sa exprim însusirea în sine, spiritul ei : zborul, elanul… Nu cred ca voi putea izbuti vreodata…Dumnezeirea este pretutindeni ; si când uiti cu desavârsire de tine însuti si când te simti umil si când te daruiesti. Divinitatea ramâne în opera ta ; ea este magica… Ei bine, o doamna de la New York care a simtit într-adevar acest lucru, a îngenuncheat si a plîns în fata uneia dintre Maiestrele mele. Iubesc tot ceea ce se înalta.
31. Eu nu am cautat, în toata viata mea, decît esenta zborului ! Zborul - ce fericire !…
32. Eu nu creez Pasari - ci zboruri.
33. O pasare a intrat odata prin fereastra Atelierului meu. Si încerca sa iasa batînd în geam si nu gasea iesirea - caci se lovea mereu de sticla. S-a asezat apoi sa se odihneasca. Si a încercat din nou si a iesit. Sculptura este la fel : daca gasesti acel geam te ridici înspre cer, intri în împaratia cerurilor.
34. Exista în toate lucrurile o masura, un adevar ultim.
35. Prin arta te vei detasa de tine însuti. Iar masura si numarul de aur te vor apropia de absolut.
36. O sculptura desavârsita trebuie sa aiba darul de a îl vindeca pe cel care o priveste. "

Sat Apr 10, 2010

maria


Joined: 25 Mar 2010
Posts: 817


Re: CONSTANTIN BRANCUSI - 19 februarie 1876 - 16 martie 1957
Dan Dumitru wrote:
"În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie - nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viaţă.

Arta - poate cea mai desăvârşită a fost concepută în timpul copilăriei umanităţii. Căci omul primitiv uita de grijile cele domestice şi lucra cu multă voioşie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aş vrea să re-deştept sentimentul acesta în sculpturile mele.

Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa.

Raţiunea de a fi a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile lumii.

Oamenii nu îşi mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să privească minunile Naturii.

Simplitatea este în sine o complexitate - şi trebuie să te hrăneşti cu esenţa, ca să poţi să îi înţelegi valoarea.

Iubirea cheama iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toata puterea şi cu toata fiinţa.

...

Viaţa se aseamănă cu o spirală. Nu ştim în ce direcţie este ţinta ei, dar trebuie să mergem în direcţia pe care o credem cea justă.

Nu mai sunt demult al acestei lumi; sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup - mă aflu printre lucrurile esenţiale.

Când creezi, trebuie să te confunzi cu Universul şi cu elementele. Şi pentru ca să realizezi ceva, nu trebuie să nu fii tu însuţi şi să te distrugi. Şi trebuie să cauţi mereu să scapi de maeştrii. Nu ajunge să posezi idei."


"Despre Arta:

1. Frumosul este echitatea absoluta.
2. Când nu mai suntem copii , suntem deja morti.
3. Nu cautati formele obscure, sau mistere. Caci ceea ce va daruiesc eu este bucurie curata. Contemplati lucrarile mele pâna le vedeti. Cei aproape de Dumnezeu le-au vazut.
4. În arta, ceea ce importa este bucuria. Aveti fericirea sa contemplati. Aceasta este totul.
5. Ratiunea de a fi a artistilor este aceea de a revela frumusetile lumii.
6. Artistul trebuie sa stie sa scoata la suprafata fiinta si interiorul materiei si sa fie unealta care da la iveala însasi esenta sa cosmica, într-o existenta cu adevarat vizibila.
7. Trupul omenesc este frumos numai în masura în care oglindeste sufletul.
8. Arta trebuie sa odihneasca si sa vindece contrarietatile interioare ale omului. Aceste contrarietati deriva din el însusi si tragedia lui. Arta are si aceasta misiune terapeutica : sa ne amintim numai de Catharsisul aristotelic.
9. Nu trebuie sa fie respectate sculpturile mele. Trebuie sa le iubesti si sa ai dorinta sa te joci cu ele. Eu doresc sa sculptez forme care pot oferi bucurie oamenilor.
10. Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul si nu descifreaza nici viata.
11. Eu as vrea sa creez - asa cum respir.
12. Exista un scop în toate lucrurile. -Însa pentru a ajunge la el, trebuie sa ne detasam de noi însine.
13. Sa fii istet e ceva, însa sa fii onest, aceasta în adevar merita osteneala.
14. Nu ajunge sa posezi idei. Simplitatea formei, echilibrul precis si matematic, arhitectura trebuie sa le pretuim tot atât de mult, cât si materialele.
15. Ne gasim cu totii la sfârsitul unei mari epoci. Si este necesar sa ne reîntoarcem la începutul tuturor lucrurilor ; si sa regasim ceea ce s-a pierdut…
16. Îmi amintesc mereu ; nu m-ai fi cautat, daca nu m-ai fi gasit demult !…
17. Eu am pornit, întotdeauna de la o idee, de la Natura.
18. 0amenii nu îsi dau seama de bucuria de a trai, pentru ca nici nu mai stiu sa priveasca minunile Naturii.
19. Ceea ce legi tu aici pe pamânt - se leaga si în ceruri.
20. Suferintele îl întaresc pe om, si sunt mai necesare decît orice placere, pentru formarea unui mare caracter. Si apoi eu gasesc ca întotdeauna fiecare este singur de vina de tot ceea ce se întâmpla cu el.
21. Arta are misiunea sa creeze bucurie ; si nu se poate crea artistic decât în echilibru si pace sufleteasca… Dar pacea se poate obtine prin reuniune prin renuntare.
22. Omul îsi face o lume a lui pricinuind bucurie celorlalti prin Arta, însa numai când ajung la adevarata lumina. Trebuie sa-l gonesti, pentru asta, pe imbecilul din tine. Egocentrismul sufocant îi dezorienteaza pe unii oameni îi scoate din viata lor luminoasa - pentru a îi conduce în întuneric si chiar în sinucidere. Sapând necontenit fântâni interioare eu am dat de izvorul vietii fara de batrânete. Asa este arta ; tinerete fara batrânete si viata fara de moarte.
23. Nimic nu se înalta la umbra maretilor arbori.
24. În fiecare om zac energii nebanuite, asemenea diamantelor ascunse în pamânt. Fiecare îsi are însa diamantul sau. Artistul prelucreaza acest diamant brut, si îl taie în zeci de fatete, dupa forma care a întrevazut-o în maruntaie - si dupa visul sau interior.
25. În Sarutul nu a fost vorba despre o copie fidela a doua modele - barbat si femeie, care se dragostesc, ci despre o viziune a iubirii fara de moarte, pe care eu "am vazut-o" cu ochiul mintii. Am eliminat din opera mea tot ce nu era esential.
26. Orice lucru - fiinta sau nefiinta are un spirit. Atunci, la raspântia meseriei mele, mi-am spus : acest spirit al subiectului trebuie sa îl redau eu. Caci spiritul va fi vesnic viu.
27. Opera de arta trebuie sa fie creata ca si o crima perfecta - fara pata si fara urma de autor.
28. La Paris am dus-o greu la început : uneori ma tineam de ziduri. Îmi atârnasem deasupra capului pancarde pe care îmi scrisesem sfaturi, pe care mi le dadeam singur, în clipele de îndoiala…Faceam cîte o sculptura pe zi ca si Rodin. Eram nenorocit. Au fost anii cei mai grei, anii cautatori - ani de gasire ai unui drum propriu. Am plecat de la Rodin , l-am suparat, însa trebuia sa îmi caut calea mea. Si am ajuns, astfel, la pace, simplitate si bucurie.
29. (Pentru Domnisoara Pogany ) s-ar putea sa ma gândesc într-o zi la o interpretare si mai perfecta !…Caci cine stie daca o opera de arta este vreodata dusa pâna la capat ?!…Sculpturile mele sunt fecioarele mele !… Le gatesc ca de nunta !… Observati Dvs. Aceasta versiune Pogany a fost cea dintâi "idee". Bratele au fost modelate într-o maniera aproape precisa, parul a fost strîns într-un rulou, spre ceafa, însa fata avea sa îsi piarda toate caracteristicile sale particulare, cu exceptia ochilor si a curbelor, în arc, ale sprîncenelor. În urmatoarea versiune, capul a primit forma definitiva a unui oval, iar parul a devenit mai lejer strîns pe ceafa, conceput ca un desen de curbe ondulate. În ultima versiune - care va fi oare aceea ultima ? - capul, bratele si parul se unduiesc la unison ; curbele îsi iau zborul ca o planta care se ridica, ele se onduleaza, astfel, de-a lungul cefei ; si îsi lasa amprenta lor pe întreaga compozitie.
30. "Spre imensitatea vazduhului" - aceasta este Pasarea mea. Copil fiind, am visat totdeauna ca as fi voit sa zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani port nostalgia visului acestuia si continui sa creez Pasari Maiestre. Eu nu doresc sa reprezint o pasare, ci sa exprim însusirea în sine, spiritul ei : zborul, elanul… Nu cred ca voi putea izbuti vreodata…Dumnezeirea este pretutindeni ; si când uiti cu desavârsire de tine însuti si când te simti umil si când te daruiesti. Divinitatea ramâne în opera ta ; ea este magica… Ei bine, o doamna de la New York care a simtit într-adevar acest lucru, a îngenuncheat si a plîns în fata uneia dintre Maiestrele mele. Iubesc tot ceea ce se înalta.
31. Eu nu am cautat, în toata viata mea, decît esenta zborului ! Zborul - ce fericire !…
32. Eu nu creez Pasari - ci zboruri.
33. O pasare a intrat odata prin fereastra Atelierului meu. Si încerca sa iasa batînd în geam si nu gasea iesirea - caci se lovea mereu de sticla. S-a asezat apoi sa se odihneasca. Si a încercat din nou si a iesit. Sculptura este la fel : daca gasesti acel geam te ridici înspre cer, intri în împaratia cerurilor.
34. Exista în toate lucrurile o masura, un adevar ultim.
35. Prin arta te vei detasa de tine însuti. Iar masura si numarul de aur te vor apropia de absolut.
36. O sculptura desavârsita trebuie sa aiba darul de a îl vindeca pe cel care o priveste. "


Thu Jul 22, 2010

ZAMFIR_CATALIN


Joined: 02 Sep 2009
Posts: 2028



daca tot treci pe aici poate si scrii cate ceva la fiecare subiect...

[Banu Ionut]

Joined: 31 May 2009
Posts: 170
Location: Craiova


Atelierul Brancusi din Paris
...Atunci cand ti-e greu sa-ti alegi cuvintele pentru a spune ceea ce simti si vezi, inseamna ca senzatia a atins sublimul. Trairea e completa, rotunda. Atelierul Brancusi- Georges Pompidou e locul care si-a implinit menirea. E spiritul care palpita, forma care respira. Inauntru, dezordinea naste firescul, fiecare piesa isi are parca un loc provizoriu; pana cand artistul se va intoarce in atelier, va apuca dalta lepadata de cateva ore si va trai dincolo de omenesc. Detaliile spun totul.

Acesta e atelierul Brancusi.

...cum ai putea sa treci nepasator

137

[admin]

Documentar Constantin Brancusi


http://www.youtube.com/watch?v=jnxqDznR1Uc

http://www.youtube.com/watch?v=S5Sewmz1UtA&amp;feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=AHZJC4wJQoM&amp;feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=jDCdl6zz7QM&amp;feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=c7CjfKTlTPA&amp;feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=_FFOBKFpEKc&amp;feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=wPVrZGATBOg&amp;feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=faGzxaSoS3o&amp;feature=related

[Adrian Pop]

Brancusi un spirit inalt, artist prin vocatie,român adevarat revendicat de altii...
si totusi, cele mai relevante creatii
ale sale, le-a lasat acasa, in Romania.
La Targu Jiu , cand ajungeti,
asezati-va pe un scaun de la Masa Tacerii,
priviti prin Poarta Sarutului si veti vedea
Infinitul Coloanei...asa si-a conceput Brancusi
aceast ”Ansamblu Artistic Spiritual”!
Rodica Zamfira Pop

Constantin Brâncuşi (19.02.1876 - 16.03.1957) a creat la Târgu Jiu un complex nemuritor de trei sculpturi în aer liber, unic în lume: Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana Infinitului. Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate până la distanţa de 200 de metri.
Date despre Coloana Infinitului Coloana Infinitului din Târgu Jiu are o înălţime de 29,330 metri şi o greutate de 29,173 Kg. Este construită din metal feros (plăci din fontă), după formula 1/2 + 15 + 1/2 şi după "legea armoniei plastice", descoperită şi perfecţionată de Brâncuşi, de forma 1 - 2 - 4, unde 1 = 45 cm (mărimea laturii mici a triunghiului de piramidă, de forma unui pătrat), 2 = 90 cm (mărimea laturii mari a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 4 = 180 cm, înălţimea trunchiului de piramidă. Trunchiurile de piramidă, goale pe dinăuntru, sunt fixate cap la cap pe un miez central de oţel, cu secţiune pătrată, uniformă pe toată înălţimea Coloanei Infinitului. Exteriorul Coloanei a fost curăţat prin sablare cu nisip special, ulterior fiind pulverizate două straturi de praf metalic, unul de zinc şi celălalt de alamă, la o temperatură mai ridicată. În timpul celui de al doilea război mondial, Coloana Infinitului a rezistat eforturilor zadarnice de a fi doborâtă la pământ de tancurile nemţilor şi ruşilor. În urma acestui fapt, coloana prezintă o deviere la vârf semnificativă, de mărimea unui triunghi echilateral cu latura de 33 cm. Coloana Infinitului a devenit obiect de studiu pentru oamenii de ştiinţă din ţara noastră. Astfel, profesorul universitar dr. ing. A. Măruţă a făcut anumite măsurători şi a constatat că această Coloană emite radiaţii de energie pe patru direcţii. Nu cunoaştem cauza care l-a determinat pe ing. Măruţă să facă această cercetare şi descoperire uimitoare, dar ne permitem să avansăm următoarele considerente privind emanaţiile de energii ale Coloanei Infinitului.

Curentul electric teluric şi efectul de piramidă al componentelor Coloanei Infinitului Intesitatea câmpului magnetic al Terrei este relativ slabă. În general, neperceptibilă de om, variază între 0,3 gauss la Ecuator şi de 0,7 gauss la poli. Dar există locuri pe Terra unde intensitatea câmpului magnetic este de peste 10.000 de ori mai puternică, formând anumite anomalii magnetice. Este foarte probabil că sub Coloana Infinitului există o astfel de anomalie magnetică, care se poate măsura.
S-a constatat că Terra este o gigantică pilă electrică alcalină, care mai primeşte electricitate şi din exterior. Oceanul Planetar (apa lui are un gust sărat şi amar) este un veritabil electrolit alcalin care, în interacţiune pemanentă cu rocile limitrofe heterogene (amestec de numeroase elemente chimice distribuite neuniform), roci ce au devenit veritabili electrozi masivi, au produs curentul electric teluric. Acest curent electric este amplificat atât de particule electrice provenite din radiaţia cosmică (particule ce se înscriu în spirală pe liniile de forţă ale câmpului geomagnetic), cât şi de electrizarea prin frecare datorită vânturilor şi mareelor. Considerăm că pe sub fundaţia Coloanei Infinitului trece o fâşie de curent electric teluric, datorită configuraţiei terenului din acel loc.
Numeroşi cercetători au constatat că piramidele prezintă energii enigmatice, care se manifestă în două planuri verticale, perpendiculare pe laturile bazei şi care se intersectează către vârf. Aceste energii au fost numite "radiaţii de formă", iar efectul lor poartă numele de "efectul de piramidă". Energia emanată de piramidă este maximă într-o zonă din centrul unei secţiuni orizontale, plasată la înălţimea de 1/3 de la baza piramidei. Coloana Infinitului este formată din trunchiuri de piramidă, cu baza pătrată, pe toată înălţimea ei.
Energiile terestre se prezintă sub forma unor reţele geobiologice, iar intersecţiile lor pe direcţii perpendiculare formează, pe suprafaţa pământului, noduri geopatologice. S-a constatat că fundaţia Coloanei Infinitului s-a pus în centrul unui astfel de nod, colector de energii. Deci, Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior. Suprafeţele laterale ale acestei Coloane (de forma unor trapeze răsturnate) emit radiaţii pe direcţii perpendiculare ale acestei suprafeţe, de natură magnetică şi telurică, generate de factorii arătaţi mai sus. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate pînă la distanţa de 200 de metri.

Cîteva întrebări necesare 1. Pentru ca Brâncuşi să poată amplasa Coloana infinitului în centrul unui nod geobiologic a fost oare înzestrat cu "al şasele simţ", care să-i fi permis găsirea acestui nod? 2. Brâncuşi ştia oare atunci că această Coloană este amplasată chiar pe axul paralelei 45° latitudine nordică? 3. Brâncuşi cunoştea la acea veme (anii 1935/1936) efectul de piramidă? Coloana infinitului putea fi construită din elemente de sfere metalice, retezate la capetele unui diametru, din elemente de clepsidră, din elemente din trunchi de con etc. 4. Brâncuşi a fost înzestrat şi cu o putere sacramentală? Indiferent cîte întrebări s-ar putea formula, un lucru este sigur: această Coloană a infinitului poate fi asemuită cu o scară la ceruri, o prefigurare a zborului interplanetar, un simbol al infinitului.

[Adrian Pop]

Constantin Brâncuși, 136 ani de la naștere


Constantin Brâncuși


(n. 19 februarie 1876, Hobita, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris)
Nascut in data de 19 februarie 1876 in Hobita, judetul Gorj, Constantin este al cincilea copil al lui Nicolae si Maria Brancusi. in copilarie a invatat sa sculpteze lemnul pentru a confectiona diferite
unelte si obiecte casnice. in Romania, obiectele casnice, stalpii si fatadele caselor erau adesea decorate cu sculpturi in lemn. Stilul acestor ornamente va influenta opera lui
Brancusi. in memoriile sale artistul spunea ca tinuta si modul sau de viata au fost
influentate de tara sa de origine, respectiv de: simplitatea, bunul simt, dragostea de natura.

In 1883, pleaca de acasa ,dar este gasit de mama sa la Targu-Jiu si adus la Hobita.
Urmeaza prima clasa primara la Pestisani.
In 1884, elev in clasa a II-a a scolii din Pestisani, e pedepsit pentru ca scrijelise banca cu briceagul ; pleaca si se angajeaza ucenic la un negustor de butoaie.
In 1885 are loc moartea tatalui sau, Nicolae Brancusi ; el continua scoala primara la Brediceni.
In 1887, are loc a treia fuga de acasa. inainte de a-si fi terminat scoala primara, fuge din nou la Targu-Jiu si se angajeaza ucenic in boiangeria lui Ion Mosculescu, dar e readus la Hobita.
Copilaria este marcata de dese plecari de acasa si ani lungi de ucenicie in ateliere de boiangerie, pravalii
si birturi. La varsta de 12 ani Constantin Brancusi a plecat iarasi de acasa si s-a intretinut singur, lucrand pentru inceput ca baiat de pravalie la Slatina.
In 1889 pleaca in Craiova un se angajeaza in birtul fratilor Spirtaru din Piata Garii unde munceste uneori 18 ore zilnic pentru a strange bani. Va ramane aproape 9 ani in capitala Olteniei.
In 1892, se angajeaza baiat de pravalie la "magazinul de marfuri si coloniale" al lui Ion Zamfirescu.
Incepe sa urmeze cursurile scolii de meserii ,iar in 1894, ajutat de patronul sau, Zamfirescu si de clientii lui, se inscrie la scoala de meserii din Craiova. Aici invata, pe langa mecanica, tamplarie, turnatorie, prelucrarea metalelor, rotarie si sculptura in lemn. Obtine note excelente.
Intre 1894-1898, continua studiile , devine bursier si este admis la specializare in sectia de sculptura in lemn. Modeleaza bustul lui Gheorghe Chitu, fondatorul scolii. in vacanta de vara din 1897 calatoreste la Viena
unde se angajeaza in sectia de finisare artistica a unei fabrici de mobila, unde obtine un certificat de capacitate.
Dupa ce a urmat scoala de Arte si Meserii in Craiova (1894 - 1898) Constantin Brancusi vine la Bucuresti unde se inscrie la scoala Nationala de Arte Frumoase. in timpul studentiei, chiar in primii ani realizeaza :

Bustul lui Vitellius obtine "mentiune onorabila" Cap al lui Laocoon din 1900, obtine medalia de bronz Studiu din 1901, castiga medalia de argint.


Timp de doi ani, intre 1900 si 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota realizeaza Ecorseu,
un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare careia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrari va face ca Ecorseul sa fie folosit in scolile romanesti de medicina, dupa ce se vor face cateva copii, iar Marcel Duchamp va include fotografia Ecorseului in expozitia pe care o va organiza la sfarsitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City.

Continuare aici: http://brancusi.1dez.com/biografie-brancusi.html

[zamfir_catalin]

Spre imensitatea văzduhului" - aceasta este Pasărea mea.
Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri.
De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre.
Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul...
Nu cred că voi putea izbuti vreodată...
Dumnezeirea este pre*tutindeni;
şi când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te simţi umil,
şi când te dăruieşti.
Divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică...
Ei bine, o doamnă de la New York, care a simţit într-adevăr acest lucru,
a plâns şi a îngenuncheat în faţa uneia dintre Măiestrele mele.

Constantin Brancusi

http://www.youtube.com/watch?v=Z-mc5IaRBpg&feature=share

[Adrian Pop]

Constantin Brîncuși și mesajul lui pentru umanitatePublicat în 1 septembrie 2012 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/09/01/constantin-brincusi-si-mesajul-lui-pentru-umanitate/) de Adriana Iftimie (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/adriana-iftimie/)
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/09/O-opera-de-Brancusi-din-colectia-lui-YSL-scoasa-la-licitatie-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/09/O-opera-de-Brancusi-din-colectia-lui-YSL-scoasa-la-licitatie.jpg)Coloana Infinitului este opera prin care ne-am obișnuit să îl amintim și să îl definim pe Brîncuși, dar faima creativității marelui artist pătrunde departe în istoria artei universale, având un loc unic, incomensurabil. Asistăm fascinați la dastinul parcurs de către artist, într-un zig-zag uimitor de experiențe, trăiri și prietenii cu alți titani iluștri ai artelor, precum Auguste Rodin, Marcel http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/09/brancusi-02x15-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/09/brancusi-02x15.jpg)Duchamp, Matisse, Amedeo Modigliani, Picabia, Tzara. Brâncuși, însă, a conservat cel mai bine propriul stil, nelăsându-se furat de Dadaism și alte curente artistice. Colaborarea artistului român cu Rodin este legendară, prin faptul că marele maestru i-a oferit privilegiul de a fi ucenic în atelierul său, ofertă pe care Brîncuși a refuzat-o elegant, enunțănd un adevăr dezarmant: „sub arbori mari nu creste nimic”.http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/09/images-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/09/images.jpg)Sculpturile genialului român sunt rodul curiozității și al fructificării studiului diverselor culturi ale umanității, izbutind să se identifice acestora în forme armonice solide, elementare, ancestrale și cosmice între care, de pildă, sfera, oul și trapezul, modelate în http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/09/newborn-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/09/newborn.jpg)materiale uzate, pure: lemnul, piatra și bronzul sub forma unor module multiplicate, sau a unui simplu impact primitiv. Universul plastic și poetic al lui Brîncuși este emblematic și optimist. Din repetivitatea brâncușiană se remarcă voința artistului de a nu abandona total România și tot ce este românesc. Operele realizate în parcul din Trgu-Jiu sunt purtătoarele prin timp ale http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/09/brancusi_sleeping-muse1-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/09/brancusi_sleeping-muse1.jpg)expresivității nu doar a unui artist singular, ci și a națiunii de origine a artistului, deschisă și expusă într-o lume despovărată de prejudecăți, într-o lume modernă în care posibilitatea de a admira infinitul, tăcerea, imubailul ar putea fi înfiorător de simplă și fascinantă, ca visul unui adolescent sub poarta magică a timpului.Formele plsatice date prin muncă asiduă materialelor nu devin stereotip în viziunea trăsăturilor dinamice al autorului, dar devin o perenă și exigentă cercetare, de la prima până la ultima operă, impunând o limită generoasă a identității creative, modelând și șlefuind bucăți de idei aspre de la primitivismul brut până la eleganța http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/09/ConstantinBrancusiSculptura_RomeoNet-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/09/ConstantinBrancusiSculptura_RomeoNet.jpg)strălucit oare a muzei care, la un moment dat, se abandonează somnului. Din pacate visele se spulbera. După expoziția de la Guggenheim Museum, New York, 1955, Brîncuși își scrie propriul testament, atelierul și operele sale din Paris fiind donate statului francez, care i-a acordat cetățenia onorifică.În 1957 se stinge din viață. Lăsând la parte orice tip de cinism ce poate fi extras din frazele lui Brîncuși, mesajul său postum este încrederea în amestec sublime cu speranța că noile generații vor fi confluente prin unicele șanse ale viitorului: creativitatea si cultura.

[Adrian Pop]

Adevaruri tulburatoare - Dacul Constantin Brancusi

http://www.youtube.com/watch?v=egMLJZNvqcY&feature=related

[Adrian Pop]

Brâncuși vine acasă! Publicat în 23 noiembrie 2012 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/11/23/brancusi-vine-acasa/) Nicolae Balint (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/nicolae-balint/)
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/11/11-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/11/11.jpg)Am primit de la scriitorul Laurian Stănchescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România și unul dintre prietenii de suflet ai lui Nichita Stănescu, un emoționant apel. În urmă cu doi ani – cunoscând preocuparea și demersurile neobosite ale domniei sale pentru readucerea în țară a osemintelor lui Brâncuși – i-am luat un interviu. Am descoperit atunci nu numai unul dintre cei mai mari exegeți ai vieții și operei lui Brâncuși, dar mai ales un om care și-a făcut o datorie de căpătâi din a împlini un testament. Testamentul lui Brâncuși. Laurian Stănchescu este un om de onoare, dar mai întâi de toate este un patriot român. Mă simt onorat de faptul că mi-a trimis acest mesaj – pe care îl redau mai jos – cu rugămintea ca la rândul dv. să popularizați ideea că suntem mai aproape ca oricând să-l readucem acasă pe Brâncuși. ”DRAGII MEI PRIETENI, Sunt la un pas de a împlini ultima dorință a lui CONSTANTIN BRÂNCUȘI, aceea de a fi adus acasă și așezat lângă mama sa în cimitirul din Hobița. Am găsit și documentul care arată cum a fost refuzat și umilit de cei care reprezentau în anul 1951 Academia Populară Română. În acel an nefast, artistul nostru a vrut să dăruiască poporului său Opera și Atelierul din Paris. Vă rog cu toata viața mea și cu toată moartea lui BRÂNCUȘI să împlinim împreună ultima dorință a marelui artist. Aș dori ca atitudinea voastră românească să fie pe măsura iubirii lui BRÂNCUȘI față de țara noastră și vă rog să trimiteți mesaje în toată lumea, că națiunea noastră își respectă valorile și vrem acasă, în pământul nostru, toate spiritele care au fost alungate și vor să-și doarmă somnul de veci în veșnicia românească. Laurian Stanchescu”

[Adrian Pop]

Constantin Brâncuşi în presa românească din TransilvaniaPublicat în 13 ianuarie 2013 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/01/13/constantin-brancusi-in-presa-romaneasca-din-transilvania/) de Ilie Șandru (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/ilie-sandru/)
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/01/Constantin-Brancusi-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/01/Constantin-Brancusi.jpg)În popularizarea operei lui Constantin Brâncuşi (1876-1957), prin evidenţierea dimensiunilor universale ale acesteia, un rol deosebit l-a avut presa românească din Transilvania, în primul rând revista ,,Luceafărul” (Budapesta: 1902-1906; Sibiu: 1906-1914).Cu toate că asupra creaţiei din tinereţe a lui Brâncuşi şi-au exprimat opiniile unii dintre oamenii de seamă ai vremii(Al. Vlahuţă, Tudor Arghezi, N. D. Cocea etc.), cea care a făcut o apreciere superlativă despre valoarea universală a operei sale a fost ardeleanca Otilia Cosmuţă. Originară din Carei, ea absolvise în mod strălucit şcoala de pictură din Munchen, unde şi-a însuşit şi o temeinică cultură umanistă şi a învăţat mai multe limbi de circulaţie europeană. Stabilită la Paris, Otilia Cosmuţă a frecventat cercurile artistice cele mai selecte. Acolo l-a cunoscut pe tânărul sculptor român, Constantin Brâncuşi, stabilit şi el de curând în capitala Franţei. Prin intermediul ei, Brâncuşi a fost primit să lucreze, ca practicant, în atelierul marelui sculptor Auguste Rodin(1840-1917), socotit părintele impresionismului în sculptura modernă.Ulterior, Otilia Cosmuţă a publicat, înziarul ,,L`independence Roumaine” , un amplu articol analitic despre participarea lui Brâncuşi la Salonul de toamnă din 1906, de la Paris, întitulat ,,Un artiste roumain a Paris”. Între altele, autoarea articolului evidenţia faptul că lucrările tânărului sculptor gorjan: ,,Cap de copil”, ,,Orgolii”, ,,Bustul lui M.G.Lupescu” etc. s-au bucurat de o apreciere deosebită din partea presei franceze. Ba chiar Rodin – care era preşedintele comitetului de organizare a Salonului de toamnă – a rămas impresionat de valoarea creaţiilor lui Constantin Brâncuşi.Otilia Cosmuţă nu avea să rămână o voce singulară între gazetarii ardeleni în ce priveşte creaţia artistică a lui Constantin Brâncuşi. Peste doar câteva luni, în nr. 4-5, din 1907 al ,,Luceafărului”, din Sibiu, Octavian C. Tăslăuanu, directorul revistei (născut şi el tot în 1876, la Bilbor) publica articolul ,,Constantin Brâncuşi”, dedicat aceluiaşi eveniment: participarea sculptorului român la Salonul de toamnă, de la Paris. Mai mult ca sigur, Tăslăuanu a folosit informaţiile culese din articolul Otiliei Cosmuţă, colaboratoare, de altfel, a ,,Luceafărului”. Octavian C. Tăslăuanu evidenţia că lucrările lui Brâncuşi ,,au fost călduros apreciate de ziarele franceze şi de maestrul Rodin, care vedea în Brâncuşi un mare talent de viitor”. Articolul se încheia cu un apel făcut către ,,cei competenţi din ţară”(din România, n.n.) pentru sprijinirea financiară a tânărului sculptor, fiindcă povestea lui este asemănătoare cu a tuturor talentelor ce se ridică din pătura săracă a unui popor sărac”.Tot datorită lui Octavian C. Tăslăuanu, revista ,,Luceafărul” este cea dintâi publicaţie care a reprodus câteva dintre operele din tinereţe ale lui Constantin Brâncuşi, precum: ,,Orgolii”, ,,Cap de copil”, ,,Somnul” , ,,Cuminţenia pământului” şi ,,Domnişoara Pogany”, precizând că sculptorul ,,ca un adevărat erou şi-a cucerit laudele străinătăţii”. ,,Luceafărul” nr. 3, din 1908, a revenit cu o substanţială cronică şi asupra celei de a doua participări a lui Constantin Brâncuşi la Salonul de toamnă, din 1907, de la Paris. Autorul – mai mult ca sigur tot O. C. Tăslăuanu – consemna că ,,sculptura sa este făcută în linii expresive şi simple. Caută caracteristicul metodelor cu o pasiune arzătoare şi-l redă cu o nespusă dragoste pe feţele tinerilor săi, sau pe busturile copiilor”.În nr. 9-10, din 1908, revista ,,Luceafărul”, sub semnătura lui George Murnu, publica o cronică referitoare la participarea lui Constantin Brâncuşi la expoziţia ,,Tinerimii artistice”, din Bucureşti, cu două lucrări: ,,Cap de copil” şi ,,Supliciul”. Autorul cronicii scotea în evidenţă ,,noul stil” impus de Brâncuşi în sculptura modernă, fiind convins că ,,mult făgăduieşte el pentru plastica românească”. De altfel, Salonul de toamnă din 1908, de la Paris, avea să marcheze evoluţia artistică a sculptorului român spre o maturitate artistică tot mai deplină. Faptul era consemnat şi de revista ,,Luceafărul” nr.5, din 1909, prin pana lui Charles Morice: ,,Mai mulţi artişti români şi-au creat la Paris o situaţie de invidiat – scria el. Între ei, Constantin Brâncuşi, foarte cunoscut, foarte apreciat, este desigur unul dintre cei mai bine înzestraţi din generaţia sa”.Târziu, după Primul Război Mondial, în noua serie, revista ,,Luceafărul” (1919-1920), va mai publica aprecieri elogioase despre excepţionala creaţie artistică a marelui sculptor, Constantin Brâncuşi. Ele au fost însoţite de reproduceri din cele mai cunoscute lucrări ale sale, ceea ce era o dovadă că revista care l-a susţinut şi l-a încurajat la începuturile sale artistice, prevăzându-i chiar genialitatea, nu l-a uitat.

[Adrian Pop]

Brâncuși se filme dans son atelierPublicat în 10 martie 2013 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/03/10/brancusi-se-filme-dans-son-atelier/) de Administrator (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/admin/)

[Adrian Pop]

-------- Original Message --------

Subject:
[Fwd: INVITATIE LA "ZILELE BRANCUSI LA CRAIOVA " 16-17 MARTIE 2013]


Date:
Wed, 13 Mar 2013 23:28:10 +0200 (EET)


From:
valentin.berca@romaniamagnifica.ro


To:
valentin.berca@romaniamagnifica.ro


CC:
valentin.berca@romaniamagnifica.ro





Bun gasit, Prieteni,Privind si reprivind, cu ochii inchisi, Coloana Infinitului, as spunedespre Brancusi ca a sculptat un poem vietii, un poem compus dintr-uninfinit de universuri energetice sinusoidale...... altfel spus, ne intalnim sambata si duminica la Filarmonica!Salutari,Valentin---------------------------- Original Message ----------------------------Subject: INVITATIE LA "ZILELE BRANCUSI LA CRAIOVA " 16-17 MARTIE 2013From: "ciomu cristian" <cristianciomu@yahoo.com>Date: Tue, March 12, 2013 12:00 amTo:--------------------------------------------------------------------------ASOCIAŢIA “PODUL LUI APOLLODOR”FILARMONICA “OLTENIA” - CRAIOVA vă invită la :ZILELE CONSTANTIN BRÂNCUŞI LA CRAIOVA16 - 17 martie 2013PROGRAMSâmbată, 16 martie - ora 12- deschiderea evenimentului - expoziţia de fotografii ”Brâncuşi pe coordonatele lumii” - conferinţa de presă susţinută de doamna Luminiţa Brâncuşi,strănepoata sculptorului şi domnul Horia Muntenuş Sâmbată, 16 martie - ora 17 - filmul documentar artistic ”CALEA EROILOR - ISTORIA UNEI CAPODOPERE”regia Horia Muntenuş Duminica, 17 martie - ora 19 concert extraordinar dedicat lui Constantin Brâncuşi. Orchestra de Camera a Filarmonicii ”Oltenia”- compozitor si dirijor: Mircea Suchici

[Adrian Pop]

Zilele Constantin Brâncuși la CraiovaPublicat în 15 martie 2013 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/03/15/zilele-constantin-brancusi-la-craiova/) de Redacția (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/redactia/)

http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/03/AFIS-MARE-Brancusi-la-Craiova-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/03/AFIS-MARE-Brancusi-la-Craiova.jpg)PROGRAMhttp://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/03/Program-pag-2-3-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/03/Program-pag-2-3.jpg)Sâmbată, 16 martie – ora 12
- deschiderea evenimentului
- expoziţia de fotografii ”Brâncuşi pe coordonatele lumii”
- conferinţa de presă susţinută de doamna Luminiţa Brâncuşi,
strănepoata
sculptorului şi domnul Horia MuntenuşSâmbată, 16 martie – ora 17 -
filmul documentar artistic
”CALEA EROILOR – ISTORIA UNEI CAPODOPERE”
regia Horia MuntenuşDuminica, 17 martie – ora 19
concert extraordinar dedicat lui Constantin Brâncuşi.
Orchestra de Camera a Filarmonicii ”Oltenia”-
compozitor si dirijor: Mircea Suchicihttp://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/03/Program-pag-1-4-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/03/Program-pag-1-4.jpg)

[Adrian Pop]

Brâncuși – ineditPublicat în 19 martie 2013 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/03/19/brancusi-inedit/) de Administrator (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/admin/)

[Adrian Pop]

Constantin Brâncuși (2) Publicat în 20 martie 2013 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/03/20/constantin-brancusi-2/) Administrator (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/admin/)

[Adrian Pop]

Ca un vierme pe stânca istoriei… Publicat în 22 aprilie 2013 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/04/22/ca-un-vierme-pe-stanca-istoriei/) Cezar A. Mihalache (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/cezar-mihalache/)
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/04/Masoni-Razvan-Theodorescu-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/04/Masoni-Razvan-Theodorescu.jpg)Dezamăgitoarea încrâncenarea fostului ministru al culturii Răzvan Theodorescu faţă de inţiativa unor bravi români pentru repatrierea rămăşiţelor pământeşti ale lui Constantin Brâncuşi. Dezamăgitoare, dar nu fără răspuns! Dezamăgitoare pentru că vine din partea unui fost ministru care ar fi trebuit să lupte pentru întoarcerea în trupul ţării a fiilor neamului. Dar nu deloc surprinzătoare pentru că, în general, aşa sunt politicienii: şi-ar lăsa şi mamele neîngropate, le-ar abandona pe meleaguri străine, dacă asta le-ar aduce un câştig. Aparent, este greu de înţeles care ar fi câştigul lui Răzvan Theodorescu dacă Brâncuşi nu s-ar întoarce în pământul ţării… Poate fi vorba de ceva „esoteric”? Poate fi teama faţă de refacerea legăturii dintre o bucată rătăcită, înstrăinată, a gliei şi ţarina patriei-mamă, filon de care se tem alogenii şi veneticii? Şi care ar putea explica încrâncenarea de astăzi a fostului ministru, mai ales dacă îl privim din perspectiva unui personaj care a făcut parte din tagma ciocliilor care au ucis un om în ziua de Crăciun, îngropându-l într-un terifiant simbolism kafkian. Şi poate am fi ascultat „argumentele” lui Răzvan Theodorescu împotriva aducerii în ţară a osemintelor lui Brâncuşi dacă ar fi venit din partea unui om de cultură, un istoric, care, în clipa în care se încerca otrăvirea truului ţării cu sămânţele revizionismului, inclusiv prin aducerea rămăşiţelor unor criminali ai istoriei, ar fi vorbit. I-am fi luat în considerare opiniile dacă ar fi protestat când, în Ardeal, se demontau plăcuţele cu eroii şi cărturarii români pentru a se da străzilor numele unor venetici. Am fi fost de bună seamă atenţi la vorbele lui, fie şi doar din eleganţă, dacă s-ar fi pronunţat ca istoric când se impunea. Şi nu s-ar fi ascuns laş în spatele unor vorbe neutre când era invitat prin studiourile TV ca „analist”. Analist al oricărui fenomen, mai puţin al felului în care ni se faslifică şi ni se şterge istoria! Cum nu a făcut toate acestea, dimpotrivă, acum ar trebui să tacă! Ar trebui să se retragă în dedesubturile unei istorii pe care nu a servit-o… Pentru că nu este doar şocant, ci de-a dreptul dezgustător şi revoltător, să vezi cum un fost ministru al Culturii se lansează în argumentaţiile pentru neaducerea lui Brâncuşi în trupul ţării. Cuvinte cu mult dincolo de firescul opiniilor personale. Cum neagă o acţiune necesară şi demnă, aducerea fiilor ţării acasă, de parcă ar fi fost plătit să stea de veghe la hotare să nu se întâmple aşa ceva, mergând până acolo încât să aibă neruşinarea de a pune la îndoială dorinţa lăsată prin testament de Constantin Brâncuşi ori să nege chiar transmiterea prin vremuri, de către capii bisericii, a dorinţei sculptorului. Şi este impardonabil ca el, un istoric care a trăit din „interpretarea” faptelor înaintaşilor, să ajungă să pună la îndoială cuvântul acestora. Este de neiertat această încrâncenare mai ales că vine din partea unui academician care se opune practic voinţei Academiei Române! Fireşte, nu poţi să nu te întrebi: oare s-ar mai fi vorbit astăzi despre repatrierea osemintelor lui Brâncuşi dacă ar mai fi fost el ministru al Culturii? Răspunsul îl avem în tăcerea culturală a anilor în care a fost ministru! Când nu a adus acasă o filă scrisă de Cioran ori o lucrare realizată de Brâncuşi şi rătăcită de meleagurile pe care ar trebui să se găsească de drept. Pentru fostul ministru, unul dinte argumentele nerepatrierii osemintelor marelui sculptor ar fi acela că Hobiţa nu are un cimitir… pe măsura celui din Montparnasse, din Paris! Un alt argument se leagă de felul mizerabil în care s-a purtat statul comunist faţă de opera lui Brâncuşi. Şi aşa este, numai că, istoricul Theodorescu ar trebui să fie corect şi să vorbească de perioada stalinistă, când s-a încercat inclusiv năruirea lucrărilor monumentale de la Târgu-Jiu. Şi nu ar trebui să înfiereze, în căutarea de argumente, sistemul care l-a uns cu gradele profesorale! Căci, nu sistemul pe care îl înfierează azi, aidoma personajelor care au profitat de el, a lăsat casa lui Brâncuşi în paragină. Ci statul post-decembrist al cărui ministru de cultură a fost! De fapt, opoziţia fostului ministru are un substract mult mai „pământesc”. Ranchiuna faţă de o moştenire culturală pentru care era să plătească. Numai că a te lupta cu rămăşiţele sculptorului doar ca răspuns al faptului de a fi fost cercetat penal, în 2005, pentru abuzurile din timpul în care a fost ministru al Culturii, când a dispus schimbarea unei soluţii tehnice de refacerea a asamblului de la Târgu-Jiu, ducând la înnămolirea, la propriu, a asambului, este ridicol. Iar pizma lui Theodorescu s-a văzut şi în clipaîn care a refuzat să vină, ca ministru al culturii, la inaugurarea Complexului „Brâncusi“. Se leagă poate şi de faptul că a fost declarat de către consilierii locali din Tirgu Jiu „persona non grata“ din cauza modul in care a tergiversat restaurarea. O ranchiună atât de profundă, încât, în noiembrie 2012, ca preşedinte al scţiei de artă şi arhitectură al Academiei Române, Acad. Răzvan Theodorescu
a refuzat să ia în considerare monografia „Brâncuşi limbajele materiei, Studiu de hermeneutică a sculpturii abstracte”, aparţinând doctorului în antropologie Matei Stîrcea-Crăciun, lucrare care condensa două decenii de cercetare a creaţiei brâncuşiene, pentru nominalizarea la premiul Academiei pentru publicaţii. Autor care mai primisie un refuz şi în 1997, când după întoarcerea în ţară dintr-un stagiu postdoctoral Fulbright pe tema brâncuşiană, a înaintat Academiei Române un dosar de grant, iar înainte ca secţia de jurizare să se pronunţe, a fost avertizat de acelaşi academician să nu mai ceară finanţări pe tema Brâncuşi. Invidie, încrâncenare, ură? Oare câte documentare dspre Brâncuşi s-au realizat când Răzvan Theodorescu a fost ministru ori şef al televiziunii? Iar până va căuta prin arhive, parafrazând unul dintre aforismele sculptorului (căci, da, dl ex-ministru, Brâncuşi nu a fost doar un „cioplitor”, ci şi un om al literei, al aforismului), nu îi putem da decât un singur sfat: priviţi, dle „academician”, operele masetrului până veţi fi înţeles de ce sculptorul trebuie să se întoarcă în pământul ţării. S-ar putea să dureze mult, dar, când veţi fi înţeles, vă veţi putea reculege la mormântul de la Hobiţa! De aceea, dincolo de opoziţia fostului ministru, în cele din urmă, un trecător pe care măreţia pietrelor nu are cum să-l reţină, este vremea ca ţara să-şi aducă fii acasă. Să-şi refacă starea de spiritualitate de care se tem alogenii şi veneticii. Iar Brâncuşi trebuie adus acasă şi pentru împlinirea ultimei dorinte a artistului, care marturisea: „Mor cu sufletul neîmpăcat că nu pot să-mi dau sufletul în ţara mea şi voi putrezi în pământ străin, departe de fiinţa cea mai dragă, mama mea”. Din păcate, şi astăzi, la fel de laş, un alt ministru al Culturii are aceeaşi încrâncenare. Astfel, în timp ce muzeul Brukenthal este închis din lipsă de fonduri, Muzeul Ţării Crişurilor evacuat de Biserica Romano-Catolică, iar cel de Artă din Braşov executat de Biserica Evanghelică, ministru replică sec că „nu-l interesează Brâncuşi şi nu vrea să aibă de-a face cu acest fenomen”. Ruşine, domnilor „’telectuali”…

[Adrian Pop]

[5:53:33 PM] Pop Adrian : Pe Travel Mix este un film documentar despre Brancusi. Capodopera....
[5:57:42 PM] Pop Adrian : cica , spun astia in film, ca ar fi spus Brancusi ca " oamenii sunt ca diamantele in fundul minelor, care trebuie frecate de Viata, ca sa inceapa sa straluceasca ". Faptul ca n-a fost inmormantat in tara....m-a facut, poate, sa-l desconsider....Poate...., poate am gresit cu Marele Brancusi judecandu-l dur....

[Adrian Pop]

Sa creezi ca un ZEU, sa comanzi ca un Rege si sa Muncesti ca un Sclav.


N-am mai auzit....Mare Brancusi.....

[Adrian Pop]

Lucian Blaga l-a numit pe Brancusi - Cea mai inalta treapta spirituala data de plaiul Mioritic.
[6:57:14 PM] Pop Adrian : A increcat sa lase Spiritul Romanesc in fiecare piesa facuta de el,
[6:57:32 PM] Pop Adrian : Tot ce a creeat a facut-o cu bucurie.
[6:59:51 PM] Pop Adrian : Ultimele lui cuvinte rostite de el in fata lui DUMNEZEU - " Cum sa nu iubesti Romania ! "

[Adrian Pop]

http://stireazilei.ro/wp-content/uploads/2013/06/1constantin-brancusi-660x375.jpg

[Adrian Pop]

COLOANA INFINITULUI

http://4.bp.blogspot.com/-pm47vRegoyU/UF7RdCezGyI/AAAAAAAAEBc/2EHKw5x0olw/s320/tablou-fosforescent-triunghi-coloana-infinitului-.jpg (http://4.bp.blogspot.com/-pm47vRegoyU/UF7RdCezGyI/AAAAAAAAEBc/2EHKw5x0olw/s1600/tablou-fosforescent-triunghi-coloana-infinitului-.jpg)



Conform unor masuratori radiestezice,


Coloana Infinitului emite pe o raza de 300 m .







Energia cea mai benefica este emisa noaptea, pe luna noua sau luna plina. Cea mai putin benefica este energia emisa, in zilele insorite.
Constantin Brâncuşi (19.02.1876 - 16.03.1957) a creat la Târgu Jiu un complex nemuritor de trei sculpturi în aer liber, unic în lume: Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana Infinitului. Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate până la distanţa de 200 de metri.



Date despre Coloana Infinitului



Coloana Infinitului din Târgu Jiu are o înălţime de 29,330 metri şi o greutate de 29,173 Kg. Este construită din metal feros (plăci din fontă), după formula 1/2 + 15 + 1/2 şi după "legea armoniei plastice", descoperită şi perfecţionată de Brâncuşi, de forma 1 - 2 - 4, unde 1 = 45 cm (mărimea laturii mici a triunghiului de piramidă, de forma unui pătrat), 2 = 90 cm (mărimea laturii mari a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 4 = 180 cm, înălţimea trunchiului de piramidă. Trunchiurile de piramidă, goale pe dinăuntru, sunt fixate cap la cap pe un miez central de oţel, cu secţiune pătrată, uniformă pe toată înălţimea Coloanei Infinitului. Exteriorul Coloanei a fost curăţat prin sablare cu nisip special, ulterior fiind pulverizate două straturi de praf metalic, unul de zinc şi celălalt de alamă, la o temperatură mai ridicată.



În timpul celui de al doilea război mondial, Coloana Infinitului a rezistat eforturilor zadarnice de a fi doborâtă la pământ de tancurile nemţilor şi ruşilor. În urma acestui fapt, coloana prezintă o deviere la vârf semnificativă, de mărimea unui triunghi echilateral cu latura de 33 cm.





http://4.bp.blogspot.com/-HLCtYWD1L-4/UF7TSwWWOnI/AAAAAAAAEBk/F1t6OeuSAqE/s320/28-coloana-infinitului-la-apus.jpg (http://4.bp.blogspot.com/-HLCtYWD1L-4/UF7TSwWWOnI/AAAAAAAAEBk/F1t6OeuSAqE/s1600/28-coloana-infinitului-la-apus.jpg)
Coloana Infinitului a devenit obiect de studiu pentru oamenii de ştiinţă din ţara noastră. Astfel, profesorul universitar dr. ing. A. Măruţă a făcut anumite măsurători şi a constatat că această Coloană emite radiaţii de energie pe patru direcţii. Nu cunoaştem cauza care l-a determinat pe ing. Măruţă să facă această cercetare şi descoperire uimitoare, dar ne permitem să avansăm următoarele considerente privind emanaţiile de energii ale Coloanei Infinitului.



Curentul electric teluric şi efectul de piramidă al componentelor Coloanei Infinitului



http://www.evolutiespirituala.ro/2012/09/conform-unor-masuratori-radiestezice.htmlIntesitatea câmpului magnetic al Terrei este relativ slabă. În general, neperceptibilă de om, variază între 0,3 gauss la Ecuator şi de 0,7 gauss la poli. Dar există locuri pe Terra unde intensitatea câmpului magnetic este de peste 10.000 de ori mai puternică, formând anumite anomalii magnetice. Este foarte probabil că sub Coloana Infinitului există o astfel de anomalie magnetică, care se poate măsura.



S-a constatat că Terra este o gigantică pilă electrică alcalină, care mai primeşte electricitate şi din exterior. Oceanul Planetar (apa lui are un gust sărat şi amar) este un veritabil electrolit alcalin care, în interacţiune pemanentă cu rocile limitrofe heterogene (amestec de numeroase elemente chimice distribuite neuniform), roci ce au devenit veritabili electrozi masivi, au produs curentul electric teluric. Acest curent electric este amplificat atât de particule electrice provenite din radiaţia cosmică (particule ce se înscriu în spirală pe liniile de forţă ale câmpului geomagnetic), cât şi de electrizarea prin frecare datorită vânturilor şi mareelor. Considerăm că pe sub fundaţia Coloanei Infinitului trece o fâşie de curent electric teluric, datorită configuraţiei terenului din acel loc.





http://2.bp.blogspot.com/-hMkrHnesuTM/UF7TjLfU0nI/AAAAAAAAEBs/7DVMLtioa9I/s320/coloana_infinitului.jpg (http://2.bp.blogspot.com/-hMkrHnesuTM/UF7TjLfU0nI/AAAAAAAAEBs/7DVMLtioa9I/s1600/coloana_infinitului.jpg)
Numeroşi cercetători au constatat că piramidele prezintă energii enigmatice, care se manifestă în două planuri verticale, perpendiculare pe laturile bazei şi care se intersectează către vârf. Aceste energii au fost numite "radiaţii de formă", iar efectul lor poartă numele de "efectul de piramidă". Energia emanată de piramidă este maximă într-o zonă din centrul unei secţiuni orizontale, plasată la înălţimea de 1/3 de la baza piramidei. Coloana Infinitului este formată din trunchiuri de piramidă, cu baza pătrată, pe toată înălţimea ei.



Energiile terestre se prezintă sub forma unor reţele geobiologice, iar intersecţiile lor pe direcţii perpendiculare formează, pe suprafaţa pământului, noduri geopatologice. S-a constatat că fundaţia Coloanei Infinitului s-a pus în centrul unui astfel de nod, colector de energii. Deci, Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior.



Suprafeţele laterale ale acestei Coloane (de forma unor trapeze răsturnate) emit radiaţii pe direcţii perpendiculare ale acestei suprafeţe, de natură magnetică şi telurică, generate de factorii arătaţi mai sus. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate pînă la distanţa de 200 de metri.Cateva întrebări necesare

http://www.evolutiespirituala.ro/2012/09/conform-unor-masuratori-radiestezice.html
1. Pentru ca Brâncuşi să poată amplasa Coloana infinitului în centrul unui nod geobiologic a fost oare înzestrat cu "al şasele simţ", care să-i fi permis găsirea acestui nod?



2. Brâncuşi ştia oare atunci că această Coloană este amplasată chiar pe axul paralelei 45° latitudine nordică?



3. Brâncuşi cunoştea la acea veme (anii 1935/1936) efectul de piramidă? Coloana infinitului putea fi construită din elemente de sfere metalice, retezate la capetele unui diametru, din elemente de clepsidră, din elemente din trunchi de con etc.



4. Brâncuşi a fost înzestrat şi cu o putere sacramentală? Indiferent cîte întrebări s-ar putea formula, un lucru este sigur: această Coloană a infinitului poate fi asemuită cu o scară la ceruri, o prefigurare a zborului interplanetar, un simbol al infinitului.



Pe de alta parte, un cercetator stiintific, lucrand in cadrul unui laborator de Tehnologia Metalelor si Sudura, al unui institut de cercetari energetice, fizicianul Stratulat Vasile, a efectuat masuratori radiestezice de specialitate la Complexul Brancusi din Tg. Jiu. Aceste masuratori au fost efectuate deoarece se punea problema restaurarii si punerii in valoare internationala a acestui Complex. In acest scop Coloana Infinitului trebuia demontata si trimisa in Statele Unite pentru restaurare.





http://1.bp.blogspot.com/-pgTnxJ1nTGc/UF7UCyF6-sI/AAAAAAAAEB0/iNX1Q-ivduE/s320/Coloana+1.jpg (http://1.bp.blogspot.com/-pgTnxJ1nTGc/UF7UCyF6-sI/AAAAAAAAEB0/iNX1Q-ivduE/s1600/Coloana+1.jpg)
Tinand cont de situatia conjuncturala din acea vreme acest lucru ar fi insemnat pierderea acestui monument original. Pentru a impiedica dezmembrarea complexului Brancusi cercetatorul Vasile Stratulat a intocmit o documentatie de specialitate pentru restaurarea coloanei, fara a fi demontata, pe care a depus-o la primaria orasului Tg. Jiu si impreuna cu Lidia Birsan au editat in 1994, in editura Kogaion, o brosura cu titlul "Lacrima Brancusi" pe care au distribuit-o forurilor competente si populatiei din Tg. Jiu, in scopul impiedicarii distrugerii acestui complex. Aceasta actiune a avut drept rezultat inceperea restaurarii complexului pe plan local, fara dezmembrarea Complexului.


Iata ce se spunea, pe scurt, in aceasta carte:





MOTTO:


O teorie trebuie verificată,


Un fapt trebuie dovedit


Un adevăr trebuie trăit!


ALAN SPENCE



http://1.bp.blogspot.com/-ldfj7ET3PSA/UF7UMKBldSI/AAAAAAAAEB8/zYnA0WibxBU/s200/brancusi.jpg (http://1.bp.blogspot.com/-ldfj7ET3PSA/UF7UMKBldSI/AAAAAAAAEB8/zYnA0WibxBU/s1600/brancusi.jpg)



Ansamblul de la Tg. Jiu are capacitati vindecatoare

Să ne imaginăm următorul aspect : privim la o sferă, în interiorul căreia se află un om, iar în exteriorul ei un altul. Amândoi privesc sfera. Cel dintâi va afirma că sfera este concavă iar cel de-al doilea că sfera ste convexă. Amândoi au dreptate, pentru că fiecare priveşte sfera dintr-un alt unghi de vedere.

Să ne imaginăm, acum, că sfera este mare cât Universul.

Omul care priveşte din afara ei, este omul de ştiinţă - cel care poate descrie, desena, analiza structura, culoarea sau forma lumii pe care o priveşte. Aceasta este lumea obiectivă.

Omul care se află în interiorul sferei, este misticul, iniţiatul, paranormalul, adică cel care simte lumea în interiorul căreia se află, lumea subiectivă.

Realitatea este alcătuită din cele două ipostaze. Ele trebuiesc îngemănate, pentru a obţine imaginea corectă, reală a Întregului.
Pentru că un Om, nu este numai o masă de oase, muşchi şi nervi. El este, în mod egal, o lume de simţiri, sentimente, gânduri. El însuşi este un Univers care respiră, creează, trăieşte eşecuri şi bucurii, tristeţi şi victorii.

În interiorul acestui Univers îşi desfăşoară activitatea alte Universuri, cu legile lor şi care, la rândul lui, el însuşi trăieşte în interiorul unui alt Univers. Între aceste Universuri există o strânsă interdependenţă şi o buna comunicare şi nu pot fi luate şi tratate separat.



Omul este o carte deschisă. O imensitate.



http://4.bp.blogspot.com/-Xc5EDe3Kskc/UF7UwsdUCgI/AAAAAAAAECE/mrYrOKYgJ3Q/s320/masa-tacerii-Brancusi.jpg (http://4.bp.blogspot.com/-Xc5EDe3Kskc/UF7UwsdUCgI/AAAAAAAAECE/mrYrOKYgJ3Q/s1600/masa-tacerii-Brancusi.jpg)
În rândurile de mai jos noi vă propunem doar o cale către taina descifrării lui, cale pe care Brâncuşi a mers toată viaţa lui.

Ceea ce am simţit şi trăit la Tg. Jiu, în faţa Ansamblului Sculptural al lui Constantin Brâncuşi, nu poate fi descris decât ca o parte din realul lui. Este o parte din adevărul lumii profunde a sculpturilor acestui neegalat Artist, adevăr pe care ni l-au confirmat, în mare parte, mărturiile celor care au ştiut să vadă, să simtă şi să-i asculte mesajul în tăcere. Acest adevăr rămâne să-l cautaţi şi să-l aflaţi prin trăirea voastră personală.

Despre Opera lui Brâncuşi şi despre el însuşi, s-au scris mii de pagini. Este firesc, când ne gândim că tot ceea ce creează un om născut cu har divin, indiferent de domeniul pe care îl abordează, este ca o fântână insondabilă, din care poţi să-ţi potoleşti setea de nesfârşit.
Despre Mioriţa, balada solară a inimii neamului românesc, sau despre versul fără seamăn al lui Eminescu, s-a scris şi se va mai scrie cât vom dăinui pe acest pământ. La fel se întâmplă şi cu creaţia lui Brâncuşi. Toţi trei, Cântăreţul anonim, Eminescu şi Brâncuşi sunt fântâni cu apă vie, săpate în pământul românesc de mâna Divinităţii.

Prin rândurile de mai jos dorim să vă relatăm câteva din cercetările făcute de noi, din alt unghi de vedere decât cele obişnuite, cercetări care au vizat mai ales aspectele subtile, vibratorii, misterioase ale creaţiei brâncuşiene, aspecte mai puţin, poate, palpate cu ceea ce reprezintă conştienţa noastră, dar care operează sigur şi precis în profunzimile subconştientului nostru.

Una din metodele pe care le-am folosit pentru a ne apropia de adevărul cuprins în opera lui Brâncuşi, a fost radiestezia. Pentru cei care care nu cunosc cuvântul, radiestezie înseamnă : sensibilitatea fiinţei umane la radiaţii, la influienţele care se degajă din lumea înconjurătoare. Este un mod particular de a şti sau de a percepe lucrurile, altfel decât cu cele cinci simţuri obişnuite şi care se bazează pe fenomenele rezonanţei.



http://2.bp.blogspot.com/-MtRO-_7JdS0/UF7VA8LMRRI/AAAAAAAAECM/qg1Zo654YaY/s320/poarta+sarutului.jpg (http://2.bp.blogspot.com/-MtRO-_7JdS0/UF7VA8LMRRI/AAAAAAAAECM/qg1Zo654YaY/s1600/poarta+sarutului.jpg)
Şi acum iată ce ne-au relevat măsurătorile radiestezice făcute asupra Ansamblului de la Târgu-Jiu. După cum se ştie, Complexul monumental, aşa cum l-a conceput şi materializat sculptorul, cuprinde mai multe piese de sine stătătoare şi anume : - Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului. Acestea, împreună cu biserica existentă pe Calea Eroilor, gândită de Brâncuşi şi luată de el în consideraţie, ca făcând parte din ansamblu, alcătuiesc un întreg dinamic şi operant. Biserica a fost prevăzută în planurile sale, sub forma unei biserici cu o arhitectură foarte modernă, dar aceasta nu s-a putut construi din cauza lipsei de fonduri şi a unor neînţelegeri. Ea nu poate fi gândită ca exclusă din ansamblu şi o să vedem de ce.

Mai târziu, după terminarea fixării pieselor în ansamblu, a fost amplasată încă o masă de piatră, în parcul unde se află Coloana Infinitului, nu în mod întâmplător, de către o persoană necunoscută autorităţilor.

Toate piesele sunt aşezate în linie dreaptă, orientate pe axa est-vest, pe Calea Eroilor şi traversează oraşul Târgu-Jiu.

Prin măsurători radiestezice, am stabilit că la Masa Tăcerii, o masă masivă din piatră, înconjurată de 12 scaune asemănătoare, există nişte câmpuri energetice polarizate diferit. Cele 12 scaune au câmpuri energetice polarizate, alternând semnul pozitiv cu cel negativ, iar în centrul mesei de piatră am măsurat un cămp rotitor cu o elongaţie destul de mare, adică având o energie uşor sesizabilă de către persoanele senzitive. Câmpul rotitor, având sensul de rotaţie trigonometric, este generat de cele 12 scaune, ce au polaritatea alternativă. Se pare că, prin natura lui, câmpul energetic rotativ este cel mai benefic câmp pentru celula vie. Nu ştim câţi trecători s-au aşezat la Masa Tăcerii, pe unul din cele 12 scaune, ca să se odihnească sau să mănânce şi au conştientizat faptul că se simt mai bine şi că oboseala le-a trecut mai repede, ca de obicei. Dacă toate cele 12 scaune ar fi ocupate în acelaşi timp, fenomenul ar fi şi mai bine pus în evidenţă. Polaritatea diferită a scaunelor, indică faptul că la masă ar trebui să se aşeze alternativ o persoană de sex feminin şi apoi o persoană de sex masculin, pe scaunele corespunzătoare polarităţii lor. Chiar dacă nu este cunoscută polaritatea primului scaun, trebuie să se respecte alternanţa persoanelor de sex masculin şi a celor de sex feminin. Dacă lipseşte o persoană sau mai multe, polarităţile se păstrează prin existenţa scaunelor rămase neocupate.. Câmpul rotitor al mesei funcţionează bine dacă se păstrează alternanţa amintită.



http://3.bp.blogspot.com/-zweDU7aS0es/UF7VmJonAOI/AAAAAAAAECU/rnUAhH0rAhA/s320/aleea-scaunelor-masa-taceri-brancusi.jpg (http://3.bp.blogspot.com/-zweDU7aS0es/UF7VmJonAOI/AAAAAAAAECU/rnUAhH0rAhA/s1600/aleea-scaunelor-masa-taceri-brancusi.jpg)
Aleea Scaunelor poate funcţiona ca un câmp vibratoriu de sine stătător, aşa cum, de altfel, poate funcţiona fiecare din cele 5 elemente ale ansamblului.

Din electrostatică se ştie că orice denivelare sau un vârf de pe o suprafaţă, se încarcă cu sarcini electrice de sens opus suprafeţei pe care se află aşezată piesa respectivă. În cazul nostru, orice denivelare de pe suprafaţa pământului - deal, munte sau ori ce alt ceva- se va încărca pozitiv faţă de pământ, care este polarizat negativ. Deci fiecare scaun de pe Alee va avea o polaritate pozitivă.

Dacă aşezăm două scaune, ca să fie alături unul de altul, vom observa că unul dintre ele va avea o polaritate pozitivă, iar celălat o polaritate negativă, formând în acest fel un dipol. Dar dacă mai aşezăm un scaun lângă celelalte două, toate trei vor avea o polaritate care se va schimba după următorul program:

. scaunul nr. 1 se va încărca pozitiv timp de 45 secunde, va deveni nul timp de 45 de sec., după care iar se va încărca pozitiv timp de 45 sec., ş.a.m.d.

. scaunul nr. 2 se va încărca în acelaşi timp cu scaunul nr. 1, dar cu sarcini negative, timp de 45 sec., după care se va încărca pozitiv tot timp de 45 sec., în perioada când scaunul nr. 1 va avea câmpul nul.

. Scaunul nr. 3 va respecta polaritatea şi ciclul primului scaun.

Deci, în timp ce scaunele 1 şi 3 au o polaritate pozitivă, timp de 45 sec., scaunul din centru va avea polaritatea negativă, timp de 45 sec., iar când scaunele 1 şi 3 vor avea câmpul nul, scaunul nr. 2 va avea polaritatea pozitivă. Distanţa dintre scaune nu schimbă frecvenţa de oscilaţie, dar mărimea ei este invers proporţională cu distanţa.



Acum, dacă gândim că pe Aleea Scaunelor sunt aşezate, de o parte şi de alta a aleei, câte 5 grupuri de scaune, fiecare grup având 3 scaune, vom avea în final un câmp rotitor central, având sensul de rotaţie trigonometric - sensul spiralei vieţii. E plictisitor, nu?

Să trecem acum la Poarta Sărutului . Efectuând măsurătorile radiestezice pe centrul porţii am constatat următoarele oscilaţii :

. timp de 60 sec. va exista o polaritate pozitivă, timp de 60 sec. va exista o oscilaţie circulară, în sens trigonometric, timp de 60 sec. va avea o polaritate negativă şi timp de 60 sec. va exista iar o oscilaţie circulară în sens trigonometric, după care se va repeta ciclul de oscilaţii.


http://3.bp.blogspot.com/-RXP1dW34d_4/UF7Vy5j54GI/AAAAAAAAECc/_QYyOBMHV3w/s320/poarta-sarutului-aleea-scaunelor_9c454420a799ca.jpg (http://3.bp.blogspot.com/-RXP1dW34d_4/UF7Vy5j54GI/AAAAAAAAECc/_QYyOBMHV3w/s1600/poarta-sarutului-aleea-scaunelor_9c454420a799ca.jpg)
Mergând mai departe, ajungem la Biserica de pe Calea Eroilor care, la rândul ei, produce un câmp rotitor, având sensul trigonometric.


Ultima piesă a ansamblului este Coloana Infinitului care se compune din mai multe trunchiuri de piramidă suprapuse, cap la cap. Două trunchiuri de piramidă, ce au baza mare pusă în comun, dau o polaritate negativă, iar două trunchiuri de piramidă ce au baza mică pusă în comun, dau o polaritate pozitivă.

[Adrian Pop]

Dacă aşezăm două scaune, ca să fie alături unul de altul, vom observa că unul dintre ele va avea o polaritate pozitivă, iar celălat o polaritate negativă, formând în acest fel un dipol. Dar dacă mai aşezăm un scaun lângă celelalte două, toate trei vor avea o polaritate care se va schimba după următorul program:

. scaunul nr. 1 se va încărca pozitiv timp de 45 secunde, va deveni nul timp de 45 de sec., după care iar se va încărca pozitiv timp de 45 sec., ş.a.m.d.

. scaunul nr. 2 se va încărca în acelaşi timp cu scaunul nr. 1, dar cu sarcini negative, timp de 45 sec., după care se va încărca pozitiv tot timp de 45 sec., în perioada când scaunul nr. 1 va avea câmpul nul.

. Scaunul nr. 3 va respecta polaritatea şi ciclul primului scaun.

Deci, în timp ce scaunele 1 şi 3 au o polaritate pozitivă, timp de 45 sec., scaunul din centru va avea polaritatea negativă, timp de 45 sec., iar când scaunele 1 şi 3 vor avea câmpul nul, scaunul nr. 2 va avea polaritatea pozitivă. Distanţa dintre scaune nu schimbă frecvenţa de oscilaţie, dar mărimea ei este invers proporţională cu distanţa.



Acum, dacă gândim că pe Aleea Scaunelor sunt aşezate, de o parte şi de alta a aleei, câte 5 grupuri de scaune, fiecare grup având 3 scaune, vom avea în final un câmp rotitor central, având sensul de rotaţie trigonometric - sensul spiralei vieţii. E plictisitor, nu?

Să trecem acum la Poarta Sărutului . Efectuând măsurătorile radiestezice pe centrul porţii am constatat următoarele oscilaţii :

. timp de 60 sec. va exista o polaritate pozitivă, timp de 60 sec. va exista o oscilaţie circulară, în sens trigonometric, timp de 60 sec. va avea o polaritate negativă şi timp de 60 sec. va exista iar o oscilaţie circulară în sens trigonometric, după care se va repeta ciclul de oscilaţii.


http://3.bp.blogspot.com/-RXP1dW34d_4/UF7Vy5j54GI/AAAAAAAAECc/_QYyOBMHV3w/s320/poarta-sarutului-aleea-scaunelor_9c454420a799ca.jpg (http://3.bp.blogspot.com/-RXP1dW34d_4/UF7Vy5j54GI/AAAAAAAAECc/_QYyOBMHV3w/s1600/poarta-sarutului-aleea-scaunelor_9c454420a799ca.jpg)
Mergând mai departe, ajungem la Biserica de pe Calea Eroilor care, la rândul ei, produce un câmp rotitor, având sensul trigonometric.


Ultima piesă a ansamblului este Coloana Infinitului care se compune din mai multe trunchiuri de piramidă suprapuse, cap la cap. Două trunchiuri de piramidă, ce au baza mare pusă în comun, dau o polaritate negativă, iar două trunchiuri de piramidă ce au baza mică pusă în comun, dau o polaritate pozitivă.



În spaţiu, Coloana fiind alcătuită din module de trunchiuri de piramidă, ce formează nişte clepsidre, suprapuse cap la cap, va avea polarităţi alternative de-a lungul ei iar, la capul coloanei, câmpul energetic va fi nul. Să observăm că Coloana este alcătuită dintr-un număr de 17 clepsidre.



Prin executarea de telemăsurători am constatat că deasupra Coloanei, la distanţa de un modul (1,80 m), apare un cămp rotitor de valoare mică, ca rezultantă a suprapunerii tuturor modulelor.



Integrând Coloana în ansamblu, va apare în vârful Coloanei o oscilaţie circulară în sens trigonometric de elongaţie mare, care porneşte din capul Coloanei, ca un fascicol ce se duce până la distanţe foarte mari, păstrându-şi dimensiunile, asemeni unei raze laser.



După cum am văzut, fiecare piesă luată separat, are o acţiune vibratorie specifică, personală, în spaţiul în care se află. Aceasta este un lucru firesc, dacă ne gândim că fiecare dintre elemente desenează în spaţiu câte un simbol universal, simbol care nu este altceva decât o cheie, prin care se obţine accesul într-o lume tangibilă doar cu simţurile interioare.



http://2.bp.blogspot.com/-ZeR0_Hq1Xnk/UF7WI7HrOWI/AAAAAAAAECk/P2QK4CKa9Y0/s320/coloana_infinitului_by_magic_photos-d32uuss.jpg (http://2.bp.blogspot.com/-ZeR0_Hq1Xnk/UF7WI7HrOWI/AAAAAAAAECk/P2QK4CKa9Y0/s1600/coloana_infinitului_by_magic_photos-d32uuss.jpg)
Dar ceea ce ni s-a părut tulburător, a fost modul în care Brâncuşi, sculptorul esenţei, a închegat ansamblul, ordonând energiile după o Lege Universală, pe care numai intuiţia i-o putea releva, obţinând efecte care ţin de taină şi miracol.

De altfel, când a plecat la Paris, după ce-a terminat Coloana, a spus locuitorilor şi notabilităţilor oraşului că "habar n-aveţi ce vă las eu aici". Şi a avut dreptate.

În epoca în care Brâncuşi a trăit şi şi-a desfăşurat activitatea se ştiau prea puţine lucruri despre televiziune şi microunde, iar despre sculptor nu avem informaţii cum că ar fi avut noţiuni de electronică.



Şi totuşi dacă privim desenul de mai jos vom observa că întregul Complex de la Târgu-Jiu funcţionează ca un emiţător de microunde, în careMasa Tăcerii poate fi comparată cu o sursă de emisie de electroni, Aleea Scaunelor poate fi gândită ca un tun electronic accelerator de particule,Poarta Sărutului ca un modulator, Biserica jucând rolul unui amplificator puternic şi, în fine, Coloana Infinitului ca o antenă cu ghiduri de unde rezonatoare. Să fie o pură intâmplare? Un electronist poate recunoaşte cu uşurinţă toate acestea şi poate confirma această realitate.

Lipsea din acest ansamblu acea piesă pe care electroniştii o numesc reflector şi spre surprinderea noastră am găsit-o. Ea a fost gândită şi realizată de Brâncuşi, dar ea fost aşezată la locul ei, după ce el a plecat din acest plan fizic, de către un locuitor al oraşului, acolo unde aceeaşiintuiţie-călăuză a omului l-a îndemnat şi unde era chiar locul ei firesc să stea, funcţional.

Este vorba de ceea ce noi numim Masa Singuratică şi care se află astăzi în spatele Coloanei, la câteva sute de metri, jucând rolul de reflector.

Întâmplare?. Providenţă?. De fapt nimic nu este întâmplător.



http://3.bp.blogspot.com/-gkE5a9AhIG4/UF7WVSRoxgI/AAAAAAAAECs/EMndaYMDQD8/s320/coloana-infinitului-1_9632dbbab8bc43.jpg (http://3.bp.blogspot.com/-gkE5a9AhIG4/UF7WVSRoxgI/AAAAAAAAECs/EMndaYMDQD8/s1600/coloana-infinitului-1_9632dbbab8bc43.jpg)
Limbajul simbolistic, care este un limbaj universal, reprezintă chintesenţa Înţelepciunii. Plecând de la un simbol este posibil să regăseşti ideile, adevărurile pe care el le reprezintă. Iată de ce, aceia care practică contemplaţia pot, privind un simbol, să se ridice până în planul cauzal, în lumea arhetipurilor şi astfel să aibe acces la o lume întreagă de idei şi imagini care se nasc natural în jurul acelui simbol. Lumea simbolurilor este lumea vieţii şi pentru a descifra taina vieţii trebuie să lucrezi cu simbolurile.

[Adrian Pop]

Brâncuşi a fost un iniţiat, cunoştea valoarea de aur pur a simbolurilor şi opera cu ele în lumea noastră fizică. Aşa cum natura reuşeşte să rezume, într-o singură sămânţă, un arbore întreg cu: rădăcină, tulpină, ramuri, frunze, flori, puterea lui de a creşte şi de a rodi mai departe, tot aşa, Brâncuşi a sintetizat în opera sa o întreagă ştiinţă ezoterică, acea ştiinţă divină a Vieţii şi a Universului. Fiecare sculptură a sa este o sămânţă care poate rodi în cel care o priveşte, un arbore magnific - Arborele Vieţii. De altfel, ghidul lui spiritual care îl îndruma din astral a fost Milarepa, după cum singur a afirmat.



Fiecare sculptură a sa este capabilă să te facă să înţelegi "tâlcul adevărat al lucrurilor", cum singur obişnuia să spună, căci fără esenţă nimic nu poate dăinui.

Să analizăm acum, din punct de vedere simbolistic, mai întâi fiecare element al ansamblului, aşa cum am făcut-o radiestezic şi apoi să contemplăm întregul.

Gânditorii tuturor timpurilor au căutat, prin meditaţie, să afle simbolul Universului, ca viziune sintetică, care să permită să fie perceput în unitatea sa. Acest simbol, confirmat de întreaga tradiţie, este cercul cu centrul său. Cercul, este deci simbolul Universului, iar centrul reprezintă Forţa Creatoare, Fiinţa Supremă care îl animă şi îl susţine.

Aşa dar Masa Tăcerii, este simbolul Creatorului şi al Creaţiei Sale, este Simbolul celui care vorbeşte în Tăcere. Cercul, format din cele 12 scaune, reprezintă Sufletul, Creaţia Manifestată care se hrăneşte din punctul Central -masa din piatră-, Spiritul.



http://1.bp.blogspot.com/-AWHXkq6Ebbo/UF7Wqnvs_7I/AAAAAAAAEC0/oXDmnvdL8vg/s320/coloana-infinitului.gif (http://1.bp.blogspot.com/-AWHXkq6Ebbo/UF7Wqnvs_7I/AAAAAAAAEC0/oXDmnvdL8vg/s1600/coloana-infinitului.gif)
Masa Tăcerii te invită la o Cină de Taină, ritual sacru în care fiinţa poate să se nască din nou, în Spirit şi Duh, în limbaj Christic.

Poarta Sărutului este tot simbol al Divinităţii, dar la o altă dimensiune. Aici ne mişcăm într-un nivel vibratoriu mai subtil, al Sferei, un spaţiu a cărei a treia dimensiune este Profunzimea. Este un alt limbaj mărturisind despre acelaşi unic Adevăr. Poarta Sărutului este poarta care duce spre Împărăţie, filtrul iubirii desăvârşite, a Iubirii Călăuză, cea care este Lumina pe Cărare - Aleea Scaunelor.

Ca să poţi face saltul către Spirit ai nevoie de graţie, de Har.

Putem constata cu uşurinţă că ansamblul monumental, aşa cum a fost gândit şi realizat de Brâncuşi, conţine două lasere. Un laser orizontal, cu axul format din Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Biserica şi Masa Singuratică - care alcătuieşte laserul inferior şi Coloana Infinitului, care are forma verticală şi formează laserul superior. Important este să ştii să treci dela linia orizontală la cea verticală, de la materie la spirit. Iată transformarea pe care ansamblul, aşa cum l-a conceput Brâncuşi, o operează în structura intimă, subtilă a persoanei care îl parcurge pe jos de la un capăt la celălalt.

Sublimarea grosierului în subtil, a întunericului în lumină, a letargiei în zbor, este darul pe care Brâncuşi l-a lăsat urmaşilor săi. Brâncuşi a fost un Vindecător prin Opera lui.

[Adrian Pop]

Puteţi încerca singuri această experienţă parcurgând, acum avizaţi, ansamblul de la Masa Tăcerii către Coloană, ca şi cum aţi face o meditaţie.

Porniţi de la Masa Tăcerii în pas lent, ritmat, observându-vă doar respiraţia. Lăsaţi privirea să mângâie, pe măsură ce înaintaţi, fiecare element al ansamblului. O să sesizaţi că privirea vă este purtată de la un registru la altul, într-un mod firesc, natural: de la registrul cel mai de jos - Masa şi Aleea Scaunelor, urcă apoi în al doilea registru pe care îl marchează Poarta Sărutului, pentru ca, în final, să ţâşnească pur şi simplu către Înaltul Înaltului, fiind purtată către lumina bolţii fără margini, de către spirala Coloanei.

În timp ce privirea voastră se va înălţa tot mai sus, fantastica energie care somnolează la baza coloanei vertebrale va începe să urce blând, dulce către centrul energetic din creştetul capului.

Brâncuşi, prin tot ceea ce a creeat, dovedeşte că a fost un Învăţător autentic.



http://3.bp.blogspot.com/-TzM9O6kFo2w/UF7W0WJS9yI/AAAAAAAAEC8/wzGBoVd_DaA/s320/aleea+scaunelor.jpg (http://3.bp.blogspot.com/-TzM9O6kFo2w/UF7W0WJS9yI/AAAAAAAAEC8/wzGBoVd_DaA/s1600/aleea+scaunelor.jpg)
El reuşeşte să conducă cu o mână sigură pe cel care parcurge ansamblul, indiferent de nivelul spiritual la care a ajuns, iar procesul trezirii are loc firesc, natural, asemeni înfloririi unui boboc de floare.

Cei care caută să evoluieze pe toate cele trei planuri de existenţă: - fizic, spiritual, divin, cei care caută iubirea, înţelepciunea, adevărul, cei care caută forţa şi fericirea, trebuie să ştie că nu vor putea găsi toate acestea, decât dacă vor merge într-o singură direcţie, de la obscur la lumină, de la jos la înalt, de la tăcere la cântecul sferelor.

Acestea ne învaţă creaţia lui Brâncuşi, aceasta este sămânţa divină pe care mâna sculptorului o sădeşte în inima celor care parcurg acest ansamblu, chiar dacă puţini conştientizează fenomenul. Lucrul se face în taină, profund şi precis.

Brâncuşi ne învaţă să găsim vârful muntelui, să vibrăm la unison cu acest vârf, căci momentul în care vom realiza aceasta, forţele extraordinare, latente, potenţiale care ni s-au dat prin naştere, vor putea face miracole în viaţa noastră.

Brâncuşi este un vindecător spiritual. Simbolurile dăltuite de el, activează în cei care le privesc, planurile profunde, intime, eliberând energiile blocate, ridicând calitatea conştiinţei şi a iubirii necondiţionate. Ca orice vindecător - iniţiat, Brâncuşi a luat în consideraţie aspectele multidimensionale ale omului, urmărind trezirea lui spirituală cu implicaţiile binecuvântate, care decurg de aici: regăsire, armonizare, reîntregire. Sculpturile lui îndumnezeiesc Omul prin bucuria pe care o trezeşte în cel care le priveşte.



http://4.bp.blogspot.com/-uEhaIvuDCoc/UF7XDgpzohI/AAAAAAAAEDE/m0wNJ6ASr20/s320/coloana_infinitului3.jpg (http://4.bp.blogspot.com/-uEhaIvuDCoc/UF7XDgpzohI/AAAAAAAAEDE/m0wNJ6ASr20/s1600/coloana_infinitului3.jpg)
"Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor", spunea el şi ce altceva poate însemna Bucuria, dacă nu îndumnezeire, adică armonia trăită pe toate planurile?

[Adrian Pop]

Dincolo de formă, sculpturile lui Brâncuşi sunt lacrimi de bucurie, pe care acesta le lasă să cadă continuu peste sufletul celui care ştie să vadă. Este omagiul pe care maestrul îl aduce pământului sfânt din lutul căruia, cândva, într-un an solar şi unic, cântecul lui de Om s-a născut.
Sursa articol:

Paul Duta, Ph.D.
Senior Scientific Researcher
Romanian Diplomatic Institute

[Adrian Pop]

http://www.citatepedia.info/images/arta/constantin_brancusi_arta_3177.jpg

[Adrian Pop]

Coloana Infinitului Iubirii (http://pasiprinsuflet.wordpress.com/2010/03/16/coloana-infinitului-iubirii/) 16 Mar (http://pasiprinsuflet.wordpress.com/2010/03/16/coloana-infinitului-iubirii/) Dragi prieteni, nu mă aşteptam să postez atât de curând pe blog un material scris de o altă persoană. Dar, nimic întâmplător… astăzi primesc un minunat articol despre Brâncuşi. Se pare că a fost să fie ca, Cuvintele de Lumină să se îmbine firesc într-o Coloană de Iubire a Infinitului.
http://pasiprinsuflet.files.wordpress.com/2010/03/brancusi_selfportrait_33_341.jpg?w=317&h=498 (http://pasiprinsuflet.files.wordpress.com/2010/03/brancusi_selfportrait_33_341.jpg)
Ghidul său spiritual care l-a îndrumat din planul astral a fost marele yoghin tibetan Milarepa
Cine nu a auzit de Constantin Brâncuşi? Genialul sculptor şi opera lui sunt parte din tezaurul naţional. Ne reprezintă cu succes peste hotare. Sculpturile sale se află expuse în muzee din întreaga lume, iar numele lui este onorat şi cinstit peste tot. Câţi dintre dumneavoastră ştiaţi însă că Brâncuşi a practicat Yoga?
Brâncuşi a urmat, întreaga sa viaţă, o practică spirituală perseverentă. Ghidul său spiritual a fost marele yoghin tibetan Milarepa, care îl îndruma din planul astral. Mai presus însă de propriile sale mărturisiri, în ceea ce priveşte practica Yoga stă mărturie însăşi opera sa. Cunoştinţele esoterice, cum ar fi folosirea proporţiei numărului de aur, sintetizate în creaţiile sale geniale, demonstrează fără echivoc faptul că Brâncuşi a fost un iniţiat.
Milarepa, yoghinul poet
E drept că nu toate lucrările despre Brâncuşi includ şi aceste aspecte legate de practica sa spirituală. Dar apropiaţii sculptorului au relatat în diferite ocazii atât despre faptul că el practica yoga, cât şi despre influenţa pe care spiritualitatea orientală a avut-o asupra creaţiilor acestuia. Şi Mircea Eliade vorbeşte în mai multe rânduri despre fascinaţia lui Brâncuşi pentru Milarepa. Unii dintre prietenii lui apropiaţi din ultima parte a vieţii relatează că Brâncuşi ştia pe de rost viaţa lui Milarepa, ghidul său spiritual, cu care comunica în astral. Supranumit şi „Milarepa din Montparnasse”, (Montparnasse este cartierul parizian unde Brâncuşi îşi avea atelierul) Brâncuşi însuşi devenise o legendă, iar în prezenţa lui se aşternea o misterioasă linişte de început de lume.
Cum l-a „întâlnit” Brâncuşi pe Milarepa? Se spune că în timp ce călătorea pe jos de la Bucureşti spre Paris, în 1903-1904, Brâncuşi a primit cadou de la un elveţian cartea „Milarepa: Ses crimes, ses épreuves, son nirvana” – Milarepa: crimele sale, încercările, eliberarea spirituală. Odată ajuns în Paris, a uitat cartea pe un raft. Într-o zi, în timp ce era furat de gânduri şi frământat de întrebări existenţiale, s-a ciocnit de mobila din cameră. Atunci o carte i-a picat drept în cap. A fost momentul care i-a transformat întreaga existenţă. Cartea conţinea autobiografia lui Milarepa şi celebrele sale imnuri spirituale.
Milarepa (1025-1135) este un personaj extrem de iubit şi admirat în Tibet. Povestea vieţii sale este una dintre cărţile tibetane cele mai cunoscute. Remarcabil în viaţa lui Milarepa este că, deşi a pornit într-o direcţie greşită – a practicat magia neagră şi a făcut mult rău, chiar a omorât oameni – a reuşit printr-un efort uriaş să atingă eliberarea supremă în aceiaşi viaţă. Acceptat ca discipol de un mare maestru (Marpa Traducătorul), Milarepa a urmat o asceză extrem de severă pentru a compensa faptele rele şi a atinge starea de iluminare spirituală. Milarepa şi-a câştigat renumele nu doar datorită realizărilor sale spirituale, ci şi a numeroaselor cânturi spirituale pe care le-a compus cu scopul de a ajuta fiinţele umane să acceadă cât mai repede la starea de eliberare spirituală. Ghidul spiritual al lui Brâncuşi a fost un artist care şi-a transpus înţelepciunea în poeme de o neasemuită frumuseţe.
Practica spirituală
În ce priveşte practica sa spirituală, Brâncuşi vorbeşte despre două etape distincte în viaţa sa: una de tinereţe şi una spre sfârşitul vieţii sale. Astfel, din cartea „Sfântul din Montparnasse” de Peter Neagoe aflăm că la scurt timp după ce a ajuns la Paris, Brâncuşi a început practica procedeelor de hatha yoga. Ultimii ani de viaţă au fost dedicaţi unei practici mistico-creştine, isihaste, despre care se vorbeşte în cartea lui Tretie Paleolog, „De vorbă cu Brâncuşi despre ”.
O tehnică de meditaţie iubită de Brâncuşi este „exerciţiul de respiraţie rostind ritmic cuvântul sacru OM” (mai exact este vorba de mantra AUM, cunoscută în tradiţia spirituală indiană şi asimilată cu Logosul Divin). Iată de pildă cum o învăţa pe prietena sa Eileen Lane: „Gândeşte-te la cuvântul sacru AUM… E un cuvânt care se identifică cu ceea ce numim Dumnezeu. Imaginează-ţi cuvântul sacru AUM ca fiind lumina atotputernică, dragostea atotcuprinzătoare, ritmul cosmic, creativitate mereu prezentă, cunoaştere nelimitată. Consideră-l treapta cea mai înaltă pe care o va atinge conştiinţa noastră. Această stare poate fi atinsă numai îndepărtând din minte gândurile rătăcitoare, dorinţa neclară, stânjeneala. Asemenea celorlalte lucruri de preţ, eliberarea nu poate fi obţinută fără efort.”
http://pasiprinsuflet.files.wordpress.com/2010/03/3358_lg.jpg?w=282&h=300 (http://pasiprinsuflet.files.wordpress.com/2010/03/3358_lg.jpg)
Influenţele orientale
Lumea orientală a exercitat întotdeauna asupra sa o fascinaţie profundă. Ajuns la Paris, Brâncuşi a frecventat cu asiduitate muzeele, printre care şi muzeul Guimet, în care era fascinat de piesele orientale. El a studiat de altfel arta Asiei de sud-est şi pe cea a Indiei, cu statuile specifice de bronz lustruit. A găsit în gândirea simbolică orientală, la fel ca şi în folclorul românesc, acele sensuri profunde care stau la temelia gândirii arhaice a popoarelor.
Fondatorul modernismului în sculptură a fost de fapt un tradiţionalist al artelor sacre şi unul dintre puţinii artişti care au menţinut principiile a ceea ce se numeşte artă sacră. Originalitatea sa constă în a merge până la origini, până la sufletul cel misterios al lucrurilor: „Ne regăsim cu toţii la sfârşitul unei mari epoci şi este necesar să ne reîntoarcem la începutul tuturor lucrurilor şi să regăsim ceea ce s-a pierdut”, scria marele artist.
Meditaţia yoghină i-a permis accesul la esenţe
Yoga, „Calea Infinitului Divin” sau „Calea către Infinit” are ca scop ultim revelarea directă, efectivă a Realităţii Divine, sau cu alte cuvinte, realizarea unui contact continuu, conştient, cu Cauza Primordială Supremă, care este Dumnezeu Tatăl.
Yoga a fost pentru Brâncuşi calea care l-a condus către esenţe, meditaţia yoghină l-a făcut să se întoarcă la simbol, pe care apoi l-a transpus în opera sa. „Funcţia artistului rămâne aceea de a descifra semnele ascunse ale naturii şi de a interpreta misterele Universului”, pentru cei pregătiţi să le „vadă”. „Nu căutaţi forme secrete sau mistere. Ceea ce vă dau este bucurie curată. Contemplaţi lucrările mele până le vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut.”
Pentru Brâncuşi a sculpta însemna a crea, în deplină meditaţie şi concentrare, în linişte şi detaşare, într-o deplină comuniune cu Natura: „Când creezi, trebuie să te confunzi cu Universul şi cu elementele sale…” Aceasta reflectă dorinţa sa de a trăi direct acea realitate sacră prezentă atât în lumea exterioară omului cât mai ales în el însuşi: „Arta nu înseamnă o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată, poate singura realitate adevărată.” „Vrem întotdeauna să înţelegem ceva. Însă nu este nimic de înţeles. Tot ceea ce puteţi contempla aici, în Atelier, are un singur merit: că este trăit…”
Arta şi meditaţia au aceeaşi natură
Atât arta iniţiatică, cât şi meditaţia yoghină sunt stări creatoare ale conştiinţei umane. Ele par a fi îndreptate în direcţii diferite: arta către domeniul manifestării sensibile, exterioare, meditaţia către integrarea interioară a formelor şi impresiilor simţurilor. Totuşi, arta şi meditaţia se compensează, se întrepătrund şi se creează astfel una pe cealaltă. Întotdeauna când spiritualitatea este o forţă vie, ea îşi găseşte o expresie naturală, firească şi spontană în artă; de fapt ea însăşi devine o artă, aşa cum şi arta în cele mai înalte expresii ale ei, devine o cale spirituală.
Toate sculpturile lui Brâncuşi sunt invitaţii la meditaţie, sunt opere filozofice turnate în bronz sau şlefuite în piatră. „Statuile mele sunt ocaziuni ale meditaţiei. Templele şi bisericile au fost şi au rămas întotdeauna lăcaşuri ale meditaţiei.”
Ansamblul de la Târgu Jiu – un spaţiu al meditaţiei
Un „lăcaş” al meditaţiei îl reprezintă şi Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu. Formele simbolice desenate în spaţiu de elementele ansamblului au fost aranjate de către sculptor într-o anumită ordine. Aceasta contribuie la transformarea lor în chei tainice către lumea subtilă a energiilor. Trecătorii care se aşează la Masa Tăcerii, pe unul din cele 12 scaune, pot conştientiza faptul că se simt mai bine şi că oboseala le trece mai repede decât de obicei. Iar efectul produs de Ansamblul de la Târgu Jiu în fiinţa celui care îl parcurge pe jos de la un capăt la celălalt, într-o stare meditativă, este unul de sublimare a energiilor şi de transcendere a realităţii obişnuite.
http://pasiprinsuflet.files.wordpress.com/2010/03/masa-tacerii-brancusi.jpg?w=490 (http://pasiprinsuflet.files.wordpress.com/2010/03/masa-tacerii-brancusi.jpg)
Traseul poate fi parcurs pornind de la Masa Tăcerii, în pas lent, ritmat, conştientizând respiraţia. Cei care au curiozitatea să încerce vor sesiza că privirea le este purtată de la un nivel la altul, într-un mod firesc, natural. Iar energiile urcă de la nivelul cel mai de jos, Masa şi Aleea Scaunelor, spre al doilea, marcat de Poarta Sărutului, pentru ca, în final, să ţâşnească pur si simplu către înalt, purtate de către spirala Coloanei în acelaşi timp cu privirea care se înalţă tot mai sus. „Arta nu ridică oamenii deasupra lor, ci în ei înşişi.” spunea Brâncuşi.
Ansamblul de la Târgu Jiu, numit de Brâncuşi „Calea Sufletelor Eroilor”, reprezintă un drum simbolic de reîntoarcere a eroilor gorjeni – prin jertfa lor de sine pentru ţară şi credinţă – la Dumnezeu. Iar într-un sens mai larg, această reîntoarcere evolutivă – deci cu sens pozitiv, de recuperare – este o „cale eroică” pentru orice om care simte imperios nevoia de a-şi întâlni Creatorul, o cale de reîntoarcere spre Divin şi în acelaşi timp de recuperare a stării paradisiace a începutului şi a unităţii primordiale.
Coloana Infinitului – expresie a aspiraţiei lui Brâncuşi către Dumnezeu
Una din cele mai admirabile sculpturi ale secolului trecut, austeră şi perfect echilibrată, Coloana Infinitului, este opera principală a lui Brâncuşi, iar mesajul spiritual pe care aceasta îl transmite reiese cu claritate din cuvintele sculptorului:
• „Realitatea pe care Stâlpul – laolaltă cu celelalte două semne de piatră ale mele – o întrupează este avântul, conştiinţa nunţii ce o sărbătorim cu nesfârşitul univers, dorul ce-i însufleţeşte pe eroi spre absolut.”
• „Acesta este mesajul Stâlpului meu, străjuit de Masă şi de Poartă…Să arzi ca o flacără…Să te prefaci în fulger legând cerul cu pământul.”
• „Oare ritmul său lăuntric, din clepsidră în clepsidră, nu înfăţişează oare şi nenumăratele pulsaţii ale universurilor, care necontenit explodează şi se contractă?” „Nu mai sunt al lumii acesteia; sunt departe de mine însămi, desprins de propriul meu trup. Mă aflu printre lucrurile esenţiale.”
Valoarea artistică a operelor lui Brâncuşi e dată de valoarea lor spirituală. Nu subiectul operei de artă decide valoarea acesteia; mai curând aceasta este dată de inspiraţie, de spontaneitatea experienţei interioare care a dus la crearea ei şi pe care ea o trezeşte şi o reproduce în cel care o contemplă.
Inspiraţia lui Brâncuşi a fost în primul rând una spirituală: „Contemplaţi lucrările mele până le vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut.” Iar eternitatea era conţinută în timpul prezent: „Nu îmi doresc să fiu la modă. Tot ceea ce este la modă, dispare apoi odată cu moda…Nu contează dacă, din contră, munca ta este contestată în prezent. Pentru că atunci când într-un final va fi înţeleasă, ea va exista în eternitate.”
„Sculptez zborul”
Artist conştient de misiunea sa – „Ceea ce fac eu astăzi, mi-a fost dat să fac. Căci am venit pe lume cu o misiune” – Constantin Brâncuşi a făcut din artă un instrument de căutare şi reprezentare a sacrului. El revelează, prin ideile esenţiale exprimate în operele sale, dimensiunea sacră a realităţii: „… reală este esenţa lucrurilor, nu forma lor exterioară.” „Odată ajuns la simplitate.. .eşti foarte aproape de adevăratul înţeles al lucrurilor.”
Pentru el abstractul era un limbaj prin care exprima realităţi obiective: „Cei care consideră lucrările mele ca fiind abstracte sunt nişte proşti; ceea ce ei cred că este abstract este tot ce poate fi mai realist, căci realul nu înseamnă formă exterioară, ci idee: esenţa lucrurilor.”
O temă care ocupă un loc privilegiat în opera sa este cea a păsării, a zborului. Prima lucrare din acest ciclu este Măiastra (1912), o lucrare în bronz al cărei nume este dat de o pasăre miraculoasă din legendele populare româneşti. În 1919, Brâncuşi creează Pasărea în spaţiu, o lucrare în bronz şlefuit, în forma de elipsă, care redă esenţa zborului. El spunea „…Nu sculptez păsări, ci zborul.”
Templul de la Indore
Proiectul templului buddhist de la Indore, l-a dus pe Brâncuşi în 1937 pe pământul Indiei. În proiectul templului din Indore, formele plastice propuse de Brâncuşi, multe din ele inspirate din folclorul românesc, erau în perfectă concordanţă cu tradiţia sacră a arhitecturii indiene.
Maharajahul din Indore, care cumpărase deja trei Păsări în spaţiu, una din bronz, una din marmură albă şi una din marmură neagră, îi cere în 1933 să realizeze un Templu al Meditaţiei în care acestea să fie amplasate: „un templu de doisprezece pe doisprezece, căzut din cer, fără uşi şi ferestre, cu o singură intrare subterană, un templu al meditaţiei, deschis pentru toţi, dar în acelaşi timp numai unuia. În interior să fie o oglindă pătrată de apă, cu cele trei Păsări pe trei laturi şi o statuie înaltă din stejar, Spiritul lui Buddha, tot de Brâncuşi, pe cea de a patra şi într-aşa fel aşezate încât Pasărea de aur să fie lovită din plin de lumina soarelui de amiază pătrunsă prin deschizătura circulară a plafonului, într-o zi sfântă din an.”
Îmbolnăvirea gravă a suveranului, conjugată cu o criză economică şi politică a ţării, a împiedicat executarea proiectului.
Numărul de aur
“Prin artă te vei detaşa de tine însuţi. Iar măsura şi numărul de aur te vor apropia de absolut”, esenţializa Brâncuşi munca sa de-o viaţă. Numărul de aur este secretul operei lui Brâncuşi. Cei care au lucrat cu el povestesc că sculptorul făcea el însuşi calculele întotdeauna. Explica uneori că numărul este legat de Dumnezeu. De fapt, se referea la misterul numărului de aur. După moartea sa operele sale au fost măsurate şi cântărite cu precizie. Concluziile la care au ajuns cercetătorii lucrărilor sale au fost că acestea au la bază proporţia acestui număr.
„Numărul de Aur este Numărul cel tainic după care au fost alcătuite toate speciile ce au viaţă, care au apărut în ape, pe pământ şi în aer. El este acelaşi cu Numărul fundamental (φ) după care a fost alcătuit omul şi este acelaşi cu Numărul Graţiei şi Iubirii şi cu Numărul mântuirii şi renaşterii finale în Duh. Acest Număr de Aur (φ) este esenţa cea tainică a iubirii eterne. El este totodată expresia Ordinii universale şi a Legii divine a Iubirii, Ordine şi Lege care există şi acum şi va exista mereu, exprimând în veşnicie frumuseţea, măreţia şi puterea fără de sfârşit a lui Dumnezeu”, spune profetul Jakob Lorber, umilul scrib al lui Dumnezeu.
Yoga a fost modalitatea prin care Brâncuşi a desluşit această mare taină a manifestării, creată după un număr care conţine secretul armoniei şi frumuseţii diverselor forme care există. Opera sa este mărturie a valorii şi a autenticităţii practicii sale spirituale. Aşa cum spune şi celebrul dicton yoghin: „Practica îl face pe maestru”.
Arta autentică este o manifestare a frumuseţii, a armoniei, a bucuriei
Frumosul autentic este în acelaşi timp sensul autentic, stabilind o intimă legătură a omului, nu numai cu lumea în care trăieşte ci şi cu ceva care trece de existenţa sa momentană ca fiinţă individuală: „Raţiunea de fi a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile Lumii.” Frumosul este chipul adevărului. Pentru a ajunge la el este nevoie de umilinţă şi de curaj: „Există un sens în orice lucru. Pentru a-l atinge trebuie să te lepezi de tine însuţi.” El mai este caracterizat de simplitate şi puritate: „Simplitatea nu este un scop în artă, însă ajungi la simplitate fără să vrei, apropiindu-te de sensul cel real al lucrurilor.”
Armonia şi echilibrul sunt alte caracteristici ale artei autentice: „Frumosul este echilibrul absolut.” Iar ceea ce Brâncuşi spunea despre cei care receptează arta este cu atât mai mult valabil pentru cei care o creează: „Cei care şi-au păstrat în suflet armonia care există în toate lucrurile, vor înţelege foarte uşor arta modernă, pentru că sufletele lor vibrează la unison cu legile naturii.” Aceasta duce la integrarea naturală a operelor de artă în realitatea înconjurătoare: „Aş vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi monumente născute din pământ, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut, dar toată lumea să simtă necesitatea şi prietenia lor, ca pe ceva ce face parte din sufletul Naturii…”
Arta, ca şi spiritualitatea autentică, hrăneşte fiinţa umană şi îi aduce bucurie. „Sunt un yoghin care cântă de bucurie şi care nu doreşte o bucurie mai mare ca aceasta” spunea Milarepa. Iar Brâncuşi: „Nu cred în suferinţa creatoare.” „Arta ar trebui să fie numai bucurie!… De aceea, nu există “artişti”, ci numai oameni care simt nevoia să lucreze întru bucurie! Să cânte asemenea păsărilor! ” „Plăcerea cu care lucrează artistul este însăşi inima artei sale. Fără inimă nu există arta! Şi cea dintâi condiţie este să îţi placă ţie, să îndrăgeşti şi să iubeşti fierbinte ceea ce faci. Să fie bucuria ta. Iar prin bucuria ta să oferi bucurie şi celorlalţi.”
scris de Melania Radu
octombrie 2009

[Adrian Pop]

CODUL LUI BRÂNCUŞI. Către cine trimit simbolurile din opera plasticianului (P) Vrei GRATUIT 5 EUR? Intra aici... (http://ringieradro.hit.gemius.pl/hitredir/id=.KGVfPBIkbJmPhVeJIkMXHXofQUB_e_GIqfD3VrQ72L.n7/stparam=wbqlimpiis/fastid=gstxdqujpkmyycdwbcnxaqcjgtmf/sarg=0000000F272D9A24/url=http://www.remiroyal.ro/1-5777-12420-454-105254)

Autor: Marian Păvălaşc (http://www.evz.ro/de-acelasi-autor/autor/marian-pavalasc.html)
Asemenea lui Pitagora şi Leonardo da Vinci, Constantin Brăncuşi considera că în geometrie se ascunde secretul lumii. Era un adept al numărului de aur, care ar sta la baza vieţii. Operele sale din Târgiu Jiu ascund secretul nemuririi, aşa cum îl vedea artistul
http://www.evz.ro/typo3temp/pics/98ba23b00a4e0fbd22809277232a24d5_3afdf3c5c6.jpg (http://www.evz.ro/typo3temp/pics/98ba23b00a4e0fbd22809277232a24d5_b00023ec10.jpg)
Sculptorul născut în satul gorjean Hobiţa, şi-a clădit toată opera în cel mai mare secret, niciodată nu explicat-o pe larg. În schimb şi-a manifestat credinţa că generaţiile următoare îi vor înţelege creaţia.
"Aceluia care nu găseşte cheia, eu nu am cum să i-o ofer" este una dintre mărturisirile celebrului sculptor. Cercetătorul Gyorgy Tozser ne-a propus să urmăm indiciile lăsate de artist. Călăuziţi de sfaturile sale, de lucrările celorlaţi cercetători ai operei şi vieţii plasticianului, dar şi de alt scrieri istorice am încercat să "descoasem" din secretele geniului lui Brăncuşi.


“Nici nu ştiţi ce vă las aici”
La inaugurarea "Coloanei infinite", întrebat de ce nu a pus ceva în vârful lucrării, un soldat sau un vultur, Brâncuşi replică cu o ironie fină. “Vă rog să mă scuzaţi, dar e imposibil. Eu nu pot vedea în vârful coloanei mele niciun soldat şi niciun fel de pasăre . Nu ştiţi ce vă las eu vouă aici.”
Acest citat a oferit impulsul cercetătorilor care consideră că artistul şi-a clădit întreaga operă pe seama unor simboluri ascunse pe care doar cei iniţiaţi le pot înţelege. “Eu cred că dacă scriitorul Dan Brown, cel care a scris celebru Cod al lui da Vinci i-ar fi cunoscut bine opera sclulptorului nu ar fi mai scris niciodată cartea Codul lui Da Vinci, ci ar fi scris lucrarea Codul lui Brâncuşi. Întreaga operă a sa este realizată pe simboluri”, susţine sigur pe el Tozser.
Şi-a construit opera în baza proporţiei divine
Misterele din jurul operei lui Brâncuşi se bazează pe faptul că la o analiză a lucrărilor sale, acestea sunt create în jurul numărul PHI, considerat numărul de aur, numărul divin sau raportul care dă proporţia divină. PHI este unul dintre numerele considerate magice de matematicieni și artiști pentru că redă proporţia după care ar fi construit universul şi este totodată o "mască" a frumuseţii de orice fel.
Cunoscut și ca seria lui Fibonaccci, aceste este numărul 1,618034 (utilizat mai des în forma sa scurtă de 1,618). Adevărul este că fauna, plantele, corpul uman şi apoi construcţii arhitecturale ca Marea Piramidă din Egipt şi catedrala Notre Dame din Paris respectă, întâmplător sau nu, această proporţie de aur.
Cel mai uşor de înţeles este privind Omul vitruvian al lui Leonardo da Vinci. Astfel, în corpul omenesc se găseşte această proporţie: ombilicul împarte corpul în secțiunea de aur (distanța de la ombilic la genunchi și distanța de la genunchi la sol, distanța de la ombilic la sol și distanța de la ombilic la genunchi), înălțimea corpului și distanța de la umăr la degetul mijlociu şi distanța de la linia umerilor la vârful capului și lungimea capului sunt alte exemple. De asemenea, segmentele brațului și ale palmei sunt proporționate în secțiunea de aur.
http://www.evz.ro/%5C%22fileadmin/multimedia1/2013/APRILIE/27/Omul-vitruvian.jpg%5C%22
Acest număr a fost descoperit din timpul Şcolii lui Pitagora (secolul VI î.e.n.), care avea ca simbol steaua pentagonală regulată (steaua cu vârful în sus care se pune în vârful bradului de Crăciun).
Raportului dintre lungimile segmentelor de dreaptă ale stelei pentagonale regulate este PHI. Unghiul de 36 de grade, steaua pentagonală, pentagonul regulat şi dodecaedrul ţin de familia acestei proporţii considerate divine.
http://www.evz.ro/%5C%22fileadmin/multimedia1/2013/APRILIE/27/desen_s_eaua.JPG%5C%22
OPERELE LUI BRÂNCUŞI CONŢIN PROPORŢIA DIVINĂ

Coloana infinită
Lucrările din Gorj sunt singurele de for public pe care Brăncuşi le-a terminat. Deşi a mai avut alte zeci de proiecte de acest gen în întreaga lume - inclusiv în India, din diverse motive, acesta nu le-a mai terminat sau nu le-a mai pus în practică. Aşa că, o mare parte din misterul din jurul operei lui Brăncuşi se învăluie în singurele sale opera care se contopesc cu natura.
În parcul din Târgiu Jiu, dacă se păseşte pe Calea Eroilor, vizitatorul trece pe lângă Biserica Sfinţii Apostoli şi apoi zareste silueta “Coloanei Infinite”, ansamblu monumental realizat din din fontă şi oţel.
http://www.evz.ro/%5C%22fileadmin/multimedia1/2013/APRILIE/27/coloana_infinita.jpg%5C%22
Iniţial s-a considerat că este alcătuită din 17 elemente. Însă, brâncuşiologii au demonstrat cum "Coloana Infinitului" nu are 17 elemente, ci doar 16. Primul şi ultimul sunt în realitate semielemente, adică unul singur, secţionat şi amplasat în locuri diferite. "Coloana fără sfârşit este compusă din 16 elemente în formă de romburi. Primul este tăiat la mijloc şi pus chiar pe pământ, în timp ce ultimul reia, în vârf, cealaltă jumătate", susţine Ionel Jianu, în lucrarea sa "Brâncuşi".
La rândul săi, Pavel Floresco pe blogul său - "Curcubeu peste enigma Graalului" face legătura apoi între numărul divin şi Coloana Infinită. “Astfel, dacă alaturăm cifrei 16 (numărul elementelor "Coloanei...") înălţimea fiecăruia dintre celelalte 15 elemente întregi, adică 1,8 metri, obţinem 16 1,8, exact cifrele din care este constituit numărul de aur, 1,618”.
Mai mult, Gyorgy tozser ne-a evidenţiat că structura fiecărui element face trimitere la dodocaedru (care est simbolul universului) şi la unghiul său de 35 de grade. “În Coloana Infinită, unghiul de 36 de grade este în structura tuturor rombaedrelor. Brancuşi a utilizat unghiul de 36 de grade, unghiul la vÂrf al trunchiurilor de piramidă”, ne explcă acesta.
http://www.evz.ro/%5C%22fileadmin/multimedia1/2013/APRILIE/27/desen_coloana.JPG%5C%22
Masa Tăcerii
În acelaşi parc se află o masa rotundă din piatra, înconjurată de douasprezece scaune rotunde, denumită de artist “Masa Tacerii”. Gyorgy Toszer este de părere că această operă este “proiecţia sferei care include dodecaedrul, adică universul. Scaunele sunt de fapt cele 12 cercuri circumscrise pentagonului dodecaedrului”.
http://www.evz.ro/%5C%22fileadmin/multimedia1/2013/APRILIE/27/masa_tacerii.jpg%5C%22
Astfel, "Masa Tăcerii are cel mai adânc conţinut filosofic, obţinut printr-un cerc central şi alte 12 cercuri periferice. Acest grad de abstractizare numai şi numai prin utilizarea dodecaedrului se putea obţine. Iar profilul scaunelor (clepsidra) sugereaza nimic altceva decat trecerea Timpului”, mai susţine Tozser.
Poarta Sărutului
O alee marginită de treizeci de scaune pătrate din piatră duce la “Poarta Sărutului”. Este făcută din piatră, încadrată de două bănci din piatră şi aflată în apropierea intrării în parc.
PHI se ascunde în Poarta Sărutului în raportul dintre semilungimea grinzii şi grosimea acesteia, a descoperit Tozser.
http://www.evz.ro/%5C%22fileadmin/multimedia1/2013/APRILIE/27/desen_poar_a.JPG%5C%22
Mai mult, pe fiecare latură mare a părţii inferioarei a coloanei sunt inscripţionate câte 16 săruturi înşiruite. Dacă la acestea le adunăm pe cele două de pe stâlpi se ajunge la cifra 18, alaturând ambele numere (adică 16 si18), obtinem iarăşi 1618.
http://www.evz.ro/%5C%22fileadmin/multimedia1/2013/APRILIE/27/poarta_sarutului.jpg%5C%22
Apoi aşa-zişii ochi alipiţi de pe stâlpii "Porţii...", reprezentaţi prin alăturarea a două semicercuri ori printr-un cerc barat, sunt în acelaşi timp o reprezentare artistică a simbolului grecesc Φ, prin care matematicienii antichităţii îl exprimau pe 1,618.

Mesajele ascunse ale lui Brâncuşi trimit către Zamolxis

Artisul a crescut în Gorj, judeţul unde ţăranii încă mai “recită” pe nerăsuflate legendele cu Zamolxis şi peşterele din zonă în care a trăit sau încă mai trăieşte.

“O sculptură nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer, în piedestal şi în pământ”, aşa îşi descrie plasticianul Coloana Infinită. Mărturia sa pare desprinsă din învăţăturile lui zeului dac.
În lucrarea lui Grid Modorcea, "Brâncuși înainte de Brâncuși" acesta reia cuvintele plasticianului: "Aici locuiau dacii, care își spuneau nemuritori. Aici, în vârfurile de nepătruns pentru cei mai mulți ale Retezatului, Zamolxe, înțeleptul, a intrat într-o peșteră de unde veghează și acum...". Cercetătorul Treţie Palolog, în "De vorbă cu Brâncuși", adaugă o altă mărturisire a artistului legată de Dacia. "Pe aici trece semnul pământean ce răspunde celui din cer îndreptat spre constelația lui Hercule".
Interesul său pentru daci şi proporţia de aur îl au în comun pe Zamolxis. Herodot, părintele istoriei, îl plasează pe preotul Zalmoxis în aceeaşi perioadă cu dezvoltarea şcolii lui Pitagora. Istoricul grec mai adaugă despre Zamolxis că era un discipol “rob” al lui Pitagora.
Ce ascunde codul
Brăncuşi, ca mai toţi marii artişti, era interesat de nemurire, iar Zamolxis considera spaţiul Daciei ca pe unul al eternităţii.
Mircea Eliade este cel care dezvăluie adevăratul crez legat de nemurire pe care zeul-preot dac l-a transmis supuşilor săi şi care a fost îmbrăţişat şi de Brâncuşi. Acesta face o precizare esențială în înțelegerea cultului zalmoxian, anume că „áthanatizein” (folosit de Herodot) nu înseamnă „a se crede nemuritor”, ci „a se face nemuritor”.
Artistul se simţea că datoa oricărui român, ca vrednic urmaş al civilizaţiei lui Zamolxis, este să urmeze mereu binele şi să realizeze fapte care-l pot face nemuritor, pentru că omul în sine – nu este etern.


Citiţi mai mult: CODUL LUI BRÂNCUŞI. Către cine trimit simbolurile din opera plasticianului > EVZ.ro (http://www.evz.ro/detalii/stiri/codul-lui-brancusi-catre-cine-trimite-simbolurile-din-opera-plasticianului-1034941.html#ixzz2bazlIWCC) http://www.evz.ro/detalii/stiri/codul-lui-brancusi-catre-cine-trimite-simbolurile-din-opera-plasticianului-1034941.html#ixzz2bazlIWCC
EVZ.ro

[Adrian Pop]

Dacian Dumitrescu (https://www.facebook.com/dacian.dumitrescu?hc_location=stream)
Colaborarea dintre Brâncuși și Coandă
Încep cu concluziile. Sunt cel puțin două decenii de când sunt preocupat să descifrez misterul fotografiei avionului cu reacție a lui Henri Coandă, în care apar chipul inginerului, soția sa și un personaj cu joben și barbă neagră stufoasă. Am confruntat fotografiile sculptorului Brâncuși din perioada pariziană, destul de puține, și am ajuns la concluzia că bărbatul cam tenebros și în costum negru nu este altul decât Constantin Brâncuși. Și – printre altele – iată de ce.
constantinbrancusiÎn 1905, Brâncuși, aflat doar de un an de zile la Paris, este înregistrat în asociația “Cercle des etudiants roumains”, în care mai găsim pe George Enescu, Ion Pillat, Ștefan Popescu, Camil Ressu, dar și “grupul aviatorilor”...Read more: http://www.rbnpress.info/wp/colaborarea-dintre-brancusi-si-coanda/#ixzz2bk1IIWs8
https://fbstatic-a.akamaihd.net/rsrc.php/v2/y4/r/-PAXP-deijE.gif (http://www.rbnpress.info/wp/colaborarea-dintre-brancusi-si-coanda/#ixzz2bk1IIWs8)Colaborarea dintre Brâncuși și Coandă | Romanian Breaking News
www.rbnpress.info (http://www.rbnpress.info/wp/colaborarea-dintre-brancusi-si-coanda/#ixzz2bk1IIWs8)





Îmi place (https://www.facebook.com/groups/322755917815982/485869471504625/?notif_t=group_activity#) · · Urmăreşte postarea (https://www.facebook.com/groups/322755917815982/485869471504625/?notif_t=group_activity#) · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=99&appid=2309869772&p%5B0%5D=100001776769815&p%5B1%5D=505225899546631&profile_id=322755917815982&share_source_type=group) · acum 17 minute

[Adrian Pop]

Colaborarea dintre Brâncuși și Coandă Posted about 22 hours ago | 0 comment (http://www.rbnpress.info/wp/colaborarea-dintre-brancusi-si-coanda/#respond)
http://www.rbnpress.info/wp/wp-content/uploads/2013/08/Coanda.jpg (http://www.rbnpress.info/wp/wp-content/uploads/2013/08/Coanda.jpg)Încep cu concluziile. Sunt cel puțin două decenii de când sunt preocupat să descifrez misterul fotografiei avionului cu reacție a lui Henri Coandă, în care apar chipul inginerului, soția sa și un personaj cu joben și barbă neagră stufoasă. Am confruntat fotografiile sculptorului Brâncuși din perioada pariziană, destul de puține, și am ajuns la concluzia că bărbatul cam tenebros și în costum negru nu este altul decât Constantin Brâncuși. Și – printre altele – iată de ce. http://www.rbnpress.info/wp/wp-content/uploads/2013/08/constantinbrancusi.jpg (http://www.rbnpress.info/wp/wp-content/uploads/2013/08/constantinbrancusi.jpg)În 1905, Brâncuși, aflat doar de un an de zile la Paris, este înregistrat în asociația “Cercle des etudiants roumains”, în care mai găsim pe George Enescu, Ion Pillat, Ștefan Popescu, Camil Ressu, dar și “grupul aviatorilor” în spe. Traian Vuia, Aurel Vlaicu și Henri Coandă sau pe Constantin Nedelcu, cel care îl va seconda pe Vlaicu la începuturile sale de constructor și zburător în România, în 1929, Prof. C. Nedelcu era General-Commissioner of the Boy Scouts (cercetași, adică) of România. L-a vizitat pe Brâncuși la Paris și i-a scris: “Acum, după ani și evenimente cari au schimbat fața lumei, am găsit alt atelier, alte încercări de a rezolva ceea ce este mai greu, poate imposibil, dar am găsit aeelași suflet drept și onest.”
În 1907, Regina Carmen Sylva intervine prin Maria Bengescu și Otilia Cosmuță, secretara lui Anatole France, pentru ca Brâncuși să fie primit în atelierul lui Rodin. În 1910, primăvara, este înființată “L’association amicale des Roumains de Paris”, printre fondatorii acesteia numărându-se și Brâncuși, președinte fiind nimeni altul decât C. Nedelcu.
În 1910, toamna, se deschide la Grand Palais al doilea “Salon de locomoție aeriană” cu o mare participare internațională. Fotografia reflectă doar o secvență de la acest răsunător Salon. Ce caută Brâncuși aici?
Rodin îi sugerase lui H. Coandă că dacă are dificultăți în construirea turbopropulsorului său, să apeleze la abilitățile tehnice ale lui Brâncuși în materie de tâmplărie și turnătorie în metal. Suntem, așadar, încă în interiorul Salonului, avionul va fi încercat după închiderea acestuia. Brâncuși, cel de pe bancă, stând interogativ în semi-profil, nu este un vizitator oarecare, ci „maistorașul” care a lucrat elementele de lemn ale fuselajului, aripilor și ampenajului, dar și la turbina motorului proiectată de Coandă. Ea seamănă izbitor cu moriștile de la morile de apă ale țăranului român din Transilvania.
Turbina lui Coandă este formată din două rotoare alipite, executate după modelajul lui Brâncuși, mai întâi în lemn, apoi în aluminiu, reperabil într-o spirală tip arc de ceas, păstrată de artist în atelierul său și confundată uneori cu o alta căreia i s-a spus că reprezintă portretul lui Joyce. Piesa în spirală rotativă a turbopropulsorului este recognoscibilă și în pletele curbate ale părului de la prima Pogany și de la alta care are și un cerc final (în marmură albă) care e strâns de o mână stilizată, asemănătoare unei pale de elice de avion. Bucla rotundă a lui Pogany și finețea mâinii, de fapt o epură abstractă a acesteia, sunt un cifru care trimite la Coandă. Povestea că Duchamp l-a provocat pe Brâncuși să-i concureze elementele de aeronautică este posterioară Salonului, de unde rezultă că Brâncuși a ținut în secret colaborarea sa, cu Coandă, întreruptă o dată cu plecarea inventatorului în Anglia.
Mai târziu, Brâncuși va sculpta o Mână, de asemenea asemănătoare cu un fragment de elice, lucrare destul de rar prezentată în albumele dedicate marelui sculptor. Ceea ce este interesant, în cazul colaborării tehnice dintre Coandă și Brâncuși, este faptul că poziții, componente specifice din invenția întâiului au migrat, au inspirat pe cel de al doilea sau, poate, viceversa. Nici unul, nici altul n-au scris o vorbă despre colaborarea lor “aviatică”, însă cu certitudine că există documente în acest sens în arhiva savantului Henri Coandă, de la Muzeul Aviației Române din București, încă nedeclasate. Secretul lor pare să fie bine păstrat.
De altfel, această fotografie și încă alte câteva pot fi văzute in albumul bilingv Aripi românești/Ro-manian Wings de losif Rus și George Paul Sandachi, apărut sub auspiciile Asociației pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii și a Fundației Aerospațiale Române, fără an, probabil 1997, București. Mai notez faptul că Pasărea Măiastră din 1910, în marmură albă, trimite cu gândul la forma nervurilor de aripă ale unui avion H. Coandă, dar așezată pe verticală. (Voi reveni)
M. N. Rusu gorjeanul.ro (http://www.gorjeanul.ro/societate/henri-coanda-brancusi-si-primul-avion-cu-reactie-din-lume)

Read more: http://www.rbnpress.info/wp/colaborarea-dintre-brancusi-si-coanda/#ixzz2bn9DpwMm

[Adrian Pop]

Comemorare Constantin Brâncuși (Polovragi) Publicat în 19 august 2013 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/08/19/comemorare-constantin-brancusi-polovragi/) Administrator (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/admin/)

[Adrian Pop]

https://fbcdn-sphotos-h-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/1187307_497755250310926_1976607621_n.jpg

[Adrian Pop]

-------- Original Message --------

Subject:
De vorba cu Brancusi


Date:
Sun, 1 Sep 2013 23:37:31 +0300 (EEST)


From:
valentin.berca@romaniamagnifica.ro


To:
valentin.berca@romaniamagnifica.ro


CC:
valentin.berca@romaniamagnifica.ro





Bu gasit, Prieteni,

7 sculptori, Eugen Barzu, Valentin DUICU, Dan NICA, Emilian POPESCU, Paul
POPESCU, Alin TOTESCU si Marcel VOINEA, de vorba cu Brancusi!

“DRUMURI BRANCUSIENE”, 1 – 31 august 2013

Simpozionul national de sculptura, organizat de Primaria Municipiului
Craiova:

http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Cultura&optiune=Sculptura&optiune2=Tabara%20de%20sculptura

Cu respect,
Valentin BERCA

[Adrian Pop]

Subject: Iubirile şi muzele lui Constantin Brâncuşi II











נושא: Fwd: Iubirile şi muzele lui Constantin Brâncuşi II

Constantin Brâncuşi

Poveştile de iubire ale maestrului Brîncuşi continua
Muierile Meyer
[2]
Agnes Meyer, prima femeie-reporter angajată la New York Sun, era soţia redactorului- şef de la The Washington Post şi a intrat în anturajul lui Brâncuşi prin intermediul fotografului oficial al publicaţiei americane. Relaţia dintre ei s-a materializat artistic în lucrarea " La Reine Pas Dédaigneuse" şi sunt unele surse care speculează şi o legătură pasională între Brâncuşi şi muza lui de peste Ocean.
[1]
Agnes l-a protejat şi l-a promovat mereu pe prietenul ei artist, aducând la el în atelier unele din cele mai importante colecţionare ale vremii. Într-o scrisoare din 1926 îşi anunţa amicul: " Va veni cu mine şi Miss Beckett, pe care cred că ţi-o aminteşti. Este o prietenă bună a lui Steichen şi a doamnei Picabia. Aduc cu mine şi o sticlă de şampanie. Te rog să nu lucrezi înainte de venirea noastră. Vreau să te ajut cu toate şi de-abia aştept să facem împreună grătarul."
Agnes avea 3 fiice: Florence , Elizabeth şi Kate. Toate l-au adorat pe maestru, dar Florence, care a venit la Paris în 1929 ca să-şi continue cariera de balerină profesionistă, a trăit o poveste de dragoste incredibilă cu Brâncuşi, care a durat (prelungită de corespondenţă dintre cei doi) pâna în 1947.
[florence meyer in atelier brancusi2]
"M-am gândit şi mă gândesc mult la tine, tot timpul. Te îmbraţişez mult, mult, mult, mult, mult. Am găsit cercelul tău printre pietrele mele şi mă bucur că e în siguranţă. M-am gândit şi mă gândesc mult la tine, tot timpul. Te îmbrăţişez din adâncul inimii şi te aştept cu cea mai mare dragoste", îi scria Brâncuşi lui Florence in 1938.
[florence meyer in atelierul lui brancusi]
Cella Delavrancea
Brâncuşi a cunoscut-o pe marea pianistă, Cella Dellavrancea, fiica lui Barbu Delavrancea în 1922, tot în atelierul lui. Tânăra era la Paris la un concert şi a ajuns în curtea lui Neica Costache printr-un prieten miliardar grec, un mare colecţionar de artă. Cumpărase Prinţesa X şi a vrut să-i facă cunoştinta Cellei cu românul care gândise acea minune.
[Cella Delavrancea si I.L.Caragiale]
Iata cum îşi aminteşte pianista întâlnirea cu maestrul:
"Ne aştepta. El ne-a deschis uşa . Doi ochi mici, albaştri, mi-au sfredelit privirea din umbra orbitelor adînci. Şiretenie, bănuială, şi o sclipire de ostilitate jucau în ei. M-a întâmpinat cu un glas cântărit:
- Vra să zică, eşti fata lui Barbu Delavrancea. mda. şi cânţi la pian frumos. dar nu de ale noastre.
- Acelea nu sunt pentru pian, dar ştiu toate jocurile noastre ţărăneşti, şi, când le joc, nu mă întrece nimeni."
Au urmat un flirt elegant şi apoi o poveste de dragoste scurtă dar pasională, pe care au bănuit-o unii dintre apropiaţii lui Brâncuşi şi ai tinerei pianiste.
Nancy Cunard
Nancy Cunard a fost una din cele mai rebele şi mai avangardiste personalităţi feminine din perioada interbelică. Britanica s-a născut într-o familie de milionari din Londra dar toata viaţa ei a negat valorile în care a crescut. A fost o activistă feministă, politică şi a luptat împotriva fascismului şi rasismului.
[1nancycunard]
Prietenul, aghiotantul şi amantul ei perpetuu a fost un pianist de culoare şi toată lumea o admira pentru curajul de a se afişa cu el la toate petrecerile şi evenimentele mondene ale vremii.
[nancy cunard]
Nancy a fost muza multor scritori şi artişti celebri în epocă, fiind foarte apropiată de Lewis Wyndham, Aldous Huxley,Tristan Tzara, Ezra Pound, Ernest Hemingway, Man Ray şi în 1923 a intrat şi în viaţa lui Brâncuşi.
"Era Ajunul Craciunului şi l-am aşezat în capul unei mese înguste de 12 persoane la etaj, la Rotonde ", povesteşte Nancy despre prima ei întâlnire cu artistul român.
Brâncuşi i-a dedicat două lucrări: "Jeune Fille Sophistiquée" şi "Negresa blondă".
Nancy Cunnard a murit la vârsta de 69 de ani, cântărind doar 26 de kilograme, în Cochin Hôpital, Paris. Şi cei apropiaţi spun că nu a uitat niciodată povestea pasională pe care a trăit-o cu Brâncuşi.
[nancycunard4]
Vera Moore
[vera moore si john moore]
În 1930, curatorul Jim Ede îl invita pe Brâncuşi la un concert al unei pianiste celebre în epoca, Vera Moore, o neo-zeelandeză evreică, născută într-o familie cu 7 fraţi, toţi muzicieni. Cei doi se întâlnesc după concert şi încep o poveste de dragoste care a durat 4 ani. În cele 40 de scrisori pe care cercetătorii le-au descoperit în arhiva artistului, e descrisă o poveste plină de pasiune din partea lui Brâncuşi. În 1934, din relaţia celor doi se naşte John, unicul copil al sculptorului. Brâncuşi nu-şi recunoaşte nicioadată fiul . John Constantin Brâncuşi Moore, care a devenit fotograf profesionist la Crazy Horse în Paris , povesteşte că şi-a văzut tatăl o singură dată, la el la atelier şi că- şi aminteşte că nu şi-au vorbit absolut deloc.
Peggyţa
În 1922 Peggy Guggenheim, moştenitoarea unei averi fabuloase după ce tatăl ei, un negustor evreu bogat a dispărut odată cu scufundarea Titanicului, vine să cucerească Parisul. Are 20 de ani şi e în căutare "de aventuri sexuale şi artistice". Cu un cap de om de afaceri şi o rentă anuală foarte consistenta, Peggy decide să facă investiţii în arta modernistă, care se vindea la preţuri foarte bune în epocă.
[peggy]
La sfârşitul anilor 30 intră şi în atelierul lui Brâncuşi şi vrea să cumpere o versiune a "Păsării în văzduh". Brâncuşi cere 4000 de dolari pe lucrare, Peggy nu vrea să cumpere la preţul ăsta şi decide să obţină o reducere seducându-l pe artist.
Astfel, Brâncuşi devine unul din "sutele de amanţi" care au trecut prin budoarul lui Peggy şi se naşte o relaţie pasională-amicală între artist şi extravaganta americancă. Brâncuşi o alintă Peggyţă, iar Peggyţa îi spune când "ţăran viclean", când "zeu adevărat".
În una din biografiile ei, îşi aminteşte cu duioşie:
"Brâncuşi obişnuia să se îmbrace frumos şi să mă scoată în oraş, atunci când nu-mi gătea. Avea un complex al persecuţiei şi întotdeauna era obsedat că oamenii îl spionează. Mă iubea foarte mult."
[peggy2] [pasarea in vazduh]
Relaţia dintre Brâncuşi şi Peggyţă a durat până în 1940, când Guggenheim s-a întors în America din cauza războiului. Înainte de plecare, la mai bine de 1 an de la startul negocierii, Peggy se decide să dea 4000 de dolari pe "Pasărea în văzduh" (dar după ce schimbase suma în franci francezi, ca să câştige cam 400 de dolari) şi descrie ultima întâlnire dintre ea şi Brâncuşi:
"El mi-a adus Pasărea la maşină , cu lacrimile curgându-i pe obraji. Nu ştiu dacă plângea pentru că nu voia să se despartă de sculptura lui sau pentru că nu mă va mai vedea niciodată".
Arethia
La începutul anilor '30, Liga Femeilor din Gorj, condusă de soţia primului- ministru al României, Gheorghe Tătărescu, îl aduce în Romania pe Brâncuşi şi-l angajează pentru construirea unui monument închinat eroilor.
[constantin-brancusi-arethia]
Arethia Tătărăscu (centru) şi Brâncuşi
Datorită Arethiei Tătărescu, la Târgu Jiu , în 1937, au fost inaugurate cele 3 capodopere semnate de Brâncuşi: : Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana fără sfârşit. Brâncuşi a admirat-o teribil pe "marea doamnă a Gorjului" şi sunt unele speculaţii care spun ca între cei doi a fost un pic mai mult decât o relaţie amicală. De iubit, nu ştim dacă doamna Arethia l-a iubit dar de admirat.
Lizica şi Irina Codreanu
În 1920, în atelierul lui Brâncuşi intra elegantă şi graţioasă, Lizica Codreanu. Este sora Irinei Codreanu, sculptoriţa- elevă a maestrului şi este balerină în compania Diaghilev's Ballets Russes. Ra fina tă şi extravagantă, Lizica i se lipeşte de suflet lui Brâncuşi şi informaţiile despre relaţia celor doi înclină mai degrabă spre o afecţiune paternă din partea Neicii Costache.
[Irina Codreanu - Pestele de Aur]
Sculptură semnată Irina Codreanu
Dar sunt unii pasionaţi de biografia sculptorului care susţin că Lizica era îndrăgostită, la fel ca sora ei, de Brâncuşi.
Dacă Irina i-a fost elevă maestrului, Lizica i-a fost muză. În 1922, Brâncuşi construieşte o serie de 3 costume de scenă pentru "Gymnopedies", baletul lui Eric Satie.
[img-home]
In 1926, Irana Frachon îi trimite o carte poştală maestrului, tocmai din Teheran, la 14 ani de când îi pozase pentru Baronesa R.F. În mesaj îl salută cu multă duioşie pe Brâncuşi şi întreabă cu grijă şi simpatie despre surorile Codreanu. Ca şi cum cele 2 surori ar fi fost unele din cele mai importante persoane din viaţa maestrului.
[tumblr_lqos1tGMIT1qdy7vgo1_500] [images]
Berenice Abbott
În 1921, Berenice Abbott, o americancă artistă care era prietenă cu Man Ray şi Marcel Duchamp trece Oceanul şi decide să trăiască la Paris . După ce lucreaza câteva luni în atelierul lui Bourdelle, Man Ray, prietenul (şi iubitul ei) o aduce în atelierul lui Brâncuşi, care-i devine profesor.
Între cei doi se leagă o relaţie ambiguă, unii cunoscuţi ai lui Berenice din acea perioadă bănuind o poveste pasională între cei 2.
După ucenicia din atelierul lui Brâncuşi, Berenice a renunţat la sculptură şi a început să studieze fotografia de la Man Ray. În anii 30, Berenice Abbott a devenit una din cele mai cunoscute şi mai titrate fotografe ale New York-ului.
[tumblr_lszvqjdEv51qhgogbo1_400]
Sonia
[Sonia_Delaunay]
În ultimii ani de viaţă ai maestrului, cea mai apropiată persoană a lui Brâncuşi a fost tot o femeie. Era pictoriţă şi se numea Sonia Terk-Delaunay. Ea l-a convins pe artist să-şi facă un testament prin care să clarifice cine va trebui să aibă grijă de operele sale de artă şi de atelier. Din jurnalele şi caietele ei de notiţe, urmaşii artistului dornici să afle mai multe despre omul Brâncuşi au reuşit sa ţeasă unele din poveştile minunate, pline de vână şi savoare dintre Brancuşi şi femeile sale.Mai puţin pe cea dintre Neica Costache şi Maria.
Maria Tănase
[maria tanase]
Întâlnirea dintre Maria Tănase şi Brâncuşi s-a intâmplat în anii '30, la Paris . Aici s-au îndrăgostit nebuneşte unul de celălalt şi a urmat o poveste cu năbădăi, certuri, gelozii şi bocete.
În 1961, la Târgu Jiu , după un chef cu 16 sticle de vin şi mulţi lăutari care au cântat toată noaptea, Maria Tănase a povestit prietenilor de pahar toată istoria iubirii ei cu Neica Costache.
În anii '30, Dimitrie Gusti a organizat o expoziţie de artă populară la Paris .
"Gusti auzise de neica Costică şi ne-am dus să-i facem o vizită. Şi el ne-a oferit o masă", povestea Tănase.
"Privighetoarea cântecului Românesc", cum a numit-o Sfântul din Montparnasse, nesătula de cântec şi de dragoste nebună, a profitat de generozitatea gazdei şi de tot ce-i putea oferi virilul ei oltean.
S-au pupat, după care n-a mai cântat la restaurantul unde-o adusese Dimitrie Gusti să ţină recital. Nu s-a mai desprins de neica Costache preţ de două zile şi două nopţi. Nopţi de cântec şi nopţi de dragoste.
Gusti s-a făcut foc şi pară, i-a dat paşaportul Mariei şi n-a mai vrut să vorbească cu ea.
Dar Mariei nu i-a păsat. Era înnebunită după Brâncuşi. A urmat o relaţie cu întreruperi, vreme de 2 ani.
"Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!", îi spunea maestrul iubitei lui.
[220px-Maria_Tanase_2]
În primăvara lui 1939 cei doi au fost împreună la New York , la o mare expoziţie internaţională la World Fair. Maria Tănase a avut atunci un succes incredibil, mai ales după ce i-a cântat preşedintelui SUA, Franklin Roosvelt. In epocă se povestea cu umor despre piesa interpretată de Maria Tănase în faţa gazdei sale puternice: "Ţine, Leano, curu' zvelt!" (sau "Ţine, Leano, cu Roosvelt!")
În acelaşi an, Maria îl părăseşte pe Brâncuşi, care gelos şi ranit îşi ironiza fosta iubită cu orice prilej: , spunea neica Costache cunoscuţilor.
.
Gelozia, bate-o vina. [maria-tanase]
Căci pân' la urma şi Brancuşi a fost om şi a suferit ca un bărbat rănit de prea multă dragoste şi părăsit de iubita mai tânără cu 37 de ani.
Se spune că marii maeştri au destine care nu trebuie privite ca cele de oameni normali, cu trai de rând. Dar ăsta-i tot şarmul şi bucuria poveştilor de viaţă superbe ale celor mai iubiţi şi aleşi dintre pamânteni. Care au creat magistral şi au trăit din plin, fără limite.






Walla! Mail - Get your free unlimited mail today

[Adrian Pop]

CONSTANTIN BRANCUSI
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2013/01/Constantin-Brancusi.jpg
Ultimele lui cuvinte rostite de el in fata lui DUMNEZEU - " Cum sa nu iubesti Romania ? "

[Adrian Pop]

La Blouse Roumaine (https://www.facebook.com/LaBlouseRoumaine10?ref=stream) a distribuit o fotografie (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=384776888307318&set=a.286820234769651.68861.286810884770586&type=1).
ADN-ul nostru, Coloana Infinitului, o poveste fara de sfarsit.
‪#‎lablouseroumaine‬ (https://www.facebook.com/hashtag/lablouseroumaine?source=feed_text) ‪#‎1an‬ (https://www.facebook.com/hashtag/1an?source=feed_text) ‪#‎7nov‬ (https://www.facebook.com/hashtag/7nov?source=feed_text)
https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/p320x320/575348_384776888307318_1951958851_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=384776888307318&set=a.286820234769651.68861.286810884770586&type=1)

The never-ending story Motivul coloanei infinite in ornatmentica populara romaneasca http://www.polemika.ro/arta/motivul-coloanei-infinite-in-ornamentica-populara-romaneasca_1426.html#.UhCHXGRHhRk




Îmi place (https://www.facebook.com/#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=286810884770586&p%5B1%5D=981984&share_source_type=unknown)

[MirsuCatalin]

http://www.fondationbeyeler.ch/en/collection/constantin-brancusi

https://www.fondationbeyeler.ch/sammlung/constantin-brancusi

[MirsuCatalin]

Seine „Endlose Säule“, die als Verschmelzung von Architektur und Skulptur gilt, beeinflusste zahlreiche andere Künstler und Architekten. Sie begründete seinen Ruhm als einer der bedeutendsten Bildhauer der Avantgarde
.Während Jahrzehnten konzentrierte sich Brancusi auf seine Vogelskulptur, die er bis in die 1940er-Jahre in zahlreichen Fassungen und in immer neuen Wandlungen und Materialien präsentierte. Die Vogelskulptur der Fondation wurde zu einem Zeitpunkt geschaffen, als die Werkreihe eigentlich bereits abgeschlossen war. Das Thema wird nochmals aufgegriffen und in höchster künstlerischer Reife zur Vollendung gebracht. In der Konzentration auf die Energie des massiven Marmors lässt Brancusi die schlanke Skulptur hochschnellen. Nicht der Vogel, sondern der Flug des Vogels soll dargestellt werden. Um dem Material die Schwere zu nehmen, hat der Künstler die helle, blau-graue Äderung des Marmors in die Gestaltung einbezogen. Die überaus feinen Linien, die den Stein überziehen, deuten die Flügel sowie die Weichheit des Vogels an, die beiden gezackten, „ausgesägten“ Sockelelemente scheinen ihn erst richtig in die Höhe zu katapultieren





His Endless Column, considered the consummate fusion of architecture and sculpture, established his reputation as one of the most important sculptors of the avant-garde and had considerable influence on numerous other artists and architects.
Brancusi devoted himself over many decades to the sculpture of birds, which he presented in numerous versions and in ever new variations and materials right up to the 1940s. The bird sculpture in the Fondation’s collection was produced at a point when, strictly speaking, this Bird series had actually been concluded. Brancusi returns to the subject one more time and brings it to perfection with supreme artistic maturity. In his concentration upon the energy of the solid marble, Brancusi allows the slender sculpture to soar. What he seeks to portray is not the bird, but its flight. In order to dispel the sense of heaviness from the material, the artist has incorporated the pale, bluish-grey veins of the marble into his design. The extremely delicate lines running across the stone indicate the wings and suggest the softness of the bird, while the two serrated, ‘sawn out’ elements of the plinth seem to be what truly catapults it into the air.

fondationbeyeler.ch

[Adrian Pop]

Eternul Dac (https://www.facebook.com/pages/Eternul-Dac/594110963960605)

"Trebuie sa te faci prieten cu materia, sa o faci sa vorbeasca in sensul binelui si al frumosului"

"One should make friends with matter, make it speak for the benefit of the good and the beautiful." (Asa grait-a Brancusi, Sorana Georgescu-Gorjan)

Brancusi la lucru, fotografiat de prietenul sau, Edward Steichen, in 1927. © Edward Steichen

https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/p320x320/1489299_631158853589149_40411857_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=631158853589149&set=a.630604660311235.1073741871.594110963960605&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=631158853589149&set=a.630604660311235.1073741871.594110963960605&type=1)

Îmi place (https://www.facebook.com/?sk=nf#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=594110963960605&p%5B1%5D=1073743933&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

La Blouse Roumaine (https://www.facebook.com/LaBlouseRoumaine10)


“I am neither a surrealist, nor a cubist or a baroque – nothing of the kind. I and my novelty come from immemorial times."
Constantin Brâncuşi
https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/s403x403/1484193_485140698270936_1229508203_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=485140698270936&set=a.286820234769651.68861.286810884770586&type=1)

Îmi place (https://www.facebook.com/#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=286810884770586&p%5B1%5D=1073743504&share_source_type=unknown) ·

[Adrian Pop]

Maria Tănase și Constantin Brâncuși: o iubire ca o pasăre măiastră (http://webcultura.ro/maria-tanase-si-constantin-brancusi-o-iubire-ca-o-pasare-maiastra/) « Alte trei vești bune (http://webcultura.ro/alte-trei-vesti-bune/)
Șase site-uri celebre pe vremea când erau... (http://webcultura.ro/sase-site-uri-celebre-pe-vremea-cand-erau-mititele/) »


http://webcultura.ro/wp-content/themes/project365theme/images/autori/1.jpg@Sorin Tudor (http://webcultura.ro/author/admin/) | 30 April 2013
Etichete: Brancusi (http://webcultura.ro/subiecte/brancusi/), dragoste (http://webcultura.ro/subiecte/dragoste/), Maria Tănase (http://webcultura.ro/subiecte/maria-tanase/).


http://webcultura.ro/wp-content/themes/project365theme/images/bsharer.jpg (http://www.facebook.com/share.php?u=http://webcultura.ro/maria-tanase-si-constantin-brancusi-o-iubire-ca-o-pasare-maiastra/) 2824



Articol » (http://webcultura.ro/maria-tanase-si-constantin-brancusi-o-iubire-ca-o-pasare-maiastra/#p-0)
Comentarii (2) » (http://webcultura.ro/maria-tanase-si-constantin-brancusi-o-iubire-ca-o-pasare-maiastra/#p-1)
Despre autor » (http://webcultura.ro/maria-tanase-si-constantin-brancusi-o-iubire-ca-o-pasare-maiastra/#p-2)


S-au iubit cu ardoare, s-au iubit cu patos, s-au iubit românește. Totul a început în 1938, la Paris, unde Dimitrie Gusti (http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Gusti) organizase o expoziție de artă populară. În Paris s-au văzut pentru întâia oară. Și s-au îndrăgostit, nebunește, încă din prima clipă. Ea abia începuse să bată la porțile afirmării, el era un sculptor de renume internațional, aflat în plină maturitate artistică. Maria Tănase (http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_T%C4%83nase) avea, pe atunci, 25 de ani. Iar Constantin Brâncuși (http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C8%99i) 62. Două zile și tot atâtea nopți Maria Tănase venise în Paris pentru a ajuta la promovarea expoziției, urmând a susține un recital într-un restaurant parizian unde Dimitrie Gusti pusese la punct detaliile. “Gusti auzise de neica Costică (astfel îi spuneau lui Constantin Brâncuși prietenii) și ne-am dus să-i facem o vizită”, avea să-și amintească, peste ani, Maria Tănase. Admiratoare înfocată a lui Brâncuși, ea a acceptat, firește, cu mare bucurie. După un timp, văzând atracția dintre cei doi, Gusti a plecat, însă nici nu îi trecea prin cap ce avea să urmeze: Maria nu a mai părăsit atelierul lui Brâncuși vreme de două zile și două nopți. Și a uitat cu totul de recitalul pe care trebuia să îl susțină. Dimitrie Gusti s-a făcut foc și pară: i-a luat bilet de întoarcere în țară și i-a dat pașaportul, lăsând-o să se descurce singură. Mariei, însă, nici că i-a păsat. Era îndrăgostită până peste cap de bărbatul pe care îl admira. Și, se spune, singurul bărbat pe care l-a iubit cu adevărat întreaga sa viață. “Aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră!” El îi declara dragostea așa cum doar Constantin Brâncuși ar fi putut să o facă:
“Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nțelegi?” Iar ea îi răspundea prin cântecul său, în care, potrivit celor ce au cunoscut-o, a început să se reflecte mai mult din esența românismul pe care și Brâncuși o îngloba în sculpturile sale. De aici au pornit și primele lor neînțelegeri: foarte posesiv, Brâncuși, cel pentru care vocea umană era cea mai înaltă și mai curată minune a expresiei muzicale, își doare ca Maria să lase în urmă bocetul și tânguitul melodiilor populare și să ajungă la esența acestuia, la bocetul antic și cânt, pentru ca vocea să îi răsune în recitaluri la operă și nu prin restaurantele pline de cheflii. “Eu cu noul meu vin din ceva foarte vechi. Am eliminat din sculptura mea tot ce nu este esențial. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însușirea în sine, zborul, elanul ei. Cocoșul meu nu e cocoș. Pasărea mea nu este pasăre. Sunt simboluri. Vreau să înalț totul dincolo de pământ. Cocoșul sunt eu.”, spunea Brâncuși. Marea și neșlefuita pasăre măiastră În primăvara anul 1939 au fost împreuna la faimoasa Expoziție Internațională din New York (http://en.wikipedia.org/wiki/1939_New_York_World%27s_Fair). Aici, Maria Tănase avea să cunoască un succes fulminant, mai ales după ce i-a cântat lui Franklin Roosevelt (http://ro.wikipedia.org/wiki/Franklin_Delano_Roosevelt), președintele SUA, piesa “Ține, Leano, Roosevelt!”. Un prilej de teribile ironii pentru presa din țară care a titrat că Maria îi cântase președintelui american melodia ”Ține, Leano, curu zvelt!”. Și un prilej de amărăciune pentru Brâncuși: cunoscând succesul cu bocetele de crâșmă, Maria avea să renunțe definitiv la căutarea esenței bocetului antic. http://webcultura.ro/wp-content/uploads/2013/02/Brancusi-1939.jpg


1939 – Suzana Doicescu (soția arhitectului Octav Doicescu (http://ro.wikipedia.org/wiki/Octav_Doicescu)), Constantin Brâncuși și Maria Tănase În același an, Maria îl va părăsi pe Brâncuși: nu mai putea să îi suporte ironiile, nu mai putea să audă mereu că nu-i place cântecul ei și că acesta îl obosește, nu mai putea să i se spună mereu “bocitoare” și “plângătoare profesionistă, ajunsă bună pentru zaiafeturi de trântori”. “Nu-i o cântăreață, bă, ci o bocitoare! Locul ei predestinat se află la înmormântări, iar nu la ospețe. Să încerce să cânte la Opera cea Mare din Paris sau la Opera din București”, se confesa Brâncuși cunoscuților. Ea, însă, marea și neșlefuita lui pasăre măiastră, a continuat să-l iubească. Pentru tot restul vieții. Nepieritoarele contururi ale cântecului “Un artist nu trebuie să se însoare, fiindcă poate fi masacrat de femeia lui, care se lăbărțează, încearcă să-l subjuge și să-l transforme în eroul papucului. Bărbatul pleacă în bătălii, moare ca ostaș, se ia de piept cu viața. Femeia lui trebuie să aștepte, ca Penelopa, întoarcerea lui Ulysse”, spunea Brâncuși unor cunoscuți, în anul în care Maria l-a părăsit. Probabil și din această cauză a și considerat că iubirea lor “a venit la momentul oportun și a durat exact cât trebuia, până când ne-am plictisit definitiv unul de celălalt”. Cinci ani mai târziu, Maria Tănase a încercat să renunțe la a mai cânta prin marile localuri bucureștene și să cânte operetă. Prestația ei a fost însă sub așteptări și, când a realizat că Brâncuși avea dreptate a suferit cumplit. Nu a apucat să îi mai spună însă acest lucru: în 1957, Brâncuși s-a stins din viață, iar ea “l-a plâns cu lacrimi fierbinți și în bocete adevărate”. După ce l-a jelit câteva luni în șir, s-a dus la arhitectul Octav Doicescu (http://ro.wikipedia.org/wiki/Octav_Doicescu) și l-a implorat să-i facă planurile pentru o școală de muzică folclorică la Târgu-Jiu. Dorea să se așeze acolo, pentru a-și petrece ultimii ani ai vieții între sculpturile lui, crescând noi generații de cântărețe. Își dorea să aducă la școala ei, eleve de pe plaiurile natale, dar și din toate colțurile pământului, pentru a le învăța muzicalitatea folclorului românesc. Nu a apucat însă, nici ea, să-și îndeplinească “măiastrul vis”: în primăvara lui 1963, într-un turneu la Hunedoara, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Avea să se stingă din viață (http://webcultura.ro/maria-tanase-doua-documente-inedite/) la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10. O pasăre măiastră încremenind în liniște, lăsând să zboare, în urma sa, nepieritoarele contururi ale cântecului. http://webcultura.ro/wp-content/uploads/2012/08/Maria-Tanase-2.jpg
(surse: 1 (http://www.revistaclipa.com/7782/2013/01/confluente/simbolurile-monumentalitatii-iii), 2 (http://octavdoicescu.blogspot.ro/2012/02/petre-pandrea-despre-brancusi-maria.html), 3 (http://www.gorjeanul.ro/cultura/iubirile-lui-brancusi-stiute-ori-nestiute))

[Adrian Pop]

Violeta Vio (https://www.facebook.com/violetalica)

Copilaria nu are varsta

Se spune că unii dintre noi ne naştem bătrâni, în vreme ce alţii rămânem tineri toată viaţa.A fi copil în inima ta înseamnă a păstra bucuria, ingenuitatea şi puritatea privirii cu care încerci să cuprinzi lumea, iar această cuprindere este specifică tuturor vârstelor.

În acest sens, afirmaţia lui Brâncuşi este corectă, căci a nu mai şti să priveşti lumea cu bucurie înseamnă a fi mort sufleteşte ...

https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/t1/s403x403/1601211_550297448399249_485278747_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=550297448399249&set=a.289074714521525.63420.100002569965001&type=1)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=550297448399249&set=a.289074714521525.63420.100002569965001&type=1)

Îmi place (https://www.facebook.com/#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=100002569965001&p%5B1%5D=1073746185&share_source_type=unknown)

[Adrian Pop]

https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn1/t1/1621779_219162691622085_1585252649_n.jpg

[Adrian Pop]

Maria Avramescu (https://www.facebook.com/maria.avramescu.96)
"Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe." - Constantin Brancusi
NOAPTE BUNA !
https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/t1/p320x320/1899924_219334511604903_878047590_n.jpg
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=219334511604903&set=a.139488659589489.1073741828.100005850666885&type=1)

Îmi place (https://www.facebook.com/#) · · Distribuie (https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=2&appid=2305272732&p%5B0%5D=100005850666885&p%5B1%5D=1073742840&share_source_type=unknown) ·

[Adrian Pop]

https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/t1/1796455_279177355568435_2082023405_n.jpg

[Adrian Pop]

Gabriela Netea (https://www.facebook.com/gnetea1) a distribuit un link (http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fro.celebrity.yahoo.com%2Fo-fil%25C4%2583-de-istorie-100-de-ani-de-la-prima-expozi%25C8%259Bie-%25C3%25AEn-sua-a-lui-br%25C3%25A2ncu%25C8%2599i-075238624.html&h=AAQHH_avOAQGYkyiptkMwfynWfViBrG_WNxqFMOWd1VXrMg&enc=AZOmNvO8BdHekXyLsXAG8INIhmPCBj59sl3eVUj0JLccuJ _qT3fzTqNDIqkq1ylUh1f5LsFeNmd-GZxN7J2RDyRw&s=1) via Yahoo News România (https://www.facebook.com/Yahoo.News.Romania).acum aproximativ o oră

https://fbstatic-a.akamaihd.net/rsrc.php/v2/y4/r/-PAXP-deijE.gif
O filă de istorie:100 de ani de la prima expoziție în SUA a lui Brâncuși
ro.celebrity.yahoo.com



(http://ro.celebrity.yahoo.com/o-fil%C4%83-de-istorie-100-de-ani-de-la-prima-expozi%C8%9Bie-%C3%AEn-sua-a-lui-br%C3%A2ncu%C8%99i-075238624.html)
Nu-mi mai place (https://www.facebook.com/zalmoxa.adipop?sk=wall&notif_t=share_wall_create#) ·

[Adrian Pop]

O filă de istorie:100 de ani de la prima expoziție în SUA a lui Brâncușihttp://l3.yimg.com/bt/api/res/1.2/CN5DJH6XAEEkgqHXY72P6A--/YXBwaWQ9eW5ld3M7Zmk9Zml0O2g9NDU-/http://l.yimg.com/os/publish-images/omg/2014-01-31/dbaaa567-0c34-453e-9c4a-08f96a2beb7e_CelebProvider.jpg (http://ro.celebrity.yahoo.com)De Mirabela Vlad | Yahoo Celebrity – 12 ore în urmă



E-mail (http://ro.celebrity.yahoo.com/o-fil%C4%83-de-istorie-100-de-ani-de-la-prima-expozi%C8%9Bie-%C3%AEn-sua-a-lui-br%C3%A2ncu%C8%99i-075238624.html#)
Recomandare
1.7k

Tweet

Imprimare (http://ro.celebrity.yahoo.com/o-fil%C4%83-de-istorie-100-de-ani-de-la-prima-expozi%C8%9Bie-%C3%AEn-sua-a-lui-br%C3%A2ncu%C8%99i-075238624.html#)










http://l2.yimg.com/bt/api/res/1.2/s0K6OOJ.KUiz9KNForAHsw--/YXBwaWQ9eW5ld3M7cT04NTt3PTYzMA--/http://l.yimg.com/os/publish-images/omg/2014-03-12/aebf78a0-a9b7-11e3-bc08-6fa89860a452_contantin_brancusi.jpgConstantin Brâncuși a reușit să uimească întreaga lume

Astăzi se împlinesc 100 de ani de când lumea întreagă a cunoscut România prin prisma operelor incredibile ale lui Constantin Brâncuși.

http://l.yimg.com/bt/api/res/1.2/4WXdTq0fqOYaDc7EEPnmAA--/YXBwaWQ9eW5ld3M7cT04NTt3PTYzMA--/http://l.yimg.com/os/publish-images/omg/2014-03-12/390580c0-a9ba-11e3-bc08-6fa89860a452_copil-brancusi.jpgOperele lui Brâncuși uimesc prin detalii

În 1914, Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzație. Colecționarul american John Quin îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existență materială prielnică creației artistice.

În același an, ministrul de interne al României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret, comandat cu un an înainte. Brâncuși va păstra lucrarea în atelier și o va intitula „Fântâna lui Narcis”(wikipedia.org).

http://l1.yimg.com/bt/api/res/1.2/4hEIqedUqXz6suXSNHLKIw--/YXBwaWQ9eW5ld3M7cT04NTt3PTYzMA--/http://l.yimg.com/os/publish-images/omg/2014-03-12/54c848b0-a9ba-11e3-bc08-6fa89860a452_brancusi_moma_new_york_01.jpgCele mai cunoscute opere ale lui Brâncuși sunt păstrate cu sfințenie în muzee și colecții private

Ca întotdeauna, a fost nevoie de recunoașterea internațională pentru a veni și cunoașterea națională și respectul pentru viziunile extraordinare ale sculptorului.

http://l2.yimg.com/bt/api/res/1.2/oYZ4OduFUidDIpEoo1i49w--/YXBwaWQ9eW5ld3M7cT04NTt3PTYzMA--/http://l.yimg.com/os/publish-images/omg/2014-03-12/7fb5a9f0-a9ba-11e3-bc08-6fa89860a452_maiastra-brancusi.jpgBrâncuși a cunoscut faima internațională


Constantin Brâncuși i-a făcut pe toți românii să fie mândri de operele sale, care au ajuns să fie vândute cu zeci de milioane de dolari și să fie păstrate cu sfințenie în colecții private.
Citiți și:
Violonistul român care face spectacol în lume (http://ro.celebrity.yahoo.com/violonistul-rom%C3%A2n-care-face-spectacol-%C3%AEn-lume-112629425.html)
Jared Leto face reclamă României (http://ro.celebrity.yahoo.com/jared-leto-face-reclam%C4%83-rom%C3%A2niei-112434329.html)

http://l.yimg.com/bt/api/res/1.2/_DQZw5Oz_7AZE1XdPD5h4g--/YXBwaWQ9eW5ld3M7cT04NTt3PTYzMA--/http://l.yimg.com/os/publish-images/omg/2014-03-12/2d20ce30-a9bb-11e3-bc08-6fa89860a452_scultura-brancusi.jpgOperele lui Brâncuși ne fac mândri că suntem români

Drumul lung spre Paris, pe care l-a realizat aproape numai pe jos, i-a adus apoi recunoașterea întregii lumi, care a inclus România printre țările valoroase din punct de vedere cultural, iar pe Brâncuși în galeria celor mai talentați artiști care au existat vreodată.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un simplu Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de Facebook (https://www.facebook.com/pages/Yahoo-OMG-Rom%C3%A2nia/198908546853396?ref=stream&hc_location=stream#%21/pages/Yahoo-OMG-Rom%C3%A2nia/198908546853396).

[Adrian Pop]

Constantin Brâncuși visa să construiască în mijlocul orașului New York o Coloană Infinită locuită de oameni.
“Mi-ar plăcea să-mi fac Coloana în Central Park (http://en.wikipedia.org/wiki/Central_Park). Ar fi mai mare decât orice altă clădire, de trei ori mai înaltă decât obeliscul vostru (http://en.wikipedia.org/wiki/Washington_Monument) din Washington, cu o lățime de bază corespunzătoare – șaizeci de metri sau mai mult. Ar fi făcută din metal. În fiecare piramidă ar fi apartamente, iar oamenii vor locui acolo. Iar chiar sus de tot aș pune pasărea mea (http://www.guggenheim.org/new-york/collections/collection-online/show-full/piece/?object=76.2553.51&search=&page=&f=Title) – o pasăre imensă în echilibru pe vârful coloanei mele infinite.”
Aceasta este mărturisirea pe care Constatin Brâncuși a făcut-o în 1926, în cadrul unui interviu, jurnalistei Flora Merrill. Un interviu publicat de acesta în data de 3 octombrie 1926 în cotidianul New York World (http://en.wikipedia.org/wiki/New_York_World) sub titlul “Brancusi, the Sculptor of the Spirit, Would Build ‘Infinite Column’ in Park”. O operă de artă de aproape 508 metri înălțime (Monumentul lui Washington (http://ro.wikipedia.org/wiki/Monumentul_Washington) are 169,294 metri), semnată de Brâncuși. Chiar și atunci când visează, un geniu are puterea de a-ți tăia răsuflarea… http://webcultura.ro/wp-content/uploads/2013/01/Polera-si-Brancusi.jpg