Banu Ionut
19.10.2011, 12:30
Author Message
ZAMFIR_CATALIN
Joined: 02 Sep 2009
Posts: 2028
Nea Mãrin si zioa fomeii
Cadea 8 martie intr-o dumineca. Sambata seara n-am de lucru si zic:
- Auz, Veto, fata tatii, stii ce ma gandii io ?
- Ce te gandisi ? zice Veta.
- Iote maine, tot ie ziua ta, asa ca intru io de sirvici in locu tau si fac prin casa toate ielea de le faci tu. Tu stai si te odinesti!
- Lasa, Marine, ca le-ncurci, zice Veta, ce te pricepi tu la treburi muieresti!
- Iote, ma la ea, zic, mare branza, si pi-urma ce traba mare ai tu maine, ca ie duminica. Zi tu mie ce ie de facut si lasa-l pe mandea, daca nu t-o placea, sa nu-mi zici mie Marin!
- Bine, zice Veta, iote, te scoli si tu de dimineata, dai de mancare la oratanii, la gaini, la gaste ... Scoli copiii, il imbraci pe Marinel al mic, le dai de mancare si pe urma te pui pe gatit si coci o tara de paine, ca aia de ieri sa farsi. Da’ vei ce faci de mancare, sa ajunga si seara. Incolo nu prea sunt multe de facut: maturi batatura, bat presurile din odaia a buna, stergi geamlacu di la prispa si, daca te pricepi, mai ie o tara de impletit la ilicu lui Marinel. Sara pui masa, il scalz pe Marinel, culci copiii si speli vasale.
- Si tu ce faci ? zic io.
- Iote, o sa fac si io ce faci tu duminica. Ma duc pi la cooparativa, beau o tuica cu unu, cu altu, viu acasa, mananc si ma culc. Da’, cum eu nu beau tuica, o sa stau p-acasa, sa te-ajut sa te descurci.
- Ba, sa-t vez de treaba ta, ca ma descurc io si singur.
Ma, frate-miu, ma apucasa asa un ambat, stii ma apucasa asa un ambat ...
Ma sculai io cu noaptea in cap, ca ma cam perpelii, nu prea dormii, stii ? si m-apucai de treaba.
Ma, nepoate, cu oratanile ma descurcai cum ma descurcai, cand fu sa scol copii, fu mai greu. Daca vazui si vazui, cand zbierai odata "desteptarea" sarira tot in tavan. Al mic se sperie rau de tot, incepu sa chiraie de latrau cainii pe vale, auz ?
Veta zice:
- Ce ai, ma, Marine, pa asa sa scoala copiii ?
- Da’ cum ? zac io.
- I-ai si tu cu usurelu, ii mangai, ii pupi, sa-i scot usurel din somn, din vise.
- Ce sa-i pup, nu vezi ca ala micu ie ud fleasca, facu az-noapte pe iel.
- Pai, schimba-l! zace Veta.
- L-as schimba io, da’ cine mi-l ia ? Nu vezi ca parca ie ciutura sparta ?
- Schimba-l de scutece, Marine, nu de tot, zace Veta razand.
- Nu pot, zac, ca ma spalai pe maini sa framant painea, stii ? ... sa framant painea!
Ma apucai io de paine, pusai faina, pusai apa, framantai ce framantai, da’ cam facea colareti, facea niste plotoage de faina mari cat nucile, auz ? Ma muncii io di le sparsai si, cand sa zic ca sunt gata, nu stiu cum facui si-mi cazu tigara din gura in aluatu din capistere. Ma, frate-miu, o cautai di ma trecura naduselile, daca vazui ca n-o gasesc zac: "Ma, cine-o manca-o, norocu lui."
Da’ nu mai putui sa scot mainile din aloat. Detei sa plec, capisterea dupe mine. Abea ma dezlipi Veta, ca-mi zisa ia:
- Ma, cand framant paine, presara-t faina pe maini, c-altfel te lipesti.
Ma gandii io ... maa, ce sa gatesc, ma, ce sa gatesc ? Ia sa tai io o gaina, ca m-oi pricepe io ce sa fac din ia. Iesii din batatura, aruncai cateva boabe si vad o gaina asa mai grasa, una porumbaca, infoiata asa si cam increzuta, cam inganfata, samana cu soacra-mea, stii ? Sa uita la mine asa, cam de sus. E zac, ce fac io cu tine acus, sa vezi ce fac io cu tine! Si, cand imi veni bine, i-aruncai ilicu in cap, o prinsai, o oparii s-o jupuii, ca cum fu apa schiarta, ce mai, o jupuii cu chiele cu tot.
Da’ de mancat n-avusaram parte s-o mancam, frate-miu. Cand veni Veta si vazu ale pene porumbace, zice:
- Aba Marine, ce gaina taias tu ?
- Una porumbaca, zac.
- Porumbaca, porumbaca, da’ pe care ?
- Pa’, io de unde sa stiu, ce, le cunosc dupa nume ?
- Unde ie capu’ ?
- Iote colo!
Ma, frate-miu, incepu Veta sa se vaiete, s-o jeleasca de parca i-o taiasem pe ma-sa, auz ?
- Marineeee, Marine, taiasi clota de mai avea vro saptamana si scotea pui. Acusica cine-mi mai cloceste ouale, Marineeee ? Marineee cine le mai cloceste ?
- Iote, o chemam pe-a batrana, pe muma-ta, ca tot n-are treaba si cam samana iele intre iele.
Ma, sa facu Veta foc. Intre timp sa arsa si painea in tast, asa ca la pranz mancaram niste mamaliga rece c-o tarasica de lapte afumat.
Nici peste zi nu prea avusai spor. Ba un soi de spor tot avusai, ca sparsai fro doua oichiuri la geamlacu di la prispa.
Sara nici mamaliga nu mai fu, asa ca mancaram ceapa cu branza. Mancam si plangeam, stii ?
Pe al mic il scapai in scaldatoare, bagai mana due iel sa-l scot, ma musca de mana, auz ? Pui de juvete, ii placu in apa, sa balacea de ma facu leoarca, ma stropi tot, ce mai!
Dupe ce culcai copiii, cum stau io-n pat in capu oaselor, ascultam greierii si beam o tagare, zace Veta:
- Hai, Marine, lasa, nu fii suparat, io iti multumesc pentru gandul al bun. N-are nimic daca le-ncurcasi, de un-sa te pricepi tu la treburi muieresti ?
Ma, nepoate, ma, cand o auzii asa, mi sa inmuie inima. Ma, manca-i-as sufletu iei, ca bun suflet are Veta asta, buna nevasta ie, cum stie ia cu o vorba sa-t ia supararea, c-o vorba, auz ?
- Hai, zice, acuma culca-te, ca-i aproape ngiezu noptai.
- Nt, zac io, nu ma culc.
- Pa’, ce astepti ? zice ia.
- Iote, zic, mai asteptam o tzara sa treaca zaua ta, te scoli tu, fata tatii, sa faci ceva de mancare, ca-mi ghioraie matele cum ghioraie tranzistoru lu popa Varlan dupe ce l-a reparat Suca. Iote asa imi chioaie.
Wed Nov 11, 2009
ZAMFIR_CATALIN
Joined: 02 Sep 2009
Posts: 2028
O afacere olteneascã
Mã frate-miu, cînd faci cîte o afacere, cum te taie pe tine capu, si iasa prost, iti ie nacaz, nu zîc nu. Iti ie nacaz, ce mai! Da' cînd te iei dupe capu altuia si iasã prost, atunci sã vez, cã-t vine sã-t bagi ghearele-n oichi, nu alta!
Bag samã, c-asa ie fãcut omu, sã fie cu iel mai iertator decît cu ãilalt!
Pa' mie, acu, di ce mi-e nãcaz? Di ce mi-e mie nãcaz acu? Ca mã luoai dupe capu si vorba lu Fanicã a lu Catîru!
Vine la mine-ntr-o dimineata si zîce:
- Mã nea Marine, mã, mã uit la tine si mã minunez! Om bãtîrn si nu te taie capu!
- Pa' di ce, mã?
- D-aia, cã stiu c-ai nevoie de bani, muncesti de te spetesti si n-ai spor!
- Cum n-am, mã, spor, ce vorbã-i aia?
- Iote ca te uzmesti cu caratu la chitara pentru suseaua a noua. Mai bine faci un drum pînã la Severin si vii de-acolo pricopsit.
- Pa' ce mã, la Severin umbla cîinii cu covrigi în coada sau plouã cu craitari?
- Cam asa ceva, zîce iel! Ca-mi spusa mie Florica a lu Conovat, de-o tine pe Tanta lu Fasui, ca la Severin de cînd cu santeru al nou, sã fãcu ou trei frangi, bucata.
- Cît, ba?
- Trei frangi!
- Sã-i saie oichii?
- Sã-i!
- Pã' ce mã, aia p-acolo n-au gaini, nu sã oua, ori dete fr'o bolesnita-n iele?
- Ba, au iei, da' nu prididesc. Ca de cînd se fãcu santeru al mare, la portile de schier, venira muncitori puzderie. Munca grea, oamenii, dacã muncesc, trebuie sã mãnînce, si ouale-s bune, ca-ti dau znaga.
- Pa' tu de ce nu te duci sã vinzi, mã Fanica?
- Mã nea Marine, t-o spui p-a dreapta! N-am nici oua, n-am nici bani sã le cumpar d-aci, sã le vind acolo! Da', spui matale ca-m-esti preten si n-asi vrea sã pricopsasc frun dusman.
Mã, fratilor, sã va spui drept, de cînd imi baga Fanica a lu Catiru sarpele asta-n gînd, nu mai avusai liniste!
Faceam io ce faceam, da' tot acolo mã gîndeam. Mã, zîc, trei frangi ou, nu ie rãu!
M-apucai sã string toate ouale, du pin casa, du pin cuibare... Ba fãcui una si mai boacana... Cum pusasa Veta fr'o patru clota cu o zi mai-nainte, mã dusai si luoai ouale, usurel, de supt iele, si pusei niste chietre di la girla, ca sã nu prinda de veste clotale si sã paraseasca sirviciu. Lu Veta nu-i spusai nimic, ca cine stie ce mai imi zîce, sau scapa fr'o vorba, cum fac muierile, aude frunu si-mi sufla afacerea.
- Mã frate-miu, strinsai io fr'o doua sute de oua... Mã, zîc, doi ori trei, sasa. Parca n-ar merita sã bat io drumu pin la Severin, pentru sase sute de frangi! Dacã asi avea o mie, alta treaba!
Mã gîndii... mã sucii... mã, zîc, mi-ar trebui un om de nadejde.
Il chemai pe nepotu-miu Suca, si-i zîc:
- Mã Suca, vrei sã facem o afacere-npreuna?
- Nea Marine, cu matale vind si pe dracu drept inger.
- Mã, zîc, io te iau cu mine la Severin, iti platesc trinu, si-t dau s-o suta de frangi! Fa-mi rost de opt sute de oua!
- Mã nea Marine, pe' c-o suta de frangi nu facem treaba, sau vrei sã le fur?
- Mã fi-t-ar starea a dracu, sã nu te prind ca furi un ou, ca te omor!
- P-atunci cum?
- Mã, zîc. Fi atent la mine-aci! Suta de frangi i-a ta pentru osteneala. Pentru oua it dau io alti bani, cu care cumperi. Da' nu d-aci di la noi din sat, te duci pi la Catane, pi la Covei, pi la Ghidici-n colo. Nu sufli o vorba si ai grija sã nu fie ouale clocite, si sã vii iute! Mã, venisi?
- Nea Marine, zbor!
Facu Suca al meu, treaba buna. A treia zi, avuseram o mie de oua. Le chitiram noi în patru papornita, în malai, si-i zisai lu Suca:
- Mã, pana plecam, le pituli la voi în paie, da' vez sã nu le simta cataua lu Marin Galiceanu, ca dacã mãnînca frun ou, te mãnînc cu coaja cu tot.
- N-ai grija, nea Marine, mã culc pa iele!
- Cum pa iele, mã, ce iesti narod?
- Hai mã, nea Marine, ce nu stii de gluma, vorba vine?! Auz, nea Marine, da' ce faci cu-atitea oua?
- Cozonaci, zi io.
- Pa' ce faci cu iei?
- Iote, umplu gura la ai de-ntreaba!
- Vasazica, tot hotie!
- Taci mã, zîc, ai rabdare s-o vezi ce-i aia o afacere!
Mã dusai la colectiva, sã ma-nvoiesc la brigadier, la nea Tanasuca a lu Colan a lu Mirea.
- Mã, nea Tanasuca, invoieste-ma fr'o doua zile!
- Pa' di ce?
- Iote d-aia, ca nu mã simt prea bine, nus-ce am, si vreau sã mã duc la doftor, la Craiova!
- Pa' ce mã, aci n-avem doftor?
- N-avem, zîc io, ca ie doftorita si io mai bine mor, decît sã mã dezbrac în fata unei muieri.
- Taci mã, ca te scoate Veta mincinos!
- Ia te uita la talica, pa' ce Veta i-e doftorita?
- Mã, narod iesti, zîce nea Tanasuca! Pa' ce boala are rusine?
- N-are, zîc io cu gîndu la oua, da'io am!
- Bine mã, du-te! Da' sã stii ca cherzi zile-munca!
- Pa' ce sã fac? Boala ie boala, nu te-ntreaba!
Zis si fãcut, plecaram! Da' plecaram cu-n trin de noapte, sã nu vada careva ce fel de boala am io!
Mã fratilor, va spui drept, ca n-ghierea si rusine; om bãtîrn, sã pleci noaptea, pe furis.
Da' acu dacã mã prinsasam în 'ora, trebuia sã joc ca bagasem banii-n oua!
Da-n trin, ne trecura toate naduselile, ca ierea o-nghesuiala, de fu musai sã tinem papornitale-n brata. Ca ne si zisa unu:
- Mã fratilor, lasasi-le colea jos, ca va spetiti!
- Nu se poate! zîc io.
- Pa' d-or n-ot avea oaua-n iele!
- Facem prinsoare? zîce Suca.
Ii detei una cu cotu, de-si cherdu rasuflarea.
- Ce dai mã nea Marine?
- Pa' dacã am in plus, zîc io.
Mã frate-miu, di la Craiova-n colo, avusaram naroc, ca ierea lumea mai rasfirata, puteai sa-t tragi sufletu!
Zîce Suca,
- Mã nea Marine, la Severin, mã duci si pa mine la portiile de schier, sã vad dacã nu m-a mintit Gogu llu Pecingine.
- Pa' ce ti-a zis, mã?
- Pa' i-auz, ca i-a spus lu ta-su, ca stie de la al bãtîrn, care a fost la Severin prin opt sute sapte-sapte, ca cica la portile de schier ie lacatu cît ploasca. Si, mie parca nu-mi vine sã cred sã iziste un lacat asa mare!
- Bine mã narodule, dupa ce firsim treaba, te duc!
E, din vorba-n vorba, ajunseram la Severin! cînd ne deteram jos din trin, cascatu de Suca, cu oichii dupe una, de-i intrasa rochita la apa, cît p-aci sã dea cu papornitale intr-un carucior d-ala de cara marfa.
- Mã, zîc, calca usor, umbla cu bagare de sama, si dacã faci fruna si mã bagi in belea, te bat ca pe oaua cînd le faci jumari!
Mã frate-miu, cu chiu cu vai, ajunseran la piata.
Sã cad jos din picioare, nu alta! Cit ierea piata de mare, ierea alba... alba... de oaua, de zîceai c-a nins in toiul verii! cînd mã uit la pret, mi se fãcu rãu de tot! Optzeci de bani bucata si ieu le luoasem c-un frang!
Mã frate-miu, vazui negru-naintea oichilor. Auzi, numa oaua negre vedeam!
Ma-ntorc la Suca, rîdea cu gura pînã la urechi.
- Mã nea Marine, dacã afla Grecu ala... Onasus ala... te-angajeaza conselor, auz?
Incepu Suca sã urle, s-o rupsa la fuga. Luoai papornitele si mã luoai dupe iel. cînd vazu c-acu-acu l-ajung, incepu sã strige:
- 'otiii... 'otiii!
Mã, se fãcu o harmalaie... ciraiau muierile... urla lumea... "punet mîna pe iei"... fluiera militiia...
- Mã, zîc, daca-l prind, il omor!
S-avusai noroc, ca-l prinsai... Ca se-nchiedeca d-un maldar de praz, si veni in cap ca uliu, cu papornita cu tot, peste o taraba cu oaua!
Mã, cum imi luoasa Dumnezau mintile, ii mai detei si io c-o papornita de-a mea in cap!
Veni militiia si ierea sã iasa dandanaie mare, ca, pe Suca pînã nu-l spalara de galbenusuri, nu samana cu buletinu!
Facuram socotelile, al dracu ala cu taraba parca le numarasa p-ale noastre, ale zdravane!
Ca zicea ca iel avu trei sute cinzaci de oaua, si cînd le numararem p-ale noastre, mai iereau trei sute cinzaci si trei!
Cu ala ne lamuriram, da' nu scapam de militiie! Ca ce avusai cu Suca, de fugii dupe iel? Da' tot cu narodu avusai noroc, ca-i fãcu cu oichii militiianului, il luoa la o parte, si-i zisa:
Nu te uita la iel, ca-i om bãtîrn cu paru alb, ii place sã joace tiligosu, leapsa, de! Ca-n colo ie cuminte, nu face rãu!
Militiianu sã uita lung la mine, nu-s ce mutra oi fi avut, ca ofta si pleca!
Ii zîce Suca lui ala cu oauale:
- Auzi, ba nene? Noi scaparam da' matale pin'le vinzi, fac pui!
- Vad si io, zîce omu, ca nu merg afacerile! O sã mã duc sã le vind spre Calafat, incolo!
- Auz mã nene, t-as spune io un merchez, da' mi-e frica ca mã bate omu asta, zîce iel, s-arata spre mine!
- Spune-i mã, zîc, ca nu-ti fac nimic!
- Auz, nene, dacã te duci spre Calafat, treci si pe la Bailesti, ca cunosc io unu, Marin a lu Juvete, care-t cumpara oauale c-un frang bucata!
Auz vorba la iel!
Mã fratilor, ne umfla isu pe amindoi mã, ne rîdeam si ne pupam!
Ala cu oauale, se uita la noi cu gura cãscatã, incepu sa-si facã cruci. Adunã oauale, plecã.
Plecaram noi dincolo si ne duseram spre portile de schier. Mã fratilor, minunea minunilor!
Cînd sã deschisa odata vederea larga, pînã-n malu alalalt, ni sã taie rasuflarea. Puzderie de masini si de oameni dintr-o parte si din alta misunau ca furnigile, sã puie Dunarea la ham de chiatra si schier.
Mare minune tecnica si mare ie puterea omului!
- Mã Suca, zîc, nu vazusi tu lacatu cît plosca, da' vazusi altele mai dihai.
Sta Suca-al meu si se uita cu oichii dusi la furnigaru de oameni si masini...
Zice:
- Mã nea Marine, nu te supara, asta ie treaba, nu gluma!
Bravo lor! Asta afacere!!!... Aia a nostra cu oauale, ie gainarie da-o dracu, bine ca se sparsara!
Wed Nov 11, 2009
ZAMFIR_CATALIN
Joined: 02 Sep 2009
Posts: 2028
Nea Mãrin si Anu Nou
Mã frate-miu, cum zîcea al bãtîrn a lu al bãtîrn, cînd il intrebam io de viata, zîcea "mã nepoate, fusa, fusa si se dusa". Asa trecu si 1971.
Fu un an bun, de ce sã zîc! Fusai sanatos... Veta sanatoasa, copiii, nepoti, sanatosi, grîu se fãcu, porumb se fãcu, vin se fãcu, ce mai, an cu belsug! An bun, ce mai, ca se mai intimplara si unele lucruri de-mi mearsera la inima! P-aia de la comparativa, de bagasera mîinile pin-la umeri în gestiune, ii dovedi si-i baga acolo unde le ie locu, ca poate le vine mintea la cap, pe nepotul Stanel Brabete, il decora... mã fiecaruia dupe munca si straduinta!
Si cum s-apropria anu de sfirsit, ii zîc lu Veta:
- Mã Veto, fata tatii, 'ai sã petrecem anu nou cum scrie la carte mã, iote, facem cum vrei tu! Cum vrei tu, asa facem.
Ee, dacã vrei sã facem cum zîc io, zîce ia, 'ai sã mergem la Bucuresti, sã petrecem anu nou la nasu Pantelica, ca tot a zis iel sã venim. S-as merge si io o data sã petrec si sã n-am treaba! Ca de cînd mã stiu, de anu nou muncesc de dau în brinci!
Mã, zîc, are dreptate muierea! Ia s-o mai scot, mã, în lume, sã fim si noi o data musafiri, ca gazda fusai de cînd mã stiu, de cînd mã stiu, fusai gazda!
Zis si fãcut, plecaram, cu toate ca nu mã prea bucurai, ca al de nasu la Bucuresti nu petrec anu nou, fac un soi de sirbatoare de-i zîce ca la bulion...
Loai io o damijeana de zaibar si un curcan, cozonaci si o oala cu sarmale, ca sã nu mã duc cu mîna goala.
Pina la Craiova, merseam cum merseram. Di la Craiova, loai bilete la acelerat cu locuri rezervate.
Rezervate vorba vine, ca locurile ierau, da' fiecare loc mai avea rezervat cîte doi-trei calatori. Ierea un scandal în trin intre ai cu locuri rezervate, care sedeau jos, si ai cu locuri rezervate, de sedeau în picioare, de mai mare dragu, auz?
Io cu Veta avuseram noroc ca ne-ntepeniram la capu vagonului, pe-nculoar si nu mai ajunseram la locuri, asa ca scaparam de scandal. Da'pe drum mai incolo, auzii unii care se certau pe locurile noastre, asa ca strigai si io:
- Taica, fa matale scandal, ca sîntem din acelas sindicat!
Ierea o-nghesuiala, de mã gîndii "bine ca loai curcanu taiat" ca altfel il duceam strosit de tot, da'de tot, auz?
Damijana, ramasai cu ia-n brata. Adica vorba vine în brata, ca nu puteam sã ajung cu mîinile la ia. Sta singura inghesuita pe deoparte de mine, pe de alta parte de doi militari si un popa. Cred ca pe burta popii sta mai mult!
La Piatra-Olt se mai dete lume jos, de putui sã schimb picioru, ca-mi amortisa al atang de tot, de tot.
Pusa si Veta oala cu sarmale linga fereastra, da' n-apucaram sã rasuflam, ca se sui puhoi de lume de ziceai ca e trinu de cauciuc, c-altfel nu-mi dau sama cum de-ncapuram atitia.
Pa oala de sarmale se sui un copilas si se uita pe geam. Suca al mic, nepotu lu nasu, ajunsasa pe la jumatea vagonului, ca uitai sã va spui, ca-l loasem si pe Suca. Ca zisasa nasu sã i-l aducem si ta-su zîce:
- Duce-ti-l mã, barem de anu nou sã stau si io linistit!
Imi spusasa iel:
- Mã Marine, pe Suca asta mic, leaga-l!
Da'io cînd vazui inghesuiala, zîc, lasa ca n-are un'sa duce!
Da'al jurat de copil, mai în patru labe, mai musca pe unu de picior, mai intapa o cocoana, ajunsa pi la mijlocu vagonului.
- Sucaaa, zîc, unde iesti?
- Acilea, nene Marine!
- Vino-ncoa, mã!
- Vino matale!
- Pa'io nu pot, ca ie-nghesuiala!
- Pa'daca nu poci matale, io cum sã vin, ca sînt mic?!
- Pa'vino cum te susasi, auz?
- Nu pot sã mai trec pe unde venii, ca mã bat aia de-i muscai.
Mã, zîc, mare minune cu Suca asta!
- Stai dracu acolo cuminte, sã nu te cherd!
Da'cum vorbeam io cu Suca, unu care se suisa la Piatra_olt, imi baga cotu-n damijana. Mã frate-miu, s-avea un palton frumos, o culoare asa deschisa... Sa prinsa zaibaru de ia, minune mare! Ii fãcu mineca neagra, ce mai!
Incepu un scandal...! Ce mã fac io, zîcea ala cu paltonu al nou... ce vin ie asta?..., iasa la curatat...?
- Zaibar, zîc io, si iasa de iesit, da'numa cu foarfeca!
- Ce vorba-i asta? zîce iel.
- Romaneasca, zîc io.
- Pa'atunci, ce fac?
- Ii faci alta mineca, zîc io.
- O sa-mi platesti paltonul, zîce iel.
- Pa'di ce, zîc io, cu tu-mi platisi vinu?
- Pa'ce io sînt de vina?
- Da'ce io, io detei cu damijana-n dumneata, sau dumneata detesi cu cotu-n damijana?
- Pa'daca ie-nghesuiala! zîce iel.
- Si ce, inghesuiala o fãcui io?
- Pa'di ce nu stat acasa? zîce omu. Nici în ajunu anului nou nu va potoliti!
- Pa'matale di ce nu stai acasa?
- Lasa, nu mi-o mai inoarce, zi mai bine ce fac cu paltonu, ca nu mai am stofa sã-i schimb mineca!
Zic:
- Imi dati mie adresa si va aduc io o damijana cu vin.
- Ce sã fac cu iel, zîce omu, ca io nu beau vin negru.
- N-are nimic, zîc io, va aduc io o damijana, o varsam intr-o caldare si bagam paltonu sa-l scoatem la o culoare, ca alt leac nu ezista! Zaibaru n-are moarte, auz?
Cum stam eu de vorba cu omu, numai ca vad intr-o gara ca coborisa unu cu Suca de mîna.
- Mã frate-miu, strigai io pe geam, ce iesti chior, nu vez ca ala nu-i copilu tãu?
- Lasa, zîce iel, vad io, cã un copil asa nãrod n-am vazut în viata mea.
- Pa'atunci di ce loasi copilu din trin?
- Ca sã facem schimb, zîce ala. Da-mi-l p-al meu de sta pe oala cu sarmale linga dumneata si ti-l dau pe geam p-asta.
- Auzi mã la iel, zîc. Stii ce ti-ar trebui? Sa te las sã faci anu nou cu Suca, sã te-nveti minte sã mai pui mîna pe ce nu-i al tau!
Al lui nu vrea sã sã dea jos din trin, Suca nu mai vrea sã urce. Pina la urma reusiram de schimbaram narodu lui pe narodu nostru. Chiraia Suca si sã zbatea, ca nu se lasa pînã nu mã pagubi de doua perechi de palme.
Cum se sparsasa damijana, ce mai fu-n ia, fr'o cinci kile, le detei de la baura unii. Aia asa se-ncinsara, ca sparsara un geam si-acu fãcuram tot chiciura la mustati.
- Maine, zîce Veta, ia vez d-asta, ca nu mã lasa-n pace!
- Iu, Doamna ia-ma, care fu?
- Asta din spatele meu.
- Nu, zîce omu, nu va suparati! Tin si io mîinile sub broboada la dumneaiei, ca-mi inghetara de tot. Dacã vreti, va dau un pol.
- Mã frate-miu, mã, zîc, vez c-o-ncurci, auz? Iti mai dau io un pol si ia-t manusi, ca altfel te-ncalzesc io de-t bate coliva-n chiept, auz?
Mã frate-miu, cu chiu cu vai, ajunseram la Bucuresti.
Se fãcusara cam ceasurile sasa seara. Pina ajunsai la nasu Pantelica, se fãcu de opt.
- Mã Marine, bine ca venisi, du-te dupa sifoane!
Ee... fusai dupe sifoane... dupe tigari... dupe chibrituri... dupe buline de cap... dupe piine, ca uitasera... dupe vin ca sã bizuisara pe mine.
Pe la uns'ce sara, ce mai, firsii, venii acasa.
Ii gasii pe toti la masa.
- Hai mã odata, zîce nasu, ca nu puturam sã sedem dupe tine, pe unde umblii, si mincaram.
- Da'Veta unde ie? zîc io.
- Fina? la bucatarie mai munceste si ia, zîce nasu, ca iete, nase-ta Reta ie rupta de oboseala.
Ee, lasa zîc io, ca ia vru la Bucuresti, stii, ia vru!
M-asezai si io la masa. Mã frate-miu, adormii de fr'o trei ori în sarmale... Si fuma unu linga mine, de mã afumase de tot.
Zic:
- Mai lasa si matale tigarea aia!
- Nu pot, zîce iel, ca de trei zile nu sã gasesc "Amiral" si astazi gasii.
- S-acu ce faci, scot pirleala? zîc io, mai lasa, mai rasufla o tira!
Lasa omu tigarea si aprinsa un trabuc.
Nasu zîce:
- Marine, pune si mie un sprit!
- Da'unde iesti, zîc io, ca nu te vad de fum.
Ii pui io vin si bag mîna sub masa sã iau sifonu.
Mã fratilor, si-n loc de sifon apucai mita de coada. A dracu mita, sã fãcu ghem pe mîna mea.
Mã speriai, ce mai! Trasai mîna de sub masa si aruncai mita în brata la nasa Reta, care o arunca lu coana mare, care i-o arunca lu al de sedea linga mine, care i-o arunca lu nevasta-sa, care i-o dete lu tata socru, care mi-o arunca mie, de o aruncai sub masa unde chirai odata Suca, de lesina coana mare, soacra de!
- Da'ce-are a mita, mã nasule, zîc, ie turbata?
- Ie beata, zîce nasu, ca-l prinsai pe Suca, cînd ii dete tuica. Da'nu-i nimic, o data ie anu nou!
Cînd mã uit bine la ala de linga mine, se fãcusa verde. Da-i cu otet pi la timple, da-i palme, nimic!
Chemaram salvarea!
Zice nasu:
- Mã fine, du-te tu cu iel la urgenta, sã nu ne stricam noi petrecerea.
Mã dusai, ce iera sã fac?
Zice doftoru:
- Da'ce are?
- Nu stiu, zîc, bag sama de fumat.
- As, zîce eil, ie sufocat, nu vezi? cîte sarmale a mincat?
- Pa'stiu io? zîc, nu stiu!
Dete doftoru un telefon la nasu, si ii spusara ca nu mincase decît fr'o patruzaci si doua.
- Ei, zîce doftoru, dacã reusim da-i scoatem una, doua, isi revine. Ca ie plin, zîce.
Ii fãcu iel ca-i fãcu si omu zîce:
- Hai-napoi la baieram, ca odata ie anu nou!
- Lasa, zîc io, ca mai e si la anu, ori vrei sã nu-l mai apuci? Du-te acasa!
Si se dusa.
Io ma-ntorsai la nasu pe jos, ca salvarea nu mai vru sã mã duca si taxi nu gasii.
Cînd ajunsai la nasu, dormeau tot. Numai nasa Reta zîce:
- Marine, du-te la o farmacie de servici si ia niste bicarbonat. Da'vezi sã scrie pe punga, ca altfel nasu Pantelica nu-l ia, ca ie frica sã nu pateasca ca anu trecut, cînd a luat praf de copt, de ierea sã plezneasca.
Mã dusai la farmacie; loai ce loai, cînd venii acasa, auzii zdranganeala-n bucatarie. Mã duc io. Veta mea spala vase de-a-npicioarele, de ierea gata-gata sã cada-n cazanu cu apa schiarta.
- A Veto, ce faci tu aci?
- Iote-i dau o mîna de ajutor lu nasa Reta, ca ie rupta saraca!
- Pa'ia unde ie?
- Doarme!
- Auz, Veto, fata tatii, lasã-i sã doarma, si tu'ai cu mine, ca dacã prindem trinu asta de dimineata, ajungem pe sara acasa. Dormim pînã mîine si sãrbatorim anu nou mîine sara, numa noi doi. Ca n-o fi foc daca-l sarbatorim pe doua ianuarie. Pe doua daca-l sarbatorim, n-o fi foc! Il sarbatorim pe doua, noi doi, ca doi porunghei! Hai acasa, fata tatii! Hai acasa!
Wed Nov 11, 2009
ZAMFIR_CATALIN
Joined: 02 Sep 2009
Posts: 2028
Nea Mãrin si tomobilu
Mã nepoate, mã, iti spusai io ce mi sa-ntimpla? Mã spusai sau nu spusai? Nu spusai, ca de cînd nu te vazui, cand dracu iera sa-ti spui? Las', ca si dacã te vedeam, ce, parca-t spuneam? Nu-t spuneam, ca nu puteam! Ca fusai la spital! Ce te miri asa? Nu te uita ca mã vez zdravan si sanatos, ca dacã me vedeai cu fr'o doua saptamani desurupat, nu dai pe mine nici-un praz degerat, auz? Pa'stai sã spui!
N-am de lucru intr-o vineri, si-i zîc lu Veta:
- Mã Veto, fata tatii, stii ce mã gandii io?
- Ce te gîndisi? 'ce ia.
- Sã mã duc pi la Bucuresti, zîc io.
- Pa' di ce? 'ce ia.
- Iote asa, zîc io.
- Pa' di ce "iote-asa", zîce ia.
- De-aia, zîc io.
- E, dacã e de-aia, du-te, zîce ia, du-te, dacã ie de-aia. Ca tot trebuie sã treci pi la nasu Pantelica, sã-i duci hirdaiasu cu muraturi, de am zis noi cd i-l dam, ca poate si-auce si iel aminte si ne da masina de cusut, pe care a zis ca ne-o da.
Zis si fãcut. Plecai, ajunsai. Da' cînd ajunsai aci la Bucuresti, la nasu Pantelica, ii gasii pe tot gramada-n curte. Stau si sã uitau la un tomobil.
- Buna ziua, zîc io, bine v-am gasit.
Iei nimic. Se uitau la tomobil, vorbeau tot odata, rîdeau, sareau în sus de bucurie...
- Mã dracie, ce sã fie?
Cam beut, mi se parura, mai ales nasu, traznea a simbure de pruna.
O vad io pe nasa Reta mai intr-o parte, mã duc la ia si zîc:
- Saru-mîna nase, bine v-am gasit.
- Aa, bine venisi! Iote Pantelica, finu Marin di la Bailesti. Da' ce-ai în hirdaiasu ala?
- Pa' muraturi! Nu ne fu vorba asa? Io sã va aduc muraturi si voi sa-mi dat masina de cusut.
- Pa' ce masina, ca nu mai ie.
- Iu, Doamne ia-ma, pa' di ce?
- Iote, n-avu de lucru Pantelica, o vindu, si cu banii de-i loa, juca la loz în plic si cistiga masina asta "Fiat 850", ca chiar acusica ne pregatim sã plecam pi la Sinaia.
- Pa' ce treaba avet voi la Sinaia, ce catat voi la Sinaia?
- Pa n-avem nici-o treaba, da' dacã avem masina?
Asta asa ie! cînd are omu masina, nu mai ie nevoie sã aiba fr'o treaba, se mai duce si-asa sã aiba de un-sa-ntoarce.
Ei, sã suira iei în masina, nasu Pantelica cu nasa Reta în fata, al bãtîrn cu a bãtîrna, parinti lu nasa, socrii lu nasu Pantelica, de, în spate...
Zice nasu:
- Loat si copiii acolo-n spate.
- Mã Pantelica, pa' hu e voie decît patru persoane, zîce al bãtîrn.
- Ia uita mã la iel!? Pa' ce copii ie persoane? Inghesuiti-i mã dracu acolo... Iote la iel!
- Da' cu ciuciu Marin ce facem? 'ce nasa Reta.
Ciuciu sînt io, stii?!
- Pa' sã stea si iel tot în spate, 'ce nasu.
- Pa' cum sã stea si ciuciu Marin în spate?
- Iote pe ciuci, zise nasu Pantelica.
- Aa, ca bine zîci, 'ce nasa.
- Auzi, ciuciu Marin? Matale stai pe ciuci, da' cînd t-oi zîce io sasa, te culci pe burta, auz?
- Pa' di ce?
- D-aia, ca-nseamna ca ie frun militian si sã nu te vada ca nu ie voie.
- Pa' dacã nu ie voie, nu mã sui, zîc io.
- Hai mã, zîce nasu, ce iesti copil? Sui dracu odata acolo ca ne grabim... Iot la iel!
Mã suii. Da' ca sã n-am bataie de cap, mã pusai di la-nceput pe burta. De vazut, nu vedeam nimic, da' o auzam pe nasa Reta ca-i mergea gura ca melita.
Asa Pantelica, bag-o-ntr-a patra, calc-o pe coada, depasteste-l p-ala, vez d-ala cu camionu, ca vrea sã se suie pe noi. Iote la aia, se cauta-n poseta-n mijlocul bulevardului, si pe ia poate-o cata moartea pe-acas', si ia cherde vremea p-aci.
- Iote la ala cu duba, depaseste si nu semnalizeaza, zîce nasu. Ce ba, iesti chior, de nu clipesti?
- Lasa-l Pantelica, zîce nasa, tu vez de volan, ca de dracuit il dracuiesc io! Mã vaca neagra, trage pe dreapta!
Mã fratilor, dupe frun ceas juma, intepenisem de tot.
- Mã, zîc, mai e mult, mã?
- Ce sã fie? zîce nasa.
- Pa' Bucuresti, zîc io.
- Ha, ha, ha, iote mã, uitaram de ciuciu Marin, zîce nasu, scoal mã dracu de-acolo, ce se firsi Bucurestiu de mult! Tu nu vezi ca sîntem la kilometru sasa?
Cînd zisa sasa, sarii pe burta, ce ierea sã fac?
Iei lesinara de rîs. Al bãtîrn zîce:
- Mã fine, narod iesti, nu sarii mã pe burta, decît cînd ie sasa de militie, nu de kilometri.
- Mã, ce masina ie Fiatu asta, iote avem peste suta la ora si nici nu simtasti.
- Iote la ala cu basculanta, zîce nasa, merge parca ie cu ochii mortului. Ce Pantelica, o sã-i inghitim noi motorina astuia, ia depaseste-l!
- Tineti-va bine, zîce nasu, c-o calc pe coada.
Mã frate-miu, si cînd o zbici odata, mã pomenii în brata la coana mare.
- Ce te cocotasi pe mine, mã? Vezi ca nu-ti cunosti lungul nasului? Stai dracu acolo jos, ca acu apare militia!
- Pa' de unde sã apara, zîc io, din porumb?
- Sasa, zîce ia!
- Ce? zîc io.
- Sasa, si nu de kilometri.
Mã, dacã vazui c-o tine p-a iei, sarii pe burta, ce dracu ierea sã fac.
- Mã Pantelica, zîce al bãtîrn, de unde-l gasisi mã pe finu-tau asta, ca numa pe bataturile mele sta, auz, mi le nenoroci, ce mai!
- Lasa mã tata, zîce nasu, mai rabda si tu ca acu ajungem. Ca iete avem peste 150 la ora, da' tineti-va bine, ca intram în curbe.
Mã fratilor si cînd o incepu s-o cearna, la inceput mai rar, da' p-orma din ce în ce mai des, ierea cîndnasu-n nasa, cînd nasa-n nasu, cînd al bãtîrn în a bãtîrna... cînd a bãtîrna-n al bãtîrn... Iei se veseleau tare... Asa Pantelica, calc-o pe coada... sperie-l p-ala cu trabantu...
Io nu vedeam nimic, ca mã calca pe cap cînd a bãtîrna, cînd al bãtîrn, cînd copiii, cînd tot deodata.
Mã fratilor, si cînd ierea veselia mai în toi, ne bufniram o data de ceva tare, de mã pomenii io deasupra, peste iei.
- Pantelicaaa!... ia-o la stinga, zîce nasa.
- Taci fã, nu fii naroada, cum s-o mai iau la stinga, tu nu vezi ca sîntem în aier si cu roatele-n sus?
Da' n-apuca sã firseasca vorba, ca ne mai bufniram odata.
Mã nepoate, si d-aci-n colo nu mai stiu nimica, mã!
Sã fãcu o bezna... si mi-era bine... si mi-era bine ca cînd eram copilas mic...
Mã trezii io, mã minghiia ceva pe oichi. Deschid io oichi, o crenguta de brad, cum o batea vintu, asa mã mingiia. Cînd mã uit mai bine, eram p-o creaca, ca rufele la uscat. La fr'o trei-patru metri supt mine, iarbe verde, floricele... frumos! Mã, zîc, ce-o fi cu mine, n-oi fi-n rai!... Da'-ncet, incet, mi-ad'sai aminte de nasu... de nasa... Mã, zîc, ce-o fi cu-aia, mã, unde-o fi aia, mã?...
Cum mã gîndeam io asa, aud p-unu, zîce:
- Iote, dom'le, mai ie unu-n pom!
- Ce cat acolo, bade, ce cat acolo?
- Ce sã cat, zîc io, dude cat! aia cat...
- Hopa, zîce, dude? Pa' ce mã, bradu are dude, are dude bradu?
- Are, zîc io, cum sã n-aiba? Daca are nasu Pantelica carnet de conducere, di ce n-ar avea bradu dude!... iote la iel!
- Otule... otule... ia da-te jos d-acolo!
- Pa' di ce? zîc io.
- Iote-asa, ne suim frumusel în masinuta, si mergem o tirisica pin' la Sinaia.
- Io-n masina, nici mort!
- Pa' cît o sã stai acolo?
- Iote, pin' la iarna, pin-o da zapada si vin io usurel la vale cu sania, ca de zdruncinatura sînt satul.
- Tovarasu maior, zîce, iote asta, nu vrea sã se dea jos!
- Cînd mã uit, un militiian! Sasa, zîc, si sarii pe burta, ce ierea sã fac?
Ee, cu chiu cu vai, ne-aduna. Da' sã vezi, minunea minunilor, copiii, nicaieri! Ii cautaram, ne suciram, nu-i gaseam de fel, de fel. Cum intrasam noi în a padure cu peste 130 de kilometri, copilasii, mai usori, ii arunca peste un dimb, intr-o plasta de fin. N-avura nimic copiii, da'acolosa ierea o tabara de pioneri care se pregatea sã plece la Brasov si aia, la-nghesuiala, ii luara si pe-ai nostri!
Pe noi ne dusa la spital. Io scapai usor, ca n-avusai decît o mîna sucita. O mîna sucita, un picior rupt si capu spart în opt locuri. Da' se chinuira mult pînã-mi scoasara de supt chiele acele alea de brad. Ca ieream verdee... verde de tot si nu puteam sã mã duc asa la Veta, ca cine stie ce-si inchipuia aia!
Cu nasu se chinuira rãu...!
Auziti mã fratilor, la iel dinti de oltean...! Muscasa asta din volan ca din covrig, auz? Nu, ca la dinti n-avu nimic, la dinti, da' nu vrea sã dea drumu la bucata aia de volan, de fel, de fel. Pina nu-l adormira, nu putura sã i-o scoata, ce mai! Coaste, n-avu rupte decît fr'o doua, ca fr'o doua la-nceput nu i le gasea de fel. Ca-i auzii io pe doftori p-acolo, cînd zîceau ca nasa Reta ar avea una-n plus.
Al bãtîrn scapa al mai usor. Da' se chinuira si cu iel. Sã chinuira pînã-i scoasera bujia, stii...? Pina-i scoasera bujia d-acolo... d-acolo, de unde intrasa, ce mai! ca nu putea sã i-o scoata, ca se gidila, rîdea si sã zbatea.
A bãtîrna avu noroc! Ia avu al mai mare naroc!
Auz mã nepoate, asta a bãtîrna, soacra lui nasu de, asta toata viata iei a fost o fandosita! Asta toata viata iei a vrut dint de aur, auz, ce-i lipsea iei, dint de aur? Si-auz noroc pe ia, c-auzii io o sora acolo la spital, cînd ii zîcea la alta:
- Auz, tu, ce-i gasira la aia bãtîrna-n gura?
- Ce tu?
- Platina di la motor, tu!
Auz ma naroc pe ia!
Acu sîntem toti sanatosi! numa nasu Pantelica mai ie-n ghips, da' si iel tot acasa.
Ca dupe accident, vorbi nasu cu-n mecanic particular, baiat priceput, stii? Zice nasu:
- Mã nea Filimoane, vezi ce dracu mai pot sã faci din masina asta!
Si a fãcut omu ce-a putut! A loat bucatica de radiator care mai ramasasa-ntreaga, a loat ventilatoru, l-a ascutit bine, bine, motor cum nu mai avea, i-a pus o manivela si a fãcut o masina de tocat carnea de toata frumusetea. Da' nu-i gata, ca trebuie s-o vopseasca, ca mi-a zis iel sa-l intreb pe nasu, dacã sã-i dea tot coloarea dinainte.
Cînd auzi nasu, 'ce:
- Mã fine Marine, nu mai mã face sã mã rid, ca-mi cade ghipsu-n gura.
Ca uitai sã va spui ca nasu ie-n ghips pînã-n dreptu gurii si, cînd rîde, i se freaca dinti-n ghips, stii?
- Ca-i zisai io:
Vez mã nasule ce-nseamna ecesu de viteza? Vez ce patiram?
- Taci mã, nu fii prost, ca cu viteza avusaram naroc! Ca dacã n-aveam viteza si nu saream în padure la curba aia, intram în ailalta, s-acolo dam diract în paretele de stinca, de ne-amestecam de tot, de si pe cruce trebuia sã ne scrie la un loc.
Io numa cînd mã gîndii, sã fi ramas pe lumea ailalta cu a bãtîrna, cu soacra lu nasu, de, imi venii sã iau cimpii!
Acu, la iei acasa ie veselie mare! Cum s-aseaza toti la masa, nasu Pantelica din pat, din odaia ailalta, face ca masina, stii?
- Uu... uuu...
Si sar tot pe burta sub masa. Rîde nasu, mã, rîde, d-a-nceput sã i se toace ghipsu-n dreptu gurii.
Acu, mã duc si io acas', da sînt multumit! Ca mã duc acasa, da' nu mã duc cu mîna goala, ca dacã nu mai avura masina aia de cusut, mi-o detera mie p-asta de tocat carne. Mã, sã vez ce se umfla Veta-n pene, sã vez ce se umfla, stii? Pa' cine mai ie ca ia, s-aiba masina de tocat carne "Fiat 850". Ia uite la ei!
Wed Nov 11, 2009
ZAMFIR_CATALIN
Joined: 02 Sep 2009
Posts: 2028
Nea Mãrin si PPC-ul
Ma frate-miu, sint amarit rau, ma! Da' amarit rau de tot, de tot! ca-mi zicea mie al batrin a lu al batrin:
- Ma, nepoate, nu pune ma la inima, ca nacazurile sint multe si viata ie singura.
Aia ie cu nacazurile! Multe-n viata mea, si cit putui asa facui… cit putui.
Da' sa-ntampla cite-o daravela, de nu pot sa n-o bagi in sama. Ca nu pot intodeauna sa faci pe surdu si pe orbu, stii? Sa-ntampla cite una, de nu pot sa n-o pui la inima. Stai o tira ca-t spui!
De cite ori ma duceam pi la fi-miu Marinel, si, cind fu-n scoala, si pe urma, mai tairziu, pi la armata, trageam si io ca omu pi la neamuri, pi la cunoscut, pe unde apucam. Da' sa-ntampla citeodata de nu poate omu sa te primeasca. Nu poate, are si iel ale lui si nu poate!
E, cind nu gasam, ma duceam la 'otel. Aci, la 'otel, cind te duci, daca nu cunosti… stii… daca nu cunosti si vrei odae, ca sa-t dea, trebuie sa-i dai. Ca sa-t dea iel tie odae, trebuie sa-i dai si tu lui. Basca banii pentru odae, care merg la stat. Ala ie pretu la odae, platesti si gata. Da' trebuie sa-i dai in plus.
Ca odata unu mi-a zis de la obraz, ca io nu pricepeam.
- Ma nene, zice, te vad baiat destept! si dupa buletin vad ca iesti oltean.
- Aha! zic io. Sint!
- Pa' atunci, nu t-a rusine?
- Pa' di ce, zic io, di ce sa-mi fie?
- Sa poate sa nu-l cunosti dumneata pe Tudor Vladimirescu?
- Pa' cum sa nu-l cunosc, zic io, ca si iel tot oltean d-al nostru fu!
- Pa' atunci de ce nu-l bagi in buletin? zice iel.
- Pe cine? zic io.
- Pe Tudor Vladimirescu!
- Cum vine asta? zic io.
- Ma nene, zice iel. Ai douascinci de frangi?
- Am! zic io.
- Si cine ie pe iei?
- Tudor Vladimirescu, zic io.
- E! Chiteste-l frumos si pune-l in buletin, ca altfel nu se elibereaza camera saptamana asta! S-afara ploua si-n gara nu ie voie, stii?!
Ce dracu ierea sa fac! I-am dat douascinci de frangi si mi-a dat odae.
Pa urma veneam la 'otel, gata, invatasem lectiia la istorie! Facea Tudorica saracu rost de odae, imediat! Ma gindeam io-n mintea mea a proasta… Ma, pentru astia s-o fi sculat Vladimirescu la razmerita?
Da' nu numa la 'otel… peste tot unde te duceai, trebuia sa stai cu mina-n pozinar. Bacsis…de! Auz,… "bacsis"…! Sunal al dracu de urit! Bag sama ca asta nu ie cuvint romanesc, prea suna asa pe sub mina, bacsis!
Acu-n urma, cind aflai ca s-a hotarit sa firsim odata cu obiceiu asta, ma bucurai din cale-afara! Gata! zic io, intram si noi in rindu lumii, scapam de rusine! Ca d-aia sint amarit! Da' amarit rau, rau de tot!
Ma duc acu fr'o saptamina la oras, sa-mi cumpar o coasa. Cumpar io coasa si ma intilnesc cu Gheorghe a lu Ciupitu de o tine pe Marita lu Porunghelu, de facea inghetata s-o vindea pe oaua!
Zice Gheorghe:
- Ma nea Marine, hai pina pleaca trinu, sa bem si noi o bere! Fac io cinste!
- Hai ma! zic io.
Bem noi cite o halba, mai fac io cinste cu una…
- Plata, zic, ca vine trinu!
Vine ospataru si mizgaleste un bon acolo… Zice:
- Douascinci de frangi!
- Ia da bonu-ncoa, zic io, si ma uit lung la iel si pe urma la peretele din fata, pe care scria frumos cu litere de tipar"
NU NE JICNIT, NU PRIMIM BACSIS!
Ma uit pe bon, socoteala buna: patru halbe, pai'spce frangi, un franc patruzaci, remiza, noua frangi jumatate, PPC. Cu totu, douascinci de frangi.
- Ma frate-miu, zic, ce ie asta di la urma?
- PPC, zice el.
- Pa' noi nu mincaram asa ceva!
- PPC, zice el, atita face: noua frangi cinzaci.
- Pa' pe ce? zic io.
- Pe PPC! zice iel.
- Pa' pe ce, ma n-auz? ca noi beuram bere s-atit. Iote ce-i! Io-t dau noua frangi jumate, da' spune-mi si mie ie asta PPC ca sa nu ramin prost!
- Da banii! zice iel sirios, si-t spui.
- Na! Acusica spune.
- Ma nene, zice iel. Stii si matale ca noi nu mai primim bacsis, ca nu ie frumos.
- Foarte bine, zic io.
- S-atunci, zice iel, trecem pe lista PPC.
- Si ce ie asta?
- Foarte simplu, zice iel, PPC, poate pica ceva, asta ie PPC, poate pica ceva!
Auza ma frati-miu, adevarata vorba din batrini, ca lupu isi schimba paru, da' naravu ba!
D-aia zic io, ca astora le-ar trebui un PAM, adica poate-i afla militia, s-atunci poate le pica ceva care sa-i dezvete de narav! Sa-i dezvete de narav, aia ie!
Wed Nov 11, 2009
ZAMFIR_CATALIN
Joined: 02 Sep 2009
Posts: 2028
Calul lui Licu
Scoate calu', pune-i shaua, vreau sa plec, pi la poarta mandrii mele vreau sa trec...
... asa canta Licu, intr-o seara dupa ce trecuse vacaria, se potolise prau ridicat de copitele vitelor, sh-acu se revarta dinspre Tzurtzan racoare impanata cu miros de salcam inflorit. Rasarisa luna mare, galbina si mirata, ca o mamaliga uitata pe carpator, care sa-ntreaba di ce o fi facut-o daca nu vine nime cu atza s-o taie.
Adormisera toate orataniile, numa de supt coshare caii se auzeau cum ishi rontzaie ovazu, fornaind pe nari cu gandu la odihna racoroasa care-i asteapta peste noapte.
Undeva, in capu satului, o catza nelumita inca, latra lung, cu botu' ridicat spre-naltu cerului, tzintuit in caielele stelelor.
In nucu' al batarn a lu' Chiritza, a lu tata Iancu Colan, canta o privighetoare beata de umpluse noaptea de clopotzai, si-o puzderie de licurici spoiau cu lumina scorbura cu putregai di la salcia traznita a lu' Petrache a lu' Neaca.
Ghersu lu Licu plutea peste noapte ca o pasare alba care vine de te miri unde si duce spre nicari.
Stateam pe prispa, trageam adanc din tzagare si ma uitam la jar cum prindea viatza, chinuindu-mi mintea sa-ntzalag pe unde l-o purta dracu pe Suca, ca plecasa calare de dimineatza pana la Rast s-aduca nishte peshte, pa care chibzuisem sa-l manca`m la pranz.
Intr-un tarziu, louai seama ca batea cineva in poarta. Bag sama ca batea de mult ca se zbatea cainele in lantz si latra de-ncepusera sh-ai vecinilor sa dea o gura de ajutor.
- Care ieshti ba.
- Ieu ma vere Marine, Licu. Fa-te-ncoa!
O loai io spre poarta, nu se vedea din Licu decat mucu tzigarii care palpaia ca luceafaru cand se crapa de zaua si-si pierde puterea.
- Ce ie, ma?
- Ma, zace Licu, venii sa te iau pi la mine, ca iete fusai la Poiana-Mare si cumparai un cal. Sa te uitzi shi tu o tzara la iel.
- Pa di ce sa ma uit la iel ma?
- D-aia ca si el se uita la mine. Ca de trei zile de cand il louai nu mananca, nu bia, sta si se uita la mine.
- Ma, zac, te-o fi vazut pe tine asha mai fatzos, sau n-o mai fi vazut ghietu de iel pana acuma cum arata prostia la fatza.
- Ai ma verishcane, zice Licu, hai ca dau cep la un butoi de tamaioasa, sa cinstim un pa'ar cu vin rece si sa mancam nishte gogoshi cu sare, calde.
- Ma, zac, io-o-nainte ca io mai astept o tzara pe juratu de Suca, care pleca de az dimineatza dupa nishte peshte shi peshte se facu.
- Bine ma, da' vii?
- Viu ma. Vorba-i vorbã. Tu pune muierea sa-ncinga uleiu pentru gogoshi.
Il mai ashteptai io pe suca fr'o juma de ceas, zac, mã daca nu veni pana acu, insemna ca nu mai vine, bag samã cã nu gasa peshte shi ramase peste noapte pana scot pescarii navoadele. Dacã e asha tot ie bine.
- Veto, vez cã mã duc pi la Licu.
- Atunci io mã culc cã va cunosc io, iar v-apucã zaua la poveshti.
- Culca-te fata tatii! Somn ushor, da' ai grijã pe cine visezi ca-l mananc, auzi?
- Iote o sa visez un ...
- Pã de gurã cin-te-ntrece.... Vez cã plecai.
Luoai io un felinar sh-o luoai pe scurtaturã, pin fundu gradinii. Ca sã tai drumu shtii?
Ajunsai io la Licu si dacã vazui cã nu ma latra cainii intrai mai intai in grajd sa-i vad armasaru.
Mã frate-miu nu-mi venea sa-mi crez ochilor!
Ierea ... cum sã spui io ca sã ma-ntzelegi ... ierea cam asha ... un fel de corciturã de matzã cu curcã plouatã si magar raios. Mã o starpiturã zgribulitã, cu nishte urechi mari sh-un par ca canepa.
Ma detei io mai pe langã iel, a dracu aratare hop, sã mã mushte de felinar. Mã zic, o fi ca ala din poveste, manacã carbuni si se face al dracu!
Il izaminai io pe toate partzile, la amandoo capitile, cã trebuia sa dai in bobi sã afli care-i capu shi care-i coada si mã lamurii.
Intru-n casã, Licu cu nevasta shi copiii m-ashteptau cu vinu pe masã si gogoshile sfaraiau in tigaie de-tz lasa gura apã.
- Mai intati shi-ntai hai satz arat bidiviu'.
- Lasã, zac, ca-l vazui si sa-l vad de doo ori intr-o saptamanã n-am coraj.
- Ei, ce zaci? zace Licu bucuros.
- Pai ca satz zic, mi-e fricã sa-mi dau cu presupusu. Da shtii ce? Du-l ma la ispozitzie, la balci. Da' sã scrii pe iel cã ie cal c-altfel tzi-l ia frun caine in gurã, fuge cu iel shi cine shtie pe un tza-l duce.
- Mã Marine ai o gurã ....
- Io ca io, da' s-o vezi pe-a lui ca ie curatã ca postava, c-a shi uitat saracu' de cand i-a cazut dintele al din urmã. Pa' bine mã Licule, tu nu shtii cã totz caii se catã la dintz?
- Ba shtiu, zace Licu, da' io mai shtiu o vorba: caii de dar nu se cautã la dintz.
- Pai tzi-l dete de dar?
- Cam asha ca nu dadui deca^t doua sutare.
- Douã sutare nu ie mult, zic io, da sã vedem acu' cat o sã te coste doftoru, dintzaru, de ... sa-i puie dintz ... ca la soacra lu nashu Pantelicã.
- Pai di ce? zace iel
- De-aia, zac io, cã n-o sa-l tzii numa pe zamã de pui, sau poate tomneshti pe careva sa-i mestece mancarea, sã i-o dea gata tocatã stii?
- Hai mã Marine, vorbeshte sarios.
- Pa' ce crez, ca io glumesc? Auz mã Licule, da ala de tza l-a dat, catzi ani a zis cã are?
- Pã iel mi l-a dat de opt, da io l-am loat de doi'shpce.
- Nu te-a mintza^t, zic io, atata are.
- Fugi mã ce vorbeshti, ce are numa opt ani?
_ Nuuuu, zac io, iel tzi l-a vandut de opt, tu l-ai louat de doi'shpce, asha ca atata are, douazeci .... douashunu.
- Ma al dracu shnapan! zice Licu.
- Nu-i al dracu, za^c io, are noroc omu, ca daca nu dadea de tine ii murea gloaba in bataturã, dacã mai apuca sã ajungã cu ia acasã.
Pusã nevasta-sa strachina cu gogoshi pe masã, ciomniram un pa'ar cu vin ... Ma frate-miu, avea tamaioasa un mghiros ... itzi umplea ceru' gurii cu adiere de floare de strugure ...
- Mai Licule, la vin vad ca te pricepi, da cand loashi calu' nu-l vazush?
- Mã frate-miu, ba-l vazui da' al dracului geambash mã dusã cu vorba shi-ntai beuram adalmashu, pe urmã vazui calu, shtii? Eeeee shi cand il vazui i^l vazui frumos ce mai, cã il fazui pin fr'o trei chile.
- Da ca ie chior, c'are un ochi alb, vazushi?
- Vazui da' dupe ce ajunsai acas! Ca iel ie chior pe dreapta shi ala al dracu mi-l vandu pe stanga. Hai naroc!
- Noroc! Sa`-l stapaneshti sanatos. Tu ... cã iel saracu ie pe ducã.
- N-are nimic, zace Licu, noi sã fim sanatoshi, n-are nimic cã e chior, o sã moarã mai ushor saracu.
- Pã ce legaturã are, zac io, cum vine vorba asta?
- Asha bine, zice Licu, dacã ie chior, moare mai ushor ca n-are de-nchis decat un oichi. Hai naroc!
- Naroc.
Mare hatru Licu asta, auz vorbã la iel, mare hatru ... da are suflet bun sa-l pui la ranã, nu alta. Sufletu ca sufletu, da sa-i vezi tamaioasa ... lucru mare. Tamaioasa-i minune .... la tamaioasa nu-l intrece nimeni ... da' la cai e ... tamaie.
Wed Nov 11, 2009
ZAMFIR_CATALIN
Joined: 02 Sep 2009
Posts: 2028
Sucã la armatã
Sucã la armatã
Ma frate-miu, dintre toate lucrurile dupe lumea asta, cel mai mult si mai mult, mie imi placu armata, auz?
Pa' armata ie cea mai sirioasa treaba. La armata fiecare lucrusor ie la locul lui, lustruit… numarat… matricolat… gradu ie grad… ordenu ie orden… tot ie rinduit… arinjat…!
Neam de neamu nostru sa-ntoarsa din catanie gradat. Dupa vremea calarasilor cu schimbu, toata pareta barbateasca din neamu nostru sa-ntoarsa acasa cu gradu de sargent.
Numa unu Costica a lu Dumitrica a lu Colan ne facu de ris.
Cind sa-ntoarsa iel acas', ta-su, Dumitrica de, care avea fr'o noua'j'd-ani si sta la umbra supt un nuc, ca imbatirnisa si nu mai vedea bine, zice:
- Veni Costica, ma?
- Veni, taica! zice noru-sa.
- Ce grad are fa?
- Suptlocotenent!
- Vai de capu lui, zice al batrin, ne facu de ris! Nu fu el in stare sa sa-ntoarca macar caprar, daca nu sargent!
D-aia cind veni vremea de-l loua pe Suca de racut, o cam bagarampe mineca.
Ma, zic, sa stii ca asta ne face de rusine! Pina acusica, scaparam cu obrazu curat, da' acu bag sama, o sfeclim. Ne terfeleste Suca obrazu, ce mai.
Ee, il corpora pe Suca tocmai pe la Oradea-Mare. Departe al dracu de casa, si iel nu prea scria!
Ca pe urma aflaram noi di ce! Pa' cum sa scrie, ca di la carcera n-ai voie, stii, di la carcera nu ie voie, si Suca la nostru mai mult p-acolo isi facu veacu!
Muma-sa saraca sa da de ceasu motii..!
- Ce-o face Suca-al meu, ce-o fi de capu lui, cit i-o fi de greu… cum s-o descurca?
- Mai lasa-l fa, zic, ce tot il jelesti? Cum sa descurca ailalt, s-o descurca si iel!
- Marineee… Marineee, nu sa descurca, ca io il cunosc, ca ii sint muma buna! Nu ca ie al meu, da-t spui io tiie: copilas mai narod ca Suca, nu sa ezista!
Ma fratilor, si cred ca are dreptate ma-sa, il cunoaste ia bine! Pa' daca nu l-o cunoaste ia, care sa chinui cu iel de cind iesi din ghioace, atunci cine?
Pa' stai sa-t spui!
Nici nu-ncepusa Suca al meu bine armata si-ncepu cu ale nefacute!
Pa' in primele zile de armata ii scoasa la cimp.
Zice gradatu:
- La dreaptaaa!
Toti sa-ntorc la dreapta, numai Suca la stinga.
- Ma, zice capraru, tu iesti surd?
- Nu! zice Suca.
- Pa' atunci di ce te-ntorci la stinga cind io zic la dreapta?
- D-aia, ca pentru mine, stinga ie dreapta.
- Cum vine asta?
- Pa' io sint stingaci! Da' n-ai grije, cind o-t zice stinga io o sa-ntorc la dreapta si o sa fim chit!
- Ma, soldat, fii atent la mine-aci! Tu izecuta ordenu, ca alminteri te chituiesc io, de nu te vez!
- Pa' ce sint io, geam?
- Drept, mars in front!
- Iote ce ie, zice Suca, mie sa nu-mi zici mars! Ce sint io, ciine?
- Asculta ostas, vrei arest?
- Pa', n-as prea vrea!
- Atunci invata a mai de capatii rinduiala din armata, "ordenu ie orden, sa izecuta, nu sa discuta".!
- Aha!
- Nu "aha" ostas, nu "aha"! Raspunde frumos: " Am intales, sa trait!"
- Pa' di ce sa-t zic sa traiesti? ca matale nu-mi zisasi mie!
- Iar discuti?
- Pa' nu discut, intreb!
- Pa' asta tot discutiie ie!
- Asta n-o mai stiam!
- Atunci, afla si taci!
- Atunci aful si tac.
- Zi "sa trait"!
- Pa' nu zisasi sa tac?
- Ma, iesti narod?
- Da, sa trait!
- Bravo, ma, asa!
Si iote asa, ma fratilor, numa d-estia facu Suca-al meu!
Auz, odata iereau pe cimp la instructiie si zice suptlocotenentul:
- Aviatiie inamica!
Tot sa culcara pe burta, pin santuri.. pe supt tufisuri… ce mai, pe unde apucara. Numa Suca sta-n picioare-n mijlocu cimpului.
- Ostas, tu nu te-adapostesti?
- Pa' sint adapostit, zice Suca, sint supt pom!
- Ma, unde vez tu pom, ma?
- Pa' unde vazusi matale avioane inamice?
Ma fratilor, sa-nebuneasca omu, auz! Sa-nebuneasca, nu alta!
Alta data, facu una si mai nefacuta…
Iereau iei tot la instructiie si le dete orden:
- Culcat! Scoatet lopata si faceti-va adapost! Facura tot gropi si sa bagara-n iele.
- Acu, zice suptlocotenentul, incarcat armele!
- Sa trait, tovarase suptlocotenent, io nu gasasc pusca! zice Suca.
- Ce vorba ie asta? Pa' nu venisi cu pusca di la cazarma?
- Ba da, sa trait!
- Si-atuncea unde ie?
- Nu stiu… fu aci si nu mai ie!
Ma fratilor, o cata fr'o doua ceasuri tot plutonu, pusca nicairi.
- Soldat, o-ncurcas, zice ofitaru. Curtea martiala te maninca!
- Pa' di ce? zice Suca.
- Pentru ca chierdusi pusca!
- Io? Cum o chierdui, o avusai cu mine-aci!
- Si unde ie?
- Nu stiu, insamna ca mi-o fura careva.
- Cine ma? Nu vez ca nu sintem decat noi pe tot cimpu asta?
- Io vad… da' nu vad pusca!
- Pa' atunci al de t-o lua, ce facu cu ia, o minca?
Ma fratilor, intr-un tirziu, gasira pusca. unde crez ca ierea?
Cum facusa groapa Suca al meu, coperisa pusca cu pamint.
Ma, sa supara ofitaru, ca zisa ca dinadins facu Suca, ca sa-si bata joc de iel. Ce mai, il baga la arest.
Ee, da' nu iesi bine de-acolo si facu alta.
S-apuca cu alt jurat de pretin al lui, cu care plecasa la armata-npreuna, cu Saiche a lu Zapacitu, si-ntr-o noapte intoarsara usor patu in care dormea comandantu de grupa. Il intoarsara cu capu la picioare, stii?
Da' omu saracu, avea patu lipit de parete si ierea-nvatat sa sa dea jos din pat pe partea dreapta.
Suca si Saiche intoarsara patu, cum va spusai, si pi la mghiezul noptii, striga Suca o data, cit il tinura bojogii:
- Alarmaaa…! Desteptarea…rea!
Comandantul de grupa, saracu, sari din pat la datorie, da' sari drept in zid, ca iel ierea invatat pe dreapta, cum va spusai.
Dete omu cu capu in zid, de-i trebuira fr'o trei sferturi de ceas, pe urma, ca sa sa dezmeticeasca, ca nu mai stia pe ce lume ie. Fugea pin dormitor si urla:
- Alarmaaa…! Alarmaaa…!
Dupa ce sa dezmetici, il afla pe Suca, il scoasa la raport si-l baga iar la arest pe fr'o zece zile!
Noi acas' in timpul asta, ne miram di ce nu scrie baiatu?! Di ce n-o scri mititelu de iel? Stii!
Da' scrisa o data, scrisa baiatu… scrisa!
Dragele mele,
Aflat despre mine ca sint sanatos, ceia ce va doresc si voua, ca la catanie ie bine si frumos, ca sint in acelasi pluton cu Suca si dorm cu patu alaturi, cu care ma-ntalag foarte bine. Suca ie tot narod cum il stit, da' ie sanatos si nu-i pasa, ca de alminteri nici mie. Io cred ca o sa izbindesc sa ma intorc gradat, Suca nu cred ca prea le face boacane.
Cind s-o limpezi vinu sa-m trimetet si mie fr'o trei chile si sa-i spunet lu nea Marin sa-i trimeata si lu Suca, ca poate i-l da majurului si scapa si iel, saracu, sa mai doarma-n pat, ca de cind a venit, ie aproape nedesfacut, ca iel s-a mutat la arest. Aia ie!
Sanatate!
Al vostru
Suca.
Ma fratilor, daca n-as fi cunoscut scrisu, ca ie a lu Suca, n-as fi stiut ce ie cu a scrisoare. Las' ca si asa nu ieream mai lamurit!
Pe urma aflaram noi, ca Saiche a lu Zapacitu, scrisasa acas', si Suca louasa si iel scrisoarea ca sa aiba model, stii? Da' narodu, sa louasa cuvint cu cuvint dupe scrisoarea lu Saiche.
Alta data, intr-o noapte, cind fu de platon, s-a-puca si uda toate obiectele cu apa, ca, stii, cizmele iereau rinduite pe-nculoar cu obietele pe ele.
S-apuca Suca, le uda si deschisa geamurile. Cum iera iarna, inghetara obiectele zloi, nu alta!
Sa-ntimpla ca-n noaptea aia vru colonelul sa scoata regimentu la aplicatiie.
S-aduna tot regimentu, numa plutonu lu Suca, nu.
Pin' la urma, sa afla pricina.
Cind afla colonelu ca soldati nu sa pot incalta, ca sint obielele inghetate, ca le-a udat plantonu, vru sa-l cunoasca personal.
Cind il vazu pe Suca, sa uita intii frun ceas la iel, fara sa zica o vorba, ca pe dinafara Suca prea-ntreg, stii?
- Ce-a fost in capu tau ostas, cind ai facut asta?
- Nimic, sa trait!
- Asa cred si io, zice colonelu. Acu stii ce te-asteapta?
- Cam banui io.
- Ia pedespsaste-te singur.
- Nu poci, zice Suca.
- Di ce?
- Pen'ca nu poci sa ma bat, singur, sa trait, si io nu stiu decit de bataie.
- Pa' di ce?
- Daca asa ma-nvatara ai mei?!
- Or fi stiut iei saracii ce fac, zisa colonelu si-l baga iar la arest.
Da' saracu colonel, nu banuia ca o sa mai aiba de-a face cu Suca.
Dupa fr'o trei luni, ii vine lu Suca rindu sa stea de santinela la poarta regimentului.
Vine majuru la iel si-l intreaba:
- Ma-l vazusi pe tovarasu colonel?
- Nu-l vazui, daca nu-l vazui, nu-l vazui! Ce mai, daca nu-l vazui.
Dupa o vreme, vine iar majuru:
- Ma, veni tovarasu colonel?
- Nu veni… nu veni, daca nu veni, nu veni!
- Ma, fii atent la mine-aci! Cind o veni tovarasu colonel, imi dai de veste, c-altfel dracu te-a luat!
- Am inteles, sa trait, cind vine tovarasu colonel, va dau de stire, c-altfel dracu m-a luat.
Peste fun ceas vine si colonelu.
Da' Suca al meu, in loc sa-i dea onoru, stii, zice:
- Auz, tovarasu colonel, vez c-o-ncurcas! Te cauta majuru de fr'o trei ceasuri, sa vez ce-t face!
Ma fratilor, inlemni saracu colonel. Om aproape de pensiie si de cind ierea iel militar, asa putere de narod nu vazusa!
Sa gindi… sa suci… colonelu, si pin'la urma il dete pe Suca la bucatarie, la curatat cartofi si la arinjat mesale.
Facu s-acolo fr'o doua de pomina!
Pusa sare in loc de za'ar in cafea si za'ar in loc de sare in ciorba… uita cirpa de sters oalele-n tocana si cutitu in aluatu de piine… capela ii cazu in varza calita facuta pentru ofitari…
Cind dete un capitan sa bage furculita in varza, scoasa boneta lu Suca.
Nenarocu lui fu ca ierea iscalit pe capela, cu creion clinuriu, d-ala chimic.
E, asta le-ntrecu pe toate!
Sa suparara rau si-l trimisara la izamen, la doftori, sa vada ce-o fi-n capu lui.
Il izaminara doftorii fr'o trei saptamini. Il tinura supt observatie si pe urma ii detera un certificat pe care scria limpede:
"Soldatu Juvete Tanase Tanasuca, zis Suca, nu are nimic in cap, saracu! Iel nu ie vinovat de nimic, ca nu ie cu ra vointa. Iel ie narod si atit! Recomandam lasarea la vatra ca inapt pentru sirviciu militar".
S-asa ma fratilor, ne facu Suca de rusine, ca nici de armata nu fu bun.
Acu sa plimba mindru pin sat, nu-i ajungi cu prajina la nas. Zice:
- Din tot neamu, io am gradu al mai mare!
- Ce grad, ma?
- Narod la vatra, zice iel. Mai arata-mi unu si-l maninc.
Si are dreptate. De unde sa-i scot io inca unu ca iel? De unde sa mai scot, un Suca? Altu ca iel, bag sama, nici nu ezista!
Wed Nov 11, 2009
ZAMFIR_CATALIN
Joined: 02 Sep 2009
Posts: 2028
Sucã la facultate
Ma frate-miu, cind ti-oi spune ce mi se-ntampla, n-ai sa crezi. Sa vezi si sa nu crezi! Stai o tira sa-ti spui!
Vine la mine, acu fr'o saptamina, frate-miu Stanel, care o tine pe-a lu cuscru Neaca. Pe Florica, de!… Asa, si zice:
- Ma tata, iote colea 500 de lei, du-te pina la Bucuresti.
- Pa' di ce, ma?
- D-aia, zice iel, ca mie nu-mi miroasa a bine.
- Iu, doamne ia-ma, ce vorba-i asta?
- Nu-i a buna cu Suca.
Ca uitai sa va spui, Suca ie baiatu al mijlociu a lu frate-miu Stanel, cum s-ar zice, nepotu-miu. Da' ce sa zici, ca chiar asa si ie.
- Pa' ce ie cu iel?
- Ce sa fie, zice fi-miu, pleca la Bucuresti sa dea izamen, la constructii, si nu mai veni.
- Pa' n-o fi firsit baiatu?
- Pa' cum sa nu firseasca, ca scrisa si la gazeta ca sa firsira izamenele. D-aia, ia colea 500 de lei si du-te la Bucuresti, vezi ce ie cu iel, ca m-asi duce io, da' n-am vreme, ca am niste treburi care nu sa mai poate sa sufere aminare.
Ma pusai io in trin si plecai la Bucuresti. In trin, din vorba-n vorba aflai ca asa ie, ca s-au firsit izamenele si ca ai de n-apucara sa intre, mai dau un izamen la toamna.
Ajunsai la Bucuresti, si trasai la fata lu Marincea care ie maritata cu unu di la Galicea-Mare si face sirvici la posta.
Ma duc io la iei.
- Buna ziua.
- Buna ziua.
- Unde ie Suca? zic.
- Pa', zice femeia, ie plecat la facultate.
- Pa', ce face acolo, ca izamenele sa firsira?
- Sa firsira, zice ia, da' sa firsira prost!
- Cum vine asta?
- Iota asa, ca Suca nu intra!
- Pa' si atunci, ce mai cata acolo?
- Dracu stie, ca pleaca dimineata si vine noaptea.
Ia sa ma duc io la facultate, ma. Ia sa ma duc io! Si cu toate ca nu mai fusasaram, nimerii. Ihi, cum ajunsai io si intrai la facultate. Pa' Suca al meu, di ce n-o fi intrat?
La facultate nici tipenie de om, lumea in conced, stii?!
Ma, unde sa-l cat, ca Bucurestiu ie mare de nu sa mai poate si s-a achimbat, auz, de cind nu mai fusai io, de nu-l mai cunosti. Frumos, ce mai!
O loai si io asa pe strazi. La un colt de ulita, vad doi baieti de sama lu Suca. ma duc la iei si zic:
- Ma, minca-v-as ochii, nu-l cunoasteti cumva pe Suca, baiatu lui fi-miu, Stanel?
Da' unu din iei, zice:
- Sanchi, face misto de noi, agricultura.
Ma gindii io… ma, cum de nimerii io peste strini, ca strini iereau, ca nu-ntalegeam vorbele lor si aveau si paru lung asa, bag sama veniti de departe.
- Va rog iertati-ma, zic, da' nu-ntaleg limba dumneavoastra.
Sa uitau si iei la mine si mestecau din falci, parca rumegau. Bag sama aveau ceva in gura… Sau poate asa s-o saluta pi la iei. Rumegai si io din falci in loc de buna ziua si plecai.
Mai-ncolo vazui altu, dupa par tot strin, da' vorbea romaneste si ierea tot de-o sama cu Suca.
Zice lu altu:
- Ma duc la gradinita, ca acolo sint tot baieti!
Ma, zic, ce-o cata asta la gradinita, om batrin!
Ma loai dupa iel. Si sa vezi minune! Cine ierea la gradinita cu baiet? Ma, sa vezi si sa nu crezi… Suca!!! Suca, ma, a lu fi-miu Stanel.
Iel, cind ma vazu,-ngalbeni ca bautura de-o avea-n pa'ar.
Ma asez si io la masa, ca aci la "gradinita" ie circiuma, nu ie facultate, da, nu ie facultate!
Zic:
- Suca, scoate mina de sub masa.
- Pa' di ce? zice iel.
- Sa nu-ti arzi pantalonii cu tigarea.
Ingalbeni de tot.
- Hai, zic! Si plecaram.
Ajunsaram la gazda si zic:
- Lasa-ne putin singuri ca vreau sa-i arat lu Suca metoda "0" si pe urma pe a "3"-a, ca pe-a doua o sarim.
Femeia nu-ntaleasa, da' nici Suca.
- Ce ie cu tine, Suca?
Iel tace.
- Daca nu loasi izamenu, di ce nu venisi acasa sa-n veti, sa dai iar in toamna, sa intri, sa te faci om in rindu lumii.
Iel tace.
- Ma, zic, poate n-auzi ce te-ntreb? Ti-a crescut paru peste urechi si n-ai auzit? Ia stai tu cu tata sa-t explic io metoda "0", si-l apucai frumusel de chica si cu foarfecele hirst, hirst, il descopar urechile.
- Acu auzi, Suca?
- Ihi, zice iel.
- Asa, baiatu tatii, acu t-aplic si metoda "3"-a, si harst, harst, trei perechi de palme.
- De ce dai taica?
- De "Gradinita", zic io, sanchi, faci misto de agricultura, magarule! Acasa! La trin, si acasa!
Acu sta sub nuc in gradina si invata. Invata saracu, ca daca cunoscu metoda "3"-a stie ca n-are scapare. Nu intra la izamen, ii spui io lu frate-miu:
- Lasa ca-l iau cu mine la plug, la araturile de toamna, daca nu t-o place ce "gradinita" fac io cu iel, sa nu-mi zici mie "taica", aia ie.
Auz vorba la iei "sanchi", "face misto de noi agricultura", … ma ce limba o fi… ca romaneste nu ie…!
Wed Nov 11, 2009
ZAMFIR_CATALIN
Joined: 02 Sep 2009
Posts: 2028
La nasterea Oanei -poezie de Amza Pellea
Te-ai intrupat din stele,
din pulbere, din vint,
din gindurile mele,
din apa, din pamint
si din iubirea noastra
clocotitoare, vie ...
Ai inflorit, albastra,
gingasa bucurie.
Aluneci ca o raza
de soare jucaus,
esti apa dintr-o raza,
esti pumnul meu, caus,
din care, insetat,
sorb viata-adevarata
si bucurie multa,
si lacrima curata,
si muntele, si-oceanul,
si cerul instelat ...
Prin tine-ntind o mina
spre-nalt, spre infinit,
iar tu te legi prin mine
de cei care-au murit.
Prin tine devin vesnic
si capat sens si tel,
prin tine sunt puternic,
sint piatra, sint otel
si, datorita tie,
fetita mea cea mica,
de-acuma lui taticu'
de moarte nu-i e frica!