Remus Constantin Raclau
28.07.2012, 13:41
(partea întâi)
Asistăm neputincioşi la degradarea accelerată a vieţii sociale, ne plângem de asta, ne deranjează, ne revoltă dar, probabil ca să nu fim acuzaţi de lipsă de reacţie..., contribuim din plin, pe contră, la amplificarea ei.
Şi ca să dovedim pe de-a-ntregul că suntem adepţii lui Darwin, şi că ne tragem indubitabil din cele mai zgubilitice şi imprevizibile maimuţe, ne lăsăm inconştient în voia instinctelor şi a dresurii prin sugestii subliminale receptate de prin toate mijloacele de comunicare în masă ce bântuie necontenit prin jungla urbanismului cotidian.
Mai nou, "dresorii" nu lasă să treacă nici o zi fără să ne inoculeze veninul unei stări de continuă conflictualitate, a unei perene stări de război civil generalizat, unde fiecare e împotriva tuturor, şi vinovatul se găseşte exclusiv şi permanent la persoana a doua şi mai ales a treia (singular şi plural - deopotrivă)..., căci mi se dă non-stop de înţeles că EU sunt "UNICUL" care ştie Calea, eu sunt "SINGURUL" care deţine Adevărul şi doar eu - ”GENIALUL” - sunt în stare să înţeleg Viaţa... EU sunt cel înalt, cel bun, cel frumos şi cel deştept şi în consecinţă ”EU si NUMAI EU” am dreptul să vorbesc... Doar eu şi cei care ascultă de mine - "gaşca mea". "Restul e tăcere" și ar trebui să tacă!...
"Ai noştri"?... - "Ca brazii", bineînţeles!
Şi nu e zi lăsată de la Bunul Dumnezeu, în care să nu-şi bage "ăla mic şi cu corniţe" coada prin toată mass-media şi să ne "informeze"cu un excesiv "lux" de amănunte despre cine pe care a mai înşelat, despre cine cui i-a mai furat "iubitul", despre cine cu cine s-a mai păruit, despre care pe cine a mai bătut, despre cine, ce și cui i-a mai zis-o şi tot aşa ..., ca la nebuni, într-un ”CARE pe CARE” generalizat la scara naţională.
Şi ca "necuratul" să fie sigur că ne certăm aşa ”cum trebuie" şi că reuşim să găsim motive de harță din te miri ce, astfel încât nimeni să nu se mai înţeleagă cu nimeni, fiecare să-i invidieze pe toți şi niciunul să nu mai aibă încredere în nimeni, ni se dau exemple concrete despre certuri, scandaluri şi tărăboaie, iscate "din senin" pe motive de eroare la naştere, cu replici "spontane", regizate ”ca la carte”, aşa cum se cuvine în "reality"-urile de prost gust, cu cetăţeni deveniţi peste noapte "actori" de neam prost, promovând violenţa fizică şi imbecilitatea la rang de (sub-)cultură naţională şi violența de limbaj absolut incivil, de mahala, la rang de panaceu universal pentru vindecarea orgoliilor personale profund "rănite".
Dacă uneori inteligența şochează prin genialitate, fapt ce trădează tenacitatea unui studiu intens şi a unor eforturi susţinute ani de-a rândul pentru a depăşi în cunoaştere o cultură generală cu mult peste medie, sau o cultură tehnică de vârf, de cele mai multe ori prostia şi incompetența şochează prin nesimţirea şi încăpăţânarea cu care reuşesc să iasă la suprafaţă - ca uleiul deasupra apei - sau să se cocoaţe pe scara socială - dând din coate, înşelând şi împroşcând în stânga şi-n dreapta - întocmai precum păduchele în frunte. Şi nu e nevoie să vă mai întreb care din cele două căi e mai la îndemână, pentru că întrebarea ar fi absolut retorică.
Oare unde-o fi dispărut sfiala? Oare unde s-o fi ascuns bunul simţ? Pe unde s-o fi rătăcit demnitatea? Oare pe unde s-or mai găsi oamenii - oameni?...
Asistăm neputincioşi la degradarea accelerată a vieţii sociale, ne plângem de asta, ne deranjează, ne revoltă dar, probabil ca să nu fim acuzaţi de lipsă de reacţie..., contribuim din plin, pe contră, la amplificarea ei.
Şi ca să dovedim pe de-a-ntregul că suntem adepţii lui Darwin, şi că ne tragem indubitabil din cele mai zgubilitice şi imprevizibile maimuţe, ne lăsăm inconştient în voia instinctelor şi a dresurii prin sugestii subliminale receptate de prin toate mijloacele de comunicare în masă ce bântuie necontenit prin jungla urbanismului cotidian.
Mai nou, "dresorii" nu lasă să treacă nici o zi fără să ne inoculeze veninul unei stări de continuă conflictualitate, a unei perene stări de război civil generalizat, unde fiecare e împotriva tuturor, şi vinovatul se găseşte exclusiv şi permanent la persoana a doua şi mai ales a treia (singular şi plural - deopotrivă)..., căci mi se dă non-stop de înţeles că EU sunt "UNICUL" care ştie Calea, eu sunt "SINGURUL" care deţine Adevărul şi doar eu - ”GENIALUL” - sunt în stare să înţeleg Viaţa... EU sunt cel înalt, cel bun, cel frumos şi cel deştept şi în consecinţă ”EU si NUMAI EU” am dreptul să vorbesc... Doar eu şi cei care ascultă de mine - "gaşca mea". "Restul e tăcere" și ar trebui să tacă!...
"Ai noştri"?... - "Ca brazii", bineînţeles!
Şi nu e zi lăsată de la Bunul Dumnezeu, în care să nu-şi bage "ăla mic şi cu corniţe" coada prin toată mass-media şi să ne "informeze"cu un excesiv "lux" de amănunte despre cine pe care a mai înşelat, despre cine cui i-a mai furat "iubitul", despre cine cu cine s-a mai păruit, despre care pe cine a mai bătut, despre cine, ce și cui i-a mai zis-o şi tot aşa ..., ca la nebuni, într-un ”CARE pe CARE” generalizat la scara naţională.
Şi ca "necuratul" să fie sigur că ne certăm aşa ”cum trebuie" şi că reuşim să găsim motive de harță din te miri ce, astfel încât nimeni să nu se mai înţeleagă cu nimeni, fiecare să-i invidieze pe toți şi niciunul să nu mai aibă încredere în nimeni, ni se dau exemple concrete despre certuri, scandaluri şi tărăboaie, iscate "din senin" pe motive de eroare la naştere, cu replici "spontane", regizate ”ca la carte”, aşa cum se cuvine în "reality"-urile de prost gust, cu cetăţeni deveniţi peste noapte "actori" de neam prost, promovând violenţa fizică şi imbecilitatea la rang de (sub-)cultură naţională şi violența de limbaj absolut incivil, de mahala, la rang de panaceu universal pentru vindecarea orgoliilor personale profund "rănite".
Dacă uneori inteligența şochează prin genialitate, fapt ce trădează tenacitatea unui studiu intens şi a unor eforturi susţinute ani de-a rândul pentru a depăşi în cunoaştere o cultură generală cu mult peste medie, sau o cultură tehnică de vârf, de cele mai multe ori prostia şi incompetența şochează prin nesimţirea şi încăpăţânarea cu care reuşesc să iasă la suprafaţă - ca uleiul deasupra apei - sau să se cocoaţe pe scara socială - dând din coate, înşelând şi împroşcând în stânga şi-n dreapta - întocmai precum păduchele în frunte. Şi nu e nevoie să vă mai întreb care din cele două căi e mai la îndemână, pentru că întrebarea ar fi absolut retorică.
Oare unde-o fi dispărut sfiala? Oare unde s-o fi ascuns bunul simţ? Pe unde s-o fi rătăcit demnitatea? Oare pe unde s-or mai găsi oamenii - oameni?...