Adrian Pop
19.07.2012, 13:04
http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/07/18/invadati-sau-invadatori/
Invadaţi sau invadatori?
Publicat în 18 iulie 2012 Ilie Șandru
Într-o veselie devenită obişnuinţă aproape cotidiană, publicaţiile de limbă maghiară din România se întrec în a ne ponegri în fel şi chip, fără nici o reţinere, fără pic de ruşine, de mai bine de două decenii, fără ca nimeni să mişte vreun deget, spre a le atrage măcar atenţia că ceea ce fac depăşeşte orice limită a bunului simţ, ca să nu ai vorbesc de legile ţării.
O fac bazându-se, probabil, pe ,,dreptul la liberă exprimare a gândurilor, a opiniilor (…) prin viu grai, prin scris, prin imagini” (Art. 30(1) din Constituţia ,României). Aceleaşi prevederi le au în vedere, cred, şi cei ce au obligaţia de a aplica legea. E mai simplu şi mai comod aşa. Numai că dumnealor nu ar trebui să uite – mai ales să nu se facă a uita! – că acelaşi Art.30(7) precizează că ,,sunt interzise prin lege defăimarea ţării şi a naţiunii (…) incitarea la discriminare, la separatism teritorial. Aceasta cu atât mai mult cele de mai sus trebuie să fie respectate de către mijloacele de informare în masă, din moment ce Art.31(4) prevede în mod expres acest lucru: ,,Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure infirmarea corectă a opiniei publice”. Dar ce fel de ,,informare corectă” a opiniei publice asigură, de exemplu, publicaţia ,,Szekely hirmondo”, nr.53 din 2012, care se întreabă, maliţios: ,,În ce Românie trăim”? Şi nu are nici o reţinere de a răspunde printr-o minciună neruşinată: ,,trăim în acea Românie care până în ziua de azi persecută cu violenţă sute de mii de maghiari care i-au fost alipiţi”. Oare nu ar fi cazul ca autorul respectivului articol, Csergo Zoltan, să răspundă pentru această afirmaţie mincinoasă şi calomnioasă, în conformitate cu prevederile Art.31(4)?
Nu cumva să se creadă că publicaţia de mai sus este singura în ale cărei pagini apar astfel de mizerii la adresa ţării ai cărei cetăţeni sunt şi autorii unor astfel de articole. După cum nici Csergo Zoltan nu este singurul ziarist de etnie maghiară care ne împroaşcă cu noroiul minciunii şi al calomniei. Publicaţii (cotidiene, săptămânale, lunare, trimestriale) precum: Haromszek, Szekely hirmondo, Szekely uisag, Csiki uisag, Sekely Nep, Udvarhelyi Hirodo, Tortenelmi magazin etc. se întrec în a ne batjocori, fără nici o reţinere, fiind pline de invective precum: ,,năvălirea valahilor”, ,,opincile pline de sânge ale valahilor”, ,,colonizările româneşti în oraşe cu populaţie preponderent maghiară”, ,,lanţul statului majoritar”, ,,politica de deznaţionalizare dusă de statul român în Secuime”, ,,comunismul venit peste capul nostru ca o consecinţă nefastă a statului unitar şi naţional”, ,,în Ardeal, ungurii sunt loviţi, bătuţi numai pentru naţionalitatea lor”, ,,România este singura ţară creată de Trianon, cârpită, care îşi mai păstrează graniţele de după primul război mondial”, ,,suntem sugrumaţi de 86 de ani, uneori mai puternic, alteori mai încet, însă fără întrerupere”, ,,aici pe Pământul Secuiesc, unde noi suntem locuitorii băştinaşi, să avem atâta curaj încât să-i cerem fiecărui invadator, fără rădăcini aici, să ni se adreseze în limba maghiară” etc. etc.
Toate aceste invective şi răutăţi s-au născut şi se vor naşte şi în viitor din convingerea, pe care politicienii din Budapesta au cultivat-o cu grijă în mintea generaţiilor de unguri, anume aceea a ,,dreptului istoric al Ungariei asupra Tranaivaniei”. Motiv pentru care, după Marea Unire din 1918, prin care, în mod firesc, Transilvania, dintotdeauna românească, a revenit la sânul mamei sale, România, noi, românii, am rămas pentru unguri nişte ,,invadatori cu opincile valahe pline de sânge”! Noi şi nu ei, ungurii, am invadat pământul Transilvaniei ,,pe care maghiarii îl consideră drept proprietatea lor, pentru că strămoşii l-au luat în stăpânire, fiind de veci nelocuit”.
Poate nu aş fi scris articolul de faţă dacă nu aş fi citit, nu demult, într-una din publicaţiile mai sus amintite, o altă inepţie. Autorul, Bencze Mihaly, scrie despre Universitatea maghiară ,,Franz Josif” din Cluj, nevoită să-şi mute sediul la Budapesta ,,în 1919, după invadarea Transilvaniei de către români”! Cine sunt deci invadatorii pământului transilvănean? Cât de uşor se poate face răstălmăcirea istoriei unui întreg popor! Să ne mai mirăm oare? Nu cred, din moment ce minciuna a fost şi este ridicată la rangul de politică de stat la Budapesta. Ştia acest lucru foarte bine şi Mihai Eminescu, care scria, în 1870: ,,Aceşti oprimatori ai Transilvaniei sunt oameni care mistifică unde nu pot contesta şi mint unde nu pot combate”!
Au ajuns astfel să-l combată până şi pe Anonymus, cel ce poate fi socotit drept părintele istoriei poporului maghiar. Nu este adevărat ceea ce scrie el despre ocuparea prin forţă a Transilvaniei de către unguri, fiindcă, l-a pătrunderea lor aici, acest pământ era ,,de veci nelocuit”! Aşadar, nu este adevărat că ,,în spaţiul carpato-dunărean” a existat o comunitate permanentă românească, cum scrie Anonymus, şi nici vorbă ca ungurii, la venirea lor dinspre est, ,,să fi dat în Transilvania de valahi”! De existenţa unor voivodate româno-slave, precum cel condus de Menumorut, nici pomeneală! Fiindcă dacă ar recunoaşte cele scrise de Anonymus, ar trebui să fie de acord că ei, ungurii, au fost invadatorii Transilvaniei, nicidecum românii. ,,Spuneţi lui Arpad, ducele Ungariei, domnul vostru – spune Menumorut - că teritoriul ce l-a cerut bunei voinţe a noastre nu îl voi ceda niciodată, câtă vreme voi fi în viaţă (…) Nici din dragoste, nici din frică nu-i cedăm pământ nici cât un deget”! Aşa scrie Anonymus.
De unde atunci acel ,,drept istoric al Ungariei asupra Transilvaniei”? Cu atât mai mult cu cât cu cât Transilvania n-a fost niciodată cucerită de unguri, cu adevărat, fiindcă niciodată nu a aparţinut Ugariei. Aşa scrie istoricul ungur Szilagyi Sandor, într-o lucrare apărută la Budapesta, în 1886: ,,Transilvania, despărţită prin hotare naturale de Ungaria, nu a fost niciodată contopită cu aceasta”. Niciodată deci Transilvania ,,nu a fost contopită cu Ungaria” fiindcă dintotdeauna ea a fost românească! Simon de Keza, născut la Oradea, în a sa ,,Cronicom Hungaricum”, scrisă între 1282 şi 1290, scrie că ,,ungurii, venind dinspre răsărit, ca un popor de păstori nomazi, au trebuit să lupte cu românii(volohii) şi cu slavii, pe care i-au gonit de pe aceste meleagiuri”. De atunci acest ţinut se cheamă ,,Ţara Ungurească”. Mai mult, toţi marii istorici ai lumii, specialişti în antichitatea greco-romană, precum: Mommsen, Jung, Homo, Patsh, Altheim etc. au susţinut, cu argumente ştiinţifice, formarea poporului român pe teritoriul străbun al Daciei daco-romane.
Cine sunt deci adevăraţii invadatori ai Transilvaniei? Ne-o spune răspicat istoricul Ioan Lupaş: ,,Către sfârşitul sec.IX (896) s-a ivit la hotarele pământului românesc încă un popor turanic: ungurii, care erau împărţiţi în şapte seminţii, cu şapte căpetenii deosebite. Conducătorul lor, Arpad, a reuşit să pună toate seminţiile sub ascultarea sa(…) Bieţii noştri străbuni, buni cum au fost românii de când sunt ei pe lume, i-au îngăduit pe unguri să stea alături de ei, dar cu bunătatea lor au păţit întocmai ca sobolul care a găzduit pe arici. Căci precum ariciul s-a obrăznicit şi a început să-l înţepe pe cel care-l ajutase la nevoie, tot aşa şi neamul unguresc şi-a arătat colţii! Şi după cum ariciul a stăpânit în casa sobolului, tot aşa şi neamul cel sălbatic al ungurilor a ajuns să stăpânească multă vreme plaiurile româneşti cele mândre, prin care trăiau odată dacii cei războinici”.
Ne-o spune, la fel de răspicat, şi Milton G. Lehrer, în ,,Le probleme transylvain vu par americain”, având ca subtitlu ,,Transylanie terre roumaine”: ,,Parcurgând Transilvania îţi aminteşti cu zâmbetul pe buze de toate fantasmagoriile şi elucubraţiile fanteziilor şovine şi nu te poţi împiedica de a te adresa defăimătorilor unei realităţi incontestabile cu vorbele: discutaţi cât vreţi voi, Domnilor, dar cine oare a creat aspectul eminamente românesc al acestui pământ, cine altul decât poporul românesc”?
Apropo, domnule Bencz, chiar cine l-o fi creat, dacă nu poporul românesc?
Invadaţi sau invadatori?
Publicat în 18 iulie 2012 Ilie Șandru
Într-o veselie devenită obişnuinţă aproape cotidiană, publicaţiile de limbă maghiară din România se întrec în a ne ponegri în fel şi chip, fără nici o reţinere, fără pic de ruşine, de mai bine de două decenii, fără ca nimeni să mişte vreun deget, spre a le atrage măcar atenţia că ceea ce fac depăşeşte orice limită a bunului simţ, ca să nu ai vorbesc de legile ţării.
O fac bazându-se, probabil, pe ,,dreptul la liberă exprimare a gândurilor, a opiniilor (…) prin viu grai, prin scris, prin imagini” (Art. 30(1) din Constituţia ,României). Aceleaşi prevederi le au în vedere, cred, şi cei ce au obligaţia de a aplica legea. E mai simplu şi mai comod aşa. Numai că dumnealor nu ar trebui să uite – mai ales să nu se facă a uita! – că acelaşi Art.30(7) precizează că ,,sunt interzise prin lege defăimarea ţării şi a naţiunii (…) incitarea la discriminare, la separatism teritorial. Aceasta cu atât mai mult cele de mai sus trebuie să fie respectate de către mijloacele de informare în masă, din moment ce Art.31(4) prevede în mod expres acest lucru: ,,Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure infirmarea corectă a opiniei publice”. Dar ce fel de ,,informare corectă” a opiniei publice asigură, de exemplu, publicaţia ,,Szekely hirmondo”, nr.53 din 2012, care se întreabă, maliţios: ,,În ce Românie trăim”? Şi nu are nici o reţinere de a răspunde printr-o minciună neruşinată: ,,trăim în acea Românie care până în ziua de azi persecută cu violenţă sute de mii de maghiari care i-au fost alipiţi”. Oare nu ar fi cazul ca autorul respectivului articol, Csergo Zoltan, să răspundă pentru această afirmaţie mincinoasă şi calomnioasă, în conformitate cu prevederile Art.31(4)?
Nu cumva să se creadă că publicaţia de mai sus este singura în ale cărei pagini apar astfel de mizerii la adresa ţării ai cărei cetăţeni sunt şi autorii unor astfel de articole. După cum nici Csergo Zoltan nu este singurul ziarist de etnie maghiară care ne împroaşcă cu noroiul minciunii şi al calomniei. Publicaţii (cotidiene, săptămânale, lunare, trimestriale) precum: Haromszek, Szekely hirmondo, Szekely uisag, Csiki uisag, Sekely Nep, Udvarhelyi Hirodo, Tortenelmi magazin etc. se întrec în a ne batjocori, fără nici o reţinere, fiind pline de invective precum: ,,năvălirea valahilor”, ,,opincile pline de sânge ale valahilor”, ,,colonizările româneşti în oraşe cu populaţie preponderent maghiară”, ,,lanţul statului majoritar”, ,,politica de deznaţionalizare dusă de statul român în Secuime”, ,,comunismul venit peste capul nostru ca o consecinţă nefastă a statului unitar şi naţional”, ,,în Ardeal, ungurii sunt loviţi, bătuţi numai pentru naţionalitatea lor”, ,,România este singura ţară creată de Trianon, cârpită, care îşi mai păstrează graniţele de după primul război mondial”, ,,suntem sugrumaţi de 86 de ani, uneori mai puternic, alteori mai încet, însă fără întrerupere”, ,,aici pe Pământul Secuiesc, unde noi suntem locuitorii băştinaşi, să avem atâta curaj încât să-i cerem fiecărui invadator, fără rădăcini aici, să ni se adreseze în limba maghiară” etc. etc.
Toate aceste invective şi răutăţi s-au născut şi se vor naşte şi în viitor din convingerea, pe care politicienii din Budapesta au cultivat-o cu grijă în mintea generaţiilor de unguri, anume aceea a ,,dreptului istoric al Ungariei asupra Tranaivaniei”. Motiv pentru care, după Marea Unire din 1918, prin care, în mod firesc, Transilvania, dintotdeauna românească, a revenit la sânul mamei sale, România, noi, românii, am rămas pentru unguri nişte ,,invadatori cu opincile valahe pline de sânge”! Noi şi nu ei, ungurii, am invadat pământul Transilvaniei ,,pe care maghiarii îl consideră drept proprietatea lor, pentru că strămoşii l-au luat în stăpânire, fiind de veci nelocuit”.
Poate nu aş fi scris articolul de faţă dacă nu aş fi citit, nu demult, într-una din publicaţiile mai sus amintite, o altă inepţie. Autorul, Bencze Mihaly, scrie despre Universitatea maghiară ,,Franz Josif” din Cluj, nevoită să-şi mute sediul la Budapesta ,,în 1919, după invadarea Transilvaniei de către români”! Cine sunt deci invadatorii pământului transilvănean? Cât de uşor se poate face răstălmăcirea istoriei unui întreg popor! Să ne mai mirăm oare? Nu cred, din moment ce minciuna a fost şi este ridicată la rangul de politică de stat la Budapesta. Ştia acest lucru foarte bine şi Mihai Eminescu, care scria, în 1870: ,,Aceşti oprimatori ai Transilvaniei sunt oameni care mistifică unde nu pot contesta şi mint unde nu pot combate”!
Au ajuns astfel să-l combată până şi pe Anonymus, cel ce poate fi socotit drept părintele istoriei poporului maghiar. Nu este adevărat ceea ce scrie el despre ocuparea prin forţă a Transilvaniei de către unguri, fiindcă, l-a pătrunderea lor aici, acest pământ era ,,de veci nelocuit”! Aşadar, nu este adevărat că ,,în spaţiul carpato-dunărean” a existat o comunitate permanentă românească, cum scrie Anonymus, şi nici vorbă ca ungurii, la venirea lor dinspre est, ,,să fi dat în Transilvania de valahi”! De existenţa unor voivodate româno-slave, precum cel condus de Menumorut, nici pomeneală! Fiindcă dacă ar recunoaşte cele scrise de Anonymus, ar trebui să fie de acord că ei, ungurii, au fost invadatorii Transilvaniei, nicidecum românii. ,,Spuneţi lui Arpad, ducele Ungariei, domnul vostru – spune Menumorut - că teritoriul ce l-a cerut bunei voinţe a noastre nu îl voi ceda niciodată, câtă vreme voi fi în viaţă (…) Nici din dragoste, nici din frică nu-i cedăm pământ nici cât un deget”! Aşa scrie Anonymus.
De unde atunci acel ,,drept istoric al Ungariei asupra Transilvaniei”? Cu atât mai mult cu cât cu cât Transilvania n-a fost niciodată cucerită de unguri, cu adevărat, fiindcă niciodată nu a aparţinut Ugariei. Aşa scrie istoricul ungur Szilagyi Sandor, într-o lucrare apărută la Budapesta, în 1886: ,,Transilvania, despărţită prin hotare naturale de Ungaria, nu a fost niciodată contopită cu aceasta”. Niciodată deci Transilvania ,,nu a fost contopită cu Ungaria” fiindcă dintotdeauna ea a fost românească! Simon de Keza, născut la Oradea, în a sa ,,Cronicom Hungaricum”, scrisă între 1282 şi 1290, scrie că ,,ungurii, venind dinspre răsărit, ca un popor de păstori nomazi, au trebuit să lupte cu românii(volohii) şi cu slavii, pe care i-au gonit de pe aceste meleagiuri”. De atunci acest ţinut se cheamă ,,Ţara Ungurească”. Mai mult, toţi marii istorici ai lumii, specialişti în antichitatea greco-romană, precum: Mommsen, Jung, Homo, Patsh, Altheim etc. au susţinut, cu argumente ştiinţifice, formarea poporului român pe teritoriul străbun al Daciei daco-romane.
Cine sunt deci adevăraţii invadatori ai Transilvaniei? Ne-o spune răspicat istoricul Ioan Lupaş: ,,Către sfârşitul sec.IX (896) s-a ivit la hotarele pământului românesc încă un popor turanic: ungurii, care erau împărţiţi în şapte seminţii, cu şapte căpetenii deosebite. Conducătorul lor, Arpad, a reuşit să pună toate seminţiile sub ascultarea sa(…) Bieţii noştri străbuni, buni cum au fost românii de când sunt ei pe lume, i-au îngăduit pe unguri să stea alături de ei, dar cu bunătatea lor au păţit întocmai ca sobolul care a găzduit pe arici. Căci precum ariciul s-a obrăznicit şi a început să-l înţepe pe cel care-l ajutase la nevoie, tot aşa şi neamul unguresc şi-a arătat colţii! Şi după cum ariciul a stăpânit în casa sobolului, tot aşa şi neamul cel sălbatic al ungurilor a ajuns să stăpânească multă vreme plaiurile româneşti cele mândre, prin care trăiau odată dacii cei războinici”.
Ne-o spune, la fel de răspicat, şi Milton G. Lehrer, în ,,Le probleme transylvain vu par americain”, având ca subtitlu ,,Transylanie terre roumaine”: ,,Parcurgând Transilvania îţi aminteşti cu zâmbetul pe buze de toate fantasmagoriile şi elucubraţiile fanteziilor şovine şi nu te poţi împiedica de a te adresa defăimătorilor unei realităţi incontestabile cu vorbele: discutaţi cât vreţi voi, Domnilor, dar cine oare a creat aspectul eminamente românesc al acestui pământ, cine altul decât poporul românesc”?
Apropo, domnule Bencz, chiar cine l-o fi creat, dacă nu poporul românesc?