Adrian Pop
29.06.2012, 14:27
S-A STINS......
S-a stins poetul infratirii romanesti,
In urma unui mare accident stupid,
Limba materna va marca un vid
Ca un pahar pe care-ncet o sa-l golesti.
El n-a apus, doar s-a urcat nitel,
La Cerul mandru-al natiunii sale.
Vieru a inchis in pagini siderale,
Poeme sfinte, scrise intr-un fel,
De perspectiva a gandirii noastre,
A unei Romanii de peste Prut,
Ce-i vie, ca un singur inceput
Si ne-ntregeste-n zarile albastre.
S-a stins acela ce dadea un sens
Podului sfant impodobit cu flori,
Dand romanismului mii de culori,
Traind in noi, cu un elan imens.
Asa a fost destinul sau croit,
Si nu pot spune ca era firescu'
Sa piara chiar atunci cand Eminescu,
Serba o clipa dintr-un mare infinit.
Limba romana este mai saraca,
Acum, cand a trecut marele Styx,
Suntem in rolul unui om invins,
Ce nu mai stie incotro sa treaca.
Adio, domnule Vieru, om si frate,
Nu vom uita ce-ai faurit prin timp,
Dand sensuri multe marelui Olimp
Ce-i limba noastra, inima ce bate,
Pentru romanii, ce sunt peste Prut
In ierburi, in poienile din noi
In tot ce-i arbor si altoi,
In tot ce-am vrut si n-am avut.
Vazand tineretul Chisinaului desfasurandu-se minunat, ieri, 28 iunie 2012, intr-o zi atat de trista pentru tot Neamul acesta haituit si hartuit, m-am gandit ca parte din formatiunea fetelor mandre si flacailor chipesi este data de truda regretatului Grigore Vieru, ce vedea in copii, speranta pentru un maine mai bun, mai luminos. Primiti, va rog, in dar, daca vreti, acest poem ce exprima atat de sugestiv legatura intrinseca dintre noi si poet, dintre Tara si Neam, dintre Bastina si Dumnezeu. Fie, ca munca istovitoare, dusa de Grigore Vieru, in intreaga-i existenta, sa dea roade, prin samanta pusa in fiecare dintre acesti minunati tineri, infasurati in panglici tricolore. Cu Dumnezeu, inainte!!!!
Florin Carlan,
29 iunie 2012
East Elmhurst, New York, SUA
S-a stins poetul infratirii romanesti,
In urma unui mare accident stupid,
Limba materna va marca un vid
Ca un pahar pe care-ncet o sa-l golesti.
El n-a apus, doar s-a urcat nitel,
La Cerul mandru-al natiunii sale.
Vieru a inchis in pagini siderale,
Poeme sfinte, scrise intr-un fel,
De perspectiva a gandirii noastre,
A unei Romanii de peste Prut,
Ce-i vie, ca un singur inceput
Si ne-ntregeste-n zarile albastre.
S-a stins acela ce dadea un sens
Podului sfant impodobit cu flori,
Dand romanismului mii de culori,
Traind in noi, cu un elan imens.
Asa a fost destinul sau croit,
Si nu pot spune ca era firescu'
Sa piara chiar atunci cand Eminescu,
Serba o clipa dintr-un mare infinit.
Limba romana este mai saraca,
Acum, cand a trecut marele Styx,
Suntem in rolul unui om invins,
Ce nu mai stie incotro sa treaca.
Adio, domnule Vieru, om si frate,
Nu vom uita ce-ai faurit prin timp,
Dand sensuri multe marelui Olimp
Ce-i limba noastra, inima ce bate,
Pentru romanii, ce sunt peste Prut
In ierburi, in poienile din noi
In tot ce-i arbor si altoi,
In tot ce-am vrut si n-am avut.
Vazand tineretul Chisinaului desfasurandu-se minunat, ieri, 28 iunie 2012, intr-o zi atat de trista pentru tot Neamul acesta haituit si hartuit, m-am gandit ca parte din formatiunea fetelor mandre si flacailor chipesi este data de truda regretatului Grigore Vieru, ce vedea in copii, speranta pentru un maine mai bun, mai luminos. Primiti, va rog, in dar, daca vreti, acest poem ce exprima atat de sugestiv legatura intrinseca dintre noi si poet, dintre Tara si Neam, dintre Bastina si Dumnezeu. Fie, ca munca istovitoare, dusa de Grigore Vieru, in intreaga-i existenta, sa dea roade, prin samanta pusa in fiecare dintre acesti minunati tineri, infasurati in panglici tricolore. Cu Dumnezeu, inainte!!!!
Florin Carlan,
29 iunie 2012
East Elmhurst, New York, SUA