Adrian Pop
16.06.2012, 20:16
123 de ani de la asasinarea genialului Mihai EminescuPublicat īn 16 iunie 2012 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/06/16/123-de-ani-de-la-asasinarea-genialului-mihai-eminescu/) de Gheorghe Funar (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/gheorghe-funar/)
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/06/image-2010-02-2-6867450-46-mihai-eminescu-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/06/image-2010-02-2-6867450-46-mihai-eminescu.jpg)Timp de mai bine de 100 de ani a fost ascuns Poporului Romān adevărul īn legătură cu ultimii ani de viaţă ai Poetului Naţional Mihai Eminescu. Asasinii evrei ai genialului Mihai Eminescu şi urmaşii lor au ascuns cu abilitate faptele lor şi au lansat zvonuri false cu privire la boala de sifilis şi nebunia de care ar fi suferit Poetul Nepereche. Adevărul este că Mihai Eminescu a fost asasinat īn urma unei conspiraţii evreieşti, după ce a fost prins şi internat cu forţa la Spitalul evreiesc Caritatea din Bucureşti, condus de doctorul evreu Alexandru Şuţu.Apoi, un alt medic evreu (polonez), Francisc Isack, i-a stabilit greşit şi i-a administrat un tratament cu injecţii cu mercur (4-7 grame/zi). Asasinarea lui Mihai Eminescu au făcut-o evreii, īn complicitate cu Titu Maiorescu şi alte cozi de topor autohtone.Cu prilejul dezvelirii statuii lui Mihai Eminescu la Galaţi, īn 16 octombrie 1911, marele istoric Nicolae Iorga a ţinut o cuvīntare şi, īntre altele, a spus că poetul este: Afirmarea unităţii romāneşti eterne, groaza de cotropirea străină, care ucide o conştiinţă, īmpiedică o desfăşurare, sfarmă un viitor, lasă fără īngrijire un trecut, pentru a da īn loc jaf şi corupţie, oricare ar fi numele cotropitorului, al celui dintīi dintre neamurile de cultură ori a celei din urmă plebi asiatice.La 123 de ani de la asasinarea genialului Mihai Eminescu, am selectat din publicistica acestuia următoarele fragmente:- Patriotismul nu este iubirea ţărīnei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară. (īn Timpul din 22 iulie 1880);- Orice civilizaţie adevărată nu poate consista decīt printr-o parţială īntoarcere la trecut, la elementele lui bune, sănătoase, proprii, de dezvoltare. (īn Timpul din 25 octombrie 1881);- Clasa ţărănimii este clasa cea mai conservatoare īn limbă, vestimentaţie şi obiceiuri, precum şi purtătoarea istoriei poporului din care face parte. (īn Opere , vol. IX, pg. 173):- Lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate īntre popor şi clasele dirigente, lipsa de simţ istoric şi naţional ne-au adus unde sīntem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, īntr-un han de oaspeţi străini, īn care toată organizaţia s-a făcut īn favorul străinilor, pentru a le face traiul cīt mai neted şi mai moale īn ţara nimănui, căci numai firma mai e a noastră. Noi nu sīntem contra īmbogăţirii celor ce vin şi se aşează īn ţară. Cu timpul vor deveni, poate, buni cetăţeni ai acestui stat. Dar ca, de dragul lor, să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, īnlesnirilor de trai să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei romāne, iată ceea ce e de neauzit şi de neīnţeles. (īn Timpul din 10 iulie 1881);- Nu oprim pe nimeni de a fi ori de a se pretinde romān. Răul e, īnsă, că elemente prea proaspete, īn loc de a fi determinate de caracterul statornic al poporului, sīnt, din contră, determinante pentru viaţa ţării. Neavīnd nici tradiţii, nici patrie hotărītă ele urăsc trecutul, au rupt-o cu tradiţiile, au prefăcut ţara īn mlaştină de scurgere pentru toate elementele nesănătoase ale străinătăţii. (īn Timpul din 1 august 1881);- Astăzi, ca niciodată, putem vorbi de o plebe de sus şi de un popor de jos, care, ca rasă, ca inteligenţă, ca inimă este superior păturii de parveniţi şi de scursuri din cīteşipatru unghiurile lumii, care s-au aşezat deasupra lui. (īn Timpul din 6 mai 1881);- Pe spatele nefericitului popor romānesc, apatic de suferinţe şi ameţit de fraze, se formează un popor nou, de venetici, de-o naţionalitate nehotărītă īncă, o nouă rasă americană, īn ochii căreia vechiul popor a lui Mircea şi Basarab dispare şi emigrează. (īn Timpul din 22 iulie 1880);- Dar īn capul unui stat romān nu se cade să vedem aproape numai oameni străini, incapabili de-a pricepe geniul poporului nostru şi pīnă la un grad oarecare, incapabili, de-a-l iubi şi de a-l cruţa. (īn Opere, vol. X, pg. 28);- Noi nu cerem şi nu voim exterminarea elementelor hibride. Ceea ce pretindem e ca asemenea elemente să nu fie determinante, dominatoare, īn statul romān. Nu ne opunem dacă ele se vor hrăni prin muncă proprie, iar nu exploatīnd munca altora. (īn Timpul din 3 septembrie 1881);- Sute de nulităţi, elemente flotante care nu trăiesc decīt din falsificarea spiritului instituţiilor noastre şi din amăgirea opiniei publice ajung īn statul nostru a fi īnsărcinate cu generarea afacerilor celor mai mari şi mai delicate ale ţării, şi care privind slujba ca pe o sinecură sau ca pe o chestie de diurnă, iar esenţa ei ca pe o jucărie au ca scop nu realizarea ideilor lor, idei schimbăcioase şi pretextate numai, ci căpătuirea membrilor societăţii de esploatare. (īn Timpul din 2 martie 1885);- Cine cunoaşte, īn mod cīt de cīt elementar, ce va să zică limba, ştie că ea acoperă, pe deplin, spiritul şi dezvoltarea ei e chiar dezvoltarea inteligenţei, iar aceasta din urmă e chiar laboratorul īntregii activităţi musculare şi cerebrale va īnţelege că a sili pe un popor să īnveţe altă limbă īnseamnă a-l tīmpi, a-l face intelectual inept, deci şi economic şi politic inept. (īn Opere, vol. XIII, pg. 109);- O ţară nu se guvernează cu aforisme, ci cu sisteme, iar sistemele nu se improvizează de pe o zi pe alta, ci trebui să rezulte din starea reală a ţării, din natura poporului. (īn Timpul din 1 iulie 1881);- Īn Romānia, comunitatea naţională şi religioasă, legăturile de iubire şi de reciprocitate, care existau īntre toate clasele societăţii şi care făceau din cel bogat amicul celui sărac, din sărac apărătorul celui bogat, toate acestea ne-au fost excamotate de către plebea demagogică din Romānia, ale cărei porniri se rezumă īn două cuvinte: invidie şi sete de cīştig fără muncă. (īn Timpul din 6 septembrie 1880);-Lupta īntre partizi (partidele politice n.n.) este o luptă pentru judecata noastră (pentru obţinerea controlului asupra minţii noastre- n.n.), pentru că fiecare ştie că din acel moment a pus mīna pe forţa noastră fizică şi pe cea intelectuală. (īn Opere, vol. XV, pg. 79);- Oricine ne promite o īmbunătăţire care nu se datoreşte muncii, adică oricine ne promite un venit de forţe, fără ca noi să fi cheltuit pentru el, e ca un prestidigitator, care vrea să ne facă să vedem că bunurile ce le scoate la iveală s-au ivit din nimic. Ei: Ex nihilo nil fit. Din nimic, nimic iese. (īn Opere, vol. XV, pg. 82);- Din dominare se naşte deosebirea īntre libertate şi nelibertate. E nelibertatea celui ce nu posedă faţă cu libertatea celui ce posedă. (īn Opere, vol. XV, pg. 1.139);- Năzuinţa oamenilor după bogăţie e identică cu năzuinţa lor după putere. Această putere consistă īntr-aceea că alţii, prin trebuinţele lor, depind de mine şi d-aceea voinţa celorlalţi e supusă voinţei mele. Dacă această putere e pusă īn esecuţiune, ea se numeşte dominare de-aceea, cine năzuieşte după avere caută dominarea. Iar ceea ce compune istoria nu sīnt epoce, ci puteri. Istoria nu e o combinaţiune de tabele cronologice, ci cunoaşterea unor puteri organice. Una din cele mai uriaşe puteri ale istoriei e viaţa averilor. (īn Opere , vol. XV, pg. 1.139-1.140);- Dintre cel ce cīştigă 10 şi cheltuieşte 11, şi cel ce cīştigă 2 şi cheltuieşte 1, acest din urmă e bogat, iar cel dintīi e sărac. (īn Timpul din 18 decembrie 1877);- E multă diferenţă īntre educaţiune şi cultură. Educaţiunea străină implică spirit străin, cultura străină ba. Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e educaţiunea minţii. Educaţiunea are a cultiva inima şi moravurile, cultura are a educa mintea. De aceea, un om bine educat, cu inimă, caracter şi moravuri bune, poate să fie c-un cerc restrīns de cunoştinţe, pe cīnd, din contra, cultura, cunoştinţele cele mai vaste pot fi cuprinse de un om fără caracter, imoral, fără inimă. Astfel fiind, cultura străină ca atare nu poate strica pe om pentru că trece prin prisma unui caracter, a unei inimi deja formate; educaţiunea, creşterea, cade, īnsă, īn pericolul acela al vieţii omeneşti cīnd inima īncă neformată a omului seamănă unei bucăţi de ceară īn care poţi imprima ce vrei, iar cīnd inima, cu vīrsta, se-mpietreşte, n-o mai poţi īndrepta, o poţi numai rupe. (īn Opere, vol. IX, pg. 446);- Neapărat că nu trebuie să rămīnem popor agricol, ci trebuie să devenim şi noi naţie industrială măcar pentru trebuinţele noastre; dar vezi că trebuie omul să-nveţe mai īntīi carte şi apoi să calce a popă, trebuie mai īntīi să fii naţie industrială şi dupa aceea abia să ai instituţiile naţiilor industriale. (īn Opere, vol. X, pg. 21);- Industriaşul şi comeciantul romān, nesusţinut prin nici o măsură de statul pentru care plăteşte contribuţii şi īndeplineşte tot felul de sarcini, neavīnd mijloace şi neputīndu-şi-le procura īn lipsă de adevărate institute de bancă, a trebuit să renunţe la industrie, la comerţ şi, ca să nu piară, a trebuit să se facă funcţionar, fie oricīt de rău plătit. (īn Opere, vol. X, pg.248);- Nepăsarea noastră ne pierde. Să nu ne mirăm dacă organele noastre de publicitate au devenit īn timpul din urmă moi şi īmpăcăcioase; căci, cum zice mai sus campionul presei boeme, contrarii vor ştii totdeauna să ameţească capetele pīnă şi ale conducătorilor noştri cu promisiuni lucii, dar etern mincinoase. (īn Timpul din 22 aprilie 1870);- Romānii au nenorocirea de a nu avea īncredere īn puterile lor proprii; noi nu ne-am convins īncă cum că: puterea şi mīntuirea noastră īn noi este! (īn Timpul din 22 aprilie 1870);- Dacă voiesc (evreii n. n.) să ne cucerească, n-au decīt s-o facă făţiş, ca toate naţiile, cu arma-n mīnă. Dar cu tertipuri şi apucături nu merge deocamdată. Īn numărul īn care sīnt la noi evreii rămīn străini de rit necreştin, ce nu se pot nici contopi cu poporul nostru, nici pot pretinde mai mult decīt a fi suferiţi, şi ne pare că n-au nici o cauză de a se plīnge de toleranţa noastră. (īn Timpul din 5 decembrie 1876);- Putem spune cu drept cuvīnt şi tare: că poziţia evreilor, īn ţările īn care nu se bucură de egalitate e cu mult mai bună decīt acolo unde ei se bucură de ea; de aceea geme Rusia de ei, de aceea ne-au inundat pe noi. Oriunde e teren pentru neagra speculaţiune, evreul e-acasă, iar vaietele şi plīngerile contra persecuţiunii sīnt mofturi care să acopere de mai nainte modul neomenos īn care sug ţările pe care au căzut ca lăcusta. . (īn Timpul, din 5 decembrie 1876)-Mania de a trata pe om ca simplă maşină, ca unealtă pentru producere, este īntīi tot ce poate fi mai neomenos; al doilea dezastruoasă prin urmările ei. (īn Timpul, din 12 decembrie 1876)-O seminţie care cīştigă toate drepturile fără sacrificii şi muncă e cea evreiască. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Ce servicii a adus omenirii īndărătnicul şi egoistul neam evreiesc ? Ocupīndu-se pretutindenea numai cu traficarea muncii străine, alegīndu-şi de patrie numai ţările acelea unde prin deosebite īmprejurări s-a īncuibat corupţia, ei urmează īn emigraţia lor pe pămīnt tocmai calea opusă (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Evreul trece din Germania īn Polonia, din Polonia īn Rusia, din Austria īn Romānia şi Turcia fiind pretutindenea semnul sigur, simptomul unei boli sociale, al unei crize īn viaţa poporului care, ca la Polonia, se sfīrşeşte cīteodată cu moartea naţionalităţii. Dar oare īn ce constă corupţia socială, acest element care-l atrage pe evreu c-o putere elementară ? Ea consistă īn dispreţul muncii, care cu toate acestea e singura creatoare a tuturor drepturilor. Cīnd munca unei clase īntr-un popor nu mai echivalează cu drepturile de care ea se bucură, atunci aceea clasă e coruptă, atuncia ea trăieşte din traficul unei munci străine, atuncia ea seamănă cu evreul, care nicăieri nu face altceva decīt precupeţeşte lucrul străin. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Revenim la evrei şi-i īntrebăm nu de ce spun minciuni prin gazetele străine, căci minciuna este spiritul negrei speculaţii ci de ce se plīng ? Īn Austro-Ungaria ei au toate drepturile posibile şi imposibile, de ce vin la noi ? Īn Rusia sīnt egali cu ruşii de ce vin la noi ? Īn Turcia le zīmbeşte egala īndreptăţire ce caută la noi ? Au n-au ştiut ei sub ce condiţii numai pot trece īn Romānia ? Au n-au ştiut că īn această ţară nu pot fi decīt suferiţi, că această ţară, din nefericire pīn-acuma locul de luptă īntre roiurile Răsăritului şi aşezările Apusului, a ajuns să răsufle şi că e sătulă de stăpīn pentru a nu mai voi stăpīni evrei ? Ne pare rău de acei puţini evrei care, prin valoarea lor personală, merită a forma o excepţie, dar restul ? Prin ce muncă s-au sacrificii şi-au cīştigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului romān ? (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Punīnd odată mīna pe presa europeană, care īn genere nu mai are de ţintă luminarea, ci exercitarea urilor īntre clase şi popoare, uşor li-e să spună orice minciună patentă. Publicul cafenelelor, blazat de hipercultura europeană şi setos de noutăţi de senzaţie, găseşte plăcere īn citirea monstruozităţilor ce se vor fi petrecīnd īn Romānia. Evreii fac din jurnalistica europeană ceea ce au făcut din băuturile spirtoase la noi otravă. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Prigoniţi n-au fost la noi evreii niciodată. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Cu-un cuvīnt evreul nu merită drepturi nicăieri īn Europa, pentru că nu munceşte; iar traficul şi scumpirea artificială a mijloacelor de trai nu este muncă, şi aproape numai īntr-aceasta consistă a evreului. Evreul nu cere, ca clasa de mijloc din secolul al XVII-lea, libertatea muncii productive, ci libertatea traficului. El e veşnic consumator, niciodată producător şi desigur că numai cu o foarte rară excepţie se va găsi īntr-adevăr cīte un evreu care să producă. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Astfel s-au īnmulţit ruşinea de muncă şi proletariatul condeiului, această clasă veşnic nenorocită, condamnată la celibat şi la mizerie, luptīnd prin ură, intrigi, calomnii şi vicleşug pentru pīinea amară a bugetului şi īnecīnd c-o rară obrăznicie orice muncă spirituală adevărată, orice merit adevărat. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Căci liber nu e decīt omul ce trăieşte din munca productivă a mīinilor sale. Numai acela e īn stare de a aproba binele unde-l vede şi munca temeinică. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Pericolul nu este īn īmprejurarea că evrei ar acapara toată proprietatea, ci īntr-aceea că ei nu sīnt nu pot fi romāni, precum īn genere nu sīnt nici pot fi germani, englezi, francezi, italieni (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Munca temeinică este singura īndreptăţire pe acest pămīnt. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Apoi (evreii n.n.) sīnt totdeauna o armă a străinilor īn contra noastră. Pīnă şi ungarii care numa-n gropi nu dau de cuminţi īşi īnchipuiau īntr-un rīnd o stăpīnie a Moldovei prin evrei şi ciangăi, pentru că ştiau că evreul s-ar asocia cu orişicine īmpotriva poporului romānesc. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Originea susţinută de romāni de la colonişti soldaţi din Italia e o fantomă, căci războaiele civile depopulaseră Italia īnsăşi īncă īnainte de Traian şi e istoric constatat că, spre a coloniza ţările de la gurile Dunării, s-au luat populaţiuni semitice din Asia Mică, din Siria ş.a.. (īn Timpul, din 13 ianuarie 1878)-Limba romānă e unica īn Europa care n-are propriul vorbind dialecte. Pe-o īntindere de pămīnt atīt de mare, despărţiţi prin munţi şi fluvii, romānii vorbesc o singură limbă. (īn Timpul, din 13 ianuarie 1878)-A-şi călca jurămīntul a devenit īn Romānia un titlu de īnaintare. (īn Timpul, din 12 septembrie 1878)-Elemente străine vor inunda Romānia ca valurile potopului, după ce vor fi subminat terenul pe care hidoasa pocitură conduce ca regizor comedia meschină jucată de bufonii partidului său. (īn Timpul, din 12 septembrie 1878)-Realitatea tragică a vieţii noastre de stat e nespusa mizerie a populaţiunilor de jos, e stoarcerea lor prin nemăsuratele clase improductive, compuse mai cu seamă din străini, e uşurinţa şi lipsa de caracter īn viaţa publică, e putrejunea bizantină a puilor de fanarioţi care, sub masca interesului general, fură de sting, fie pe calea diurnelor şi a lefurilor nemeritate, fie prin arendarea moşiilor statului, fie pe alte mii de căi. Comedia consistă īnsă īn minciuna veşnică a constituţionalismului, īn pretextarea diferitelor libertăţi publice, a civilizaţiei şi a altor mofturi pentru a acoperi unica tendinţă a acelei negre mulţimi de liberali care nu caută, nu visează decīt puterea statului, pentru ca prin mijlocul ei să prade. O mulţime de oameni mari se mişcă pe această scenă bizară, pe care toate sīnt cu putinţă afară de un singur lucru: onestitatea. Autori care nu ştiu a scrie o frază corectă (vezi Pseudo Ureche), oameni de stat care nu īşi pot justifica nici săvīrşirea şcolii primare, avocaţi fără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mīini, generali care nu ştiu citi o hartă, subprefecţi ieşiţi din puşcărie, legiuitori recrutaţi din stīlpi de cafenele, jucători de cărţi şi oameni cu darul beţiei, caraghioşi care īnaintea erei liberale vindeau bilete la café chantant, iacă banda ocultă care guvernează astăzi Romānia. (īn Timpul, din 12 septembrie 1878)Genialul Mihai Eminescu a spus şi scris adevărul, a avut şi are dreptate !Oare cīnd se vor deştepta majoritatea romānilor şi vor īnţelege că īmpotriva Poporului Romān, urmaş al Poporului Primordial, adevăratul Popor Ales de Dumnezeu, a fost pus la cale şi se desfăşoară, īncepīnd din decembrie 1989, cel mai mare Holocaust din istoria omenirii?
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/06/image-2010-02-2-6867450-46-mihai-eminescu-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/06/image-2010-02-2-6867450-46-mihai-eminescu.jpg)Timp de mai bine de 100 de ani a fost ascuns Poporului Romān adevărul īn legătură cu ultimii ani de viaţă ai Poetului Naţional Mihai Eminescu. Asasinii evrei ai genialului Mihai Eminescu şi urmaşii lor au ascuns cu abilitate faptele lor şi au lansat zvonuri false cu privire la boala de sifilis şi nebunia de care ar fi suferit Poetul Nepereche. Adevărul este că Mihai Eminescu a fost asasinat īn urma unei conspiraţii evreieşti, după ce a fost prins şi internat cu forţa la Spitalul evreiesc Caritatea din Bucureşti, condus de doctorul evreu Alexandru Şuţu.Apoi, un alt medic evreu (polonez), Francisc Isack, i-a stabilit greşit şi i-a administrat un tratament cu injecţii cu mercur (4-7 grame/zi). Asasinarea lui Mihai Eminescu au făcut-o evreii, īn complicitate cu Titu Maiorescu şi alte cozi de topor autohtone.Cu prilejul dezvelirii statuii lui Mihai Eminescu la Galaţi, īn 16 octombrie 1911, marele istoric Nicolae Iorga a ţinut o cuvīntare şi, īntre altele, a spus că poetul este: Afirmarea unităţii romāneşti eterne, groaza de cotropirea străină, care ucide o conştiinţă, īmpiedică o desfăşurare, sfarmă un viitor, lasă fără īngrijire un trecut, pentru a da īn loc jaf şi corupţie, oricare ar fi numele cotropitorului, al celui dintīi dintre neamurile de cultură ori a celei din urmă plebi asiatice.La 123 de ani de la asasinarea genialului Mihai Eminescu, am selectat din publicistica acestuia următoarele fragmente:- Patriotismul nu este iubirea ţărīnei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară. (īn Timpul din 22 iulie 1880);- Orice civilizaţie adevărată nu poate consista decīt printr-o parţială īntoarcere la trecut, la elementele lui bune, sănătoase, proprii, de dezvoltare. (īn Timpul din 25 octombrie 1881);- Clasa ţărănimii este clasa cea mai conservatoare īn limbă, vestimentaţie şi obiceiuri, precum şi purtătoarea istoriei poporului din care face parte. (īn Opere , vol. IX, pg. 173):- Lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate īntre popor şi clasele dirigente, lipsa de simţ istoric şi naţional ne-au adus unde sīntem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, īntr-un han de oaspeţi străini, īn care toată organizaţia s-a făcut īn favorul străinilor, pentru a le face traiul cīt mai neted şi mai moale īn ţara nimănui, căci numai firma mai e a noastră. Noi nu sīntem contra īmbogăţirii celor ce vin şi se aşează īn ţară. Cu timpul vor deveni, poate, buni cetăţeni ai acestui stat. Dar ca, de dragul lor, să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, īnlesnirilor de trai să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei romāne, iată ceea ce e de neauzit şi de neīnţeles. (īn Timpul din 10 iulie 1881);- Nu oprim pe nimeni de a fi ori de a se pretinde romān. Răul e, īnsă, că elemente prea proaspete, īn loc de a fi determinate de caracterul statornic al poporului, sīnt, din contră, determinante pentru viaţa ţării. Neavīnd nici tradiţii, nici patrie hotărītă ele urăsc trecutul, au rupt-o cu tradiţiile, au prefăcut ţara īn mlaştină de scurgere pentru toate elementele nesănătoase ale străinătăţii. (īn Timpul din 1 august 1881);- Astăzi, ca niciodată, putem vorbi de o plebe de sus şi de un popor de jos, care, ca rasă, ca inteligenţă, ca inimă este superior păturii de parveniţi şi de scursuri din cīteşipatru unghiurile lumii, care s-au aşezat deasupra lui. (īn Timpul din 6 mai 1881);- Pe spatele nefericitului popor romānesc, apatic de suferinţe şi ameţit de fraze, se formează un popor nou, de venetici, de-o naţionalitate nehotărītă īncă, o nouă rasă americană, īn ochii căreia vechiul popor a lui Mircea şi Basarab dispare şi emigrează. (īn Timpul din 22 iulie 1880);- Dar īn capul unui stat romān nu se cade să vedem aproape numai oameni străini, incapabili de-a pricepe geniul poporului nostru şi pīnă la un grad oarecare, incapabili, de-a-l iubi şi de a-l cruţa. (īn Opere, vol. X, pg. 28);- Noi nu cerem şi nu voim exterminarea elementelor hibride. Ceea ce pretindem e ca asemenea elemente să nu fie determinante, dominatoare, īn statul romān. Nu ne opunem dacă ele se vor hrăni prin muncă proprie, iar nu exploatīnd munca altora. (īn Timpul din 3 septembrie 1881);- Sute de nulităţi, elemente flotante care nu trăiesc decīt din falsificarea spiritului instituţiilor noastre şi din amăgirea opiniei publice ajung īn statul nostru a fi īnsărcinate cu generarea afacerilor celor mai mari şi mai delicate ale ţării, şi care privind slujba ca pe o sinecură sau ca pe o chestie de diurnă, iar esenţa ei ca pe o jucărie au ca scop nu realizarea ideilor lor, idei schimbăcioase şi pretextate numai, ci căpătuirea membrilor societăţii de esploatare. (īn Timpul din 2 martie 1885);- Cine cunoaşte, īn mod cīt de cīt elementar, ce va să zică limba, ştie că ea acoperă, pe deplin, spiritul şi dezvoltarea ei e chiar dezvoltarea inteligenţei, iar aceasta din urmă e chiar laboratorul īntregii activităţi musculare şi cerebrale va īnţelege că a sili pe un popor să īnveţe altă limbă īnseamnă a-l tīmpi, a-l face intelectual inept, deci şi economic şi politic inept. (īn Opere, vol. XIII, pg. 109);- O ţară nu se guvernează cu aforisme, ci cu sisteme, iar sistemele nu se improvizează de pe o zi pe alta, ci trebui să rezulte din starea reală a ţării, din natura poporului. (īn Timpul din 1 iulie 1881);- Īn Romānia, comunitatea naţională şi religioasă, legăturile de iubire şi de reciprocitate, care existau īntre toate clasele societăţii şi care făceau din cel bogat amicul celui sărac, din sărac apărătorul celui bogat, toate acestea ne-au fost excamotate de către plebea demagogică din Romānia, ale cărei porniri se rezumă īn două cuvinte: invidie şi sete de cīştig fără muncă. (īn Timpul din 6 septembrie 1880);-Lupta īntre partizi (partidele politice n.n.) este o luptă pentru judecata noastră (pentru obţinerea controlului asupra minţii noastre- n.n.), pentru că fiecare ştie că din acel moment a pus mīna pe forţa noastră fizică şi pe cea intelectuală. (īn Opere, vol. XV, pg. 79);- Oricine ne promite o īmbunătăţire care nu se datoreşte muncii, adică oricine ne promite un venit de forţe, fără ca noi să fi cheltuit pentru el, e ca un prestidigitator, care vrea să ne facă să vedem că bunurile ce le scoate la iveală s-au ivit din nimic. Ei: Ex nihilo nil fit. Din nimic, nimic iese. (īn Opere, vol. XV, pg. 82);- Din dominare se naşte deosebirea īntre libertate şi nelibertate. E nelibertatea celui ce nu posedă faţă cu libertatea celui ce posedă. (īn Opere, vol. XV, pg. 1.139);- Năzuinţa oamenilor după bogăţie e identică cu năzuinţa lor după putere. Această putere consistă īntr-aceea că alţii, prin trebuinţele lor, depind de mine şi d-aceea voinţa celorlalţi e supusă voinţei mele. Dacă această putere e pusă īn esecuţiune, ea se numeşte dominare de-aceea, cine năzuieşte după avere caută dominarea. Iar ceea ce compune istoria nu sīnt epoce, ci puteri. Istoria nu e o combinaţiune de tabele cronologice, ci cunoaşterea unor puteri organice. Una din cele mai uriaşe puteri ale istoriei e viaţa averilor. (īn Opere , vol. XV, pg. 1.139-1.140);- Dintre cel ce cīştigă 10 şi cheltuieşte 11, şi cel ce cīştigă 2 şi cheltuieşte 1, acest din urmă e bogat, iar cel dintīi e sărac. (īn Timpul din 18 decembrie 1877);- E multă diferenţă īntre educaţiune şi cultură. Educaţiunea străină implică spirit străin, cultura străină ba. Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e educaţiunea minţii. Educaţiunea are a cultiva inima şi moravurile, cultura are a educa mintea. De aceea, un om bine educat, cu inimă, caracter şi moravuri bune, poate să fie c-un cerc restrīns de cunoştinţe, pe cīnd, din contra, cultura, cunoştinţele cele mai vaste pot fi cuprinse de un om fără caracter, imoral, fără inimă. Astfel fiind, cultura străină ca atare nu poate strica pe om pentru că trece prin prisma unui caracter, a unei inimi deja formate; educaţiunea, creşterea, cade, īnsă, īn pericolul acela al vieţii omeneşti cīnd inima īncă neformată a omului seamănă unei bucăţi de ceară īn care poţi imprima ce vrei, iar cīnd inima, cu vīrsta, se-mpietreşte, n-o mai poţi īndrepta, o poţi numai rupe. (īn Opere, vol. IX, pg. 446);- Neapărat că nu trebuie să rămīnem popor agricol, ci trebuie să devenim şi noi naţie industrială măcar pentru trebuinţele noastre; dar vezi că trebuie omul să-nveţe mai īntīi carte şi apoi să calce a popă, trebuie mai īntīi să fii naţie industrială şi dupa aceea abia să ai instituţiile naţiilor industriale. (īn Opere, vol. X, pg. 21);- Industriaşul şi comeciantul romān, nesusţinut prin nici o măsură de statul pentru care plăteşte contribuţii şi īndeplineşte tot felul de sarcini, neavīnd mijloace şi neputīndu-şi-le procura īn lipsă de adevărate institute de bancă, a trebuit să renunţe la industrie, la comerţ şi, ca să nu piară, a trebuit să se facă funcţionar, fie oricīt de rău plătit. (īn Opere, vol. X, pg.248);- Nepăsarea noastră ne pierde. Să nu ne mirăm dacă organele noastre de publicitate au devenit īn timpul din urmă moi şi īmpăcăcioase; căci, cum zice mai sus campionul presei boeme, contrarii vor ştii totdeauna să ameţească capetele pīnă şi ale conducătorilor noştri cu promisiuni lucii, dar etern mincinoase. (īn Timpul din 22 aprilie 1870);- Romānii au nenorocirea de a nu avea īncredere īn puterile lor proprii; noi nu ne-am convins īncă cum că: puterea şi mīntuirea noastră īn noi este! (īn Timpul din 22 aprilie 1870);- Dacă voiesc (evreii n. n.) să ne cucerească, n-au decīt s-o facă făţiş, ca toate naţiile, cu arma-n mīnă. Dar cu tertipuri şi apucături nu merge deocamdată. Īn numărul īn care sīnt la noi evreii rămīn străini de rit necreştin, ce nu se pot nici contopi cu poporul nostru, nici pot pretinde mai mult decīt a fi suferiţi, şi ne pare că n-au nici o cauză de a se plīnge de toleranţa noastră. (īn Timpul din 5 decembrie 1876);- Putem spune cu drept cuvīnt şi tare: că poziţia evreilor, īn ţările īn care nu se bucură de egalitate e cu mult mai bună decīt acolo unde ei se bucură de ea; de aceea geme Rusia de ei, de aceea ne-au inundat pe noi. Oriunde e teren pentru neagra speculaţiune, evreul e-acasă, iar vaietele şi plīngerile contra persecuţiunii sīnt mofturi care să acopere de mai nainte modul neomenos īn care sug ţările pe care au căzut ca lăcusta. . (īn Timpul, din 5 decembrie 1876)-Mania de a trata pe om ca simplă maşină, ca unealtă pentru producere, este īntīi tot ce poate fi mai neomenos; al doilea dezastruoasă prin urmările ei. (īn Timpul, din 12 decembrie 1876)-O seminţie care cīştigă toate drepturile fără sacrificii şi muncă e cea evreiască. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Ce servicii a adus omenirii īndărătnicul şi egoistul neam evreiesc ? Ocupīndu-se pretutindenea numai cu traficarea muncii străine, alegīndu-şi de patrie numai ţările acelea unde prin deosebite īmprejurări s-a īncuibat corupţia, ei urmează īn emigraţia lor pe pămīnt tocmai calea opusă (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Evreul trece din Germania īn Polonia, din Polonia īn Rusia, din Austria īn Romānia şi Turcia fiind pretutindenea semnul sigur, simptomul unei boli sociale, al unei crize īn viaţa poporului care, ca la Polonia, se sfīrşeşte cīteodată cu moartea naţionalităţii. Dar oare īn ce constă corupţia socială, acest element care-l atrage pe evreu c-o putere elementară ? Ea consistă īn dispreţul muncii, care cu toate acestea e singura creatoare a tuturor drepturilor. Cīnd munca unei clase īntr-un popor nu mai echivalează cu drepturile de care ea se bucură, atunci aceea clasă e coruptă, atuncia ea trăieşte din traficul unei munci străine, atuncia ea seamănă cu evreul, care nicăieri nu face altceva decīt precupeţeşte lucrul străin. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Revenim la evrei şi-i īntrebăm nu de ce spun minciuni prin gazetele străine, căci minciuna este spiritul negrei speculaţii ci de ce se plīng ? Īn Austro-Ungaria ei au toate drepturile posibile şi imposibile, de ce vin la noi ? Īn Rusia sīnt egali cu ruşii de ce vin la noi ? Īn Turcia le zīmbeşte egala īndreptăţire ce caută la noi ? Au n-au ştiut ei sub ce condiţii numai pot trece īn Romānia ? Au n-au ştiut că īn această ţară nu pot fi decīt suferiţi, că această ţară, din nefericire pīn-acuma locul de luptă īntre roiurile Răsăritului şi aşezările Apusului, a ajuns să răsufle şi că e sătulă de stăpīn pentru a nu mai voi stăpīni evrei ? Ne pare rău de acei puţini evrei care, prin valoarea lor personală, merită a forma o excepţie, dar restul ? Prin ce muncă s-au sacrificii şi-au cīştigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului romān ? (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Punīnd odată mīna pe presa europeană, care īn genere nu mai are de ţintă luminarea, ci exercitarea urilor īntre clase şi popoare, uşor li-e să spună orice minciună patentă. Publicul cafenelelor, blazat de hipercultura europeană şi setos de noutăţi de senzaţie, găseşte plăcere īn citirea monstruozităţilor ce se vor fi petrecīnd īn Romānia. Evreii fac din jurnalistica europeană ceea ce au făcut din băuturile spirtoase la noi otravă. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Prigoniţi n-au fost la noi evreii niciodată. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Cu-un cuvīnt evreul nu merită drepturi nicăieri īn Europa, pentru că nu munceşte; iar traficul şi scumpirea artificială a mijloacelor de trai nu este muncă, şi aproape numai īntr-aceasta consistă a evreului. Evreul nu cere, ca clasa de mijloc din secolul al XVII-lea, libertatea muncii productive, ci libertatea traficului. El e veşnic consumator, niciodată producător şi desigur că numai cu o foarte rară excepţie se va găsi īntr-adevăr cīte un evreu care să producă. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Astfel s-au īnmulţit ruşinea de muncă şi proletariatul condeiului, această clasă veşnic nenorocită, condamnată la celibat şi la mizerie, luptīnd prin ură, intrigi, calomnii şi vicleşug pentru pīinea amară a bugetului şi īnecīnd c-o rară obrăznicie orice muncă spirituală adevărată, orice merit adevărat. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Căci liber nu e decīt omul ce trăieşte din munca productivă a mīinilor sale. Numai acela e īn stare de a aproba binele unde-l vede şi munca temeinică. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Pericolul nu este īn īmprejurarea că evrei ar acapara toată proprietatea, ci īntr-aceea că ei nu sīnt nu pot fi romāni, precum īn genere nu sīnt nici pot fi germani, englezi, francezi, italieni (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Munca temeinică este singura īndreptăţire pe acest pămīnt. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Apoi (evreii n.n.) sīnt totdeauna o armă a străinilor īn contra noastră. Pīnă şi ungarii care numa-n gropi nu dau de cuminţi īşi īnchipuiau īntr-un rīnd o stăpīnie a Moldovei prin evrei şi ciangăi, pentru că ştiau că evreul s-ar asocia cu orişicine īmpotriva poporului romānesc. (īn Timpul, din 9 ianuarie 1877)-Originea susţinută de romāni de la colonişti soldaţi din Italia e o fantomă, căci războaiele civile depopulaseră Italia īnsăşi īncă īnainte de Traian şi e istoric constatat că, spre a coloniza ţările de la gurile Dunării, s-au luat populaţiuni semitice din Asia Mică, din Siria ş.a.. (īn Timpul, din 13 ianuarie 1878)-Limba romānă e unica īn Europa care n-are propriul vorbind dialecte. Pe-o īntindere de pămīnt atīt de mare, despărţiţi prin munţi şi fluvii, romānii vorbesc o singură limbă. (īn Timpul, din 13 ianuarie 1878)-A-şi călca jurămīntul a devenit īn Romānia un titlu de īnaintare. (īn Timpul, din 12 septembrie 1878)-Elemente străine vor inunda Romānia ca valurile potopului, după ce vor fi subminat terenul pe care hidoasa pocitură conduce ca regizor comedia meschină jucată de bufonii partidului său. (īn Timpul, din 12 septembrie 1878)-Realitatea tragică a vieţii noastre de stat e nespusa mizerie a populaţiunilor de jos, e stoarcerea lor prin nemăsuratele clase improductive, compuse mai cu seamă din străini, e uşurinţa şi lipsa de caracter īn viaţa publică, e putrejunea bizantină a puilor de fanarioţi care, sub masca interesului general, fură de sting, fie pe calea diurnelor şi a lefurilor nemeritate, fie prin arendarea moşiilor statului, fie pe alte mii de căi. Comedia consistă īnsă īn minciuna veşnică a constituţionalismului, īn pretextarea diferitelor libertăţi publice, a civilizaţiei şi a altor mofturi pentru a acoperi unica tendinţă a acelei negre mulţimi de liberali care nu caută, nu visează decīt puterea statului, pentru ca prin mijlocul ei să prade. O mulţime de oameni mari se mişcă pe această scenă bizară, pe care toate sīnt cu putinţă afară de un singur lucru: onestitatea. Autori care nu ştiu a scrie o frază corectă (vezi Pseudo Ureche), oameni de stat care nu īşi pot justifica nici săvīrşirea şcolii primare, avocaţi fără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mīini, generali care nu ştiu citi o hartă, subprefecţi ieşiţi din puşcărie, legiuitori recrutaţi din stīlpi de cafenele, jucători de cărţi şi oameni cu darul beţiei, caraghioşi care īnaintea erei liberale vindeau bilete la café chantant, iacă banda ocultă care guvernează astăzi Romānia. (īn Timpul, din 12 septembrie 1878)Genialul Mihai Eminescu a spus şi scris adevărul, a avut şi are dreptate !Oare cīnd se vor deştepta majoritatea romānilor şi vor īnţelege că īmpotriva Poporului Romān, urmaş al Poporului Primordial, adevăratul Popor Ales de Dumnezeu, a fost pus la cale şi se desfăşoară, īncepīnd din decembrie 1989, cel mai mare Holocaust din istoria omenirii?