Adrian Pop
10.06.2012, 09:50
Multi chemati, putini alesihttp://str1.crestin-ortodox.ro/foto/1363/136281_mantuire_w180.jpg
Avand in vedere spiritul concurential (http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/concurenta-125817.html) care defineste acest veac, titlul acestui articol ne-ar putea trimite cu gandul si la nenumaratele concursuri, competitii, examene, interviuri, etc. la care participa o sumedenie de oameni, unde sunt chemati multi (uneori sute, alteori mii) pentru a-si dovedi pregatirea, calitatile si valoarea, dar in urma carora sunt alesi foarte putini (poate doi-trei).
Sa ne gandim ca sunt in viata probe si examene, de exemplu pentru angajare pe post, unde se prezinta foarte multi candidati, insa ramane doar unul, cel mai bun, de obicei.
Asa este la oameni...dar la Dumnezeu cum este sau cum va fi ?
Intr-un anume fel, lucrurile sunt cam asemanatoare, dar sunt si unele care difera cu totul.
La noi oamenii in aceste situatii putem vorbi de anumite criterii de selectie, ceva teste, probe scrise sau orale, dupa care comisia de examinatori sau angajatorul decide cine ramane, cine este alesul si cine nu...
Cand sunt admiteri avem liste intregi de candidati admisi sau respinsi.
La Dumnezeu sunt alte criterii, alte judecati (http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/despre-judecatile-dumnezeu-parintele-ilie-cleopa-68439.html); El cerceteaza foarte multe alte realitati care scapa privirii superficiale a omului, aspecte care tin de viata interioara a persoanei, de valoarea ei spirituala si nu de performantele profesionale, de eficienta si de anumite chestiuni exterioare.
Dumnezeu nu judeca lucrurile la suprafata, ci in profunzime, cerceteaza nu numai cele de fata, ci si acelea care au fost si cele care va sa fie...Face acestea, cu o desavarsita obiectivitate si fara partinire. Nu nedreptateste pe nimeni si nu este subiectiv in judecati si decizii.
Noi, oamenii, suntem subiectivi si "cautam la fata omului" si nu la inima (http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/inima-omului-poate-altar-128865.html), ca Dumnezeu. De aceea, judecatile noastre si evaluarile pe care le facem au o doza mare de eroare, de inselare si de amagire, intrucat au in vedere mai mult aparentele lucrurilor si nu chintesenta lor. Noi analizam efectele fenomenelor, desfasurarea acestora in timp, particularitatile lor, insa ne scapa, adesea, cauzele si de asemenea si finalitatile lor.
De altfel, la Isaia cap. 55, 8 este scris asa: "Gandurile Mele nu sunt ca ale voastre si caile (judecatile) Mele nu sunt ca judecatile voastre" .
Deci, daca vrei sa fii "admis" si "ales" la Dumnezeu, trebuie sa fii pe calea Lui, nu pe cele ale omului, trebuie sa ai gandul Lui, judecatile Lui, nu ale lumii, nu ale oamenilor sau ale tale.
Vom intelege mai mult, daca ne referim si la textul urmator: "larga este poarta si lata este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o afla. Si stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata si putini sunt cei care o afla" (Matei 7, 13-14).
Prin urmare, textul este o invitatie de a merge pe calea ingusta pe care sunt foarte putini...
Putini, nu pentru ca asa doreste Dumnezeu, care "vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina" (l Tim.2,4)... Sunt putini pe aceasta cale care duce la mantuire, deoarece putini raman in comuniune neintrerupta cu Domnul, putini dintre oameni sunt fideli in orice clipa si mai putini raman statornici pana la sfarsit...
Mantuirea fiind o lucrare a omului care tine de libertate (http://www.crestinortodox.ro/morala/libertatea-omului-123493.html), de liberul arbitru si de voia sa, rezulta de aici ca, foarte multi oameni se autoexclud singuri, nu sunt exclusi de Dumnezeu, de viata sau de o alta instanta, ci ei insisi opteaza pentru alte "destinatii" si alte "prietenii".
O majoritate de oameni prin propriile optiuni se autoelimina sau isi pierde vrednicia unui locas in "sanurile lui Avraam" din cauza indiferentei sau inconsecventei lor. ...Este ca si cum Dumnezeu constata ca, noi nu mai suntem vrednici de Imparatie; de asemenea si noi ajungem la aceeasi concluzie, constatand ca, ne-am indepartam atat de mult de El.
Asadar, in Imparatia Cerurilor se intra printr-o poarta stramta, deoarece "multi sunt chemati, dar putini alesi", insa "alesi" nu doar in sensul ca au fost alesi, ci in sensul ca, ei sunt mai rasariti, mai deosebiti decat majoritatea, avand calitati superioare in raport cu foarte multi, calitati care-i recomanda pentru un loc in randurile celor drepti, care vor mosteni viata cea vesnica.
Acesti "alesi" s-au invrednicit de Imparatie printr-o ravna foarte mare, prin straduinta, intrucat "numai cei care se silesc pun mana pe ea" (Matei 11, 12). Aici este diferenta dintre a fi un crestin oarecare si a fi un credincios al Domnului. Cei din prima categorie, anume toti crestinii sunt cei "chemati", care sunt multi, fiind o majoritate, iar credinciosii adevarati sunt "alesii", care constituie o minoritate. Primii sunt "caldicei", cei din a II-a categorie sunt "fierbinti", pe care Domnul nu-i va varsa din gura Sa (Apoc. 3,16). Cei "reci" sunt neamurile care si ele au fost si sunt chemate la credinta, prin vestirea Evangheliei la toata faptura pana la sfarsitul veacurilor.
Acestor cuvinte le-am putea gasi un talc interesant si oarecum nou, daca le asociem si cu alte doua texte; unul din Vechiul Testament si altul din Noul Testament (http://www.crestinortodox.ro/biblia/Noul-Testament/).
Primul este din psalmi si anume:
"Cu cel cuvios, cuvios vei fi; si cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
Si cu cel ales, ales vei fi; si cu cel indaratnic Te vei indaratnici." (Psalm17,28-29).
Iata, intelegem de aici ca, Dumnezeu se raporteaza la noi potrivit cu starea fiecaruia. Daca esti cuvios, vei fi considerat cuvios, daca esti nevinovat, vei fi considerat nevinovat, daca esti ales, vei fi considerat ales. Insa, daca esti indaratnic, nu te poti astepta din partea Domnului decat la o atitudine pe masura cerbiciei tale. Pana la o vreme rabda (http://www.crestinortodox.ro/editoriale/rabdarea-126979.html) Domnul, insa vine degrab si vremea rasplatirii..." stiind ca s-a indaratnicit unul ca acesta si pacatuieste, fiind singur de sine osandit” (Tit 3:10-11).
Al doilea text "ajutator" este din Evanghelia de la Matei si anume:
" Dati Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu".
Aceasta a II-a expresie o gasim la (Matei 22, 17-22) si sunt cuvintele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ca raspuns la intrebarea ce i-a fost adresata de catre farisei, care cu viclenie venisera sa-i puna intrebari "ca sa-l prinda in cuvant."
De asemenea, replica Mantuitorului de care s-au minunat cei de fata, i-a dezarmat si pe saduchei care venisera si ei sa-l intrebe despre inviere, necrezand ei ca este viata dupa moarte sau ingeri. Raspunsul Domnului i-a lasat fara cuvinte pe toti, care "parasindu-L, s-au dus" .
Asadar, daca citim cu atentie aceste texte, coreland intelesurile lor, vom patrunde mai adanc semnificatia expresiei: "Multi chemati, putini alesi" (Matei 22,14).
Din randurile Sfintei Scripturi vedem ca, foarte multi oameni, din diverse categorii, veneau la Mantuitorul, cautau sa vada cine este si cum este, voiau sa-L auda vorbind, sa-i asculte invataturile sau sa-i puna intrebari. Unii veneau din curiozitate, altii ca sa se vindece, altii doar ca sa-L ispiteasca.
Dintotdeauna, oamenii intr-o larga majoritate si-au pus foarte serios problema relatiei lor cu Dumnezeu. Ei Il cauta pe Dumnezeu, iar El, Domnul Dumnezeu ii cheama pe oameni, le arata o cale in viata, le intinde o mana de ajutor si ii asteapta pe toti sa raspunda chemarii. Foarte multi oameni sunt chemati de Dumnezeu la credinta, la comuniune cu El si la viata vesnica. Multi raspund la aceasta chemare, insa foarte multi se pierd pe drum, iar altii refuza invitatia cu totul felul de pretexte.
De ce se intampla, totusi, sa se piarda pe cale unii dintre oameni? Aflam din pilda semanatorului (http://www.crestinortodox.ro/predici/predici-duminica/pilda-semanatorului-121634.html) de ce; unii din pricina grijilor pentru lumea aceasta, altii din cauza ispitelor diavolesti, altii pentru ca se ataseaza prea mult de bunurile materiale ale acestei lumi, aceste optiuni ale lor slabind foarte mult relatia lor cu Dumnezeu si consolindand-o pe cea cu lumea.
Cu alte cuvinte multi, foarte multi dintre oameni aleg lumea mai mult, decat pe Dumnezeu. Tributul pe care-l platesc pentru aceasta alegere este faptul ca Il pierd pe Dumnezeu. "Si a venit Lumina in lume, iar oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina" (Ioan 3, 19-21).
Consecintele pe care le suporta omul nu sunt lucrarile lui Dumnezeu, in sensul ca, El ar fi Cel care se leapada de om, ci decizia este a omului, care parasind de buna voie comuniunea cu Cel de Sus, se leapada de Dumnezeu, gasind ca lumea de aici, a Cezarului este mai interesanta decat lumea de Dincolo, a lui Dumnezeu.
Sf. Teofilact al Bulgariei interpreta aceasta "Imparatie a Cezarului", ca fiind o "imparatie a trupului si a diavolului". De altfel, chiar duhul cel rau cand il ispiteste pe Domnul in tinutul Quarantaniei, ii zice: "toate imparatiile lumii si slava lor,... Ti le voi da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie.(Matei 4, 8-9).
Avem si cuvintele Mantuitorului, care-l numeste pe diavol (http://www.crestinortodox.ro/editoriale/cu-diavolul-este-glumit-119903.html), "stapanitorul acestei lumi si care nu are nimic in Mine (Ioan 14,30); sau Eu nu am nimic comun cu el, ar fi putut spune Domnul.
In felul acesta intelegem mai bine incompatibilitatea care exista intre unul si altul, separatia totala intre Duhul Dumnezeiesc si duhul dracesc, ca pe o insotire imposibila, a doua principii contrare, absolut opuse, asa cum sunt "lumina si intunericul, legea si faradelegea, binele si raul".
Prin urmare, cei care vor sa slujeasca la doi domni, nu vor reusi..."caci, sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona" (Matei 6,24).
De aceea, in fata oricarui om exista 2 posibilitati, 2 cai: calea credintei versus calea refuzului prin necredinta, calea crucii versus calea placerilor, a pacatelor (http://www.crestinortodox.ro/editoriale/ce-este-pacatul-97109.html) si a patimilor, calea Bisericii versus calea lumii...Cei care vor sa se mantuiasca merg in amonte, contra valului, impotriva curentului format de majoritate. Majoritatea nu mai este "norma obiectiva a moralitatii", cum zicea E. Kant; majoritatea este pe calea cea larga care duce la pieire...
Dumnezeu simplifica si mai mult dilema, zicand: "Ti-am pus, omule, inainte viata si moarte, binele si raul. Alege, deci viata!" (Deuteronom 30,19).
Asadar, daca vrei sa fii "ales", atunci alege-l pe Domnul si pazeste poruncile Lui! Calea este Hristos, Biserica este usa, Legea este iubirea, iar Maica Domnului este ocrotitoarea pelerinilor, care au ales sa urce pe calea cea stramta ce duce spre Imparatia Cerurilor, unde sunt multi chemati, dar putini alesi...
Pr. Alin-Cristian Preotu
Avand in vedere spiritul concurential (http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/concurenta-125817.html) care defineste acest veac, titlul acestui articol ne-ar putea trimite cu gandul si la nenumaratele concursuri, competitii, examene, interviuri, etc. la care participa o sumedenie de oameni, unde sunt chemati multi (uneori sute, alteori mii) pentru a-si dovedi pregatirea, calitatile si valoarea, dar in urma carora sunt alesi foarte putini (poate doi-trei).
Sa ne gandim ca sunt in viata probe si examene, de exemplu pentru angajare pe post, unde se prezinta foarte multi candidati, insa ramane doar unul, cel mai bun, de obicei.
Asa este la oameni...dar la Dumnezeu cum este sau cum va fi ?
Intr-un anume fel, lucrurile sunt cam asemanatoare, dar sunt si unele care difera cu totul.
La noi oamenii in aceste situatii putem vorbi de anumite criterii de selectie, ceva teste, probe scrise sau orale, dupa care comisia de examinatori sau angajatorul decide cine ramane, cine este alesul si cine nu...
Cand sunt admiteri avem liste intregi de candidati admisi sau respinsi.
La Dumnezeu sunt alte criterii, alte judecati (http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/despre-judecatile-dumnezeu-parintele-ilie-cleopa-68439.html); El cerceteaza foarte multe alte realitati care scapa privirii superficiale a omului, aspecte care tin de viata interioara a persoanei, de valoarea ei spirituala si nu de performantele profesionale, de eficienta si de anumite chestiuni exterioare.
Dumnezeu nu judeca lucrurile la suprafata, ci in profunzime, cerceteaza nu numai cele de fata, ci si acelea care au fost si cele care va sa fie...Face acestea, cu o desavarsita obiectivitate si fara partinire. Nu nedreptateste pe nimeni si nu este subiectiv in judecati si decizii.
Noi, oamenii, suntem subiectivi si "cautam la fata omului" si nu la inima (http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/inima-omului-poate-altar-128865.html), ca Dumnezeu. De aceea, judecatile noastre si evaluarile pe care le facem au o doza mare de eroare, de inselare si de amagire, intrucat au in vedere mai mult aparentele lucrurilor si nu chintesenta lor. Noi analizam efectele fenomenelor, desfasurarea acestora in timp, particularitatile lor, insa ne scapa, adesea, cauzele si de asemenea si finalitatile lor.
De altfel, la Isaia cap. 55, 8 este scris asa: "Gandurile Mele nu sunt ca ale voastre si caile (judecatile) Mele nu sunt ca judecatile voastre" .
Deci, daca vrei sa fii "admis" si "ales" la Dumnezeu, trebuie sa fii pe calea Lui, nu pe cele ale omului, trebuie sa ai gandul Lui, judecatile Lui, nu ale lumii, nu ale oamenilor sau ale tale.
Vom intelege mai mult, daca ne referim si la textul urmator: "larga este poarta si lata este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o afla. Si stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata si putini sunt cei care o afla" (Matei 7, 13-14).
Prin urmare, textul este o invitatie de a merge pe calea ingusta pe care sunt foarte putini...
Putini, nu pentru ca asa doreste Dumnezeu, care "vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina" (l Tim.2,4)... Sunt putini pe aceasta cale care duce la mantuire, deoarece putini raman in comuniune neintrerupta cu Domnul, putini dintre oameni sunt fideli in orice clipa si mai putini raman statornici pana la sfarsit...
Mantuirea fiind o lucrare a omului care tine de libertate (http://www.crestinortodox.ro/morala/libertatea-omului-123493.html), de liberul arbitru si de voia sa, rezulta de aici ca, foarte multi oameni se autoexclud singuri, nu sunt exclusi de Dumnezeu, de viata sau de o alta instanta, ci ei insisi opteaza pentru alte "destinatii" si alte "prietenii".
O majoritate de oameni prin propriile optiuni se autoelimina sau isi pierde vrednicia unui locas in "sanurile lui Avraam" din cauza indiferentei sau inconsecventei lor. ...Este ca si cum Dumnezeu constata ca, noi nu mai suntem vrednici de Imparatie; de asemenea si noi ajungem la aceeasi concluzie, constatand ca, ne-am indepartam atat de mult de El.
Asadar, in Imparatia Cerurilor se intra printr-o poarta stramta, deoarece "multi sunt chemati, dar putini alesi", insa "alesi" nu doar in sensul ca au fost alesi, ci in sensul ca, ei sunt mai rasariti, mai deosebiti decat majoritatea, avand calitati superioare in raport cu foarte multi, calitati care-i recomanda pentru un loc in randurile celor drepti, care vor mosteni viata cea vesnica.
Acesti "alesi" s-au invrednicit de Imparatie printr-o ravna foarte mare, prin straduinta, intrucat "numai cei care se silesc pun mana pe ea" (Matei 11, 12). Aici este diferenta dintre a fi un crestin oarecare si a fi un credincios al Domnului. Cei din prima categorie, anume toti crestinii sunt cei "chemati", care sunt multi, fiind o majoritate, iar credinciosii adevarati sunt "alesii", care constituie o minoritate. Primii sunt "caldicei", cei din a II-a categorie sunt "fierbinti", pe care Domnul nu-i va varsa din gura Sa (Apoc. 3,16). Cei "reci" sunt neamurile care si ele au fost si sunt chemate la credinta, prin vestirea Evangheliei la toata faptura pana la sfarsitul veacurilor.
Acestor cuvinte le-am putea gasi un talc interesant si oarecum nou, daca le asociem si cu alte doua texte; unul din Vechiul Testament si altul din Noul Testament (http://www.crestinortodox.ro/biblia/Noul-Testament/).
Primul este din psalmi si anume:
"Cu cel cuvios, cuvios vei fi; si cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
Si cu cel ales, ales vei fi; si cu cel indaratnic Te vei indaratnici." (Psalm17,28-29).
Iata, intelegem de aici ca, Dumnezeu se raporteaza la noi potrivit cu starea fiecaruia. Daca esti cuvios, vei fi considerat cuvios, daca esti nevinovat, vei fi considerat nevinovat, daca esti ales, vei fi considerat ales. Insa, daca esti indaratnic, nu te poti astepta din partea Domnului decat la o atitudine pe masura cerbiciei tale. Pana la o vreme rabda (http://www.crestinortodox.ro/editoriale/rabdarea-126979.html) Domnul, insa vine degrab si vremea rasplatirii..." stiind ca s-a indaratnicit unul ca acesta si pacatuieste, fiind singur de sine osandit” (Tit 3:10-11).
Al doilea text "ajutator" este din Evanghelia de la Matei si anume:
" Dati Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu".
Aceasta a II-a expresie o gasim la (Matei 22, 17-22) si sunt cuvintele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ca raspuns la intrebarea ce i-a fost adresata de catre farisei, care cu viclenie venisera sa-i puna intrebari "ca sa-l prinda in cuvant."
De asemenea, replica Mantuitorului de care s-au minunat cei de fata, i-a dezarmat si pe saduchei care venisera si ei sa-l intrebe despre inviere, necrezand ei ca este viata dupa moarte sau ingeri. Raspunsul Domnului i-a lasat fara cuvinte pe toti, care "parasindu-L, s-au dus" .
Asadar, daca citim cu atentie aceste texte, coreland intelesurile lor, vom patrunde mai adanc semnificatia expresiei: "Multi chemati, putini alesi" (Matei 22,14).
Din randurile Sfintei Scripturi vedem ca, foarte multi oameni, din diverse categorii, veneau la Mantuitorul, cautau sa vada cine este si cum este, voiau sa-L auda vorbind, sa-i asculte invataturile sau sa-i puna intrebari. Unii veneau din curiozitate, altii ca sa se vindece, altii doar ca sa-L ispiteasca.
Dintotdeauna, oamenii intr-o larga majoritate si-au pus foarte serios problema relatiei lor cu Dumnezeu. Ei Il cauta pe Dumnezeu, iar El, Domnul Dumnezeu ii cheama pe oameni, le arata o cale in viata, le intinde o mana de ajutor si ii asteapta pe toti sa raspunda chemarii. Foarte multi oameni sunt chemati de Dumnezeu la credinta, la comuniune cu El si la viata vesnica. Multi raspund la aceasta chemare, insa foarte multi se pierd pe drum, iar altii refuza invitatia cu totul felul de pretexte.
De ce se intampla, totusi, sa se piarda pe cale unii dintre oameni? Aflam din pilda semanatorului (http://www.crestinortodox.ro/predici/predici-duminica/pilda-semanatorului-121634.html) de ce; unii din pricina grijilor pentru lumea aceasta, altii din cauza ispitelor diavolesti, altii pentru ca se ataseaza prea mult de bunurile materiale ale acestei lumi, aceste optiuni ale lor slabind foarte mult relatia lor cu Dumnezeu si consolindand-o pe cea cu lumea.
Cu alte cuvinte multi, foarte multi dintre oameni aleg lumea mai mult, decat pe Dumnezeu. Tributul pe care-l platesc pentru aceasta alegere este faptul ca Il pierd pe Dumnezeu. "Si a venit Lumina in lume, iar oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina" (Ioan 3, 19-21).
Consecintele pe care le suporta omul nu sunt lucrarile lui Dumnezeu, in sensul ca, El ar fi Cel care se leapada de om, ci decizia este a omului, care parasind de buna voie comuniunea cu Cel de Sus, se leapada de Dumnezeu, gasind ca lumea de aici, a Cezarului este mai interesanta decat lumea de Dincolo, a lui Dumnezeu.
Sf. Teofilact al Bulgariei interpreta aceasta "Imparatie a Cezarului", ca fiind o "imparatie a trupului si a diavolului". De altfel, chiar duhul cel rau cand il ispiteste pe Domnul in tinutul Quarantaniei, ii zice: "toate imparatiile lumii si slava lor,... Ti le voi da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie.(Matei 4, 8-9).
Avem si cuvintele Mantuitorului, care-l numeste pe diavol (http://www.crestinortodox.ro/editoriale/cu-diavolul-este-glumit-119903.html), "stapanitorul acestei lumi si care nu are nimic in Mine (Ioan 14,30); sau Eu nu am nimic comun cu el, ar fi putut spune Domnul.
In felul acesta intelegem mai bine incompatibilitatea care exista intre unul si altul, separatia totala intre Duhul Dumnezeiesc si duhul dracesc, ca pe o insotire imposibila, a doua principii contrare, absolut opuse, asa cum sunt "lumina si intunericul, legea si faradelegea, binele si raul".
Prin urmare, cei care vor sa slujeasca la doi domni, nu vor reusi..."caci, sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona" (Matei 6,24).
De aceea, in fata oricarui om exista 2 posibilitati, 2 cai: calea credintei versus calea refuzului prin necredinta, calea crucii versus calea placerilor, a pacatelor (http://www.crestinortodox.ro/editoriale/ce-este-pacatul-97109.html) si a patimilor, calea Bisericii versus calea lumii...Cei care vor sa se mantuiasca merg in amonte, contra valului, impotriva curentului format de majoritate. Majoritatea nu mai este "norma obiectiva a moralitatii", cum zicea E. Kant; majoritatea este pe calea cea larga care duce la pieire...
Dumnezeu simplifica si mai mult dilema, zicand: "Ti-am pus, omule, inainte viata si moarte, binele si raul. Alege, deci viata!" (Deuteronom 30,19).
Asadar, daca vrei sa fii "ales", atunci alege-l pe Domnul si pazeste poruncile Lui! Calea este Hristos, Biserica este usa, Legea este iubirea, iar Maica Domnului este ocrotitoarea pelerinilor, care au ales sa urce pe calea cea stramta ce duce spre Imparatia Cerurilor, unde sunt multi chemati, dar putini alesi...
Pr. Alin-Cristian Preotu