Adrian Pop
06.06.2012, 08:02
„Latet anguis in herba!”Publicat în 6 iunie 2012 (http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/06/06/latet-anguis-in-herba/) de Ilie Șandru (http://www.ziarulnatiunea.ro/author/ilie-sandru/)
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/06/Casa-Mives-UDMR-extremism-maghiar-sovinism-iredentism-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/06/Casa-Mives-UDMR-extremism-maghiar-sovinism-iredentism.jpg)Tot gândindu-mă la un titlu potrivit pentru ceea ce vreau să scriu în articolul de faţă, mi-au venit în minte Bucolicele (Eglogele) lui Virgilius. Acolo, într-un vers, se află se găseşte această expresie-dicton ,,latet anguis in herba”, având semnificaţia unui pericol ascuns. Este acel pericol al şarpelui ascuns în iarbă, care ne paşte, dar pe care ori îl ignorăm cu bună ştiinţă, convinşi că aşa ceva nu se poate întâmpla, ori chiar nu suntem conştienţi de el.Este vorba de pericolul iredentismului şi extremismului unguresc!Din păcate, acesta este un pericol real, ce nu este însă perceput dincolo de munţi, fiind catalogat ca o născocire a unor minţi înfierbântate, care văd peste tot cai verzi pe pereţi.Noi însă, noi românii transilvăneni, ştim bine dramele pe care le-au trăit strămoşii, moşii şi părinţii noştri datorate acestui ,,şarpe ascuns în iarbă”. Nu puţini dintre ei au plătit cu viaţa faptul că au avut neşansa de a se naşte români! Unii dintre noi am avut parte de ultima teroare horthystă din perioada 1940-1944, când Ardealul de noard s-a aflat sub stăpânire ungurească. Timp de trei ani, în primele trei clase primare, eu – şi foarte mulţi alţi români ardeleni! – nu am avut voie să spun că mă cheamă Şandru, Ilie, ci doar Şandor Ilieş. Aşa eram trecut în catalog.A fost vremea în care ,,paşnicul” Niyro Jozsef şi-a arătat, alături de alţii de teapa lui ,,vitejia”. El a fost cel care a organizat, la Cluj, ,,Ceata luptătorilor de foc”, o grupare teroristă, care ,,cutreiera pieţele şi străzile principale, spărgând firmele şi vitrinele magazinelor bănuite a fi ale românilor, bătând până la moarte pe orice român găsit pe stradă, devastând magazine şi locuinţe româneşti”.Chiar dacă ştiu că ,,Ungaria milenară” pe care o visează ,,nu a fost decât un conglomerat de neamuri diferite şi, în unele cazuri, ostile”(Roland Wiliams), ungurii nu vor renunţa niciodată la aceasta. Generaţiile de unguri care au trăit şi trăiesc după 1918, au jurat să nu recunoască niciodată o Tranilvanie românească. ,,Pretindem hotarele noastre milenare, pretindem munţii ce au înconjurat patria ungară! Vom muri dacă va trebui dar nu vom avea linişte până ce nu ne vom recâştiga ţara”! Iată un adevărat catehim revizionist!Este motivul pentru care noi, românii, am devenit pentru ei duşmanul de moarte. ,,Ţara, naţiunea, instituţiile şi tot ce este valah este înaintea noastzră superlativul odiosului, ce trebuie urât din toate puterile şi combătut prin toate mijloacele”. Iată deci care este imaginea noastră în conştiinţa ungurilor. Iată de ce dorinţa lor cea mai mare este aceea ca România să dipară de pe harta Europei, fiindcă ea este ,,un stat artificial, creat de Trianon, stăpânind teritorii ungureşti ocupate, la fel ca fosta Jugoslavie şi fosta Cehoslovacie. Acestea s-au destrămat – scrie istoricul ungur Raffay Ernő. A mai rămas România. Legimitatea care a fost valabilă celor două ţări amintite va fi valabilă şi în cazul României”.Îi ţine hangul Targyon Joszef, preşedintele Partidului Micilor Agrarieni: ,,Să vindecăm rana istorică a Trianonului prin unirea celor 15 milioane de unguri şi să eliberăm pământul secular al maghiarimii”! Li se alătură cei de aici, din România, parcă chiar mai dihai decât cei de la Budapesta: ,,Maghiarimea din România trăieşte sub năvodul asupririi, aşa că vremea aşteptărilor a trecut. Nu se mai aşteaptă nici un Mesia mântuitor, trebuie să ne mântuim singuri”. Iată deci care este scopul formaţiunilor paramilitare al husarilor şi gărzii secuieşti, care activează în bună pace, se pregătesc intens, devenind de mult o adevărată ,,coloană a cincea” a revizionismului şi revanşimului unguresc din România.Asemenea idei şi acţiuni nu sunt de domeniul treutului, ele se petrec chiar în ziele noastre. ,,Viteazul” honved de la Budapesta, Orban Viktor se referea, nu demult, la necesitatea ,,refacerii peste graniţe a naţiunii maghiare”, fiindcă ea trebuie să devină ,,o singură naţiune politică”, fiindcă ,,graniţele statului nu corespund cu cele ale naţiunii maghiare”! Nu întâmplător politicenii unguri, indiferent din ce partid fac parte, au susţinut şi susţin în continare ideea unei Europe a ,,euroregiunilor” şi nicidecum una care să devină Statele Unite ale Europei, sperând ca prin ,,topirea” actualelor graniţe europene, ungurii să-şi vadă visul împlinit.Până atunci însă politicienii unguri, atât cei din ţară, cât şi cei de la Dunăre şi Tisa, sunt preocupaţi de problemele autonomiei pe criterii etnice şi astfel viitorul ,,ţinut secuiesc autonom” să devină ,,mica Ungarie din interior”, sau, cum spunea extremistul Kover Laszlo, ,,ţara noastră din interior”! Pentru aceasta mijlacele propagandistice acţionează permenent şi nu se dau în lături de la a propaga minciuna şi dezinformarea. De exemplu, Duna TV îi informează pe ascultători că SUA este de acord cu o astfel de autonomie şi chiar ar sprijini-o. Asemenea ştiri false au fost dezminţite imediat.Extremiştii şi revizioniştii unguri îşi văd însă de treburile lor. Şi de ce n-ar face aşa dacă nimeni în România nu pune piciorul în prag, spunând hotărât, GATA! Aşa că ei îşi văd de treburile lor, fără nici o frică, fiindcă ,,au văzut că în statul român se pot face multe şi au ajuns la convingerea că este un sat fără câini, atunci şi-au zis: să-i dăm drumul, că putem trece şi la obrăznicia asta”! Mi se pare că lucrurile stau chiar aşa, chiar dacă Ioan Rus spunea, mai zilele trecute, că mai sunt în ţara asta câini care latră. Păi, de lătrat, or fi lătrând ei, nu ne îndoim. Numai că un proverb românesc spune ,,câinele care latră, nu muşcă”! Aşa şi este. De aceea, noi avem nevoie acum, în împrejurările de faţă, de câini răi, care să muşte! Să-i muşte şi pe cei ce au pus la cale nemernicia cu reînhumarea lui Niyro Jozsef ; şi pe cei ce i-au ridicat statui lui şi lui Waşş Albert, şi au dat numele lor unor şcoli şi străzi; să-l muşte şi pe nemernicul Csibi Barna, cel ce şi-a bătut joc de Avram Iancu, dar şi pe cei care au aruncat cu cockteil-uri Molotov, incendiind Casa Memorială ,,Avram Iancu” din Târgu-Mureş. După cum muşcaţi de câinii cei răi, ce au datoria să păzească pământul sfânt al Ţării, trebuie să fie şi cei ce încearcă să muşamalizeze cazul acesta grav, declarând că actul nu poate fi catalogat ca fiind vandalism şi nici nu s-a făcut cu premeditate! A fost, pur şi simplu, o ,,întâmplare regretabilă”!!! Iată de ce asemenea indivizi pot, fără frică, să treacă şi la alte asemenea obrăznicii, şi ele fiind socotite ,,întâmplări regretabile”!Pe de altă parte, nu putem să nu facem o legătură între cele două evenimente: cea de la Odorheiu Secuiesc, prin care s-a stopat reînhumarea lui Niyro Jozsef, şi cea de la Târgu-Mureş, încercarea de încendiere a Casei Memoriale ,,Avram Iancu”. Aceasta din urmă nu poate fi altceva decât un răspuns al extremismului unguresc la adresa autorităţilor române. Şi nu este deloc exclus ca asemenea ,,răspunsuri” să se înmulţească în viitor, puse la cale de mişcarea subversivă a extremismului unguresc.
http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/06/Casa-Mives-UDMR-extremism-maghiar-sovinism-iredentism-150x150.jpg (http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/uploads/2012/06/Casa-Mives-UDMR-extremism-maghiar-sovinism-iredentism.jpg)Tot gândindu-mă la un titlu potrivit pentru ceea ce vreau să scriu în articolul de faţă, mi-au venit în minte Bucolicele (Eglogele) lui Virgilius. Acolo, într-un vers, se află se găseşte această expresie-dicton ,,latet anguis in herba”, având semnificaţia unui pericol ascuns. Este acel pericol al şarpelui ascuns în iarbă, care ne paşte, dar pe care ori îl ignorăm cu bună ştiinţă, convinşi că aşa ceva nu se poate întâmpla, ori chiar nu suntem conştienţi de el.Este vorba de pericolul iredentismului şi extremismului unguresc!Din păcate, acesta este un pericol real, ce nu este însă perceput dincolo de munţi, fiind catalogat ca o născocire a unor minţi înfierbântate, care văd peste tot cai verzi pe pereţi.Noi însă, noi românii transilvăneni, ştim bine dramele pe care le-au trăit strămoşii, moşii şi părinţii noştri datorate acestui ,,şarpe ascuns în iarbă”. Nu puţini dintre ei au plătit cu viaţa faptul că au avut neşansa de a se naşte români! Unii dintre noi am avut parte de ultima teroare horthystă din perioada 1940-1944, când Ardealul de noard s-a aflat sub stăpânire ungurească. Timp de trei ani, în primele trei clase primare, eu – şi foarte mulţi alţi români ardeleni! – nu am avut voie să spun că mă cheamă Şandru, Ilie, ci doar Şandor Ilieş. Aşa eram trecut în catalog.A fost vremea în care ,,paşnicul” Niyro Jozsef şi-a arătat, alături de alţii de teapa lui ,,vitejia”. El a fost cel care a organizat, la Cluj, ,,Ceata luptătorilor de foc”, o grupare teroristă, care ,,cutreiera pieţele şi străzile principale, spărgând firmele şi vitrinele magazinelor bănuite a fi ale românilor, bătând până la moarte pe orice român găsit pe stradă, devastând magazine şi locuinţe româneşti”.Chiar dacă ştiu că ,,Ungaria milenară” pe care o visează ,,nu a fost decât un conglomerat de neamuri diferite şi, în unele cazuri, ostile”(Roland Wiliams), ungurii nu vor renunţa niciodată la aceasta. Generaţiile de unguri care au trăit şi trăiesc după 1918, au jurat să nu recunoască niciodată o Tranilvanie românească. ,,Pretindem hotarele noastre milenare, pretindem munţii ce au înconjurat patria ungară! Vom muri dacă va trebui dar nu vom avea linişte până ce nu ne vom recâştiga ţara”! Iată un adevărat catehim revizionist!Este motivul pentru care noi, românii, am devenit pentru ei duşmanul de moarte. ,,Ţara, naţiunea, instituţiile şi tot ce este valah este înaintea noastzră superlativul odiosului, ce trebuie urât din toate puterile şi combătut prin toate mijloacele”. Iată deci care este imaginea noastră în conştiinţa ungurilor. Iată de ce dorinţa lor cea mai mare este aceea ca România să dipară de pe harta Europei, fiindcă ea este ,,un stat artificial, creat de Trianon, stăpânind teritorii ungureşti ocupate, la fel ca fosta Jugoslavie şi fosta Cehoslovacie. Acestea s-au destrămat – scrie istoricul ungur Raffay Ernő. A mai rămas România. Legimitatea care a fost valabilă celor două ţări amintite va fi valabilă şi în cazul României”.Îi ţine hangul Targyon Joszef, preşedintele Partidului Micilor Agrarieni: ,,Să vindecăm rana istorică a Trianonului prin unirea celor 15 milioane de unguri şi să eliberăm pământul secular al maghiarimii”! Li se alătură cei de aici, din România, parcă chiar mai dihai decât cei de la Budapesta: ,,Maghiarimea din România trăieşte sub năvodul asupririi, aşa că vremea aşteptărilor a trecut. Nu se mai aşteaptă nici un Mesia mântuitor, trebuie să ne mântuim singuri”. Iată deci care este scopul formaţiunilor paramilitare al husarilor şi gărzii secuieşti, care activează în bună pace, se pregătesc intens, devenind de mult o adevărată ,,coloană a cincea” a revizionismului şi revanşimului unguresc din România.Asemenea idei şi acţiuni nu sunt de domeniul treutului, ele se petrec chiar în ziele noastre. ,,Viteazul” honved de la Budapesta, Orban Viktor se referea, nu demult, la necesitatea ,,refacerii peste graniţe a naţiunii maghiare”, fiindcă ea trebuie să devină ,,o singură naţiune politică”, fiindcă ,,graniţele statului nu corespund cu cele ale naţiunii maghiare”! Nu întâmplător politicenii unguri, indiferent din ce partid fac parte, au susţinut şi susţin în continare ideea unei Europe a ,,euroregiunilor” şi nicidecum una care să devină Statele Unite ale Europei, sperând ca prin ,,topirea” actualelor graniţe europene, ungurii să-şi vadă visul împlinit.Până atunci însă politicienii unguri, atât cei din ţară, cât şi cei de la Dunăre şi Tisa, sunt preocupaţi de problemele autonomiei pe criterii etnice şi astfel viitorul ,,ţinut secuiesc autonom” să devină ,,mica Ungarie din interior”, sau, cum spunea extremistul Kover Laszlo, ,,ţara noastră din interior”! Pentru aceasta mijlacele propagandistice acţionează permenent şi nu se dau în lături de la a propaga minciuna şi dezinformarea. De exemplu, Duna TV îi informează pe ascultători că SUA este de acord cu o astfel de autonomie şi chiar ar sprijini-o. Asemenea ştiri false au fost dezminţite imediat.Extremiştii şi revizioniştii unguri îşi văd însă de treburile lor. Şi de ce n-ar face aşa dacă nimeni în România nu pune piciorul în prag, spunând hotărât, GATA! Aşa că ei îşi văd de treburile lor, fără nici o frică, fiindcă ,,au văzut că în statul român se pot face multe şi au ajuns la convingerea că este un sat fără câini, atunci şi-au zis: să-i dăm drumul, că putem trece şi la obrăznicia asta”! Mi se pare că lucrurile stau chiar aşa, chiar dacă Ioan Rus spunea, mai zilele trecute, că mai sunt în ţara asta câini care latră. Păi, de lătrat, or fi lătrând ei, nu ne îndoim. Numai că un proverb românesc spune ,,câinele care latră, nu muşcă”! Aşa şi este. De aceea, noi avem nevoie acum, în împrejurările de faţă, de câini răi, care să muşte! Să-i muşte şi pe cei ce au pus la cale nemernicia cu reînhumarea lui Niyro Jozsef ; şi pe cei ce i-au ridicat statui lui şi lui Waşş Albert, şi au dat numele lor unor şcoli şi străzi; să-l muşte şi pe nemernicul Csibi Barna, cel ce şi-a bătut joc de Avram Iancu, dar şi pe cei care au aruncat cu cockteil-uri Molotov, incendiind Casa Memorială ,,Avram Iancu” din Târgu-Mureş. După cum muşcaţi de câinii cei răi, ce au datoria să păzească pământul sfânt al Ţării, trebuie să fie şi cei ce încearcă să muşamalizeze cazul acesta grav, declarând că actul nu poate fi catalogat ca fiind vandalism şi nici nu s-a făcut cu premeditate! A fost, pur şi simplu, o ,,întâmplare regretabilă”!!! Iată de ce asemenea indivizi pot, fără frică, să treacă şi la alte asemenea obrăznicii, şi ele fiind socotite ,,întâmplări regretabile”!Pe de altă parte, nu putem să nu facem o legătură între cele două evenimente: cea de la Odorheiu Secuiesc, prin care s-a stopat reînhumarea lui Niyro Jozsef, şi cea de la Târgu-Mureş, încercarea de încendiere a Casei Memoriale ,,Avram Iancu”. Aceasta din urmă nu poate fi altceva decât un răspuns al extremismului unguresc la adresa autorităţilor române. Şi nu este deloc exclus ca asemenea ,,răspunsuri” să se înmulţească în viitor, puse la cale de mişcarea subversivă a extremismului unguresc.