Adrian Pop
26.03.2012, 22:27
Depărtarea de cei răi
,,Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi”(Tes.3,6)
Tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur
...
Pentru a fi lipsiţi de primejdie şi de a avea parte de libertate, veselie şi bunăstare este foarte folositor să ne depărtăm de tovărăşia cu oamenii răi.
Legătura cu oamenii răi aduce mare pagubă, căci aşa cum spune Apostolul Pavel, ,,Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.
Aşa cum ochii bolnavi aduc vătămare celor sănătoşi şi cel bolnav de lepră îl molipseşte pe cel curat, tot aşa legătura cu oamenii răi îi strică şi îi perverteşte pe cei buni. Şi Hristos ne porunceşte nu numai să fugim de aceşti oameni, dar să-i înlăturăm, zicând: ,,Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine”
Oamenii răi vatămă mai mult decât şerpii cei veninoşi, căci aceia îşi aruncă veninul la vedere, iar aceştia zi de zi îl aruncă în ascuns şi pe nesimţite.
Omul rău îşi este sieşi duşman, de aceea nimeni nu se poate împrieteni şi trăi în bună înţelegere cu el.
Cugetări despre depărtarea de cei răi
Nimic nu-l vatămă atât de mult pe creştin, îndeosebi pe cel tânăr, ca tovărăşia cea rea. Căci, aşa cum legătura cu cei buni este o şcoală în care omul învată fără cărţi filozofia creştină, adică cinstita şi sfânta vieţuire, aşa şi legătura cu cei răi este pricina celei mai cumplite pervertiri a omului, măcar că el prin natura sa ar fi bun sau bine crescut; căci, de se va uni cu cei corupţi, îi va fi greu şi aproape cu neputinţă să nu se pervertească. Căci răutatea este ca smoala, lipicioasă şi încetul cu încetul, fără să-şi dea omul seama , se strecoară până când îl stăpâneşte cu totul. Se spune că atunci când ochii sănătoşi se uită la cei bolnavi, se vatămă pe ei înşişi şi nici celorlalţi nu le aduc nici un folos : tot aşa cel bun, vieţuind cu cel rău, se strică pe el însuşi şi nu îl îndreaptă nici pe celălalt. ,, Cel care se atinge de smoală se va mânji şi cel care se însoţeşte cu cel trufaş asemenea lui va fi” se spune în Scriptură (Sir.13, 1).
Chibzuieşte, aşadar, creştine, cu cine voieşti a te uni şi până ce nu vei şti cu desăvârşire, nu te apropia de nimeni ca nu cumva să cazi în prăpastia pieirii. Mai bine să trăieşti cu fiarele sălbatice decât cu oamenii răi.
(Sfântul Tihon de Zadonsk)
,,Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi”(Tes.3,6)
Tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur
...
Pentru a fi lipsiţi de primejdie şi de a avea parte de libertate, veselie şi bunăstare este foarte folositor să ne depărtăm de tovărăşia cu oamenii răi.
Legătura cu oamenii răi aduce mare pagubă, căci aşa cum spune Apostolul Pavel, ,,Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.
Aşa cum ochii bolnavi aduc vătămare celor sănătoşi şi cel bolnav de lepră îl molipseşte pe cel curat, tot aşa legătura cu oamenii răi îi strică şi îi perverteşte pe cei buni. Şi Hristos ne porunceşte nu numai să fugim de aceşti oameni, dar să-i înlăturăm, zicând: ,,Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine”
Oamenii răi vatămă mai mult decât şerpii cei veninoşi, căci aceia îşi aruncă veninul la vedere, iar aceştia zi de zi îl aruncă în ascuns şi pe nesimţite.
Omul rău îşi este sieşi duşman, de aceea nimeni nu se poate împrieteni şi trăi în bună înţelegere cu el.
Cugetări despre depărtarea de cei răi
Nimic nu-l vatămă atât de mult pe creştin, îndeosebi pe cel tânăr, ca tovărăşia cea rea. Căci, aşa cum legătura cu cei buni este o şcoală în care omul învată fără cărţi filozofia creştină, adică cinstita şi sfânta vieţuire, aşa şi legătura cu cei răi este pricina celei mai cumplite pervertiri a omului, măcar că el prin natura sa ar fi bun sau bine crescut; căci, de se va uni cu cei corupţi, îi va fi greu şi aproape cu neputinţă să nu se pervertească. Căci răutatea este ca smoala, lipicioasă şi încetul cu încetul, fără să-şi dea omul seama , se strecoară până când îl stăpâneşte cu totul. Se spune că atunci când ochii sănătoşi se uită la cei bolnavi, se vatămă pe ei înşişi şi nici celorlalţi nu le aduc nici un folos : tot aşa cel bun, vieţuind cu cel rău, se strică pe el însuşi şi nu îl îndreaptă nici pe celălalt. ,, Cel care se atinge de smoală se va mânji şi cel care se însoţeşte cu cel trufaş asemenea lui va fi” se spune în Scriptură (Sir.13, 1).
Chibzuieşte, aşadar, creştine, cu cine voieşti a te uni şi până ce nu vei şti cu desăvârşire, nu te apropia de nimeni ca nu cumva să cazi în prăpastia pieirii. Mai bine să trăieşti cu fiarele sălbatice decât cu oamenii răi.
(Sfântul Tihon de Zadonsk)