Adrian Pop
26.03.2012, 10:19
http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/03/26/ofensa-grava-la-adresa-romaniei-si-a-romanilor-%E2%80%9Ein-anul-1920-ati-obtinut-un-dictat-nedrept-si-transilvania/
Ofensă gravă la adresa României şi a românilor: „În anul 1920 aţi obţinut un dictat nedrept (şi) Transilvania”!!!
Publicat în 26 martie 2012 Claudiu Aiudeanu
Afirmaţia apare în volumul „Vrem o patrie secuiască” scris de Kadar Gyula, istoric, cetăţean român, din localitatea Sf. Gheorghe, judeţul Covasna, ţara România – stat membru Uniunea Europeană şi se referă, în opinia sa, la nedreptatea pe care Tratatul de la Trianon ar fi făcut-o Ungariei prin acordarea Transilvaniei României (preluare din cotidianul Haromszek („Trei scaune”), nr. 6.457/03.12.2011). Indignarea că un istoric din zilele noastre poate să mai susţină o asemenea aberaţie – proprie doctrinei hungarismului, care le-a adus ungurilor numai pierderi de-a lungul istoriei – prin care să aducă şi o ofensă la adresa românilor, mi-a stârnit curiozitatea de a cunoaşte ce alte teorii inepte similare, privind istoria românilor, a mai emanat acesta. Răspunsul ni-l oferă tot cotidianul „Haromszek”, unde am aflat că domnia sa este şi colaborator şi unde ne este prezentat ca un adept al autonomiei teritoriale a aşa zisului ţinut secuiesc.
Prin urmare, în nr. 6.455/30.11.2011, apare sub semnătura sa articolul „Putem sărbători la 1 decembrie?” în care emite, la fel, „judecăţi de valoare” de aceeaşi sorginte, cum ar fi: 1 Decembrie reprezintă o zi de doliu pentru maghiarii din Transilvania; populaţia secuiască trăieşte sub dominaţie străină; pentru desemnarea zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională sunt vinovaţi naţionaliştii români intoleranţi; de 93 de ani românii domină teritoriul Ungariei de Est (adică Transilvania). Încrezător în gândirea sa „istorică profundă” şi tributar „bunei tradiţii” a predecesorilor săi, care au făcut din falsificarea realităţilor şi istoriei Transilvaniei ţelul vieţii lor, domnia sa vrea să rescrie istoria românilor. Îndeosebi a unor momente importante ale acesteia, pe lângă cel referitor la 1 Decembrie 1918, ca de exemplu, Revoluţia condusă de Horia, Cloşca şi Crişan şi Revoluţia de la 1848. Astfel, într-o conferinţă prilejuită de prezentarea volumului său „Vrem o patrie secuiască”, ţinută în ziua de 13.01.2012, la Miercurea Ciuc, judeţul Harghita, ţara România, strălucitorul istoric secui Kadar Gyula, cetăţean român, spunea, între altele, că Horia şi Cloşca au coordonat uciderea maghiarilor, iar în Revoluţia de la 1848 nu maghiarii i-au ucis pe români, ci tocmai invers! (potrivit „Csiki Hirlap”, nr. 9/16.01.2012). Dar reputatul istoric secui susţine asemenea invenţii şi sub auspicii, considerate, mai elevate, cum ar fi „Academia de pe pământul secuiesc”. Aşa de pildă, în cadrul unei conferinţe în organizarea acesteia, la Muzeul secuiesc, din localitatea Sf. Gheoghe, judeţul Covasna, ţara România, el s-a arătat indignat şi revoltat de faptul că în localitatea Malnaş-Băi, din judeţul Covasna, ţara România, o biserică ortodoxă îi are pictaţi pe un perete pe Horea şi Cloşca, iar această biserică se află în vecinătatea unui monument maghiar. El a calificat drept inacceptabil acest lucru (conform „Haromszek”, nr.6.493/19.01.2012), dovedindu-ne prin aceasta, dacă mai era nevoie, cu precizie, că personalitatea sa este dominată de tarele exclusivismului şi intoleranţei etnice!
Plecând de la adevărul potrivit căruia „omul cât trăieşte învaţă”, îi oferim domnului istoric secui, cetăţean român, din localitatea Sf.Gheorghe, judeţul Covasna, ţara România, întrucât am constatat existenţa unor lacune de dimensiuni galactice în modul domniei sale de a interpreta unele momente din Istoria Românilor, câteva succinte adevăruri istorice care să completeze vidul „necunoaşterii sale”.
Excluzând posibilitatea ca termenul politico-diplomatic „tratat de pace” să se traducă din limba maghiară, în limba română, prin „dictat”, nu înţelegem cum un istoric cu pretenţii poate face o asemenea „confuzie”. Cum poate să afirme „…aţi obţinut un dictat nedrept…”? Păi, există şi dictate drepte? Bineînţeles că nu. Sau poate că, în opinia sa, Diktatul de la Viena a fost un „dictat drept” prin care, în august 1940, Germania nazistă şi Italia fascistă, cu ameninţarea armelor, au răpit şi au făcut cadou Transilvania de nord-vest, surorii lor sărace Ungaria horthysto-fascistă! Da, acesta a fost într-adevăr un dictat! Tratatul de pace de la Trianon, dintre România şi Ungaria, face parte din Sistemul de pace de la Versailles (cum mai este denumită Conferinţa de Pace de la Paris, 1919-1920) care a consfinţit încheierea Primului Război Mondial. Acest tratat de pace – şi nu dictat, Parlamentul Ungariei l-a ratificat în august 1920. Trebuie reţinut că deşi l-au ratificat, ungurii au jurat tot atunci, în parlamentul lor, să nu recunoască niciodată unirea Transilvaniei cu România! De la acest moment, al istoriei contemporane, este declanşată, de Ungaria, uriaşa propagandă şi activitate revizionistă, extremistă, şovină şi revanşardă antiromânească, neîncetată nici în prezent, de revendicare a Transilvaniei prin obţinerea anulării prevederilor Tratatului de la Trianon ce legiferau unirea Transilvaniei cu România, care în formele sale diverse de exprimare şi manifestare a fost şi este sprijinită total de extremiştii şovini şi separatişti din rândul etnicilor minoritari maghiari şi secui din România. De asemenea, trebuie ştiut că dintre ţările perdante în Primul Război Mondial, numai Ungaria şi bineînţeles etnicii minoritari maghiari împrăştiaţi în lumea largă, inclusiv cei din România, contestă – la asemenea dimensiuni ce pun în pericol stabilitatea politică din această zonă a Europei – tratatul semnat. S-a auzit ca Germania, germanii, să conteste tratatul cu Franţa şi să reclame că Alsacia şi Lorena le-au fost luate printr-un dictat? Sau Turcia să considere tratatele încheiate cu statele care s-au desprins din Imperiul Otoman ca fiind dictate? Sau Austria să conteste tratatele cu statele care s-au desprins din fostul ei imperiu pe motiv că i s-ar fi impus vreun dictat? Nicidecum. Să nu mai vorbim de faptul că şi după sfârşitul celui De-al Doilea Război Mondial, prin Tratatul de Pace de la Paris (1947), României i s-a reconfirmat, în baza dreptului istoric, apartenenţa Transilvaniei. Deci „tratate de pace” nu „dictate”! Istoricul secui, cetăţean român, din localitatea Sf.Gheorghe, judeţul Covasna, ţara România, încalcă deliberat şi etica şi legea fundamentală a ştiinţei istorice, respectiv „să respecţi adevărul şi numai adevărul”, falsificând acest adevăr legat de chiar Marea Unire a Transilvaniei cu România. Acest fapt explică şi toate elucrubaţiile sale cu conţinut antiromânesc, şovin, revanşard, exclusivist şi ofensator enunţate, de genul: populaţia secuiască trăieşte sub dominaţie străină; de 93 de ani românii domină teritoriul Ungariei de Est; 1 Decembrie reprezintă o zi de doliu pentru maghiarii din Transilvania; pentru desemnarea zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională sunt vinovaţi naţionaliştii români intoleranţi; Horea şi Cloşca au coordonat uciderea maghiarilor; în Revoluţia de la 1848 nu maghiarii i-au ucis pe români, ci tocmai invers.
Inepţiile respective se situează pe linia aceloraşi rebuturi ale istoriografiei ungare ce degajă mirosul urât al revizionismului visceral maghiar şi care contestă caracterul românesc al Transilvaniei şi apartenenţa de drept a acestui străvechi pământ românesc la România. Toate acestea sunt subordonate himerei Ungariei Mari şi nu au absolut nimic în comun cu adevărul istoric. Poţi să nu fii de acord – ca minoritar etnic într-un stat naţional şi unitar – cu faptul că Ziua Naţională a României este statuată într-o anume zi, la fel cum poţi să nu fii de acord să sărbătoreşti această Zi, dar nu ai nici un drept, moral şi legal, să batjocoreşti Ziua Naţională a României, să ofensezi şi să insulţi această Zi sfântă pentru românii din România şi de pretutindeni! Într-o Europă unită şi civilizată „cei şapte ani de acasă”, în ceea ce priveşte respectul faţă de un stat, îl reprezintă, în primul rând, respectul faţă de simbolurile naţionale ale statului respectiv, lucru cu atât mai valabil pentru cetăţenii acelui stat, inclusiv pentru etnicii săi minoritari. A încerca să-l convingem de aceasta pe „onorabilul” istoric secui, cetăţean român, din localitatea Sf.Gheorghe, judeţul Covasna, ţara România, ar fi pierdere de timp. Pe el si pe cei din tagma sa nu-i intereseaza adevărul istoric, nici măcar argumentele ce ţin de logica istoriei, să nu mai vorbim de cele care aparţin bunului simţ, pe ei îi interesează doar „adevărul” fabricat de ei care să le sprijine pretenţiile segregaţioniste, autonomist-teritoriale pe criterii etnice promovate în numele doctrinei hungarismului. În numele acestei doctrine expansioniste şi retrograde pentru Europa de azi şi al jurământului făcut în 1920, de a nu recunoaşte niciodată („nem, nem, soha!”) unirea Transilvaniei cu România, transmis, cu fanatism şi limbă de moarte, din generaţie în generaţie, în baza căruia aceste generaţii au fost crescute, educate şi îndoctrinate în spirit antiromânesc, exclusivist şi şovinist, istoricul secui, cetăţean român, din localitatea Sf.Gheorghe, judeţul Covasna, ţara România, îşi permite obrăznicia să conteste, azi, în România, tratatul de pace care a consfiinţit, în faţa lumii întregi, unirea Transilvaniei cu România, să aducă o ofensă gravă unuia dintre marile simboluri naţionale ale ţării noastre – Ziua Naţională, să falsifice istoria şi caracterul românesc al Transilvaniei, pe care o consideră Ungaria de Est, susţinând că românii domină această „Ungarie” de 93 de ani, să afirme că etnicii minoritari secui din România trăiesc sub dominaţie străină şi să batjocorească, nu întâmplător, trei momente esenţiale ale luptei românilor transilvăneni pentru liberate naţională, socială şi unitate naţională ce aparţin Istoriei Românilor: Revoluţia condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, Revoluţia de la 1848 şi Ziua de 1 Decembrie 1918. Dar ridicolul evident al celor susţinute şi nimicnicia acestui secui, nu ar fi atins cote maxime dacă nu am menţiona şi afirmaţiile făcute în cotidianul „Haromszek”, nr. 6.457/03.12.2011: „…nu îndreptăţeşte pe nimeni să dezmembreze pământul secuiesc pentru schimbarea raporturilor etnice şi pentru simplificarea românizării (s.n.)…dacă va fi nevoie, vom atrage atenţia Europei asupra secuimii (s.n.) printr-o serie de proteste faţă de privarea maghiarilor (s.n.) din Transilvania de drepturi colective (s.n.)”. Bineînţeles că respectivul este şi total confuz, nefăcând distincţie între secui şi maghiari, după cum se poate observa limpede. Mai mult, pe lângă crearea unei diversiuni aducând în discuţie „simplificarea românizării”, bate câmpii rău de tot referindu-se la acest subiect. Care românizare în zonele locuite de maghiari, unde mai trăiesc foarte puţini români şi de unde i-aţi alungat, voi secuii şi maghiarii (vezi Raportul Harghita-Covasna)!? În ceea ce priveşte afirmaţia prin care, probabil, doreşte să ne intimideze, respectiv „proteste faţă de privarea maghiarilor din Transilvania de drepturi colective”, acest vajnic teoretician şi luptător pentru autonomia teritorială a aşa zisului ţinut secuiesc, pe lângă că habar nu are că în Uniunea Europeană „drepturile colective” nu sunt recunoacute, ci numai „drepturile individuale”, nu face decât să ne stârnească o sinceră compătimire. Cartea „Vrem o patrie secuiască”, articolele şi cuvântările istoricului secui, cetăţean român, la modă, acum, bineînţeles, numai între ai lui, dovedesc, o dată în plus, că nimic nu este prea mult, prea înjositor şi neonorant pentru a batjocori pe români şi istoria lor precum nimic nu este îndeajuns de neloial, nedemn şi laş pentru a lovi în istoria ţarii în care te-ai născut – ca minoritar, dar ai beneficiat de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca toţi cetăţenii acesteia – prin promovarea şi susţinerea unor falsuri istorice grosolane, a teoriilor revizionist-separatiste pe criterii etnice şi a realizării practice a autonomiei teritoriale, pe aceleaşi principii segregaţioniste, a aşa zisului ţinut secuiesc!
Ofensă gravă la adresa României şi a românilor: „În anul 1920 aţi obţinut un dictat nedrept (şi) Transilvania”!!!
Publicat în 26 martie 2012 Claudiu Aiudeanu
Afirmaţia apare în volumul „Vrem o patrie secuiască” scris de Kadar Gyula, istoric, cetăţean român, din localitatea Sf. Gheorghe, judeţul Covasna, ţara România – stat membru Uniunea Europeană şi se referă, în opinia sa, la nedreptatea pe care Tratatul de la Trianon ar fi făcut-o Ungariei prin acordarea Transilvaniei României (preluare din cotidianul Haromszek („Trei scaune”), nr. 6.457/03.12.2011). Indignarea că un istoric din zilele noastre poate să mai susţină o asemenea aberaţie – proprie doctrinei hungarismului, care le-a adus ungurilor numai pierderi de-a lungul istoriei – prin care să aducă şi o ofensă la adresa românilor, mi-a stârnit curiozitatea de a cunoaşte ce alte teorii inepte similare, privind istoria românilor, a mai emanat acesta. Răspunsul ni-l oferă tot cotidianul „Haromszek”, unde am aflat că domnia sa este şi colaborator şi unde ne este prezentat ca un adept al autonomiei teritoriale a aşa zisului ţinut secuiesc.
Prin urmare, în nr. 6.455/30.11.2011, apare sub semnătura sa articolul „Putem sărbători la 1 decembrie?” în care emite, la fel, „judecăţi de valoare” de aceeaşi sorginte, cum ar fi: 1 Decembrie reprezintă o zi de doliu pentru maghiarii din Transilvania; populaţia secuiască trăieşte sub dominaţie străină; pentru desemnarea zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională sunt vinovaţi naţionaliştii români intoleranţi; de 93 de ani românii domină teritoriul Ungariei de Est (adică Transilvania). Încrezător în gândirea sa „istorică profundă” şi tributar „bunei tradiţii” a predecesorilor săi, care au făcut din falsificarea realităţilor şi istoriei Transilvaniei ţelul vieţii lor, domnia sa vrea să rescrie istoria românilor. Îndeosebi a unor momente importante ale acesteia, pe lângă cel referitor la 1 Decembrie 1918, ca de exemplu, Revoluţia condusă de Horia, Cloşca şi Crişan şi Revoluţia de la 1848. Astfel, într-o conferinţă prilejuită de prezentarea volumului său „Vrem o patrie secuiască”, ţinută în ziua de 13.01.2012, la Miercurea Ciuc, judeţul Harghita, ţara România, strălucitorul istoric secui Kadar Gyula, cetăţean român, spunea, între altele, că Horia şi Cloşca au coordonat uciderea maghiarilor, iar în Revoluţia de la 1848 nu maghiarii i-au ucis pe români, ci tocmai invers! (potrivit „Csiki Hirlap”, nr. 9/16.01.2012). Dar reputatul istoric secui susţine asemenea invenţii şi sub auspicii, considerate, mai elevate, cum ar fi „Academia de pe pământul secuiesc”. Aşa de pildă, în cadrul unei conferinţe în organizarea acesteia, la Muzeul secuiesc, din localitatea Sf. Gheoghe, judeţul Covasna, ţara România, el s-a arătat indignat şi revoltat de faptul că în localitatea Malnaş-Băi, din judeţul Covasna, ţara România, o biserică ortodoxă îi are pictaţi pe un perete pe Horea şi Cloşca, iar această biserică se află în vecinătatea unui monument maghiar. El a calificat drept inacceptabil acest lucru (conform „Haromszek”, nr.6.493/19.01.2012), dovedindu-ne prin aceasta, dacă mai era nevoie, cu precizie, că personalitatea sa este dominată de tarele exclusivismului şi intoleranţei etnice!
Plecând de la adevărul potrivit căruia „omul cât trăieşte învaţă”, îi oferim domnului istoric secui, cetăţean român, din localitatea Sf.Gheorghe, judeţul Covasna, ţara România, întrucât am constatat existenţa unor lacune de dimensiuni galactice în modul domniei sale de a interpreta unele momente din Istoria Românilor, câteva succinte adevăruri istorice care să completeze vidul „necunoaşterii sale”.
Excluzând posibilitatea ca termenul politico-diplomatic „tratat de pace” să se traducă din limba maghiară, în limba română, prin „dictat”, nu înţelegem cum un istoric cu pretenţii poate face o asemenea „confuzie”. Cum poate să afirme „…aţi obţinut un dictat nedrept…”? Păi, există şi dictate drepte? Bineînţeles că nu. Sau poate că, în opinia sa, Diktatul de la Viena a fost un „dictat drept” prin care, în august 1940, Germania nazistă şi Italia fascistă, cu ameninţarea armelor, au răpit şi au făcut cadou Transilvania de nord-vest, surorii lor sărace Ungaria horthysto-fascistă! Da, acesta a fost într-adevăr un dictat! Tratatul de pace de la Trianon, dintre România şi Ungaria, face parte din Sistemul de pace de la Versailles (cum mai este denumită Conferinţa de Pace de la Paris, 1919-1920) care a consfinţit încheierea Primului Război Mondial. Acest tratat de pace – şi nu dictat, Parlamentul Ungariei l-a ratificat în august 1920. Trebuie reţinut că deşi l-au ratificat, ungurii au jurat tot atunci, în parlamentul lor, să nu recunoască niciodată unirea Transilvaniei cu România! De la acest moment, al istoriei contemporane, este declanşată, de Ungaria, uriaşa propagandă şi activitate revizionistă, extremistă, şovină şi revanşardă antiromânească, neîncetată nici în prezent, de revendicare a Transilvaniei prin obţinerea anulării prevederilor Tratatului de la Trianon ce legiferau unirea Transilvaniei cu România, care în formele sale diverse de exprimare şi manifestare a fost şi este sprijinită total de extremiştii şovini şi separatişti din rândul etnicilor minoritari maghiari şi secui din România. De asemenea, trebuie ştiut că dintre ţările perdante în Primul Război Mondial, numai Ungaria şi bineînţeles etnicii minoritari maghiari împrăştiaţi în lumea largă, inclusiv cei din România, contestă – la asemenea dimensiuni ce pun în pericol stabilitatea politică din această zonă a Europei – tratatul semnat. S-a auzit ca Germania, germanii, să conteste tratatul cu Franţa şi să reclame că Alsacia şi Lorena le-au fost luate printr-un dictat? Sau Turcia să considere tratatele încheiate cu statele care s-au desprins din Imperiul Otoman ca fiind dictate? Sau Austria să conteste tratatele cu statele care s-au desprins din fostul ei imperiu pe motiv că i s-ar fi impus vreun dictat? Nicidecum. Să nu mai vorbim de faptul că şi după sfârşitul celui De-al Doilea Război Mondial, prin Tratatul de Pace de la Paris (1947), României i s-a reconfirmat, în baza dreptului istoric, apartenenţa Transilvaniei. Deci „tratate de pace” nu „dictate”! Istoricul secui, cetăţean român, din localitatea Sf.Gheorghe, judeţul Covasna, ţara România, încalcă deliberat şi etica şi legea fundamentală a ştiinţei istorice, respectiv „să respecţi adevărul şi numai adevărul”, falsificând acest adevăr legat de chiar Marea Unire a Transilvaniei cu România. Acest fapt explică şi toate elucrubaţiile sale cu conţinut antiromânesc, şovin, revanşard, exclusivist şi ofensator enunţate, de genul: populaţia secuiască trăieşte sub dominaţie străină; de 93 de ani românii domină teritoriul Ungariei de Est; 1 Decembrie reprezintă o zi de doliu pentru maghiarii din Transilvania; pentru desemnarea zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională sunt vinovaţi naţionaliştii români intoleranţi; Horea şi Cloşca au coordonat uciderea maghiarilor; în Revoluţia de la 1848 nu maghiarii i-au ucis pe români, ci tocmai invers.
Inepţiile respective se situează pe linia aceloraşi rebuturi ale istoriografiei ungare ce degajă mirosul urât al revizionismului visceral maghiar şi care contestă caracterul românesc al Transilvaniei şi apartenenţa de drept a acestui străvechi pământ românesc la România. Toate acestea sunt subordonate himerei Ungariei Mari şi nu au absolut nimic în comun cu adevărul istoric. Poţi să nu fii de acord – ca minoritar etnic într-un stat naţional şi unitar – cu faptul că Ziua Naţională a României este statuată într-o anume zi, la fel cum poţi să nu fii de acord să sărbătoreşti această Zi, dar nu ai nici un drept, moral şi legal, să batjocoreşti Ziua Naţională a României, să ofensezi şi să insulţi această Zi sfântă pentru românii din România şi de pretutindeni! Într-o Europă unită şi civilizată „cei şapte ani de acasă”, în ceea ce priveşte respectul faţă de un stat, îl reprezintă, în primul rând, respectul faţă de simbolurile naţionale ale statului respectiv, lucru cu atât mai valabil pentru cetăţenii acelui stat, inclusiv pentru etnicii săi minoritari. A încerca să-l convingem de aceasta pe „onorabilul” istoric secui, cetăţean român, din localitatea Sf.Gheorghe, judeţul Covasna, ţara România, ar fi pierdere de timp. Pe el si pe cei din tagma sa nu-i intereseaza adevărul istoric, nici măcar argumentele ce ţin de logica istoriei, să nu mai vorbim de cele care aparţin bunului simţ, pe ei îi interesează doar „adevărul” fabricat de ei care să le sprijine pretenţiile segregaţioniste, autonomist-teritoriale pe criterii etnice promovate în numele doctrinei hungarismului. În numele acestei doctrine expansioniste şi retrograde pentru Europa de azi şi al jurământului făcut în 1920, de a nu recunoaşte niciodată („nem, nem, soha!”) unirea Transilvaniei cu România, transmis, cu fanatism şi limbă de moarte, din generaţie în generaţie, în baza căruia aceste generaţii au fost crescute, educate şi îndoctrinate în spirit antiromânesc, exclusivist şi şovinist, istoricul secui, cetăţean român, din localitatea Sf.Gheorghe, judeţul Covasna, ţara România, îşi permite obrăznicia să conteste, azi, în România, tratatul de pace care a consfiinţit, în faţa lumii întregi, unirea Transilvaniei cu România, să aducă o ofensă gravă unuia dintre marile simboluri naţionale ale ţării noastre – Ziua Naţională, să falsifice istoria şi caracterul românesc al Transilvaniei, pe care o consideră Ungaria de Est, susţinând că românii domină această „Ungarie” de 93 de ani, să afirme că etnicii minoritari secui din România trăiesc sub dominaţie străină şi să batjocorească, nu întâmplător, trei momente esenţiale ale luptei românilor transilvăneni pentru liberate naţională, socială şi unitate naţională ce aparţin Istoriei Românilor: Revoluţia condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, Revoluţia de la 1848 şi Ziua de 1 Decembrie 1918. Dar ridicolul evident al celor susţinute şi nimicnicia acestui secui, nu ar fi atins cote maxime dacă nu am menţiona şi afirmaţiile făcute în cotidianul „Haromszek”, nr. 6.457/03.12.2011: „…nu îndreptăţeşte pe nimeni să dezmembreze pământul secuiesc pentru schimbarea raporturilor etnice şi pentru simplificarea românizării (s.n.)…dacă va fi nevoie, vom atrage atenţia Europei asupra secuimii (s.n.) printr-o serie de proteste faţă de privarea maghiarilor (s.n.) din Transilvania de drepturi colective (s.n.)”. Bineînţeles că respectivul este şi total confuz, nefăcând distincţie între secui şi maghiari, după cum se poate observa limpede. Mai mult, pe lângă crearea unei diversiuni aducând în discuţie „simplificarea românizării”, bate câmpii rău de tot referindu-se la acest subiect. Care românizare în zonele locuite de maghiari, unde mai trăiesc foarte puţini români şi de unde i-aţi alungat, voi secuii şi maghiarii (vezi Raportul Harghita-Covasna)!? În ceea ce priveşte afirmaţia prin care, probabil, doreşte să ne intimideze, respectiv „proteste faţă de privarea maghiarilor din Transilvania de drepturi colective”, acest vajnic teoretician şi luptător pentru autonomia teritorială a aşa zisului ţinut secuiesc, pe lângă că habar nu are că în Uniunea Europeană „drepturile colective” nu sunt recunoacute, ci numai „drepturile individuale”, nu face decât să ne stârnească o sinceră compătimire. Cartea „Vrem o patrie secuiască”, articolele şi cuvântările istoricului secui, cetăţean român, la modă, acum, bineînţeles, numai între ai lui, dovedesc, o dată în plus, că nimic nu este prea mult, prea înjositor şi neonorant pentru a batjocori pe români şi istoria lor precum nimic nu este îndeajuns de neloial, nedemn şi laş pentru a lovi în istoria ţarii în care te-ai născut – ca minoritar, dar ai beneficiat de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca toţi cetăţenii acesteia – prin promovarea şi susţinerea unor falsuri istorice grosolane, a teoriilor revizionist-separatiste pe criterii etnice şi a realizării practice a autonomiei teritoriale, pe aceleaşi principii segregaţioniste, a aşa zisului ţinut secuiesc!