latan.elena
16.01.2024, 11:25
Petru Solonaru – Eminescu, Oda …
ianuarie 15, 2024 (https://regal-literar.ro/2024/01/15/petru-solonaru-eminescu-oda/)
Streche Florentin (https://regal-literar.ro/author/florentin-streche/)
https://regal-literar.ro/wp-content/uploads/2024/01/2016-05-20_212740-300x200.webp
Aflase Eminescu de la Sine de nașterea Poesiei… Anume aceea, după care Toth, zeul Matematicii și Înțelepciunii (Djehuti), oferă lui Isis (Poetul, Onomaturgul) cuvintele pentru a-l re-face pe Osiris (Cuvântul), ca, astfel, amândoi (Yin-Yang) să-l conceapă pe Horus (Poesia, numitoarea de Ființă, numitoare a Vederii, a Vidului)…
Așa primise Cheia Pietrei Filosofale! Lapis Philosophorum!… Primise binecuvântarea lui Phoenice, a Pasării Bennu…
Deci, nu era necesară o colindare la Abydos, Dendera, ori Heliopolis, ci, pentru El, Inițiat al ecuanimității, se impunea numai o adâncă măsurare a Cerului Circumpolar de Nord, unde o Stea dă Veste lumii că: Viața este veșnică!… Acea stea Polară de Nord, situată pe axa de rotație trigonometrică a Pământului, a fost numită de Nomotetul-Poet în Oda sa drept Phoenice…
Spre a înțelege Eminesciana „Odă (în metru antic)”, avem în fața noastră corola unui Triadic Templu:
a. Pasărea Phoenice (Steaua Polară de Nord), b. Poesia ca atare și c. Înțelepciunea criptată ca Lapis Philosophorum sub Raza a celor Doi Protoni ai Genezei din Piatra Ben-Ben a Vechiului Egipet. Ce le unește?… Alchimia care dezvăluie: Inseparabilitatea, Cunoașterea translării Energiei sub Ideea că Viața este veșnică.
a. Pasărea Phoenice (Steaua Polară de Nord)…
Prin ciclul Precesiei echinocțiale, desfășurat în 25.920 ani, 14 astre vin la un Punct și pleacă apoi, spre a împlini Cercul, Oglinda Boreală… Azi el este Polaris, Alpha Ursa minor, și va fi urmat de: Gamma Cefei, Iota Cefei, Beta Cefei, Alpha Cefei, Kapa Dragonis, Delta Cygni, Alpha Lirae, Iota Hercules, Tau Hercules, Iota Dragonis, Alpha Dragonis, Kapa Dragonis, Beta Ursa minor (Kochab)… De unde importanța, pentru sistemul nostru solar, a Nordului?… Noi suntem în Galaxie undeva spre sud, având mereu în față Centrul spre Nord!… Nu întâmplător toate piramidele sunt orientate către Nord, spre o bună comunicare intragalactică.
Phoenice (Pasărea!), asociată cu Steaua Polară a Nordului, Măiastra lui Brâncuși, la Chinezi, Fenghuang, este cea care anunță începutul timpului și sfârșitul timpului, în fond, a unui Ciclu de 25.920 de ani prin care Soarele și Sirius (Soarele de dincolo de Soare!), se rotesc levogir împreună în jurul lui Alcyone din Pleiadele Taurului…
După cei 25.920 de ani, Phoenice se autocombustiona, așezând cenușa (vechea pasăre) sub forma unui Ou (înțelegem, sub forma Orbitei în jurul Alcyonului) din care renăștea a pururi.
De ce 14 Stele ale Polului Nord?… Ele arată așezarea Omului în Lumină, sub înlesnirea Vidului, căci: ln(14)/21 = 4π…
unde prin 21 Inch distingem theometria razei Spiralei Mirabilis, a Genezei, iar 4π x10-7 este remarcabila constantă fundamentală a permeabilității vidului. Totodată acest 21, în angströmi, creionează lățimea răsucirilor Dublului Helix al ADN-ului uman, iar, în Raze ale Protonului, prin radical, trimite la 2 Inch, unitate divizionară a Diametrului Alveolei Albinei, după buna sa chibzuință gravitațională.
O paranteză legată de Kochab – Beta Ursa minor din Radiantul Urselor – spre o dumirire a povestei din Noul Testament privind locația nașterii lui Isus… Ieslea… Între anii 1.500 î.Hr și 500 d.Hr. Kochab a primit sceptrul cosmic de stea Polară (Phoenice!)… Aceasta, împreună cu: Zeta (Akhfa al Farkadain), Gamma (Pherkad) și Eta (Anwar al Farkadain) din Ursa minor alcătuiesc, după cum știm, „Loitra Carului” cu semnificația, pierdută sau ascunsă, a „Ieslei cristice”, locul Nașterii Mântuitorului…
Ca atare vom revela nu „ieslea” povestei, ci Loitra Carului ce desemnează Vestea Marii Nașteri galactice… Acea Loitră a Carului ce păzește, spun cei treziți, rânduiala Polului de Nord și, vom vedea, Cheia Pietrei Filosofale, Cheia lui Phoenice…
Tot pe aici, în Loitra Carului, este minunata „Gură de Rai” a Mioriței… În consecință, nu o căutați altundeva!…
Revenim: Polaris, Alpha Ursa minor, se află la o distanță, în unități europenești, de 323,1 AL, deci 3056,762 x1015m … Dar cunoaștem că Mirabila Creație este matematizată, măsurată, în Inch (0,02543194m) și în Raze ale Protonului (0,8095238 x10-15m)… nu în metri!…
Astfel, vom descoperi că „depărtarea” de Polaris înseamnă de fapt 3776 x1030 Raze ale Protonului… care se armonizează în ecuația: 32 x 1,18 x102… unde înțelegem: 32 = ln(I) x (mpr/me), logaritmul natural al kaliogenezei (vezi „Pitagoreica Brâncușiană”), iar 1,18 reprezentând constanta de cuplaj a forțelor nucleare tari, prin care Dumnezeu înlesnește Nucleosinteza Primordială din Stele (și din aceea Polară!), deci, prin care binecuvântează Geneza.
b. Poesia ca atare: „Odă (în metru antic)”
„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,
Ochii mei nălțam visători la steauaSingurătății./
Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băuii voluptatea morții
Ne’îndurătoare./
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toateApele mării./
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’înviu luminos din el caPasărea Phonix?/
Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniștit, pe mineMie redă-mă!”
Dumiriri la cele Cinci Strofe:
Prima: Meditația la „Întrebarea întrebărilor” (a Sphinxului, a Omului!) despre Steaua Singurătății, în miez, Steaua Singularității, a Orizontului Evenimentelor cosmice.
A doua: Punerea acestei Întrebări anankeice… A bea voluptatea morții, este a o stinge, a o aneantiza… A susține că naștere nu-i, cum nici moarte…
A treia: Elementele cardinale (Patru!), constrictive (Sfingo!) sub Apele Dintâi… Foc, Lut, Aer și Apă… Tetraedrul (Lapis Philosophorum) și Icosaedrul Apelor nediferențiate,
A patra: Combustia celor Doi Protoni… (Doi!)… Amiaza lui Yin-Yang, Androginul.
A cincea: Sinteza ecuanimității metafizice (nepăsarea) în Câmpul de lumină MerKaBa, pe de o parte, fericirea corpusculului, pe de alta fuziunea Suflet -Spirit în unduire… (Trei!).
c. Raza celor Doi Protoni ai Genezei din Piatra Ben-Ben a Vechiului Egipet.
Acum, de unde izvorăște Raza Protonului în Conștiința celui ce a răspuns la „Întrebarea întrebărilor”, ca urmare, la Întrebarea Sphinxului?… Pentru didactică, vom merge totuși, noi, cei de aici și acum, la Abydos, Dendera, ori Heliopolis, spre a ne bucura Spiritul cu observarea lui Lapis Philosophorum, Piatra ce încoronează Piramida (Sulful Adâncii Alchimii!), cunoscută sub numele de Pyramidion (pluralul pentru piramidă, ce ar ilustra: „piramida piramidelor”, Cheia Luminii) sau Piatra Ben-Ben, a Păsării Bennu, Temeiul ascensiunii în Spirală…
Și ce ascunde ochilor privirii, ochilor profanilor, această Piatră?… Vom spune, după atâta vreme, că Pyramidion-ul, prin înălțimea sa misterizează măsura, firește în diviziune, a Razei Protonului, mai precis Diametrul Protonului (transcendentalul Număr: 1,6190476 x10-15m…), iar baza sa trimite la esoterismul Inch-ului și al Numărului π… Nașterea Energiei, Creația în fond, înseamnă fundamentala Alchimie din Soare când Doi Protoni de Hidrogen fuzionează și generează un alt element, Heliul. Prin urmare, despre așa ceva ne vorbește Piramida alături de Crainicul său, Pyramidion-ul, care, sub dimensiunea înălțimii sale, încriptează suma Razelor celor Doi Protoni… Curenții telurici din univers suie în Ben-Ben și iau calea cosmosului într-un vast dialog cu Viața galactică… dialog, din păcate, uitat sau ignorat de contemporanitatea pământească.
Iar Pasărea Phoenice (Bennu) înconjura, sus, pe fațeta Pyramidionului, Discul Solar (dar, atenție, nu era vorba de Soare, ci de Sirius, Soarele de dincolo de Soare!)… Sirius, Osiris al Cunoașterii esoterice, depărtat de noi, în metri, în diviziune, și El, prin măsura Diametrului Protonului…
Plecând de la Carul de lumină divină, Mer-Ka-Ba (corp-minte-spirit), Ea desemna Ba-ul (Spiritul) lui Ra, în fond Sirius…
Așadar, eterna renaștere din propria cenușă!… Din propria lumină!…
Vom desluși, iată, o triadică legătură între: Poema Eminesciană „Odă, în metru antic”, Pasărea Phoenice (Steaua Polară de Nord) și aceeași pasăre încriptată pe fațeta Pyramidion-ului, Pasărea Bennu (ilustrând Lapis Philosophorum, mesaj al ADN-ului uman), toate sub corola Genezei: Nucleosinteza Primordială din stele și cenușa ce urmează… într-o nesfârșită repetare…
Trăim, din păcate, într-o lume în care aproape nimeni nu stăpânește o minimă iscusință a matematicii lirice…
După incursiunea de mai sus, să răzbim hermeneia, făcând conexiunile firești în pentada:
1. Pe fețele Pyramidion-ului este criptată, sus, Pasărea Phoenice, tronând Stâlpul Djed, două Ankh-uri și cele două personaje ale Unului: YinYang… Pasărea Phoenice avea în Egipetul pre-faraonic numele de Benu, care ne înlesnește calea înțelegerii către Piatra Ben-Ben, „piramida piramidelor”, Temeiul ascensiunii în Spirală, simbolizând: a răsări, a se înălța, a străluci ca Lapis Philosophorum… La Chinezi era sintetizată prin YinYang și Dragonul-Pasăre, Fenghuang…
2. Ca stea a așezării Omului, de data aceasta, Pasărea Phoenice (Polaris), Steaua Polară, e importantă după distribuția Sistemului nostru Solar în Calea Lactee (întrucât Centrul Galaxiei este spre Nord față de noi!.. Cel puțin acum!). Ea poartă, cum am spus, o calitate fundamentală: Autoincendierea, ca apoi, să renască din propria-i cenușă…
3. Unde am descoperit această proprietate?… În Nucleosinteza Primordială din Stele și din miliardele de Galaxii!… Acolo, în reacțiile nucleice Doi Protoni de Hidrogen -Deuteriu și Tritiu- (Atum!… Protonos!… cel ascuns ca înălțime în Pyramidion ca Rază a Protonului) fuzionează, ard, sub auspiciile Invariantului 1,18 de mai sus ce reprezentă constanta de cuplaj a forțelor nucleare tari, în fond Forța lui Dumnezeu, iar prin această Creație de Pură Alchimie apare un nou element, mai greu, Heliul Trei, alături de o imensă emanație energetică și de lumină… Iată Geneza!… După un ciclu cosmic care durează zeci de miliarde de ani stelele, galaxiile se sting, disipând „ cenușa lor de lumină”, ce apoi este aglutinată în alte noi stele și galaxii… Iar acestea, cu voie divină, vor porni din nou nesfârșitele combustii și stingeri cosmice… împreună cu noi…
4. Asemenea cu Nucleosinteza Primordială din Stele, Pasărea Phoenice (Protonos!) și Pasărea Bennu a Câmpului de Lumină se Autoincendiază, ca apoi, să renască etern din propria lor cenușă…
5. În fond ce ne transmit cele două: Pyramidion-ul (cu Pasărea Bennu) și Pasărea Phoenice (Steaua Polului Nord)?… Ideea esențială că: Viața e veșnică! Da, Viața e veșnică!…
Oda, o meditare admirativă față de o Idee… Aici, Ideea că Viața este veșnică!…
„Oda (în metru antic)” este, iată, concisa formulare a Omului ce pune Întrebarea întrebărilor (a Sphinxului!)… Este Întrebarea Oglindă!…
Frumusețea Operei Eminesciene, asemeni reunirii celor Doi Protoni din Nucleosinteza Primordială din Stele și din miliardele de Galaxii, nu se referă la cele 190 de silabe ale Tonalității alcătuitoare, ci la combinatoria lor desăvârșită prin cei Doi Actori: Focul și Cenușa, Unda și Particula, pe fundalul Indiferenței Universale (nepăsarea) a Orizontului Evenimentelor… Vorbim de un lirism al Jocului anankeic la care contribuie unduirea și corpuscularitatea… Întâlnim, prin urmare, aici o Veste, nu o po-veste!
Revelația Eminesciană în „Oda (în metru antic)”… „a învăța a muri” desemnează adânca înțelegere a Omului Trezirii că Viața sa este eternă, că El însuși este coparticipant la nesfârșitele „Autoincendieri și renașteri din propria cenușă”…
E starea acelui Martor-Oglindă ce vede egalitatea între viață și moarte, luând seamă la cei Doi Protoni ai Unului din Nuleosinteza stelelor, care călătoresc împreună și în foc și în praful cosmic, sub desăvârșita renunțare la identificare… Aceeași similaritate și între cele Două catene ale Helixului ADN-ului uman ce acceptă libertatea…
Veșnicia rămâne, așadar, Oglinzii… Aseasta este Piatra Filosofală a Înțelepciunii…
Ce trebuie să facă Omul?… – Nimic, să moară înainte de a muri, redându-se Sinei în liniște, cum Pasărea Bennu a Câmpului de Lumină MerKaBa, cum Pasărea Phoenice…Petru Solonaru – 12 ian. 2024, la Trestiana.
sursa:https://regal-literar.ro/2024/01/15/petru-solonaru-eminescu-oda/ (https://regal-literar.ro/2024/01/15/petru-solonaru-eminescu-oda/)
https://www.youtube.com/watch?v=oB3TuZFY_gc
ianuarie 15, 2024 (https://regal-literar.ro/2024/01/15/petru-solonaru-eminescu-oda/)
Streche Florentin (https://regal-literar.ro/author/florentin-streche/)
https://regal-literar.ro/wp-content/uploads/2024/01/2016-05-20_212740-300x200.webp
Aflase Eminescu de la Sine de nașterea Poesiei… Anume aceea, după care Toth, zeul Matematicii și Înțelepciunii (Djehuti), oferă lui Isis (Poetul, Onomaturgul) cuvintele pentru a-l re-face pe Osiris (Cuvântul), ca, astfel, amândoi (Yin-Yang) să-l conceapă pe Horus (Poesia, numitoarea de Ființă, numitoare a Vederii, a Vidului)…
Așa primise Cheia Pietrei Filosofale! Lapis Philosophorum!… Primise binecuvântarea lui Phoenice, a Pasării Bennu…
Deci, nu era necesară o colindare la Abydos, Dendera, ori Heliopolis, ci, pentru El, Inițiat al ecuanimității, se impunea numai o adâncă măsurare a Cerului Circumpolar de Nord, unde o Stea dă Veste lumii că: Viața este veșnică!… Acea stea Polară de Nord, situată pe axa de rotație trigonometrică a Pământului, a fost numită de Nomotetul-Poet în Oda sa drept Phoenice…
Spre a înțelege Eminesciana „Odă (în metru antic)”, avem în fața noastră corola unui Triadic Templu:
a. Pasărea Phoenice (Steaua Polară de Nord), b. Poesia ca atare și c. Înțelepciunea criptată ca Lapis Philosophorum sub Raza a celor Doi Protoni ai Genezei din Piatra Ben-Ben a Vechiului Egipet. Ce le unește?… Alchimia care dezvăluie: Inseparabilitatea, Cunoașterea translării Energiei sub Ideea că Viața este veșnică.
a. Pasărea Phoenice (Steaua Polară de Nord)…
Prin ciclul Precesiei echinocțiale, desfășurat în 25.920 ani, 14 astre vin la un Punct și pleacă apoi, spre a împlini Cercul, Oglinda Boreală… Azi el este Polaris, Alpha Ursa minor, și va fi urmat de: Gamma Cefei, Iota Cefei, Beta Cefei, Alpha Cefei, Kapa Dragonis, Delta Cygni, Alpha Lirae, Iota Hercules, Tau Hercules, Iota Dragonis, Alpha Dragonis, Kapa Dragonis, Beta Ursa minor (Kochab)… De unde importanța, pentru sistemul nostru solar, a Nordului?… Noi suntem în Galaxie undeva spre sud, având mereu în față Centrul spre Nord!… Nu întâmplător toate piramidele sunt orientate către Nord, spre o bună comunicare intragalactică.
Phoenice (Pasărea!), asociată cu Steaua Polară a Nordului, Măiastra lui Brâncuși, la Chinezi, Fenghuang, este cea care anunță începutul timpului și sfârșitul timpului, în fond, a unui Ciclu de 25.920 de ani prin care Soarele și Sirius (Soarele de dincolo de Soare!), se rotesc levogir împreună în jurul lui Alcyone din Pleiadele Taurului…
După cei 25.920 de ani, Phoenice se autocombustiona, așezând cenușa (vechea pasăre) sub forma unui Ou (înțelegem, sub forma Orbitei în jurul Alcyonului) din care renăștea a pururi.
De ce 14 Stele ale Polului Nord?… Ele arată așezarea Omului în Lumină, sub înlesnirea Vidului, căci: ln(14)/21 = 4π…
unde prin 21 Inch distingem theometria razei Spiralei Mirabilis, a Genezei, iar 4π x10-7 este remarcabila constantă fundamentală a permeabilității vidului. Totodată acest 21, în angströmi, creionează lățimea răsucirilor Dublului Helix al ADN-ului uman, iar, în Raze ale Protonului, prin radical, trimite la 2 Inch, unitate divizionară a Diametrului Alveolei Albinei, după buna sa chibzuință gravitațională.
O paranteză legată de Kochab – Beta Ursa minor din Radiantul Urselor – spre o dumirire a povestei din Noul Testament privind locația nașterii lui Isus… Ieslea… Între anii 1.500 î.Hr și 500 d.Hr. Kochab a primit sceptrul cosmic de stea Polară (Phoenice!)… Aceasta, împreună cu: Zeta (Akhfa al Farkadain), Gamma (Pherkad) și Eta (Anwar al Farkadain) din Ursa minor alcătuiesc, după cum știm, „Loitra Carului” cu semnificația, pierdută sau ascunsă, a „Ieslei cristice”, locul Nașterii Mântuitorului…
Ca atare vom revela nu „ieslea” povestei, ci Loitra Carului ce desemnează Vestea Marii Nașteri galactice… Acea Loitră a Carului ce păzește, spun cei treziți, rânduiala Polului de Nord și, vom vedea, Cheia Pietrei Filosofale, Cheia lui Phoenice…
Tot pe aici, în Loitra Carului, este minunata „Gură de Rai” a Mioriței… În consecință, nu o căutați altundeva!…
Revenim: Polaris, Alpha Ursa minor, se află la o distanță, în unități europenești, de 323,1 AL, deci 3056,762 x1015m … Dar cunoaștem că Mirabila Creație este matematizată, măsurată, în Inch (0,02543194m) și în Raze ale Protonului (0,8095238 x10-15m)… nu în metri!…
Astfel, vom descoperi că „depărtarea” de Polaris înseamnă de fapt 3776 x1030 Raze ale Protonului… care se armonizează în ecuația: 32 x 1,18 x102… unde înțelegem: 32 = ln(I) x (mpr/me), logaritmul natural al kaliogenezei (vezi „Pitagoreica Brâncușiană”), iar 1,18 reprezentând constanta de cuplaj a forțelor nucleare tari, prin care Dumnezeu înlesnește Nucleosinteza Primordială din Stele (și din aceea Polară!), deci, prin care binecuvântează Geneza.
b. Poesia ca atare: „Odă (în metru antic)”
„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,
Ochii mei nălțam visători la steauaSingurătății./
Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băuii voluptatea morții
Ne’îndurătoare./
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toateApele mării./
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’înviu luminos din el caPasărea Phonix?/
Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniștit, pe mineMie redă-mă!”
Dumiriri la cele Cinci Strofe:
Prima: Meditația la „Întrebarea întrebărilor” (a Sphinxului, a Omului!) despre Steaua Singurătății, în miez, Steaua Singularității, a Orizontului Evenimentelor cosmice.
A doua: Punerea acestei Întrebări anankeice… A bea voluptatea morții, este a o stinge, a o aneantiza… A susține că naștere nu-i, cum nici moarte…
A treia: Elementele cardinale (Patru!), constrictive (Sfingo!) sub Apele Dintâi… Foc, Lut, Aer și Apă… Tetraedrul (Lapis Philosophorum) și Icosaedrul Apelor nediferențiate,
A patra: Combustia celor Doi Protoni… (Doi!)… Amiaza lui Yin-Yang, Androginul.
A cincea: Sinteza ecuanimității metafizice (nepăsarea) în Câmpul de lumină MerKaBa, pe de o parte, fericirea corpusculului, pe de alta fuziunea Suflet -Spirit în unduire… (Trei!).
c. Raza celor Doi Protoni ai Genezei din Piatra Ben-Ben a Vechiului Egipet.
Acum, de unde izvorăște Raza Protonului în Conștiința celui ce a răspuns la „Întrebarea întrebărilor”, ca urmare, la Întrebarea Sphinxului?… Pentru didactică, vom merge totuși, noi, cei de aici și acum, la Abydos, Dendera, ori Heliopolis, spre a ne bucura Spiritul cu observarea lui Lapis Philosophorum, Piatra ce încoronează Piramida (Sulful Adâncii Alchimii!), cunoscută sub numele de Pyramidion (pluralul pentru piramidă, ce ar ilustra: „piramida piramidelor”, Cheia Luminii) sau Piatra Ben-Ben, a Păsării Bennu, Temeiul ascensiunii în Spirală…
Și ce ascunde ochilor privirii, ochilor profanilor, această Piatră?… Vom spune, după atâta vreme, că Pyramidion-ul, prin înălțimea sa misterizează măsura, firește în diviziune, a Razei Protonului, mai precis Diametrul Protonului (transcendentalul Număr: 1,6190476 x10-15m…), iar baza sa trimite la esoterismul Inch-ului și al Numărului π… Nașterea Energiei, Creația în fond, înseamnă fundamentala Alchimie din Soare când Doi Protoni de Hidrogen fuzionează și generează un alt element, Heliul. Prin urmare, despre așa ceva ne vorbește Piramida alături de Crainicul său, Pyramidion-ul, care, sub dimensiunea înălțimii sale, încriptează suma Razelor celor Doi Protoni… Curenții telurici din univers suie în Ben-Ben și iau calea cosmosului într-un vast dialog cu Viața galactică… dialog, din păcate, uitat sau ignorat de contemporanitatea pământească.
Iar Pasărea Phoenice (Bennu) înconjura, sus, pe fațeta Pyramidionului, Discul Solar (dar, atenție, nu era vorba de Soare, ci de Sirius, Soarele de dincolo de Soare!)… Sirius, Osiris al Cunoașterii esoterice, depărtat de noi, în metri, în diviziune, și El, prin măsura Diametrului Protonului…
Plecând de la Carul de lumină divină, Mer-Ka-Ba (corp-minte-spirit), Ea desemna Ba-ul (Spiritul) lui Ra, în fond Sirius…
Așadar, eterna renaștere din propria cenușă!… Din propria lumină!…
Vom desluși, iată, o triadică legătură între: Poema Eminesciană „Odă, în metru antic”, Pasărea Phoenice (Steaua Polară de Nord) și aceeași pasăre încriptată pe fațeta Pyramidion-ului, Pasărea Bennu (ilustrând Lapis Philosophorum, mesaj al ADN-ului uman), toate sub corola Genezei: Nucleosinteza Primordială din stele și cenușa ce urmează… într-o nesfârșită repetare…
Trăim, din păcate, într-o lume în care aproape nimeni nu stăpânește o minimă iscusință a matematicii lirice…
După incursiunea de mai sus, să răzbim hermeneia, făcând conexiunile firești în pentada:
1. Pe fețele Pyramidion-ului este criptată, sus, Pasărea Phoenice, tronând Stâlpul Djed, două Ankh-uri și cele două personaje ale Unului: YinYang… Pasărea Phoenice avea în Egipetul pre-faraonic numele de Benu, care ne înlesnește calea înțelegerii către Piatra Ben-Ben, „piramida piramidelor”, Temeiul ascensiunii în Spirală, simbolizând: a răsări, a se înălța, a străluci ca Lapis Philosophorum… La Chinezi era sintetizată prin YinYang și Dragonul-Pasăre, Fenghuang…
2. Ca stea a așezării Omului, de data aceasta, Pasărea Phoenice (Polaris), Steaua Polară, e importantă după distribuția Sistemului nostru Solar în Calea Lactee (întrucât Centrul Galaxiei este spre Nord față de noi!.. Cel puțin acum!). Ea poartă, cum am spus, o calitate fundamentală: Autoincendierea, ca apoi, să renască din propria-i cenușă…
3. Unde am descoperit această proprietate?… În Nucleosinteza Primordială din Stele și din miliardele de Galaxii!… Acolo, în reacțiile nucleice Doi Protoni de Hidrogen -Deuteriu și Tritiu- (Atum!… Protonos!… cel ascuns ca înălțime în Pyramidion ca Rază a Protonului) fuzionează, ard, sub auspiciile Invariantului 1,18 de mai sus ce reprezentă constanta de cuplaj a forțelor nucleare tari, în fond Forța lui Dumnezeu, iar prin această Creație de Pură Alchimie apare un nou element, mai greu, Heliul Trei, alături de o imensă emanație energetică și de lumină… Iată Geneza!… După un ciclu cosmic care durează zeci de miliarde de ani stelele, galaxiile se sting, disipând „ cenușa lor de lumină”, ce apoi este aglutinată în alte noi stele și galaxii… Iar acestea, cu voie divină, vor porni din nou nesfârșitele combustii și stingeri cosmice… împreună cu noi…
4. Asemenea cu Nucleosinteza Primordială din Stele, Pasărea Phoenice (Protonos!) și Pasărea Bennu a Câmpului de Lumină se Autoincendiază, ca apoi, să renască etern din propria lor cenușă…
5. În fond ce ne transmit cele două: Pyramidion-ul (cu Pasărea Bennu) și Pasărea Phoenice (Steaua Polului Nord)?… Ideea esențială că: Viața e veșnică! Da, Viața e veșnică!…
Oda, o meditare admirativă față de o Idee… Aici, Ideea că Viața este veșnică!…
„Oda (în metru antic)” este, iată, concisa formulare a Omului ce pune Întrebarea întrebărilor (a Sphinxului!)… Este Întrebarea Oglindă!…
Frumusețea Operei Eminesciene, asemeni reunirii celor Doi Protoni din Nucleosinteza Primordială din Stele și din miliardele de Galaxii, nu se referă la cele 190 de silabe ale Tonalității alcătuitoare, ci la combinatoria lor desăvârșită prin cei Doi Actori: Focul și Cenușa, Unda și Particula, pe fundalul Indiferenței Universale (nepăsarea) a Orizontului Evenimentelor… Vorbim de un lirism al Jocului anankeic la care contribuie unduirea și corpuscularitatea… Întâlnim, prin urmare, aici o Veste, nu o po-veste!
Revelația Eminesciană în „Oda (în metru antic)”… „a învăța a muri” desemnează adânca înțelegere a Omului Trezirii că Viața sa este eternă, că El însuși este coparticipant la nesfârșitele „Autoincendieri și renașteri din propria cenușă”…
E starea acelui Martor-Oglindă ce vede egalitatea între viață și moarte, luând seamă la cei Doi Protoni ai Unului din Nuleosinteza stelelor, care călătoresc împreună și în foc și în praful cosmic, sub desăvârșita renunțare la identificare… Aceeași similaritate și între cele Două catene ale Helixului ADN-ului uman ce acceptă libertatea…
Veșnicia rămâne, așadar, Oglinzii… Aseasta este Piatra Filosofală a Înțelepciunii…
Ce trebuie să facă Omul?… – Nimic, să moară înainte de a muri, redându-se Sinei în liniște, cum Pasărea Bennu a Câmpului de Lumină MerKaBa, cum Pasărea Phoenice…Petru Solonaru – 12 ian. 2024, la Trestiana.
sursa:https://regal-literar.ro/2024/01/15/petru-solonaru-eminescu-oda/ (https://regal-literar.ro/2024/01/15/petru-solonaru-eminescu-oda/)
https://www.youtube.com/watch?v=oB3TuZFY_gc