latan.elena
10.04.2023, 12:37
Tudor Arghezi
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/15/Tudor_Arghezi.jpg
Date personale
Nume la naștere
Ion Nae Theodorescu https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q435755#P1477)
Născut
21 mai (https://ro.wikipedia.org/wiki/21_mai) 1880 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1880)
București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti), România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia)
Decedat
14 iulie 1967 (87 de ani)
București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti), Republica Socialistă România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Socialist%C4%83_Rom%C3%A2nia)
Părinți
Nae Theodorescu și Maria
Căsătorit cu
Constanța Zissu
Paraschiva Burda
Copii
Eli Lotar (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eli_Lotar) (cu Constanța Zissu)
Mitzura (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mitzura_Arghezi) (cu Paraschiva Burda)
Barutu (cu Paraschiva Burda)
Naționalitate
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Flag_of_Romania.svg/22px-Flag_of_Romania.svg.png România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia)
Cetățenie
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Flag_of_Romania.svg/20px-Flag_of_Romania.svg.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Flag_of_Romania.svg) România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q435755)
Religie
creștinism ortodox (https://www.wikidata.org/wiki/Q3333484)
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q435755#P140)
Ocupație
poet (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poet), prozator (https://ro.wikipedia.org/wiki/Prozator), jurnalist (https://ro.wikipedia.org/wiki/Jurnalist)
Limbi vorbite
limba română (https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83)[2] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-dd82e40d2f268cd76e6771550b0e228b-2) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q435755#P1412)
Pseudonim
Tudor Arghezi
Studii
Colegiul Național „Sfântul Sava” din București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Colegiul_Na%C8%9Bional_%E2%80%9ESf%C3%A2ntul_Sava% E2%80%9D_din_Bucure%C8%99ti)
Activitatea literară
Activ ca scriitor
1896 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1896) – 1967 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1967)
Mișcare/curent literar (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99care_literar%C4%83)
Modernism (https://ro.wikipedia.org/wiki/Modernism), Simbolism (https://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolism)
Poporanism (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poporanism)
Specie literară (https://ro.wikipedia.org/wiki/Specie_(literatur%C4%83))
poezie lirică (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poezie_liric%C4%83), ficțiune (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fic%C8%9Biune), satiră (https://ro.wikipedia.org/wiki/Satir%C4%83), pamflet (https://ro.wikipedia.org/wiki/Pamflet), literatură pentru copii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Literatur%C4%83_pentru_copii)
Operă de debut
1896 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1896)[1] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-1) în ziarul "Liga ortodoxă":
* 25 iulie (https://ro.wikipedia.org/wiki/25_iulie) - proza „Din ziua de azi”
* 30 iulie (https://ro.wikipedia.org/wiki/30_iulie) - poezia „Tatal meu”
Opere semnificative
„Flori de mucigai”, ”Ochii Maicii Domnului”, „Cuvinte potrivite”, „Bilete de papagal”
Influențe[ascunde] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#)
Charles Baudelaire (https://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire), Edgar Allan Poe (https://ro.wikipedia.org/wiki/Edgar_Allan_Poe), Alexandru Macedonski (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski), Anton Pann (https://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Pann)
A influențat pe[ascunde] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#)
Eugen Barbu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Barbu), Benjamin Fondane (https://ro.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Fondane), Gala Galaction (https://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction), Tudor Vianu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vianu), Mircea Cărtărescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_C%C4%83rt%C4%83rescu)
Note
Premii
Premiul Național pentru Literatură
Ordinul Meritul Cultural (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul_Meritul_Cultural)
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/91/Logo_of_the_Romanian_Academy.png/33px-Logo_of_the_Romanian_Academy.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png) Membru titular al Academiei Române (https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83)
Semnătură
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/e7/TudorArghezi_Autograph.jpg/150px-TudorArghezi_Autograph.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:TudorArghezi_Autograph.jpg)
Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu; n. 21 mai (https://ro.wikipedia.org/wiki/21_mai) 1880 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1880),[3] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-6c8f93193c0343b24f99243b684cf7ad-3)[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-4b07dbc4ccfcd2a6e3c37f158dc49a0c-4)[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-70859dd68c5044b8e1e1d4999c9ce5c7-5) București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti), România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Principatele_Unite_ale_Moldovei_%C8%99i_%C8%9A%C4% 83rii_Rom%C3%A2ne%C8%99ti)[6] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-87e2a7c58711185074104fae536f396f-6)[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-70859dd68c5044b8e1e1d4999c9ce5c7-5) – d. 14 iulie (https://ro.wikipedia.org/wiki/14_iulie) 1967 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1967),[7] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-361c4e9423ae64ec9cee0b7f2601489c-7)[8] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-2c3d4ba80e96fd80a42be45d64d25025-8)[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-c734987af40363751f81e86e15107a37-9)[10] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-1151e5be0e115f626c8306fbf7d6b2f3-10) București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti), România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Socialist%C4%83_Rom%C3%A2nia)[11] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-53d68cb79d0949f5074d742c3599453e-11)[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-70859dd68c5044b8e1e1d4999c9ce5c7-5)) a fost un scriitor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Scriitor) român (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2n), cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului (https://ro.wikipedia.org/wiki/Baudelaire). Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru (https://ro.wikipedia.org/wiki/Teatru), proză (https://ro.wikipedia.org/wiki/Proz%C4%83) (notabile fiind romanele (https://ro.wikipedia.org/wiki/Roman_(literatur%C4%83)) Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete (https://ro.wikipedia.org/wiki/Pamflet), precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului (https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Arge%C8%99). Ovid S. Crohmălniceanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ovid_S._Crohm%C4%83lniceanu) propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Arie_(preot)) și Geza. După o altă ipoteză, numele poate veni de la numele bonei (Ergézi Rozália) care de fapt ar fi adevărata mamă.[12] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-12)
Biografie
Primii ani
S-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada Țărani nr. 46[13] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-13), numele său fiind Ion Nae Theodorescu. Este fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu. Între 1887 și 1891 a fost elev al Școlii primare „Petrache Poenaru”, sub îndrumarea primului său dascăl, Nicolae Abramescu. Între 1891 și 1896 urmează cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava” din București. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, este nevoit să se întrețină singur, dând meditații.
Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie publică în ziarul „Liga Ortodoxă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Liga_ortodox%C4%83)”, condus de Alexandru Macedonski (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski), poezia „Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski îl va cunoaște pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat. Între 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”. La scurt timp de la debut, Macedonski afirma despre tânărul poet:
"Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei."[14] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-14)
A fost un admirator al simbolismului (https://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolism) și a altor curente aparținătoare (cum ar fi Secesiunea vieneză (https://ro.wikipedia.org/wiki/Secesiunea_vienez%C4%83)) polemizând în articolele vremii cu George Panu (https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Panu) de la Junimea (https://ro.wikipedia.org/wiki/Junimea)' asupra atitudinii critice a celui din urmă privind Literatura modernistă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Literatura_modernist%C4%83&action=edit&redlink=1).[15] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-15) La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica (https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Cernica), unde a stat patru ani, până în anul 1904 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1904). În anul 1900 a devenit diacon, apoi secretar al mitropoliei din București.[16] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-16) În 1904, a publicat împreună cu Vasile Demetrius (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Demetrius) o revistă proprie, Linia Dreaptă, care a încetat să mai apară după doar cinci numere.[17] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-17) Arghezi, Gala Galaction (https://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction) și Demetrius au fost legați printr-o strânsă prietenie, cum reiese din mărturisirea fiicei lui Demetrius, artista și nuvelista Lucia Demetrius (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucia_Demetrius).[18] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-18)
În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bisericii_Ortodoxe_Rom%C3%A2ne). În romanul Cimitirul Buna Vestire (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cimitirul_Buna_Vestire&action=edit&redlink=1) a parodiat cu sarcasm lumea monahală.
În 1905 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1905) a început un șir de călătorii în străinătate, deoarece la 30 ianuarie (https://ro.wikipedia.org/wiki/30_ianuarie) 1905 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1905) Constanța Zissu a dat naștere lui Eli Lotar (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eli_Lotar), primul copil al lui Tudor Arghezi. Mama copilului, profesoară, a fost nevoită să-și ascundă maternitatea și să-și lase fiul la Paris, în grija unei doici. Îngrijorat, Arghezi s-a hotărât să plece la Paris (https://ro.wikipedia.org/wiki/Paris) unde a stat puțin timp, apoi s-a mutat la Fribourg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fribourg), unde a scris poezii și a participat la cursurile Universității Fribourg (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Universit%C4%83%C8%9Bii_Fribourg&action=edit&redlink=1), dar nu a fost mulțumit de puternicul accent catolic al acesteia. S-a mutat la Geneva (https://ro.wikipedia.org/wiki/Geneva), unde a scris poezii, a asistat la cursurile Universității și, ca să-și câștige existența, a lucrat în atelierul unui bijutier.[19] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-19)
În acel timp, datorită criticismului său referitor la represiunea mișcării țărănești, a fost ținut sub supraveghere de autoritățile elvețiene.
În 1909 a vizitat Italia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Italia).
Perioada anilor 1910
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/4/4f/Crop_Stamp_1980_Tudor_Arghezi.jpg.jpg/200px-Crop_Stamp_1980_Tudor_Arghezi.jpg.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Crop_Stamp_1980_Tudor_Arghezi.jpg.jpg)
Timbru din 1980 reprezentându-l pe Tudor Arghezi
S-a reîntors în România în 1910, și a publicat lucrări în Viața Românească (https://ro.wikipedia.org/wiki/Via%C8%9Ba_Rom%C3%A2neasc%C4%83), Teatru, Rampa, și în revistele lui N. D. Cocea (https://ro.wikipedia.org/wiki/N._D._Cocea) Facla (https://ro.wikipedia.org/wiki/Facla) și Viața Socială (https://ro.wikipedia.org/wiki/Via%C8%9Ba_Social%C4%83), dar și în revista Cronica în colaborare cu Gala Galaction (https://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction); s-a aflat într-o perioadă în care a avut o activitate literară prolifică, scriind versuri, pamflete politice și articole polemice cu care și-a câștigat notorietatea în cercurile teatrale, politice și literare ale vremii.[20] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-20) Cocea a contribuit la succesul lui Arghezi, publicând unul din primele poeme ale poetului, Rugă de seară.[21] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-21) În anul 1913 a devenit editor-șef la ziarul Seara, în care a publicat articole politice și recenzii.
În această perioadă, Arghezi a devenit un critic de artă valoros și a luat apărarea pictorului Ștefan Luchian (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Luchian) care suferea de scleroză multiplă și era acuzat de fraudă (din cauza suspiciunii că nu ar mai putea picta, dar ar permite ca lucrările altora să fie semnate cu numele său)[22] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-22)
Era prezent cu regularitate la Kübler Café din București unde s-a format un cerc de artiști și intelectuali boemi care îi includea pe scriitorii Ion Minulescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Minulescu), Liviu Rebreanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Rebreanu), Eugen Lovinescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Lovinescu), Victor Eftimiu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Eftimiu), Mihail Sorbul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sorbul) și Corneliu Moldovanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Moldovanu), dar și pe pictorii Iosif Iser (https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Iser), Alexandru Satmari (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Satmari), Jean Alexandru Steriadi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Alexandru_Steriadi), compozitorul Alfons Castaldi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alfons_Castaldi), și pe colecționarul de artă Krikor Zambaccian (https://ro.wikipedia.org/wiki/Krikor_Zambaccian).[23] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-Zambaccian,_Capitolul_VII-23) Conform lui Zambaccian, Arghezi a putut fi văzut mai rar la celălalt loc de întâlnire, Casa Capșa (https://ro.wikipedia.org/wiki/Casa_Cap%C8%99a).[23] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-Zambaccian,_Capitolul_VII-23) În acea perioadă era și un asociat al omului politic și colecționarului de artă Alexandru Bogdan-Pitești (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Bogdan-Pite%C8%99ti), și lua parte în mod regulat, împreună cu Galaction, Cocea, Minulescu, Adrian Maniu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Maniu) și alți artiști plastici, la cercul creat de Maniu de la Știrbei-Vodă, lângă Parcul Cișmigiu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Ci%C8%99migiu).[24] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-Zambaccian,_Capitolul_VIII-24) A scris și un poem dedicat lui Bogdan-Pitești.[24] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-Zambaccian,_Capitolul_VIII-24)
Interbelicul
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d2/Tudor_Arghezi_la_85_de_ani.jpg/260px-Tudor_Arghezi_la_85_de_ani.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Tudor_Arghezi_la_85_de_ani.jpg)
Tudor Arghezi la aniversarea vârstei de 85 de ani
După izbucnirea primului război mondial (https://ro.wikipedia.org/wiki/Primul_r%C4%83zboi_mondial), Arghezi a scris articole împotriva taberei politice conduse de partidul național liberal (https://ro.wikipedia.org/wiki/PNL) și de grupul de susținători ai lui Take Ionescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Take_Ionescu), care doreau ca România să intre în război alături de puterile Antantei (https://ro.wikipedia.org/wiki/Antanta) (ca o încercare de a cuceri Transilvania de la Austro-Ungaria (https://ro.wikipedia.org/wiki/Austro-Ungaria)); a fost un susținător al unirii Basarabiei Vechiul Regat (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vechiul_Regat) și detesta alianța implicită cu Rusia Imperială (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rusia_Imperial%C4%83).[25] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-25)
În timpul realizării României Mari mai exact în perioada 1918 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1918) - 1919 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1919) e închis un an, împreună cu 11 ziariști și scriitori (între care și Ioan Slavici (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Slavici)), la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, deoarece colaborase cu autoritățile germane de ocupație. In 1927 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1927) apare cu mare întârziere prima sa carte de poezii "Cuvinte potrivite", iar un an mai târziu tot sub direcția sa, apare ziarul "Bilete de papagal". După această dată, Tudor Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumărate articole. Va impune în literatura română ca specie literară tableta (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tableta&action=edit&redlink=1), un gen de pamflet alegoric. În 1929 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1929) publică prima sa carte de proza, "Icoane de lemn". În 1931 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1931) va publica placheta de versuri "Flori de mucigai" legată, ca și "Poarta neagră", de anii de detenție. Tot acum, pentru copii, publică volumul în proza "Cartea cu jucării", inaugurând o direcție secundară în creația scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu poemele știute de școlari: "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Mărțișoare", "Prisaca", "Zdreanță" s.a. Manualele școlare cuprind multe creații ale sale destinate copiilor din toată lumea. În anul 1933 a publicat volumul Tablete din Țara de Kuty, în care a criticat societatea românească și elita sa politică, întro manieră grotescă. În 1934 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1934) publică romanul "Ochii Maicii Domnului" , tema principală fiind dragostea materna și devotamentul filial. Continuă să scrie poeme și în 1935 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1935) publică volumul "Versuri de seară". În 1936 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1936) apare "Cimitirul Buna-Vestire", roman, dar care poartă subtitlul "poem". În 1942 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1942) vede lumina tiparului romanul "Lina", de fapt un lung poem în proză. În 1943 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1943), sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informația zilei") publică îndeosebi pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de poliție. La 30 septembrie (https://ro.wikipedia.org/wiki/30_septembrie), apare pamfletul "Baroane", în care îl atacă pe ambasadorul german Manfred von Killinger (https://ro.wikipedia.org/wiki/Manfred_von_Killinger)[26] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-26). Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la București și în lagărul de la Târgu Jiu. Va fi eliberat un an mai târziu. După eliberarea din detenție în 1944 a publicat pamflete asupra colaboratorilor regimului, memorii și un nou volum de tablete, intitulat Manual de morală practică.
Interdicții și reabilitări
În 1948 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1948) apare în ziarul PCR Scânteia, în patru episoade consecutive, celebrul articol al lui Sorin Toma (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Toma), fiul poetului proletcultist A. Toma (https://ro.wikipedia.org/wiki/A._Toma), intitulat "Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", în care, printre altele, acuzând pestilențialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sancționează un "urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabilă amenințare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat după publicarea acestuia și se retrage din viața publică în căsuța lui de la Mărțișor unde ar fi supraviețuit, după cum afirma, din vânzarea cireșelor.
În perioada 1952 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1952) - 1967 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1967) poetul a fost „reabilitat” treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Tudor Arghezi este distins cu premii și titluri, ales membru al Academiei Române în anul 1955, sărbătorit ca poet național la 80 și 85 de ani și deputat în Mare Adunare Națională.[27] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-27) S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca și Mihail Sadoveanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sadoveanu), colaborând cu autoritățile și scriind poezii sociale pe placul acestora. Publică poemul "1907 - peizaje", "Cântare omului", "Stihuri pestrițe", "Poeme noi", "Cu bastonul prin București". În 1967 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1967), poetul moare, fiind înmormântat, alături de Paraschiva, soția sa, în grădina casei din Str. Mărțișor, cu funeralii naționale. Casa a rămas până astăzi muzeu, fiind menținută de fiica sa, Mitzura Arghezi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mitzura_Arghezi).
Publicistul
La vârsta de 16 ani debutează în "Liga ortodoxă" a lui Alexandru Macedonski (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski), sub semănătura Ion Theo. Până în 1910 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1910) - când a început să conducă sau să editeze el însuși reviste și ziare cum sunt: "Cronica", "Cuget românesc", "Națiunea", "Bilete de papagal" - publică la mai multe periodice ale vremii: "Revista modernă", "Viața nouă", "Facla", "Viața românească" și altele.
Desenatorul
La vârsta de 16 ani, Tudor Arghezi a fost custodele unei săli de expoziții a societății „Ileana” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_Ileana) (Societatea pentru dezvoltarea artelor în România, inițiată de câțiva pictori, printre care Constantin Artachino (https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Artachino), Nicolae Vermont (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Vermont) și Ștefan Luchian (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Luchian), în iulie 1897). Aflându-se în mediul pictorilor și pasionat de desen, Arghezi a schițat în peniță peisaje și portrete de o calitate care i-ar fi prevestit un destin de artist în toată regula. Poetul a mărturisit că opțiunea pentru scris a fost dictată doar de lipsa mijloacelor pentru a-și procura un atelier, șevalete, pânze, vopseluri. La Editura Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad a apărut un elegant album cuprinzând 80 de desene și fragmente de manuscrise din tinerețea lui Arghezi. Multe din desene datează din perioada 1905- 1910, când Arghezi a stat în Elveția.[28] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-28)
Premii și distincții
Pentru activitatea sa remarcabilă în literatură primește prima oară în 1936 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1936), la egalitate cu George Bacovia (https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia) și a doua oară în anul 1946, Premiul Național de Poezie. În anul 1955 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1955) este ales membru al Academiei Române (https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83), este distins cu numeroase titluri și premii, iar în anul 1965 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1965) primește Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder (https://ro.wikipedia.org/wiki/Premiul_Herder), acordat de Universitatea din Viena.
A fost sărbătorit cu prilejul zilelor de naștere la 80 și, respectiv 85 de ani, ca „poet național”.
În 1965 a fost nominalizat [29] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-29) la Premiul Nobel pentru Literatură (https://ro.wikipedia.org/wiki/Premiul_Nobel_pentru_Literatur%C4%83). Nominalizarea a venit din partea filologului italian Angelo Monteverdi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Angelo_Monteverdi).
Numismatică
Banca Națională a României (https://ro.wikipedia.org/wiki/Banca_Na%C8%9Bional%C4%83_a_Rom%C3%A2niei) a pus în circulație, la 7 decembrie (https://ro.wikipedia.org/wiki/7_decembrie) 2020 (https://ro.wikipedia.org/wiki/2020), în atenția colecționarilor, o monedă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Moned%C4%83), cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la nașterea poetului Tudor Arghezi. Moneda este rotundă, are valoarea nominală de 10 lei (https://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_rom%C3%A2nesc), este de argint (https://ro.wikipedia.org/wiki/Argint), cu titlul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Titlu_(aliaj)) de 999‰, are diametrul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Diametru) de 37 mm, greutatea de 31,103 g, cantul fiind zimțat. Toate cele 500 de exemplare ale acestei emisiuni numismatice sunt de calitate proof (https://ro.wikipedia.org/wiki/Proof_(numismatic%C4%83)).[30] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-30)
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/15/Tudor_Arghezi.jpg
Date personale
Nume la naștere
Ion Nae Theodorescu https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q435755#P1477)
Născut
21 mai (https://ro.wikipedia.org/wiki/21_mai) 1880 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1880)
București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti), România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia)
Decedat
14 iulie 1967 (87 de ani)
București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti), Republica Socialistă România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Socialist%C4%83_Rom%C3%A2nia)
Părinți
Nae Theodorescu și Maria
Căsătorit cu
Constanța Zissu
Paraschiva Burda
Copii
Eli Lotar (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eli_Lotar) (cu Constanța Zissu)
Mitzura (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mitzura_Arghezi) (cu Paraschiva Burda)
Barutu (cu Paraschiva Burda)
Naționalitate
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Flag_of_Romania.svg/22px-Flag_of_Romania.svg.png România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia)
Cetățenie
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Flag_of_Romania.svg/20px-Flag_of_Romania.svg.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Flag_of_Romania.svg) România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q435755)
Religie
creștinism ortodox (https://www.wikidata.org/wiki/Q3333484)
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q435755#P140)
Ocupație
poet (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poet), prozator (https://ro.wikipedia.org/wiki/Prozator), jurnalist (https://ro.wikipedia.org/wiki/Jurnalist)
Limbi vorbite
limba română (https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83)[2] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-dd82e40d2f268cd76e6771550b0e228b-2) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q435755#P1412)
Pseudonim
Tudor Arghezi
Studii
Colegiul Național „Sfântul Sava” din București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Colegiul_Na%C8%9Bional_%E2%80%9ESf%C3%A2ntul_Sava% E2%80%9D_din_Bucure%C8%99ti)
Activitatea literară
Activ ca scriitor
1896 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1896) – 1967 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1967)
Mișcare/curent literar (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99care_literar%C4%83)
Modernism (https://ro.wikipedia.org/wiki/Modernism), Simbolism (https://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolism)
Poporanism (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poporanism)
Specie literară (https://ro.wikipedia.org/wiki/Specie_(literatur%C4%83))
poezie lirică (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poezie_liric%C4%83), ficțiune (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fic%C8%9Biune), satiră (https://ro.wikipedia.org/wiki/Satir%C4%83), pamflet (https://ro.wikipedia.org/wiki/Pamflet), literatură pentru copii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Literatur%C4%83_pentru_copii)
Operă de debut
1896 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1896)[1] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-1) în ziarul "Liga ortodoxă":
* 25 iulie (https://ro.wikipedia.org/wiki/25_iulie) - proza „Din ziua de azi”
* 30 iulie (https://ro.wikipedia.org/wiki/30_iulie) - poezia „Tatal meu”
Opere semnificative
„Flori de mucigai”, ”Ochii Maicii Domnului”, „Cuvinte potrivite”, „Bilete de papagal”
Influențe[ascunde] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#)
Charles Baudelaire (https://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire), Edgar Allan Poe (https://ro.wikipedia.org/wiki/Edgar_Allan_Poe), Alexandru Macedonski (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski), Anton Pann (https://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Pann)
A influențat pe[ascunde] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#)
Eugen Barbu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Barbu), Benjamin Fondane (https://ro.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Fondane), Gala Galaction (https://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction), Tudor Vianu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vianu), Mircea Cărtărescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_C%C4%83rt%C4%83rescu)
Note
Premii
Premiul Național pentru Literatură
Ordinul Meritul Cultural (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul_Meritul_Cultural)
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/91/Logo_of_the_Romanian_Academy.png/33px-Logo_of_the_Romanian_Academy.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png) Membru titular al Academiei Române (https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83)
Semnătură
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/e7/TudorArghezi_Autograph.jpg/150px-TudorArghezi_Autograph.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:TudorArghezi_Autograph.jpg)
Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu; n. 21 mai (https://ro.wikipedia.org/wiki/21_mai) 1880 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1880),[3] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-6c8f93193c0343b24f99243b684cf7ad-3)[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-4b07dbc4ccfcd2a6e3c37f158dc49a0c-4)[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-70859dd68c5044b8e1e1d4999c9ce5c7-5) București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti), România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Principatele_Unite_ale_Moldovei_%C8%99i_%C8%9A%C4% 83rii_Rom%C3%A2ne%C8%99ti)[6] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-87e2a7c58711185074104fae536f396f-6)[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-70859dd68c5044b8e1e1d4999c9ce5c7-5) – d. 14 iulie (https://ro.wikipedia.org/wiki/14_iulie) 1967 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1967),[7] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-361c4e9423ae64ec9cee0b7f2601489c-7)[8] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-2c3d4ba80e96fd80a42be45d64d25025-8)[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-c734987af40363751f81e86e15107a37-9)[10] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-1151e5be0e115f626c8306fbf7d6b2f3-10) București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti), România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Socialist%C4%83_Rom%C3%A2nia)[11] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-53d68cb79d0949f5074d742c3599453e-11)[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-70859dd68c5044b8e1e1d4999c9ce5c7-5)) a fost un scriitor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Scriitor) român (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2n), cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului (https://ro.wikipedia.org/wiki/Baudelaire). Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru (https://ro.wikipedia.org/wiki/Teatru), proză (https://ro.wikipedia.org/wiki/Proz%C4%83) (notabile fiind romanele (https://ro.wikipedia.org/wiki/Roman_(literatur%C4%83)) Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete (https://ro.wikipedia.org/wiki/Pamflet), precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului (https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Arge%C8%99). Ovid S. Crohmălniceanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ovid_S._Crohm%C4%83lniceanu) propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Arie_(preot)) și Geza. După o altă ipoteză, numele poate veni de la numele bonei (Ergézi Rozália) care de fapt ar fi adevărata mamă.[12] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-12)
Biografie
Primii ani
S-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada Țărani nr. 46[13] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-13), numele său fiind Ion Nae Theodorescu. Este fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu. Între 1887 și 1891 a fost elev al Școlii primare „Petrache Poenaru”, sub îndrumarea primului său dascăl, Nicolae Abramescu. Între 1891 și 1896 urmează cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava” din București. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, este nevoit să se întrețină singur, dând meditații.
Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie publică în ziarul „Liga Ortodoxă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Liga_ortodox%C4%83)”, condus de Alexandru Macedonski (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski), poezia „Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski îl va cunoaște pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat. Între 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”. La scurt timp de la debut, Macedonski afirma despre tânărul poet:
"Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei."[14] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-14)
A fost un admirator al simbolismului (https://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolism) și a altor curente aparținătoare (cum ar fi Secesiunea vieneză (https://ro.wikipedia.org/wiki/Secesiunea_vienez%C4%83)) polemizând în articolele vremii cu George Panu (https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Panu) de la Junimea (https://ro.wikipedia.org/wiki/Junimea)' asupra atitudinii critice a celui din urmă privind Literatura modernistă (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Literatura_modernist%C4%83&action=edit&redlink=1).[15] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-15) La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica (https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Cernica), unde a stat patru ani, până în anul 1904 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1904). În anul 1900 a devenit diacon, apoi secretar al mitropoliei din București.[16] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-16) În 1904, a publicat împreună cu Vasile Demetrius (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Demetrius) o revistă proprie, Linia Dreaptă, care a încetat să mai apară după doar cinci numere.[17] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-17) Arghezi, Gala Galaction (https://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction) și Demetrius au fost legați printr-o strânsă prietenie, cum reiese din mărturisirea fiicei lui Demetrius, artista și nuvelista Lucia Demetrius (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucia_Demetrius).[18] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-18)
În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bisericii_Ortodoxe_Rom%C3%A2ne). În romanul Cimitirul Buna Vestire (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cimitirul_Buna_Vestire&action=edit&redlink=1) a parodiat cu sarcasm lumea monahală.
În 1905 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1905) a început un șir de călătorii în străinătate, deoarece la 30 ianuarie (https://ro.wikipedia.org/wiki/30_ianuarie) 1905 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1905) Constanța Zissu a dat naștere lui Eli Lotar (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eli_Lotar), primul copil al lui Tudor Arghezi. Mama copilului, profesoară, a fost nevoită să-și ascundă maternitatea și să-și lase fiul la Paris, în grija unei doici. Îngrijorat, Arghezi s-a hotărât să plece la Paris (https://ro.wikipedia.org/wiki/Paris) unde a stat puțin timp, apoi s-a mutat la Fribourg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fribourg), unde a scris poezii și a participat la cursurile Universității Fribourg (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Universit%C4%83%C8%9Bii_Fribourg&action=edit&redlink=1), dar nu a fost mulțumit de puternicul accent catolic al acesteia. S-a mutat la Geneva (https://ro.wikipedia.org/wiki/Geneva), unde a scris poezii, a asistat la cursurile Universității și, ca să-și câștige existența, a lucrat în atelierul unui bijutier.[19] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-19)
În acel timp, datorită criticismului său referitor la represiunea mișcării țărănești, a fost ținut sub supraveghere de autoritățile elvețiene.
În 1909 a vizitat Italia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Italia).
Perioada anilor 1910
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/4/4f/Crop_Stamp_1980_Tudor_Arghezi.jpg.jpg/200px-Crop_Stamp_1980_Tudor_Arghezi.jpg.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Crop_Stamp_1980_Tudor_Arghezi.jpg.jpg)
Timbru din 1980 reprezentându-l pe Tudor Arghezi
S-a reîntors în România în 1910, și a publicat lucrări în Viața Românească (https://ro.wikipedia.org/wiki/Via%C8%9Ba_Rom%C3%A2neasc%C4%83), Teatru, Rampa, și în revistele lui N. D. Cocea (https://ro.wikipedia.org/wiki/N._D._Cocea) Facla (https://ro.wikipedia.org/wiki/Facla) și Viața Socială (https://ro.wikipedia.org/wiki/Via%C8%9Ba_Social%C4%83), dar și în revista Cronica în colaborare cu Gala Galaction (https://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction); s-a aflat într-o perioadă în care a avut o activitate literară prolifică, scriind versuri, pamflete politice și articole polemice cu care și-a câștigat notorietatea în cercurile teatrale, politice și literare ale vremii.[20] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-20) Cocea a contribuit la succesul lui Arghezi, publicând unul din primele poeme ale poetului, Rugă de seară.[21] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-21) În anul 1913 a devenit editor-șef la ziarul Seara, în care a publicat articole politice și recenzii.
În această perioadă, Arghezi a devenit un critic de artă valoros și a luat apărarea pictorului Ștefan Luchian (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Luchian) care suferea de scleroză multiplă și era acuzat de fraudă (din cauza suspiciunii că nu ar mai putea picta, dar ar permite ca lucrările altora să fie semnate cu numele său)[22] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-22)
Era prezent cu regularitate la Kübler Café din București unde s-a format un cerc de artiști și intelectuali boemi care îi includea pe scriitorii Ion Minulescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Minulescu), Liviu Rebreanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Rebreanu), Eugen Lovinescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Lovinescu), Victor Eftimiu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Eftimiu), Mihail Sorbul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sorbul) și Corneliu Moldovanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Moldovanu), dar și pe pictorii Iosif Iser (https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Iser), Alexandru Satmari (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Satmari), Jean Alexandru Steriadi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Alexandru_Steriadi), compozitorul Alfons Castaldi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alfons_Castaldi), și pe colecționarul de artă Krikor Zambaccian (https://ro.wikipedia.org/wiki/Krikor_Zambaccian).[23] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-Zambaccian,_Capitolul_VII-23) Conform lui Zambaccian, Arghezi a putut fi văzut mai rar la celălalt loc de întâlnire, Casa Capșa (https://ro.wikipedia.org/wiki/Casa_Cap%C8%99a).[23] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-Zambaccian,_Capitolul_VII-23) În acea perioadă era și un asociat al omului politic și colecționarului de artă Alexandru Bogdan-Pitești (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Bogdan-Pite%C8%99ti), și lua parte în mod regulat, împreună cu Galaction, Cocea, Minulescu, Adrian Maniu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Maniu) și alți artiști plastici, la cercul creat de Maniu de la Știrbei-Vodă, lângă Parcul Cișmigiu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Ci%C8%99migiu).[24] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-Zambaccian,_Capitolul_VIII-24) A scris și un poem dedicat lui Bogdan-Pitești.[24] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-Zambaccian,_Capitolul_VIII-24)
Interbelicul
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d2/Tudor_Arghezi_la_85_de_ani.jpg/260px-Tudor_Arghezi_la_85_de_ani.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Tudor_Arghezi_la_85_de_ani.jpg)
Tudor Arghezi la aniversarea vârstei de 85 de ani
După izbucnirea primului război mondial (https://ro.wikipedia.org/wiki/Primul_r%C4%83zboi_mondial), Arghezi a scris articole împotriva taberei politice conduse de partidul național liberal (https://ro.wikipedia.org/wiki/PNL) și de grupul de susținători ai lui Take Ionescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Take_Ionescu), care doreau ca România să intre în război alături de puterile Antantei (https://ro.wikipedia.org/wiki/Antanta) (ca o încercare de a cuceri Transilvania de la Austro-Ungaria (https://ro.wikipedia.org/wiki/Austro-Ungaria)); a fost un susținător al unirii Basarabiei Vechiul Regat (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vechiul_Regat) și detesta alianța implicită cu Rusia Imperială (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rusia_Imperial%C4%83).[25] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-25)
În timpul realizării României Mari mai exact în perioada 1918 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1918) - 1919 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1919) e închis un an, împreună cu 11 ziariști și scriitori (între care și Ioan Slavici (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Slavici)), la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, deoarece colaborase cu autoritățile germane de ocupație. In 1927 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1927) apare cu mare întârziere prima sa carte de poezii "Cuvinte potrivite", iar un an mai târziu tot sub direcția sa, apare ziarul "Bilete de papagal". După această dată, Tudor Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumărate articole. Va impune în literatura română ca specie literară tableta (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tableta&action=edit&redlink=1), un gen de pamflet alegoric. În 1929 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1929) publică prima sa carte de proza, "Icoane de lemn". În 1931 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1931) va publica placheta de versuri "Flori de mucigai" legată, ca și "Poarta neagră", de anii de detenție. Tot acum, pentru copii, publică volumul în proza "Cartea cu jucării", inaugurând o direcție secundară în creația scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu poemele știute de școlari: "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Mărțișoare", "Prisaca", "Zdreanță" s.a. Manualele școlare cuprind multe creații ale sale destinate copiilor din toată lumea. În anul 1933 a publicat volumul Tablete din Țara de Kuty, în care a criticat societatea românească și elita sa politică, întro manieră grotescă. În 1934 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1934) publică romanul "Ochii Maicii Domnului" , tema principală fiind dragostea materna și devotamentul filial. Continuă să scrie poeme și în 1935 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1935) publică volumul "Versuri de seară". În 1936 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1936) apare "Cimitirul Buna-Vestire", roman, dar care poartă subtitlul "poem". În 1942 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1942) vede lumina tiparului romanul "Lina", de fapt un lung poem în proză. În 1943 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1943), sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informația zilei") publică îndeosebi pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de poliție. La 30 septembrie (https://ro.wikipedia.org/wiki/30_septembrie), apare pamfletul "Baroane", în care îl atacă pe ambasadorul german Manfred von Killinger (https://ro.wikipedia.org/wiki/Manfred_von_Killinger)[26] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-26). Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la București și în lagărul de la Târgu Jiu. Va fi eliberat un an mai târziu. După eliberarea din detenție în 1944 a publicat pamflete asupra colaboratorilor regimului, memorii și un nou volum de tablete, intitulat Manual de morală practică.
Interdicții și reabilitări
În 1948 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1948) apare în ziarul PCR Scânteia, în patru episoade consecutive, celebrul articol al lui Sorin Toma (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Toma), fiul poetului proletcultist A. Toma (https://ro.wikipedia.org/wiki/A._Toma), intitulat "Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", în care, printre altele, acuzând pestilențialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sancționează un "urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabilă amenințare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat după publicarea acestuia și se retrage din viața publică în căsuța lui de la Mărțișor unde ar fi supraviețuit, după cum afirma, din vânzarea cireșelor.
În perioada 1952 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1952) - 1967 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1967) poetul a fost „reabilitat” treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Tudor Arghezi este distins cu premii și titluri, ales membru al Academiei Române în anul 1955, sărbătorit ca poet național la 80 și 85 de ani și deputat în Mare Adunare Națională.[27] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-27) S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca și Mihail Sadoveanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sadoveanu), colaborând cu autoritățile și scriind poezii sociale pe placul acestora. Publică poemul "1907 - peizaje", "Cântare omului", "Stihuri pestrițe", "Poeme noi", "Cu bastonul prin București". În 1967 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1967), poetul moare, fiind înmormântat, alături de Paraschiva, soția sa, în grădina casei din Str. Mărțișor, cu funeralii naționale. Casa a rămas până astăzi muzeu, fiind menținută de fiica sa, Mitzura Arghezi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mitzura_Arghezi).
Publicistul
La vârsta de 16 ani debutează în "Liga ortodoxă" a lui Alexandru Macedonski (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski), sub semănătura Ion Theo. Până în 1910 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1910) - când a început să conducă sau să editeze el însuși reviste și ziare cum sunt: "Cronica", "Cuget românesc", "Națiunea", "Bilete de papagal" - publică la mai multe periodice ale vremii: "Revista modernă", "Viața nouă", "Facla", "Viața românească" și altele.
Desenatorul
La vârsta de 16 ani, Tudor Arghezi a fost custodele unei săli de expoziții a societății „Ileana” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_Ileana) (Societatea pentru dezvoltarea artelor în România, inițiată de câțiva pictori, printre care Constantin Artachino (https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Artachino), Nicolae Vermont (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Vermont) și Ștefan Luchian (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Luchian), în iulie 1897). Aflându-se în mediul pictorilor și pasionat de desen, Arghezi a schițat în peniță peisaje și portrete de o calitate care i-ar fi prevestit un destin de artist în toată regula. Poetul a mărturisit că opțiunea pentru scris a fost dictată doar de lipsa mijloacelor pentru a-și procura un atelier, șevalete, pânze, vopseluri. La Editura Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad a apărut un elegant album cuprinzând 80 de desene și fragmente de manuscrise din tinerețea lui Arghezi. Multe din desene datează din perioada 1905- 1910, când Arghezi a stat în Elveția.[28] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-28)
Premii și distincții
Pentru activitatea sa remarcabilă în literatură primește prima oară în 1936 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1936), la egalitate cu George Bacovia (https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia) și a doua oară în anul 1946, Premiul Național de Poezie. În anul 1955 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1955) este ales membru al Academiei Române (https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83), este distins cu numeroase titluri și premii, iar în anul 1965 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1965) primește Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder (https://ro.wikipedia.org/wiki/Premiul_Herder), acordat de Universitatea din Viena.
A fost sărbătorit cu prilejul zilelor de naștere la 80 și, respectiv 85 de ani, ca „poet național”.
În 1965 a fost nominalizat [29] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-29) la Premiul Nobel pentru Literatură (https://ro.wikipedia.org/wiki/Premiul_Nobel_pentru_Literatur%C4%83). Nominalizarea a venit din partea filologului italian Angelo Monteverdi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Angelo_Monteverdi).
Numismatică
Banca Națională a României (https://ro.wikipedia.org/wiki/Banca_Na%C8%9Bional%C4%83_a_Rom%C3%A2niei) a pus în circulație, la 7 decembrie (https://ro.wikipedia.org/wiki/7_decembrie) 2020 (https://ro.wikipedia.org/wiki/2020), în atenția colecționarilor, o monedă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Moned%C4%83), cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la nașterea poetului Tudor Arghezi. Moneda este rotundă, are valoarea nominală de 10 lei (https://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_rom%C3%A2nesc), este de argint (https://ro.wikipedia.org/wiki/Argint), cu titlul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Titlu_(aliaj)) de 999‰, are diametrul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Diametru) de 37 mm, greutatea de 31,103 g, cantul fiind zimțat. Toate cele 500 de exemplare ale acestei emisiuni numismatice sunt de calitate proof (https://ro.wikipedia.org/wiki/Proof_(numismatic%C4%83)).[30] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#cite_note-30)