Adrian Pop
13.03.2012, 00:08
http://cultivatoriidirectidinromania.blogspot.com/2012/03/sindicatul-pe-intelesul-tuturor-3.html
Sindicatul pe înţelesul tuturor! (3)
http://2.bp.blogspot.com/-bkH3JKH6Fek/S2x1rfATn6I/AAAAAAAAARA/jqFNgQ0uWmg/s320/DSC00014.JPG (http://2.bp.blogspot.com/-bkH3JKH6Fek/S2x1rfATn6I/AAAAAAAAARA/jqFNgQ0uWmg/s1600/DSC00014.JPG)
Noi considerăm că un membru al Sindicatului este un om care s-a înscris din dorinţa de a aparţine unei familii a marelui Mediu Rural.
Noi considerăm că Sindicatul trebuie să ofere cadru organizatoric pentru oamenii care trec prin schimbări similare în acelaşi moment: de la simplă gospodărie agricolă la fermă de semi-subzistenţă şi de la fermă de semi-subzistenţă la o afacere în domeniul agricol şi nu numai. Grupând laolaltă oameni care împărtăşesc sau sunt pe cale de a împărtăşi o experienţă de adaptare comună la cerinţele pieţei europene, Sindicatul îi ajută să facă faţă. Pentru că în momentul în care omul începe să se îndoiască de propriile sale capacităţi. Dacă îl punem în contact cu alţii care trec prin aceeaşi experienţă, oameni cu care se poate identifica şi pe care îi poate respecta, îi putem da curajul de a merge mai departe şi de a evolua. Membrii Sindicatului ajung să împărtăşească acelaşi sentiment de identitate. Ei privesc problemele mai obiectiv, fac schimb de idei şi de puncte de vedere utile, dar mai important este că împreună caută alternative viabile pentru viitor.
Spre deosebire de alte organizaţii, Sindicatul conduce discuţiile către dezbaterea obiectivelor personale şi planificării strategiilor practice spre a fi folosite în viitor, în noile condiţii impuse de Uniunea Europeană. Membrii pot discuta cu persoane care trec prin aceeaşi perioadă de tranziţie, dar au ajuns la un stadiu mai avansat. Pe scurt, li se dă prilejul să îşi reunească experienţele şi ideile personale înainte de sosirea momentului schimbării.
În esenţă, această abordare a Sindicatului, nu conţine nimic nou.
Sfătuirea persoanelor care doresc să îşi dezvolte o afacere în domeniul agricol
Sindicatul nu poate şi nu trebuie să fie singurul care îl ajută pe individ. În unele cazuri, persoana interesată are nevoie în special de sfaturi „de la om la om”. În prezent agricultorii apelează la tot felul de experţi: contabil, medic veterinar sau inginer agronom, specialişti în îndrumarea profesională. Totuşi pentru multe tipuri de probleme, încă nu există experţi corespunzători. Nu numai că există numeroase schimbări actuale în cazul cărora nimeni nu poate da un sfat, dar invazia de noutăţi îl va confrunta pe agricultorul simplu cu situaţii noi aparent fără ieşire. Şi cum societatea goneşte spre diversificare, varietatea problemelor va creşte.
Putem prevedea dificultăţi tot mai mari dacă vom continua să presupunem că sfaturile trebuie să vină numai de la profesionişti tot mai specializaţi. Aceste servicii de îndrumare, presupun o birocraţie şi o întârziere suplimentară între agricultor şi ajutorul de care este nevoie. În momentul în care ajutorul ajunge la el, este posibil ca agricultorul să fi luat deja decizia vitală şi aceasta să fie una proastă. Sistemele tradiţionale de informare şi consultanţă nu vor fi niciodată capabile să facă faţă cerinţelor. Şi aici apare Sindicatul agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România. Soluţia pe care o propune Sindicatul, este o completare a sistemului de informare cu o reţea de consilieri care să recurgă nu numai la „sfătuitorii profesionişti” ci şi la un mare număr de experţi voluntari. Trebuie să admitem că ceea ce îi conferă unei persoane calitatea de expert într-o problemă nu sunt în mod necesar studiile de specialitate, ci experienţa pe care a avut-o trecând printr-o situaţie similară.
Pentru a ajuta milioanele de oameni din mediul rural să treacă de perioadele dificile pe care sunt nevoiţi să le înfrunte, trebuie ca un mare număr de neprofesionişti – oameni de afaceri, studenţi, profesori, comercianţi, agricultori şi alţii – pentru a servi drept consilieri pentru cei interesaţi. Înarmaţi cu propria experienţă, lucrând voluntar sau pentru un salariu oarecare, ei rezervă o mică parte a timpului lor pentru a-i asculta pe alţii vorbind despre problemele, temerile şi proiectele lor. Repetăm, nu este nimic nou în faptul că oamenii îşi dau sfaturi unul altuia. Nouă este însă capacitatea noastră de a-i pune în contact rapid datorită internetului, pe cei interesaţi cu acei consilierii şi de a face aceste două lucruri cu deosebită discreţie şi în anonimat.
În cadrul acestui sistem al Sindicatului de a da şi de a primi sfaturi nu mai constituie un serviciu social în sensul obişnuit, ci un proces extrem de personalizat, care nu numai că îl ajută să cimenteze întregul mediu rural într-un fel de legături bazate pe prietenie. Se pare că, pe măsură ce înaintăm cu toţii în incertitudinile viitorului, Sindicatul şi consilierii individuali ajunge să joace un rol semnificativ în viaţa fiecărui om. Situaţiei actuale a României îi vom supravieţui numai dacă vom depăşi stadiul acţiunilor individuale, adoptând o întreagă strategie socială, asigurând noi servicii de ajutorare pentru simplul agricultor. Toate acţiunile sunt destinate să reducă la minim răul provocat oamenilor de schimbarea rapidă căreia nu îi fac faţă.
Mai există însă şi o altă modalitate de a ataca problema, şi anume de a lărgi capacităţile de adaptare ale agricultorului printr-o informare şi şcolarizare permanentă. Orice societate are o atitudine proprie faţă de trecut prezent şi viitor. Această concepţie despre timp, formată ca reacţie la ritmul schimbării, este adeseori neglijată, deşi este una dintre cele mai puternice determinante ale comportamentului social şi îl reflectă clar în modul în care societatea îi pregăteşte pe tineri pentru vârsta adultă. Societatea care se impune astăzi are nevoie nu de milioane de oameni semi-calificaţi, capabili să efectueze la unison operaţii care se repetă le nesfârşit, nu are nevoie de oameni care să primească ordine fără să clipească, ştiind că pâinea şi cuţitul se află în mâinile autorităţilor, ci de oameni care sa-şi poată croi drumul printr-un mediu ambiant nou, care să fie pregătiţi să identifice noi relaţii într-un context în care nu mai suntem doar membrii ai unei singure ţări, ci suntem şi membrii ai Uniunii Europene. Noua direcţie spre care se îndreaptă România, are nevoie de oameni care să aibă viitorul în sânge.
În sfârşit, dacă nu vom reuşi să dobândim controlul asupra acestei evoluţii accelerate agricultorul de mâine va trebui să facă faţă unor schimbări şi mai febrile decât cele de astăzi. Sprijinul pe care doreşte să îl aducă Sindicatul învăţământului este acela de a spori capacitatea de adaptare a agricultorului, pentru ca acesta să se poată adapta mai repede şi mai uşor la noutatea legislativă impusă permanent de statul roman şi UE. Şi cu cât ritmul schimbării este mai rapid, cu atât se cere mai multă atenţie pentru a discerne tipul de evenimente ce vor urma.
Nu mai este suficient ca simplul agricultor să înţeleagă trecutul. Nu este suficient nici ca el să înţeleagă prezentul, căci mediul ambiant imediat va dispărea curând. El, trebuie să facă previziuni repetate, pe termen din ce în ce mai lung. Numai făcând asemenea previziuni, definindu-le, dezbătându-le, sistematizându-le şi actualizându-se în permanenţă, putem deduce natura informaţiilor de care vor avea nevoie viitorii agricultori români.
Manole Silviu
Secretarul Sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România
Citeste si sindicatul-pe-intelesul-tuturor (1) (http://cultivatoriidirectidinromania.blogspot.com/2012/01/sindicatul-pe-intelesul-tuturor.html)
Sindicatul pe intelesul tuturor (2) (http://cultivatoriidirectidinromania.blogspot.com/2012/02/sindicatul-pe-intelesul-tuturor-2_23.html)
Publicat de Silviu Manole
Sindicatul pe înţelesul tuturor! (3)
http://2.bp.blogspot.com/-bkH3JKH6Fek/S2x1rfATn6I/AAAAAAAAARA/jqFNgQ0uWmg/s320/DSC00014.JPG (http://2.bp.blogspot.com/-bkH3JKH6Fek/S2x1rfATn6I/AAAAAAAAARA/jqFNgQ0uWmg/s1600/DSC00014.JPG)
Noi considerăm că un membru al Sindicatului este un om care s-a înscris din dorinţa de a aparţine unei familii a marelui Mediu Rural.
Noi considerăm că Sindicatul trebuie să ofere cadru organizatoric pentru oamenii care trec prin schimbări similare în acelaşi moment: de la simplă gospodărie agricolă la fermă de semi-subzistenţă şi de la fermă de semi-subzistenţă la o afacere în domeniul agricol şi nu numai. Grupând laolaltă oameni care împărtăşesc sau sunt pe cale de a împărtăşi o experienţă de adaptare comună la cerinţele pieţei europene, Sindicatul îi ajută să facă faţă. Pentru că în momentul în care omul începe să se îndoiască de propriile sale capacităţi. Dacă îl punem în contact cu alţii care trec prin aceeaşi experienţă, oameni cu care se poate identifica şi pe care îi poate respecta, îi putem da curajul de a merge mai departe şi de a evolua. Membrii Sindicatului ajung să împărtăşească acelaşi sentiment de identitate. Ei privesc problemele mai obiectiv, fac schimb de idei şi de puncte de vedere utile, dar mai important este că împreună caută alternative viabile pentru viitor.
Spre deosebire de alte organizaţii, Sindicatul conduce discuţiile către dezbaterea obiectivelor personale şi planificării strategiilor practice spre a fi folosite în viitor, în noile condiţii impuse de Uniunea Europeană. Membrii pot discuta cu persoane care trec prin aceeaşi perioadă de tranziţie, dar au ajuns la un stadiu mai avansat. Pe scurt, li se dă prilejul să îşi reunească experienţele şi ideile personale înainte de sosirea momentului schimbării.
În esenţă, această abordare a Sindicatului, nu conţine nimic nou.
Sfătuirea persoanelor care doresc să îşi dezvolte o afacere în domeniul agricol
Sindicatul nu poate şi nu trebuie să fie singurul care îl ajută pe individ. În unele cazuri, persoana interesată are nevoie în special de sfaturi „de la om la om”. În prezent agricultorii apelează la tot felul de experţi: contabil, medic veterinar sau inginer agronom, specialişti în îndrumarea profesională. Totuşi pentru multe tipuri de probleme, încă nu există experţi corespunzători. Nu numai că există numeroase schimbări actuale în cazul cărora nimeni nu poate da un sfat, dar invazia de noutăţi îl va confrunta pe agricultorul simplu cu situaţii noi aparent fără ieşire. Şi cum societatea goneşte spre diversificare, varietatea problemelor va creşte.
Putem prevedea dificultăţi tot mai mari dacă vom continua să presupunem că sfaturile trebuie să vină numai de la profesionişti tot mai specializaţi. Aceste servicii de îndrumare, presupun o birocraţie şi o întârziere suplimentară între agricultor şi ajutorul de care este nevoie. În momentul în care ajutorul ajunge la el, este posibil ca agricultorul să fi luat deja decizia vitală şi aceasta să fie una proastă. Sistemele tradiţionale de informare şi consultanţă nu vor fi niciodată capabile să facă faţă cerinţelor. Şi aici apare Sindicatul agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România. Soluţia pe care o propune Sindicatul, este o completare a sistemului de informare cu o reţea de consilieri care să recurgă nu numai la „sfătuitorii profesionişti” ci şi la un mare număr de experţi voluntari. Trebuie să admitem că ceea ce îi conferă unei persoane calitatea de expert într-o problemă nu sunt în mod necesar studiile de specialitate, ci experienţa pe care a avut-o trecând printr-o situaţie similară.
Pentru a ajuta milioanele de oameni din mediul rural să treacă de perioadele dificile pe care sunt nevoiţi să le înfrunte, trebuie ca un mare număr de neprofesionişti – oameni de afaceri, studenţi, profesori, comercianţi, agricultori şi alţii – pentru a servi drept consilieri pentru cei interesaţi. Înarmaţi cu propria experienţă, lucrând voluntar sau pentru un salariu oarecare, ei rezervă o mică parte a timpului lor pentru a-i asculta pe alţii vorbind despre problemele, temerile şi proiectele lor. Repetăm, nu este nimic nou în faptul că oamenii îşi dau sfaturi unul altuia. Nouă este însă capacitatea noastră de a-i pune în contact rapid datorită internetului, pe cei interesaţi cu acei consilierii şi de a face aceste două lucruri cu deosebită discreţie şi în anonimat.
În cadrul acestui sistem al Sindicatului de a da şi de a primi sfaturi nu mai constituie un serviciu social în sensul obişnuit, ci un proces extrem de personalizat, care nu numai că îl ajută să cimenteze întregul mediu rural într-un fel de legături bazate pe prietenie. Se pare că, pe măsură ce înaintăm cu toţii în incertitudinile viitorului, Sindicatul şi consilierii individuali ajunge să joace un rol semnificativ în viaţa fiecărui om. Situaţiei actuale a României îi vom supravieţui numai dacă vom depăşi stadiul acţiunilor individuale, adoptând o întreagă strategie socială, asigurând noi servicii de ajutorare pentru simplul agricultor. Toate acţiunile sunt destinate să reducă la minim răul provocat oamenilor de schimbarea rapidă căreia nu îi fac faţă.
Mai există însă şi o altă modalitate de a ataca problema, şi anume de a lărgi capacităţile de adaptare ale agricultorului printr-o informare şi şcolarizare permanentă. Orice societate are o atitudine proprie faţă de trecut prezent şi viitor. Această concepţie despre timp, formată ca reacţie la ritmul schimbării, este adeseori neglijată, deşi este una dintre cele mai puternice determinante ale comportamentului social şi îl reflectă clar în modul în care societatea îi pregăteşte pe tineri pentru vârsta adultă. Societatea care se impune astăzi are nevoie nu de milioane de oameni semi-calificaţi, capabili să efectueze la unison operaţii care se repetă le nesfârşit, nu are nevoie de oameni care să primească ordine fără să clipească, ştiind că pâinea şi cuţitul se află în mâinile autorităţilor, ci de oameni care sa-şi poată croi drumul printr-un mediu ambiant nou, care să fie pregătiţi să identifice noi relaţii într-un context în care nu mai suntem doar membrii ai unei singure ţări, ci suntem şi membrii ai Uniunii Europene. Noua direcţie spre care se îndreaptă România, are nevoie de oameni care să aibă viitorul în sânge.
În sfârşit, dacă nu vom reuşi să dobândim controlul asupra acestei evoluţii accelerate agricultorul de mâine va trebui să facă faţă unor schimbări şi mai febrile decât cele de astăzi. Sprijinul pe care doreşte să îl aducă Sindicatul învăţământului este acela de a spori capacitatea de adaptare a agricultorului, pentru ca acesta să se poată adapta mai repede şi mai uşor la noutatea legislativă impusă permanent de statul roman şi UE. Şi cu cât ritmul schimbării este mai rapid, cu atât se cere mai multă atenţie pentru a discerne tipul de evenimente ce vor urma.
Nu mai este suficient ca simplul agricultor să înţeleagă trecutul. Nu este suficient nici ca el să înţeleagă prezentul, căci mediul ambiant imediat va dispărea curând. El, trebuie să facă previziuni repetate, pe termen din ce în ce mai lung. Numai făcând asemenea previziuni, definindu-le, dezbătându-le, sistematizându-le şi actualizându-se în permanenţă, putem deduce natura informaţiilor de care vor avea nevoie viitorii agricultori români.
Manole Silviu
Secretarul Sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direcţi din România
Citeste si sindicatul-pe-intelesul-tuturor (1) (http://cultivatoriidirectidinromania.blogspot.com/2012/01/sindicatul-pe-intelesul-tuturor.html)
Sindicatul pe intelesul tuturor (2) (http://cultivatoriidirectidinromania.blogspot.com/2012/02/sindicatul-pe-intelesul-tuturor-2_23.html)
Publicat de Silviu Manole