https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/israel/2309-istoria-israelului-pe-scurt

[Adrian Pop]

Istoria Israelului pe scurt - Alfa Omega TV (https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/israel/2309-istoria-israelului-pe-scurt)

[Adrian Pop]

Istoria Israelului pe scurt

Scris în 09.05.2013. Publicat în Israel (https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/israel).
Puțini creștini cunosc istoria Israelului ca și popor și entitate statală. Începând cu anul 1948, când a luat ființă statul modern Israel, au apărut multe controverse legate de Țara Sfântă, statutul Ierusalimului și drepturile palestinienilor. De asemenea, se vorbeste mult despre Orientul Mijlociu, Primăvara Arabă, războaiele din Golf, Iranul nuclear și petrolul atât de important. Dar care este originea acestor lucruri?
https://alfaomega.tv/images/israel/istorie-israel.jpg
Conform Bibliei și altor izvoare, națiunea Israel are la origine pe patriarhul Avraam, undeva în jurul anului 2000 i.Hr. Acestuia, conform Bibliei iudeo-creștine, i-a fost promisă țara numită astăzi Israel-Palestina (Geneza 15). Emigrând din est, din Irakul de azi, Avraam și descendenții săi imediați au locuit în Israel ca străini, primind în proprietate acel pământ din partea lui Dumnezeu, ca promisiune, deși nu l-au guvernat în timpul vieții lor. Nepotul lui Avraam, Iacov, are o întâlnire cu Dumnezeu (Geneza 32), și în urma acestei întâlniri, numele îi este schimbat în Israel. Israel va avea 12 copii, ai căror descendenți vor forma ulterior 12 seminții ale lui Israel.
Foametea din Israel împinge pe Iacov/Israel și familia lui în Egipt, ei locuind în zona deltei Nilului, crescând că număr și diversitate. Vor locui în Egipt 400 ani, fiind subjugați de regimul autocratic al faraonilor egipteni (Ramses al II-lea fiind identificat ca fiind faraonul contemporan cu Moise). Biblia spune apoi că Dumnezeu le trimite un salvator, pe Moise, care îi scoate pe evrei din captivitatea egipteană, îi conduce prin Peninsula Sinai, iar la muntele Sinai primește cele 10 porunci de la Dumnezeu. Tot Moise este creditat pentru scrierea primelor 5 cărți din Biblie, numite Tora, cărți fundamentale pentru religia iudaică.
Generațiile următoare vor cuceri treptat Țara Promisă (a cărei acoperire include întreg Israelul de azi, plus părți din Egipt, Iordania, Liban, Siria), formând un regat puternic în Orientul Mijlociu, în special sub domnia regelui David și a fiului său Solomon. David cucerește actualul oraș Ierusalim și își stabilește capitala acolo. Solomon va construi primul Templu evreu în Ierusalim, socotit ca una din minunile lumii în acea vreme.
După moartea regelui Solomon, statul se divizează în două regate, unul fiind numit în continuare Israel (partea de nord), iar partea din sud se va numi Iuda. După câteva sute de ani, în anul ~740 i.Hr., regatul din nord este cucerit de Imperiul Asirian, populația fiind deportată în mai multe valuri, în Siria-Irak-Iranul de azi. Nu a fost stabilit clar destinul celor 10 seminții care compuneau regatul din nord după deportare, ele fiind pierdute în negura istoriei în Asia, unul din marile mistere istorice. Statul modern Israel este continuarea evreilor rămași în regatul de sud care și-au păstrat relativa identitate ca și popor.
Regatul Iuda va fi și el ocupat de mai multe imperii ale vremii, populația sa fiind deportată în urma invaziei babiloniene provenind din Irakul de azi, iar templul lui Solomon distrus de babilonieni în timpul cuceririi Ierusalimului. După 70 ani, în 539 i.Hr, în contextul căderii Imperiului Babilonian și a ascensiunii celui medo-persan, evreii se întorc și rezidesc Ierusalimul, construind și un al doilea Templu (încă în picioare în vremea lui Isus). Însă pe durata celor ~500 ani ai celui de-al doilea Templu, Chivotul Legământului, menora și alte elemente de cult nu au fost folosite, ele fiind pierdute sau ascunse în contextul invaziei babiloniene și a distrugerii primului Templu.
În secolele următoare, Imperiul Persan cade sub Alexandru Macedon și Țara Sfântă cade sub influența grecească. Însă ascensiunea Romei va duce treptat la înlocuirea influenței grecești cu cea romană în regiune, Țara Sfântă devenind parte din Imperiul Roman în secolul 1 i.Hr.
În acest context, apare Isus pe scena istoriei. Un simplu tâmplar, având doar 3 ani de activitate publică, El are un impact profund asupra lumii de atunci. Mulți evrei sperau că va fi un lider politic care să-i elibereze de dominația romană, principala lor preocupare în acea perioadă, însă Isus vorbea despre o Împărăție a lui Dumnezeu, bazată pe alte legi și dinamici de putere.
Inițial, creștinismul era doar o sectă în interiorul iudaismului, adresându-se în special evreilor din Iudeea și diaspora evreiască. Termenul de creștin a fost folosit inițial că termen peiorativ pentru ucenicii care doreau să semene cu Cristos (christianos). Treptat, în secolul 1, s-a desprins de iudaism și a urmat un drum propriu, prin includerea neamurilor (ne-evreilor) în rândul credincioșilor,
Pe plan politic, lupta de rezistență anti-romană continuă după răstignirea lui Cristos, având loc mai multe răscoale în secolul 1-2 d.Hr. Represaliile romane cresc în duritate, cel de-al doilea Templu este distrus de romani în 70 d.Hr, iar în deceniile următoare, majoritatea populației evreiești e deportată din Țara Sfântă în alte părți ale Imperiului Roman. Romanii renumesc țara ca Palestina (Syria Palaestina), după vechii rivali filisteni ai israeliților (notă: palestinienii sunt arabi, nu sunt urmașii filistenilor), dorind să șteargă numele vechi și conexiunile iudeilor cu Țara Sfântă. Ierusalimul primește noul nume de Aelia Capitolina.
https://alfaomega.tv/images/israel/distrugerea_ierusalimului_70dhr_roberts.jpg
Creștinii vor fi persecutați și ei de romani între 64-313 d.Hr., însă religia creștină va câștiga tot mai mulți adepți în ciuda adversității deosebite. În 313 d.Hr., împăratul Constantin adoptă creștinismul ca religie de stat.
Din cauza dificultății administrării unui imperiu vast, și în fața invaziei popoarelor migratoare, Imperiul Roman este divizat în Imperiul Roman de Apus (guvernat de la Roma) și cel de Răsărit (cu capitala la Constantinopol/Istanbul/Bizanț). Bizantinii vor prelua administrarea Țării Sfinte pentru câteva secole, însă aceasta va fi cucerită de către arabii musulmani angajați în jihad în secolul 7, Ierusalimul capitulând în fața musulmanilor în 637 d.Hr.
Pierderea Ierusalimului a fost greu primită de către lumea creștină, în Evul mediu organizându-se mai multe cruciade pentru recâștigarea orașului sfânt. În 1099, după prima cruciadă, se formează Regatul Ierusalimului și alte câteva state cruciate, însă existența lor a fost efemeră, iar Ierusalimul a fost recapturat de musulmani în 1187.
După terminarea erei cruciadelor, au urmat sute de ani de dominație musulmană a Țării Sfinte, fie sub arabi, fie sub mameluci, fie sub turcii otomani, ea fiind o provincie relativ înapoiată și liniștită. Dar primul război mondial pune în opoziție Marea Britanie (ce încadrase Egiptul în imperiul său) și Imperiul Otoman care stăpânea Țara Sfântă. În anul 1917, Țara Sfântă și Ierusalimul trec de sub stăpânirea otomană sub cea engleză. Provincia Palestinei (cuprinzând actuala Iordanie, Israelul, Gaza, Cisiordania și Înălțimile Golan) va fi administrată de britanici timp de 30 ani sub mandat internațional, până în 1947-1948. Însă o serie de factori - reverberațiile Holocaustului, ridicarea mișcărilor naționaliste arabe și evreiești (sionismul), atentate teroriste - fac ca Marea Britanie să renunțe la acest mandat al Palestinei. În urma unei rezoluții ONU de partajare a Țării Sfinte și a unui sângeros război israeliano-arab, ia ființă statul modern Israel, după o absență de 1900 de ani din istorie. Simultan, are loc Nakba - dislocarea a sute de mii de refugiați palestinieni în urma războiului, adăpostiți în țările vecine, o sursă de tensiuni și astăzi.
Iar în 1967, în urma războiului de 6 zile, Israelul recucerește Ierusalimul în totalitate de la iordanieni (partea vestică a orașului fiind parte din statul evreu din 1949), orașul reîntorcându-se în posesia evreilor după 1900 de ani în care a fost “călcat de neamuri” (vezi profeția din Luca 21:24). Însă Ierusalimul rămâne extrem de disputat între evrei și arabi, fiind mărul discordiei și principalul obstacol al procesului de pace israeliano-palestiniano-arab.
De la dispersia evreilor în toată lumea în anul 70 d.Hr. până la formarea statului modern Israel în 1948, o rămășiță de evrei a rămas în permanență pe teritoriul Israelului de azi. Însă la sfârșitul secolului 19, în diaspora evreiască apare sionismul, ce susținea crearea unui “cămin național evreiesc” pe teritoriul vechiului Israel, ca răspuns la creșterea accelerată a antisemitismului. Prin lobby și activism politic, mișcarea sionistă a organizat imigrația, legală și ilegală, a evreilor înapoi în țara lor (aliyah), facilitând un fenomen absolut unic în lume - întoarcerea unui popor în țara lui de origine, după 2 milenii de absență. Deși departe de a fi perfect în acțiunile sale de azi, prin simpla lui existență, Israelul este o minune și un semn profetic al lui Dumnezeu pentru generația noastră.
Articol de Sorin Pețan, redactor, Alfa Omega TV

[Adrian Pop]

https://cdn.historia.ro/img/articles/covers/36048-xl.jpg?1644257165BETLEEM, locul naşterii lui Iisus Hristos, ar putea fi inclus în patrimoniul UNESCO









Autor Redacția (https://www.historia.ro/autor/redactia) 2225 vizualizări







Oraşul Betleem, unde s-a născut Mântuitorul Iisus Hristos, ar putea deveni primul loc din Palestina care să fie inclus în patrimoniul UNESCO, scrie Live Science. (http://www.livescience.com/20989-jesus-birthplace-world-heritage.html)
Reprezentanţii UNESCO vor dezbate această posibilitate, în cadrul celei de-a 36-a sesiuni anuale a organizaţiei, care se va desfăşura în iunie-iulie, la St. Petersburg (Rusia).









În prezent, patrimoniul UNESCO include peste 900 de proprietăţi cu „valoare universală”, din întreaga lume, notează sursa.Palestina, membră UNESCO din octombrie 2011, va promova, în cadrul sesiunii anuale, biserica din Betleem şi drumul folosit de pelerini, în încercarea de a-i convinge pe cei prezenţi să lărgească patrimoniul.





Live Science scrie că votul va fi unul destul de controversat, întrucât SUA consideră că Palestina ar trebui să ajungă la un acord de pace cu Israelul, înainte ca un obiectiv de pe teritoriul său să intre în patrimoniul UNESCO.
Biserica din Betleem a fost construită la îndemnul Elenei, mama împăratului roman Constantin cel Mare, deasupra peşterii în care s-ar fi născut Iisus Hristos. De altfel, Grota Naşterii Domnului este cea mai vizitată încăpere din apropierea bisericii din Betleem. Înăuntru, există o stea cu 14 colţuri, încastrată în marmură, alături de inscripţia „Aici, Fecioara Maria l-a născut pe Iisus Hristos”.
Site-ul UNESCO scrie că valoarea bisericii din Betleem este „indiscutabilă”, iar naşterea lui Hristos reprezintă cea mai mare sărbătoare din lume. „Nu există niciun alt loc în lume care să aibă o valoare religioasă mai mare decât Betleemul”, mai arată site-ul UNESCO.
Live Science scrie că, pe lângă conflictele politice care pun în pericol biserica din Betleem, aceasta a fost parţial distrusă şi de mai multe cutremure, de-a lungul timpului.

[Adrian Pop]

https://cdn.historia.ro/img/articles/covers/42048-xl.jpg?1644257613


Biblia este de departe cea mai cunoscută și mai publicată carte de pe pământ. Biblia sau mai corect Sfânta Scriptură este un izvor de cunoaștere, este piatra de temelie a creștinătății și cartea de căpătâi a peste un miliard de credincioși din toată lumea.Mai mult chiar, în lumea creștină se consideră că în momentul în care Biblia este tradusă în limba respectivă, acea limba este pe deplin formată. Și totuși referirile care se fac la ea nu de puține ori au contrariat. Au fost războaie născute din cauze religioase. Cu siguranta puține lucruri din cultura omenească pot egala Scripturile când vine vorba despre istorie, legende și controverse. O parte dintre acestea sunt datorate traducerii sale din ebraică, aramaică sau greacă veche. O altă parte a acestor controverse provin din limbajul incifrat și modul tainic în care este scrisă Biblia. Unii exegeți vorbesc de iluminarea divină a autorilor, alții de ștergerile deliberate a unor pasaje. Am încercat să adunam câteva dintre cele mai populare mistere cuprinse în Biblie.









Care este Numele lui Dumnezeu-YHVH

[Adrian Pop]

Numele lui Dumnezeu este o necunoscută, cel puțin din punct de vedere al pronunțării. Conform tradiției evreiești, există mai multe moduri în care se face referire la Dumnezeu, dar cel corect este Tetragrammaton, un cuvânt cu patru litere scris "YHVH". Pronunția corectă a dispărut în istorie și ceea ce avem azi sunt doar presupuneri:Iahwe, Iahve sau Iehova. Totuși acest nume apare doar de vreo câteva ori în Vechiul Testament. Misterul este și mai mare pentru că pe cruce Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, se referă la Dumnezeu Tatăl astfel:Eli, Eli, lama sabahtani? adica:Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit? (Matei 27, 46).Unde este Sfântul Graal?

[Adrian Pop]

Potrivit mitologiei creștine, Sfântul Graal a fost pocalul sau cupa folosită de către Iisus la Cina cea de Taină. Despre acest recipient se spune că ar poseda puteri miraculoase. S-au constuit multe legende, povești și filme, ba chiar au avut loc căutări amănunțite încă din Antichitate pentru găsirea acestui obiect.Există o legendă care vorbește despre cărturarul Iosif din Arimateea, un apropiat al lui Iisus și cel care i-a îngropat trupul în mormântul pregătit pentru sine, cum că el a intrat în posesia Graalului în urma unei apariții a Mântuitorului, care i l-ar fi înmânat. De aici lucruile o iau pe o turnură greu de urmărit. Cică Iosif ar fi luat vasul și le-ar fi cerut apostolilor să îl transporte pe teritoriul Britaniei. Alte legende vorbesc de faptul că în timpul cruciadelor, mai exact în timpul celei dintâi, ar fi fost găsit acest potir de către Cavalerii Templieri.




Astăzi în lumea catolică-acolo unde misterul Graalului este cu mult mai puternic decât oriunde altundeva, s-a formulat ipoteza potrivit căreia acest vas miraculos ar fi în unele biserici precum:Catedrala Sf. Maria din Valencia (al cărei Sfânt Potir se crede că ar fi fost transportat de Sfântul Petru la Roma în secolul I, si apoi in Huesca, Spania, de către Sf. Laurențiu, sec. III);în Capela Roslin (că ar fi îngropat aici) sau că zace adânc în pivnitele Turnului Sf. Mihail, de pe dealul Glastonbury, Marea Britanie. Ultima născocire apărută nu demult într-o carte de succes și într-un blockbuster lansează ideea că membrii secreți ai unei linii de sânge oculte protejează Graalul sau chiar că de fapt "San Graal"-"Sang real", adică "sange regal"-vizează existența unor posibili urmași ai lui Iisus Hristos. Acești urmași ar fi menționați în unele din Scripturi apocrife (lucrări scrise în același timp cu cele biblice, dar care nu au intrat in alcătuirea ei).


Unde este Chivotul Legământului?

https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/news_img_138064_106711.jpg

Chivotul Legii, cum se mai numește artefactul menționat în capitolul Exodului din Biblie, reprezintă cea mai importantă comoară a "Poporului Ales".Pentru evrei, el constituia cel mai sacru obiect de pe Pământ, creat de Dumnezeu, prin intermediul lui Moise, pe Muntele Sinai. Descrirea sa îl arată ca fiind un cufăr masiv, poleit cu aur, cu doi heruvimi din aur dispuși față în față.Cufărul adăpostea câteva relicvele sacre:cele doua table de piatra pe care erau scrise Cele Zece Porunci, un vas cu mana din cer, primită drept hrană în pustie și toiagul lui Moise cu care despărțise apele Mării Roșii. Chivolul era așezat în Sfânta Sfintelor din Templului lui Solomon, acolo unde accesul era interzis credinciosilor de rând. Chivotul a dispărut când au fost luați în robia babiloniană, 607 î.Hr. Din acest moment avem de-a face doar cu legende:că ar fi fost ascuns de către israeliți înainte de a fugi din oraș sau că însuși Dumnezeu a ascuns chivotul și că acesta va fi găsit doar de către cei drepți. Totuși există câteva menționări în Biblie potrivit cărora israleiții ar fi folosit acest Chivot al Legii la vreme de război. S-a formulat legenda că de fapt acest artefact ar fi fost un fel de armă sau baterie gigantică. Totuși una dintre cele mai frecvente referiri la Chivot, fără vreo dovadă istorică clară, se face de cătreortodocșii etiopieni ce susțin că în situl funerar al regilor de la Aksum a fost ascuns Chivotul Legii. Vechi de peste 1.700 de ani și înalt de 24 de metri, Obeliscul din Aksum, în care se presupune că se afla Chivotul, cântărește aproximativ 100 de tone.
Care este anul de naștere al lui Iisus

https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/jesus-christ-was-born-fb-cover.png

Cele mai multe evenimente care sunt descrise în Evanghelii nu sunt legate de o dată exactă, iar nașterea lui Iisus nu face excepție. În Evanghelia după Luca se spune că Iisus s-a născut în timpul domniei lui Irod, când a avut loc un recensământ. Fapt ce este un pic complicat pentru că informațiile istorice plasează recensământul lui Quirinius în jurul anilor 6-7 d.Hr., dar acesta nu se suprapune cu domnia lui Irod. La momentul recensământului, Irod murise de aproape un deceniu. Ceea ce înseamnă că cele două indicii despre nașterea lui Iisus se contrazic reciproc. Încă un lucru care a atras atenția cercetătorilor este faptul că evenimentul astronomic deosebit-steaua de la Răsărit, cea care a vestit nașterea lui Iisus-ar fi avut loc ceva mai devreme de momentul amintit în Biblie și considerat anul 0 al epocii creștine. Chiar și azi se recunoaște faptul că atunci când s-a fixat această dată ca moment de pornire al noii ere s-au făcut niște erori.

Au existat Sodoma și Gomora?https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/sodom_gomorrah_2.jpg

Biblia spune că pentru păcatele și murdaria morală a locuitorilor lor, orașele antice Sodoma și Gomora au fost distruse prin "foc și pucioasă venită de la Dumnezeu din ceruri" (Geneza 19:24-25). Interesant este că cele două orașe și soarta lor e relatată atât în creștinism cât și în islam.Totuși, existența istorică a Sodomei și a Gomorei este un subiect de dezbatere în rândul arheologilor. Biblia le așează în apropierea Mării Moarte. Dar orașele candidate sunt mult mai numeroase:Bab edh-Dhra, Numeira, es-Safi, Feifeh si Khanazir. Toate prezintăurme de arsuri și de sulf pe multe din pietre și sunt caracterizate de o încetare subită și imediată a populării către finalul Epocii timpurii a Bronzului. Deși nu putem ști dacă acestea sunt celebrele orașe biblice sau care dintre ele, cert este căele erau niște orașe înfloritoare; au fost găsite aicichiar și urmele unui ziggurat (piramida in scari), alaturi de forme similare ca forma Sfinxului din Egipt.Unde se afla Grădina Edenului?

[Adrian Pop]

https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/imgfullsize.jpg

Acest loc idilic, care chiar a dat naștere unui fenomen complex numit de specialiști simptomul paradisului pierdut, este nu de puține timp în atenția oamenilor. Unii teologi și specialiști considera că pasajul care vorbește despre Grădina Edenului este simbolic, alții sunt de părere că locul chiar a existat.Biblia oferă unele indicii cu referire la locația sa. Versetele din cartea Facerii menționează amplasarea geografică atât a Edenului, grădina celor patru râuri biblice (Pison, Gihon, Tigru și Eufrat), cât și a celor trei regiuni biblice (Havila, Asiria si Kush). Așadarexistă ipoteze ce indică poziția Edenului în zona izvoarelor râurilor Tigru și Eufrat sau în Golful Persic. Alții au amplasat această grădină în Africa, ca să fie mai apropiată de noile teorii ale evoluției umane. În timp ce adevarăta locație rămâne un mister, exista un amănunt ce merită menționat:Etiopia apare ca fiind în apropierea sau împrejmuind Grădina Edenului în Geneza 2:13 ("Și numele celui de-al doilea râu este Gehon, același care a urzit tărâmul Etiopiei").

Există și cărți lipsă din Biblie?
https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/biblical-hebrew-scroll.jpg

Biblia este una dintre cărtile care conțin cele mai multe cuvinte scrise vreodată. A fost scrisă în mai multe timpuri și de mai mulți autori. Totuși canonul cunoscut azi e mai sărac cu cel puțin 17 cărți, susțin specialiștii. Aceștia spun că unele capitole din Biblie fac referiri la scrierile care lipsesc. Spre exemplu, în Cronici 29, se vorbește de "scrierile despre profetul Nathan și Gad" și detalii despre domnia regelui David. Dar încercând să căutam aceste scrieri în Biblie nu vom găsi nimic. La fel și cu Cartea Războaielor Domnului, care ar contine un ciclu epic de poeme. Nimeni nu știe ce s-a întamplat cu aceste scrieri. La un moment dat in istorie, ele au fost pierdute sau cineva a decis să le scoată din Biblie. În tradiția creștină știm că numărul cărților canonice a fost stabilit la primele sinoade ecumenice (sec.IV-V)

Ce s-a întâmplat cu 10 din cele 12 triburi ale Lui Israel?
https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/jeroboam.jpg
Biblia ne spune așa:Patriarhul Avraam e părintele a două popoare:ismaeliți și evrei. El a avut un fiu neofical cu o slujnică pe Ismael și un fiu oficial Isaac. Acesta a avut alți doi băieți. Pentru istoria poporului evreu contează doarIacob, care a fost redenumit Israel atunci cand Dumnezeu i s-a revelat în timp ce acesta părăsea Padn-Aram. Iacob a avut 12 fii, dintre care fiecare a devenit tatăl unuia dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel:Reuven, Shimon, Levi, Yehuda, Issachar, Zevulun, Dan, Naphtali, Gad, Asher, Joseph, Benjamin (în alte traduceri aparRuben, Simeon, Levi, Iuda, Dan, Neftali, Gad, Aşer, Isahar, Zabulon, Iosif și Benianim). După ce s-au întors din robia egipteană fiecare trib a primit pământurile sale, dar după moartea regelui Solomon, regatul s-a divizat în două. Regatul de nord care cuprindea 10 triburi și Regatul de sudcu triburileYehuda (Iuda) și Benjamin în sud, loiali casei Davidiene.În anii 722-721 î.Hr., cele 10 triburi care compuneau Regatul nordic al Israelului au disparut, fiind cucerite de regele asirian Shalmaneser V. Acesta i-a deportat pe israeliți și Biblia nu mai relatează ce s-a întâmplat cu ei. Azi sunt tot felul de cereri și declarații că unii au aparținut acestor triburi pierdute. Cele 2 triburi sudice constituie rădăcinile istorice ale celor mai mulți evrei așa cum sunt ei cunoscuți azi. Există o profeție a profetul Ezekiel care zice că aceste triburi și urmașii lor vor fi găsiți. Deocamdată aceste triburi sunt de negăsit.

[Adrian Pop]

Cine a fost faraonul Exodului?

https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/moses_pharoah_rod_serpent.jpg
Multe filme și cărți de azi presupun că marele Ramses al II-lea i-ar fi pierdut pe evrei din robie. Nu se știe dacă e adevărat. Povestea biblică îl indică pe Moise ca lider al evreilor, cel care a despărțit apele Mării Roșii și și-a condus poporul către libertate, dar nu il menționează pe faraon. Chiar dacă unii consideră că această informație este ușor de aflatfăcând o paralela între momentul Exodului și faraonul Egiptului de la acea vreme. Totuși nu se știe când a fost exodul ... Unii cercetatori au avansat anul1445 i.Hr.corelând informațiile din teren cu cele din carteaRegi 6:1, așadar exodul ar fi avut loc în cel de-al treilea an de domnie al faraonului Amenhotep al II-lea. Conform informațiilor din Biblie reiese ca predecesorul lui Amenhotep, Thutmose al III-lea, ar fi singurul faraon din intervalul cronologic specificat în Regi 6:1 care ar fi stapanit suficient de mult (54 de ani) încât să fie pe tron în momentul plecării lui Moise și să moară la scurt timp după întoarcerea acestuia în Egipt. Astfel însemnă ca Thutmose III ar fie faraonul care i-a oprimat pe evrei, iar Amenhotep II faraonul Exodului.
În ciuda acestor calcule, cea mai comună imagine închipuită în cultura populară este cea a lui Ramses cel Mare, ca fiind faraonul menționat în Vechiul Testament, deși nu exista dovezi de niciun fel. Alți cercetători consideră că ar putea fi faraonul Merneptah, dar dovezile sunt tangențiale.

Unde este Arca lui Noe?
https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/bfc.jpg
Rămășițele acestui artefact au fost căutate de toate civilizațiile. Mulți consideră că locul în care s-ar afla Arca lui Noe ar fi muntele Ararat din Turcia. Dar nu există niciun motiv pentru care ar trebui sa credem acest lucru. Deși Biblia menționează ca Arca ar fi ajuns la Urartu, un vechi imperiu din estul Turciei, nu există nicio dovada care să indice existența unui potop uriaș care să fi afectat vreodată aceasta zonă. Totuși, de curând, un grup de exploratori chinezi și turci aflați în căutarea relicvelor biblice a anunțat că este posibil să fi descoperit Arca lui Noe, la altitudinea de 4.000 de metri, pe Muntele Ararat din Turcia. Echipa susține că a colectat specimene din lemn dintr-o structura de pe Muntele Ararat cărora datarea cu radiocarbon le-a stabilit originile în urmă cu 4.800 de ani, o perioada ce coincide cu cea în care se crede că a avut loc Potopul lui Noe. Structura descoperită avea câteva compartimente, dintre care unele conțineau cuști din lemn, în care se crede că erau ținute animalele. Conform poveștii biblice cuprinse în Vechiul Testament, Dumnezeu a decis sa reverse un potop asupra Pământului după ce a văzut cât era de decăzut și i-a spus lui Noe să construiască o arcă, unde să ofere adăpost câte unei perechi din fiecare specie de animal. După ce apele potopului s-au retras, spune Biblia, arca a rămas încremenită pe un munte.
Un animal misterios-Behemoth

https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/behemoth3.jpg

In Biblie, în cartea lui Iov (40, 15-24), se vorbeste despre o creatura numită în unele traduceri Behemoth, una gigantica și foarte puternică. În biblia ortodoxă traducerea se face cu hipopotam, dar se pare că nu e chiar așa. Din descriere, știm că Behemoth este un animal terestru foarte mare. Azi nimeni nu are idee despre ce poate fi vorba. Cei mai mulți au sugerat că acest animal ar putea fi un hipopotam, alții au spus că este un elefant sau chiar un dinozaur, care a supravietuit în timpurile biblice. Totul este un mister total.Cum arăta șarpele înaintea Păcatului Originar?

https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/etn_7300350_321-5.jpg

Căderea în păcat reprezintă un moment crucial în Biblie si este un lait motiv întâlnit în toată Sf. Scriptură. Despre sarpele care întruchipa diavolul se face următoarea referire:"Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului;pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale!" (Geneza, 3:14). Fragmentul "pe pântecele tău să te târăşti", rostit ca o pedeapsa din partea lui Dumnezeu, face destul de evident faptul că înainte de acest moment șarpele folosea alt mijloc de locomoție.

Mai existau și alți oameni pe Pământ în afara de Adam, Eva și copii lor?https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/kain_abel_grt.jpg

Cu toții știm că prima crimă apare încă de la începutul Bibliei. În capitolul 4 al Facerii este relatată crima lui Cain, care își omoară fratele, pe Abel. Dumnezeul îl izgonește și el zice: "Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta. De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni, mă va ucide" Continuarea indică un fapt ciudat, că ar mai fi fost oameni pe pământ... „Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înşeptit se va pedepsi". Şi a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare. Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden. După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh.” Aceste informații ridică multe semne de întrebare: de unde era soția lui Cain, cine ar fi putut să-l ucidă, dacă mai existau oameni creați de ce nu sunt menționați... Foarte mulți își pun întrebări cu privire la relațiile incestuoase din aceasta parte a cărții, mai cu seamă că dacă Adam și Eva sunt părinții tuturor însemnă că la început nu s-a ținut cont de nicio legătură consagvinică. O parte din lucrurile acestea mai sunt explicate ulterior în Biblie, dar o curiozitate fără răspuns este vârsta la care au murit acești oameni primordiali. În capitolul 5 al cărții Facerii ei ajung lesne să aibă sute de ani...„toate, zilele vieţii lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani şi apoi a murit”.Care este locul crucificării lui Iisus
https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/646x404_363.jpg

Noul Testament marchează Crucificarea lui Iisus Hristos drept evenimentul cel mai important din istoria omenirii sau cel puțin a creștinătății. Dar unde a avut loc acest eveniment de așa o importanță? Nu se cunoaște exact acest lucru. Biblia spune ca Răstignirea a avut loc pe Golgota, unul dintre dealurile din afara Ierusalimului. Este unul dintre foarte puținele detalii din cele patru Evanghelii care coincid. Învățații contemporani consideră că Golgota ar putea fi zona denumită azi "Gordon's Calvary", în apropiere de Ierusalim, descoperită de britanicul Charles Gordon la sfârșitul secolului al XIX-lea.

[Adrian Pop]

Şi a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare. Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden. După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh.”