Arată versiune întreagă : Raport german din 4 noiembrie 1940
Adrian Pop
07.03.2012, 15:51
Subject: Raport german din 4 noiembrie 1940
Aceasta este traducerea unui raport german, care poartă data de 4
noiembrie 1940. Autorul acestui text stabileşte strategia de acţiune a
Germaniei naziste în România, la două luni de la alungarea regelui
Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare
germane. Documentul se găseşte la Arhivele Naţionale ale României,
Fondul Microfilme SUA, rola 258 cadrul 1405523. Raportul a fost
recuperat din arhivele naziste de armata americană, însă din păcate nu
a fost înregistrată provenienţa lui. După ton, vocabular şi atitudine
pare să fie elaborat de un membru al NSDAP. Diplomaţii şi economiştii
celui de-al treilea Reich rareori se exprimau atât de direct în
rapoartele scrise.
Dincolo de originile acestui raport şi identitatea autorului său este
şocantă viziunea asupra trecutului şi viitorului României. În ziua de
azi găsim destui români care susţin idei asemănătoare cu cele din
acest raport. Pe de altă parte acest document scoate la lumină
adevărata părere a naziştilor faţă de legionari.
Cât despre viitorul rezervat României lucrurile sunt spuse limpede: o
colonie furnizoare de materii prime şi forţă de muncă.
Raport german din 4 noiembrie 1940
România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi
deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa
Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai
degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea cultura
ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic.
De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de
aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască
într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare. Valahia
şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din
păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state "independente".
"Naţiunea română" nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o
legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de
fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori
valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată
nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali
care se schimbau adesea. Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în
secolele XIX şi XX s-a reuţit prin apariţia sistemului industrial
european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare
şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o
creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă
de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul
şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin
o naţiune. Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din
Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă,
în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale
Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu.
Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă.
Aceasta nu putea să fie altfel, spune Garda de Fier deoarece clasa
conducătoare străină orientată doar spre câştig a nimicit toate
încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi
străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi
acceptarea corupţiei ca sistem au făcut ca aceste dorinţe idealistice
să nu aibă nici o şansă. Abia revoluţia din 1940 a dat ocazia unei
renaşteri a poporului român pentru o viaţă de naţiune independentă.
Ar fi o greşeală acceptarea necritică a acestei teze a Gărzii de Fier.
Este adevărat că mişcarea lui Codreanu este cea mai puternică expresie
de sănătate şi voinţă proprie care a apărut în rândurile populaţiei
României. Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase
vrednice. Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice
pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor. În
primul rând nu există un conducător şi nici o clasă conducătoare.
Codreanu şi 17.000 de comandanţi subordonaţi au fost înlăturaţi şi
"poporul" nu s-a mişcat. Revoluţia nu a fost făcută de Garda de Fier,
ci de Antonescu, un general despre care se poate spune că este un
bărbat curajos. Lovitura de stat i-a reuşit deoarece inamicii săi au
fost nişte nemernici laşi. Şi chiar şi aşa Antonescu nu ar fi reuşit
nimic dacă prăbuşirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi
pus în mână toate atuurile. Revoluţiile adevărate au drept urmare
modificarea politicii externe. Noua Românie însă trăieşte de la
început pe baza atotputernicei bunăvoinţe a Axei, chiar şi din punctul
de vedere al politicii interne. Anume nu împotriva unor puteri străine
a trebuit Antonescu să cheme trupele germane, ci împotriva propriei
sale armate şi împotriva rezistenţei din cadrul aparatului de stat
pentru că într-adevăr nu avea la îndemână forţe proprii care să îi fie
alături. Într-o ţară ai cărei ofiţeri, funcţionari şi intelectuali
aproape fără excepţie sunt obişnuiţi să trăiască din trădare, acest
bărbat care înainte de toate pretinde cinste s-a confruntat imediat cu
o duşmănie crescândă. De asemenea trebuie evitată luarea drept
realitate a viselor gardiştilor. Noua Românie va avea nevoie pentru
totdeauna din punct de vedere al politicii externe de sprijinul
trupelor germane, iar din punctul de vedere al politicii interne
pentru cel puţin câteva decenii.
Garnizoanele germane din România îi dau Reichului garanţia că nu vor
apărea dezordini în sud-estul spaţiului său vital care ar fi păguboase
din punct de vedere politic şi pentru situaţia aprovizionării sale.
Mulţumită capacităţii populaţiei româneşti de a răbda de foame, mica
supraproducţie agrară a României va fi la dispoziţia Reichului şi
petrolul îşi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge.
Astfel prin aceste exporturi româneşti se pare că vor asigurate
lipsurile industriei germane. Apare acum întrebarea dacă Reichul
trebuie să se mulţumească cu atât. Nu ar fi mai degrabă în interesul
său să folosească pe deplin bogăţiile naturale şi forţa de muncă din
această ţară apropiată? Recolta medie la hectar în România este doar
puţin mai mare decât jumătate din media Reichului, în ciuda faptului
că terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania. De
asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile
agricole ale României. Tratatul Wohlthat a indicat numeroase căi rin
care să fie folosite puterile economice ale României şi să fie
însufleţite schimburile comerciale. Tratatul este în continuare în
vigoare şi piedicile politice care se opuneau punerii lui în aplicare
au dispărut. Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi
folosite acum mai bine, însă este nevoie de un discipol dornic de
învăţătură şi care să fie capabil de dezvoltare asupra căruia să se
facă simţite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai
întâi analizată în mod corect. Întreaga dezvoltare istorică pasivă de
până acum a României vorbeşte împotriva unei posibilităţi de acest
fel. Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este una
ambiţioasă şi că în mod oriental-slav se mulţumeşte cu astâmpărarea
foamei în loc să se străduiască să îşi asigure toate cele necesare.
Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreşte în această
atitudine. Faptul că credinţa ortodoxă se găseşte alături de ideea
naţională şi de cea de ordine în ideologia Mişcării Legionare ne face
să nu ne aşteptăm la nici un fel de schimbare. Dacă se doreşte ca
România să nu fie doar păstrată ci să fie folosită pe deplin acest
lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode
coloniale. Pentru aceasta este nevoie ca în locul proprietăţilor
ţărăneşti minuscule prost exploatate să apară mari moşii care să fie
administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi trebuie
ca forţa de lucru care acum leneveşte să fie ocupată intensiv pe model
colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mair armate de muncitori
care să refacă sistemul de drumuri extrem de înapoiat. Industriile
care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din
Reich în România.
În acest fel i se va da poporului german din România o şansă de
implicare care să îi dea şi conştiinţa că joacă un rol important în
cadrul Reichului. Poporul german din România a devenit de puţină vreme
o corporaţie de drept public. Ei se poat alătura drapelului Reichului
şi pot să îşi satisfacă serviciul militar în regimente proprii. Prin
aceasta se reuşeşte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de
graniţă, ci să îl păstreze şi cum este de dorit, să îl dezvolte. Ţara
de dincoace de Carpaţi poate prin munca saşilor transilvăneni să
primească din nou caracterul unui district german. De asemenea grupul
etnic german oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării
care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a
Carpaţilor.
Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea
formală a României (caracteristicile cele mai importante ale
suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără ca să fie
blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul
populaţiei româneşti. Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere
pe cale paşnică. Nu ar trebui să fie dificil de obţinut sprijinul
guvernului român pentru înfiinţarea unor moşii model şi treptat
numărul acestor mari moşii să fie crescut. De asemenea nu ar trebui să
fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană
a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu este nevoie de mijloace
violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich
care caută oportunităţi şi care printr-o organizaţie centrală de
intermediere în mod planificat să fie orientat către România.
Printr-o politică românească bazată pe realităţi şi nu pe programul
imposibil de realizat al unei minorităţi de gardişti fiecare va primi
ceea ce i se cuvine: masele capabil de dezvoltare o mai bună
supraveghere şi alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea
în ceea ce priveşte interesele Reichului şi foloasele cuvenite pentru
contribuţia şi responsabilitatea lor politico-militară, forţele
vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare şi
administrare, conducerea producţiei şi a comerţului.
Misiunea militară germană din România trebuie să apere ordinea astfel
încât să nu mai fie posibile dezordinile. Reichul german nu trebuie să
lase să îi scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.
Adrian Pop
07.03.2012, 19:46
DINU C. GIURESCU: "Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre"
Iniţiativa de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională. Se anulează, cu o trăsătură de pix, toată această întocmire care are o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa noastră, a mea.
Eu sunt din Vlaşca mai întâi, apoi din Argeş, şi pe urmă, evident, sunt din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem? Ştergem cu buretele, ştergem cu pixul - tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu două-trei semne acolo, într-o listă şi, în felul acesta, am robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României. Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist!
Aşadar, ce se întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor se înscrie în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de o parte destrămarea teritorială a României şi, pe de altă parte, ştergerea identităţii noastre ca români. Am să enumăr câteva argumente:
Primul: regiunile de dezvoltare, acel faimos proiect, din păcate al UDMR-ului: 50.000 Km˛ , taie Transilvania în două, pe linia trasată de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.
Al doilea: statutul minorităţilor care se pregăteşte. Dacă se adoptă, prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii teritoriale, sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de judeţele secuieşti, şi până la graniţa cu Ungaria.
Al treilea argument: legea arhivelor, în speţă întoarcerea arhivelor la emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau Austria. Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României. Dacă le-aş propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale din Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite.
Al patrulea argument: legea educaţiei. Suntem educaţi după moda nouă europeană, în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. E bine că au minoritarii drepturi, dar vreau ca şi majoritarii să aibă aceleaşi drepturi! Aceeaşi lege enumeră 22 de principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru minoritari: dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm şcoala respectivă, iar dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o şcoală specială. Iată, deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… Nu mai vorbesc de autonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase dar, în realitate, universităţile sunt supravegheate, acuma, cum nu au fost niciodată înainte, după bunul plac al rectorului şi al altora.
Al cincilea argument: nu mai avem manual de istoria românilor. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.
Al şaselea argument: eu pot să insult acuma drapelul ţării, personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor naţionale. Fac ce vreau şi ce păţesc? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau autoritatea, primesc o amendă.
Al şaptelea argument: am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.
Al optulea argument: ora de istorie la televiziunea romană nu mai este. Nu mai există, pur şi simplu.
În al nouălea rând: desprinderea propagandistică, şi chiar mediatică, a celor două judeţe şi jumătate secuieşti.
În al zecelea rând: reforma sistemului sanitar, care poate să ducă foarte departe, spre dezastru.
Peste toate – şi cu asta am terminat – vine anularea Parlamentului. Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze Parlamentul. Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în niciun fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.
Revin la judeţe. Acestea nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân. Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo. Domnitorul unirii şi fondatorul monarhiei le-au întărit doar. Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere această desfiinţare a judeţelor. Este o mistificare grosolană, urâtă de tot, să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat! Franţa şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, numai noi le desfiinţăm.
Partea cea mai gravă e că vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă identitatea. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de buldozer, pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă - căci frunza este acum un simbol - să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean, aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră romană, şi care voi fi, încă o dată, înscris, printr-un indicativ numeric, într-o listă. Acest tip de om nu are decât nevoi imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească, poate, în străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul ăsta România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo. Bunicul meu s-a născut în Buzău, şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii suntem buzoieni prin naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?
Se vehiculează teoria că noi am ajuns în Transilvania prin secolul XII-XIII... Asta este o veche temă de propagandă: neputând să conteste majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea. În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (aşa cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti).
Cât priveşte judeţele, să luăm două exemple: Maramureşul şi Bihorul. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a făcut dualismul cu Austria, a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Atât de puternică era instituţia, încât Austro-Ungaria a extins această instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.
Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca un şuvoi către o singură ţintă, suprimarea articolului 1 din Constituţie: România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil. Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi o suprimă în momentul în care, în conştiinţa elevilor din liceu, dispare Istoria românilor ca materie de învăţământ, sau când cetăţenii dintr-o urbe nu mai au conştiinţa că sunt români. Poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, nişte cetăţeni în derivă printr-o regiune de dezvoltare, numerotată cu 1,2,3, 4 sau 5.
Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus judeţele României, să ne întoarcem în 1950, ca să vă arăt o lege adoptată de Marea Adunare Naţională, chiar în anul care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, cel mai trist şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. E vorba de Legea nr. 5 din 1950, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un extras:
„Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române. În temeiul art. 38 din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române. Articolul 1”... Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50 seamănă foarte mult cu ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Băsescu-Boc. Tot sub masca bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot felul de persoane fizice şi juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor.
Iată aşadar ce spune acest articol 1:„Pentru asigurarea dezvoltării industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE.
Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:...”
Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva, dar nu obştea românească.De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna.
Autor: Prof. Acad. DINU C. GIURESCU
Adrian Pop
20.03.2012, 09:49
-------- Original Message --------
Subject:
Radiografie corecta !!! (Raport german din 4 noiembrie 1940...)
Date:
Mon, 19 Mar 2012 19:45:22 -0700 (PDT)
From:
Andrei P <andrei.patrut@yahoo.com>
Reply-To:
Andrei P <andrei.patrut@yahoo.com>
To:
undisclosed recipients: ;
Forwarded message ----------
Asa ne vedeau altii acum 70 de ani. Mare lucru nu s-a schimbat.
Altii sunt observatorii, adica "big brothers" din ziua de astazi.
Monitorizarea a fost continua tot timpul.
Cu prietenie,
C. L.
Adrian Pop
20.03.2012, 12:03
Subject: Raport german din 4 noiembrie 1940
Aceasta este traducerea unui raport german, care poartă data de 4
noiembrie 1940. Autorul acestui text stabileşte strategia de acţiune a
Germaniei naziste în România, la două luni de la alungarea regelui
Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare
germane. Documentul se găseşte la Arhivele Naţionale ale României,
Fondul Microfilme SUA, rola 258 cadrul 1405523. Raportul a fost
recuperat din arhivele naziste de armata americană, însă din păcate nu
a fost înregistrată provenienţa lui. După ton, vocabular şi atitudine
pare să fie elaborat de un membru al NSDAP. Diplomaţii şi economiştii
celui de-al treilea Reich rareori se exprimau atât de direct în
rapoartele scrise.
Dincolo de originile acestui raport şi identitatea autorului său este
şocantă viziunea asupra trecutului şi viitorului României. În ziua de
azi găsim destui români care susţin idei asemănătoare cu cele din
acest raport. Pe de altă parte acest document scoate la lumină
adevărata părere a naziştilor faţă de legionari.
Cât despre viitorul rezervat României lucrurile sunt spuse limpede: o colonie furnizoare de materii prime şi forţă de muncă.
Radi : Ca ni se fura materiile prime - este adevarat.
Ca sunt milioane de romani plecati sa lucreze prin toata lumea - este adevarat.
Ca toti ceilalti nu inteleg ca din Romania a plecat cultura ( CULTUL lui RA ) in lume, ca avem grupe sanguine unice ( A2 si O1 - 96,7 % ), limba fonetica unica ( 98,3 % ) - fiind armonizati cu Natura, alfabet geometric unic - IO, profunzime in gandire unica, ca suntem buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima...dar nu si tâmpiţi, ca majoritatea Sfintilor au cerut sa fie ingropati in Pamant Sacru - in Tara Fecioarei Maria, ca de cate ori a fost omenirea la ananghie, ca si-acum, au aparut Romani capabili sa ajute societatea umana sa supravietuiasca.....si asta este adevarat
Raport german din 4 noiembrie 1940
România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi
deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa
Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai
degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea cultura
ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic.
De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de
aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască
într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare. Valahia
şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din
păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state "independente".
"Naţiunea română" nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o
legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de
fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori
valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată
nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali
care se schimbau adesea. Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în
secolele XIX şi XX s-a reuţit prin apariţia sistemului industrial
european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare
şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o
creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă
de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul
şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin
o naţiune. Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din
Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă,
în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale
Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu.
Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă.
Aceasta nu putea să fie altfel, spune Garda de Fier deoarece clasa
conducătoare străină orientată doar spre câştig a nimicit toate
încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi
străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi
acceptarea corupţiei ca sistem au făcut ca aceste dorinţe idealistice
să nu aibă nici o şansă. Abia revoluţia din 1940 a dat ocazia unei
renaşteri a poporului român pentru o viaţă de naţiune independentă.
Ar fi o greşeală acceptarea necritică a acestei teze a Gărzii de Fier.
Este adevărat că mişcarea lui Codreanu este cea mai puternică expresie
de sănătate şi voinţă proprie care a apărut în rândurile populaţiei
României.
Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase
vrednice.
R adi : Si-nca cum...?
Pana la urma vor prinde toti ceilalti despre rolul filosofiei si psihologiei aplicate Zalmoxiene, in noua paradigma....
Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice
pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor.
R adi : e.....
Mihai Eminescu - Ce - ţi doresc eu ţie, dulce Românie
http://www.youtube.com/watch?v=q6KpcYxhDH8&feature=related
În primul rând nu există un conducător şi nici o clasă conducătoare.
Radi : Apare rar pe-acest Pamant Sacru un conducator Adevarat, dar si cand apare sa te tii.....ca este capabil sa schimbe geana Umana si sa ajute la renasterea Societatii Umane, avand la BAZA Omenia si Bunul Simt. Acesta trebuie " modelat " de tanar in spiritul Adevarului si-al Muncii Cinstite.
Codreanu şi 17.000 de comandanţi subordonaţi au fost înlăturaţi şi
"poporul" nu s-a mişcat. Revoluţia nu a fost făcută de Garda de Fier,
ci de Antonescu, un general despre care se poate spune că este un
bărbat curajos. Lovitura de stat i-a reuşit deoarece inamicii săi au
fost nişte nemernici laşi. Şi chiar şi aşa Antonescu nu ar fi reuşit
nimic dacă prăbuşirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi
pus în mână toate atuurile. Revoluţiile adevărate au drept urmare
modificarea politicii externe. Noua Românie însă trăieşte de la
început pe baza atotputernicei bunăvoinţe a Axei, chiar şi din punctul
de vedere al politicii interne. Anume nu împotriva unor puteri străine
a trebuit Antonescu să cheme trupele germane, ci împotriva propriei
sale armate şi împotriva rezistenţei din cadrul aparatului de stat
pentru că într-adevăr nu avea la îndemână forţe proprii care să îi fie
alături. Într-o ţară ai cărei ofiţeri, funcţionari şi intelectuali
aproape fără excepţie sunt obişnuiţi să trăiască din trădare, acest
bărbat care înainte de toate pretinde cinste s-a confruntat imediat cu
o duşmănie crescândă. De asemenea trebuie evitată luarea drept
realitate a viselor gardiştilor.
Noua Românie va avea nevoie pentru
totdeauna din punct de vedere al politicii externe de sprijinul
trupelor germane
Radi : I-auzi si la asta....pentru totdeauna...cred ca nu cunoste termenul.
, iar din punctul de vedere al politicii interne
pentru cel puţin câteva decenii.
Garnizoanele germane din România îi dau Reichului garanţia că nu vor
apărea dezordini în sud-estul spaţiului său vital care ar fi păguboase
din punct de vedere politic şi pentru situaţia aprovizionării sale.
Mulţumită capacităţii populaţiei româneşti de a răbda de foame, mica
supraproducţie agrară a României va fi la dispoziţia Reichului şi
petrolul îşi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge.
R adi : DA, de cand fanariotii au venit si-au cersit coroana stand in genunchi in bisericile noastre si pana ACUM, Poporul Roman a suferit de foame. DAR am invatat lectia si-am ramas Oameni cu Bun Simt.
Acest DAR ni l-am oferit continuu, de zeci de mii de ani.
Astfel prin aceste exporturi româneşti se pare că vor asigurate
lipsurile industriei germane. Apare acum întrebarea dacă Reichul
trebuie să se mulţumească cu atât. Nu ar fi mai degrabă în interesul
său să folosească pe deplin bogăţiile naturale şi forţa de muncă din
această ţară apropiată? Recolta medie la hectar în România este doar
puţin mai mare decât jumătate din media Reichului, în ciuda faptului
că
terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania. De
asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile
agricole ale României.
Radi : O sa facem agricultura Eologica pe-acest Pamant Sacru.
" Modelam " Tineri demni, in acest sens.
Tratatul Wohlthat a indicat numeroase căi din
care să fie folosite puterile economice ale României şi să fie
însufleţite schimburile comerciale. Tratatul este în continuare în
vigoare şi piedicile politice care se opuneau punerii lui în aplicare
au dispărut. Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi
folosite acum mai bine, însă
este nevoie de un discipol dornic de
învăţătură şi care să fie capabil de dezvoltare asupra căruia să se
facă simţite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai
întâi analizată în mod corect.
R adi : la cursanti se referea asta, cu siguranta....In principiu discipolii stau cu mana intinsa, cersind ca milogii, pentru ca acei guru ii manipuleaza, nestiind ei la randul lor sa se ocupe de partea Materiala, obtinand astfel bani in mod cinstit. Sunt si exceptii...
In Scoala de afaceri online Zalmoxa se pregatesc Tineri de ceva Timp, invatand care sunt consecintele gandurilor si actiunilor lor. Mii, zeci de mii de astfel de Tineri vor ajuta in urmatorii 10 ani la reconstructia Morala si Eonomica a Romaniei, cat si la renasterea Societatii Umane avand la BAZA Omenia si Bunul Simt.
Întreaga dezvoltare istorică pasivă de
până acum a României vorbeşte împotriva unei posibilităţi de acest fel.
R adi : e.....stia el....
Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este una
ambiţioasă şi că în mod oriental-slav se mulţumeşte cu astâmpărarea
foamei în loc să se străduiască să îşi asigure toate cele necesare.
Radi : Cunosctorii....ce sa zic ?
Asta a confundat Omenia si Bunul Simt cu marlania....
Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreşte în această
atitudine.
Radi : Asta facea parte dintre acea categorie mare de oameni care nu stiau ca nu stiau....Asa ca-i scuzabila ignoranta. Dar cel mai important este faptul ca nu a pacatuit cu mai nimic fata de Neamul meu.....pentru ca nu a fost capabil sa inteleaga mai nimic.
Faptul că credinţa ortodoxă se găseşte alături de ideea
naţională şi de cea de ordine în ideologia Mişcării Legionare ne face
să nu ne aşteptăm la nici un fel de schimbare.
Dacă se doreşte ca România să nu fie doar păstrată ci să fie folosită pe deplin acest
lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode
coloniale.
Radi : I-auzi....A glumit !
Pentru aceasta este nevoie ca în locul proprietăţilor
ţărăneşti minuscule prost exploatate să apară mari moşii care să fie
administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi trebuie
ca forţa de lucru care acum leneveşte să fie ocupată intensiv pe model
colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mari armate de muncitori
care să refacă sistemul de drumuri extrem de înapoiat. Industriile
care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din
Reich în România.
În acest fel i se va da poporului german din România o şansă de
implicare care să îi dea şi conştiinţa că joacă un rol important în
cadrul Reichului. Poporul german din România a devenit de puţină vreme
o corporaţie de drept public. Ei se pot alătura drapelului Reichului
şi pot să îşi satisfacă serviciul militar în regimente proprii. Prin
aceasta se reuşeşte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de
graniţă, ci să îl păstreze şi cum este de dorit, să îl dezvolte.
Ţara de dincoace de Carpaţi poate prin munca saşilor transilvăneni să
primească din nou caracterul unui district german. De asemenea grupul
etnic german oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării
care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a
Carpaţilor.
R adi : S-a inselat grav, ca propunerile lui n-au prins contur in Romania.
Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea
formală a României (caracteristicile cele mai importante ale
suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără ca să fie
blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul
populaţiei româneşti.
Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere pe cale paşnică.
R adi : Noi n-o sa le impunem strainilor nimic, indiferent de ce marsavii au facut la noi in tara, fiind pe deplin convins ca ne vor ruga in scurt Timp sa le invatam copiii si nepotii sa devina Oameni.
Nu ar trebui să fie dificil de obţinut sprijinul
guvernului român pentru înfiinţarea unor moşii model şi treptat
numărul acestor mari moşii să fie crescut. De asemenea nu ar trebui să
fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană
a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu este nevoie de mijloace
violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich
care caută oportunităţi şi care printr-o organizaţie centrală de
intermediere în mod planificat să fie orientat către România.
Printr-o politică românească bazată pe realităţi şi nu pe programul
imposibil de realizat al unei minorităţi de gardişti fiecare va primi
ceea ce i se cuvine: masele capabil de dezvoltare o mai bună
supraveghere şi alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea
în ceea ce priveşte interesele Reichului şi foloasele cuvenite pentru
contribuţia şi responsabilitatea lor politico-militară, forţele
vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare şi
administrare, conducerea producţiei şi a comerţului.
Misiunea militară germană din România trebuie să apere ordinea astfel
încât să nu mai fie posibile dezordinile.
Reichul german nu trebuie să lase să îi scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.
Radi : N-au reusit.....
Se observa clar ca trebuie scolim si sa-i ajutam in ale Omniei si-al Bunului Simt, ca astia nu au inteles mai nimic, cum spuneam.....
Cât despre viitorul rezervat României lucrurile sunt spuse limpede: o colonie furnizoare de materii prime şi forţă de muncă.
Radi : Ca ni se fura materiile prime - este adevarat.
Ca sunt milioane de romani plecati sa lucreze prin toata lumea - este adevarat.
Ca toti ceilalti nu inteleg ca din Romania a plecat cultura ( CULTUL lui RA ) in lume, ca avem grupe sanguine unice ( A2 si O1 - 96,7 % ), limba fonetica unica ( 98,3 % ) - fiind armonizati cu Natura, alfabet geometric unic - IO, profunzime in gandire unica, ca suntem buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima...dar nu si tâmpiţi, ca majoritatea Sfintilor au cerut sa fie ingropati in Pamant Sacru - in Tara Fecioarei Maria, ca de cate ori a fost omenirea la ananghie, ca si-acum, au aparut Romani capabili sa ajute societatea umana sa supravietuiasca.....si asta este adevarat.
Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase
vrednice.
R adi : Si-nca cum...?
Pana la urma vor prinde toti ceilalti despre rolul filosofiei si psihologiei aplicate Zalmoxiene, in noua paradigma....
Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice
pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor.
R adi : e.....
Mihai Eminescu - Ce - ţi doresc eu ţie, dulce Românie
http://www.youtube.com/watch?v=q6KpcYxhDH8&feature=related
În primul rând nu există un conducător şi nici o clasă conducătoare.
Radi : Apare rar pe-acest Pamant Sacru un conducator Adevarat, dar si cand apare sa te tii.....ca este capabil sa schimbe geana Umana si sa ajute la renasterea Societatii Umane, avand la BAZA Omenia si Bunul Simt. Acesta trebuie " modelat " de tanar in spiritul Adevarului si-al Muncii Cinstite.
Noua Românie va avea nevoie pentru
totdeauna din punct de vedere al politicii externe de sprijinul
trupelor germane
Radi : I-auzi si la asta....pentru totdeauna...cred ca nu cunoste termenul.
Mulţumită capacităţii populaţiei româneşti de a răbda de foame, mica
supraproducţie agrară a României va fi la dispoziţia Reichului şi
petrolul îşi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge.
R adi : DA, de cand fanariotii au venit si-au cersit coroana stand in genunchi in bisericile noastre si pana ACUM, Poporul Roman a suferit de foame. DAR am invatat lectia si-am ramas Oameni cu Bun Simt.
Acest DAR ni l-am oferit continuu, de zeci de mii de ani.
terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania. De
asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile
agricole ale României.
Radi : O sa facem agricultura Eologica pe-acest Pamant Sacru.
" Modelam " Tineri demni, in acest sens.
este nevoie de un discipol dornic de
învăţătură şi care să fie capabil de dezvoltare asupra căruia să se
facă simţite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai
întâi analizată în mod corect.
R adi : la cursanti se referea asta, cu siguranta....In principiu discipolii stau cu mana intinsa, cersind ca milogii, pentru ca acei guru ii manipuleaza, nestiind ei la randul lor sa se ocupe de partea Materiala, obtinand astfel bani in mod cinstit. Sunt si exceptii...
In Scoala de afaceri online Zalmoxa se pregatesc Tineri de ceva Timp, invatand care sunt consecintele gandurilor si actiunilor lor. Mii, zeci de mii de astfel de Tineri vor ajuta in urmatorii 10 ani la reconstructia Morala si Eonomica a Romaniei, cat si la renasterea Societatii Umane avand la BAZA Omenia si Bunul Simt.
Întreaga dezvoltare istorică pasivă de
până acum a României vorbeşte împotriva unei posibilităţi de acest fel.
R adi : e.....stia el....
Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este una
ambiţioasă şi că în mod oriental-slav se mulţumeşte cu astâmpărarea
foamei în loc să se străduiască să îşi asigure toate cele necesare.
Radi : Cunosctorii....ce sa zic ?
Asta a confundat Omenia si Bunul Simt cu marlania....
Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreşte în această
atitudine.
Radi : Asta facea parte dintre acea categorie mare de oameni care nu stiau ca nu stiau....Asa ca-i scuzabila ignoranta. Dar cel mai important este faptul ca nu a pacatuit cu mai nimic fata de Neamul meu.....pentru ca nu a fost capabil sa inteleaga mai nimic.
Dacă se doreşte ca România să nu fie doar păstrată ci să fie folosită pe deplin acest
lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode
coloniale.
Radi : I-auzi....A glumit !
Ţara de dincoace de Carpaţi poate prin munca saşilor transilvăneni să
primească din nou caracterul unui district german. De asemenea grupul
etnic german oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării
care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a
Carpaţilor.
R adi : S-a inselat grav, ca propunerile lui n-au prins contur in Romania.
Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere pe cale paşnică.
R adi : Noi n-o sa le impunem strainilor nimic, indiferent de ce marsavii au facut la noi in tara, fiind pe deplin convins ca ne vor ruga in scurt Timp sa le invatam copiii si nepotii sa devina Oameni.
Reichul german nu trebuie să lase să îi scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.
Radi : N-au reusit.....
Se observa clar ca trebuie scolim si sa-i ajutam in ale Omniei si-al Bunului Simt, ca astia nu au inteles mai nimic, cum spuneam.....
Adrian Pop
20.03.2012, 14:14
Subject: Raport german din 4 noiembrie 1940
Aceasta este traducerea unui raport german, care poartă data de 4
noiembrie 1940. Autorul acestui text stabileşte strategia de acţiune a
Germaniei naziste în România, la două luni de la alungarea regelui
Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare
germane. Documentul se găseşte la Arhivele Naţionale ale României,
Fondul Microfilme SUA, rola 258 cadrul 1405523. Raportul a fost
recuperat din arhivele naziste de armata americană, însă din păcate nu
a fost înregistrată provenienţa lui. După ton, vocabular şi atitudine
pare să fie elaborat de un membru al NSDAP. Diplomaţii şi economiştii
celui de-al treilea Reich rareori se exprimau atât de direct în
rapoartele scrise.
Dincolo de originile acestui raport şi identitatea autorului său este
şocantă viziunea asupra trecutului şi viitorului României. În ziua de
azi găsim destui români care susţin idei asemănătoare cu cele din
acest raport. Pe de altă parte acest document scoate la lumină
adevărata părere a naziştilor faţă de legionari.
Cât despre viitorul rezervat României lucrurile sunt spuse limpede: o colonie furnizoare de materii prime şi forţă de muncă.
Radi : Ca ni se fura materiile prime - este adevarat.
Ca sunt milioane de romani plecati sa lucreze prin toata lumea - este adevarat.
Ca toti ceilalti nu inteleg ca din Romania a plecat cultura ( CULTUL lui RA ) in lume, ca avem grupe sanguine unice ( A2 si O1 - 96,7 % ), limba fonetica unica ( 98,3 % ) - fiind armonizati cu Natura, alfabet geometric unic - IO, profunzime in gandire unica, ca suntem buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima...dar nu si tâmpiţi, ca majoritatea Sfintilor au cerut sa fie ingropati in Pamant Sacru - in Tara Fecioarei Maria, ca de cate ori a fost omenirea la ananghie, ca si-acum, au aparut Romani capabili sa ajute societatea umana sa supravietuiasca.....si asta este adevarat
Raport german din 4 noiembrie 1940
România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi
deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa
Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai
degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea cultura
ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic.
De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de
aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască
într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare. Valahia
şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din
păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state "independente".
"Naţiunea română" nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o
legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de
fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori
valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată
nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali
care se schimbau adesea. Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în
secolele XIX şi XX s-a reuţit prin apariţia sistemului industrial
european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare
şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o
creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă
de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul
şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin
o naţiune. Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din
Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă,
în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale
Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu.
Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă.
Aceasta nu putea să fie altfel, spune Garda de Fier deoarece clasa
conducătoare străină orientată doar spre câştig a nimicit toate
încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi
străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi
acceptarea corupţiei ca sistem au făcut ca aceste dorinţe idealistice
să nu aibă nici o şansă. Abia revoluţia din 1940 a dat ocazia unei
renaşteri a poporului român pentru o viaţă de naţiune independentă.
Ar fi o greşeală acceptarea necritică a acestei teze a Gărzii de Fier.
Este adevărat că mişcarea lui Codreanu este cea mai puternică expresie
de sănătate şi voinţă proprie care a apărut în rândurile populaţiei
României.
Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase
vrednice.
R adi : Si-nca cum...?
Pana la urma vor prinde toti ceilalti despre rolul filosofiei si psihologiei aplicate Zalmoxiene, in noua paradigma....
Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice
pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor.
R adi : e.....
Mihai Eminescu - Ce - ţi doresc eu ţie, dulce Românie
http://www.youtube.com/watch?v=q6KpcYxhDH8&feature=related
În primul rând nu există un conducător şi nici o clasă conducătoare.
Radi : Apare rar pe-acest Pamant Sacru un conducator Adevarat, dar si cand apare sa te tii.....pentru ca va fii capabil sa schimbe geana Umana si sa ajute la renasterea Societatii Umane, avand la BAZA Omenia si Bunul Simt. Acesta trebuie " modelat " de tanar in spiritul Adevarului si-al Muncii Cinstite.
Codreanu şi 17.000 de comandanţi subordonaţi au fost înlăturaţi şi
"poporul" nu s-a mişcat. Revoluţia nu a fost făcută de Garda de Fier,
ci de Antonescu, un general despre care se poate spune că este un
bărbat curajos. Lovitura de stat i-a reuşit deoarece inamicii săi au
fost nişte nemernici laşi. Şi chiar şi aşa Antonescu nu ar fi reuşit
nimic dacă prăbuşirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi
pus în mână toate atuurile. Revoluţiile adevărate au drept urmare
modificarea politicii externe. Noua Românie însă trăieşte de la
început pe baza atotputernicei bunăvoinţe a Axei, chiar şi din punctul
de vedere al politicii interne. Anume nu împotriva unor puteri străine
a trebuit Antonescu să cheme trupele germane, ci împotriva propriei
sale armate şi împotriva rezistenţei din cadrul aparatului de stat
pentru că într-adevăr nu avea la îndemână forţe proprii care să îi fie
alături. Într-o ţară ai cărei ofiţeri, funcţionari şi intelectuali
aproape fără excepţie sunt obişnuiţi să trăiască din trădare, acest
bărbat care înainte de toate pretinde cinste s-a confruntat imediat cu
o duşmănie crescândă. De asemenea trebuie evitată luarea drept
realitate a viselor gardiştilor.
Noua Românie va avea nevoie pentru
totdeauna din punct de vedere al politicii externe de sprijinul
trupelor germane
Radi : I-auzi si la asta....pentru totdeauna...cred ca nu cunostea termenul.
, iar din punctul de vedere al politicii interne
pentru cel puţin câteva decenii.
Garnizoanele germane din România îi dau Reichului garanţia că nu vor
apărea dezordini în sud-estul spaţiului său vital care ar fi păguboase
din punct de vedere politic şi pentru situaţia aprovizionării sale.
Mulţumită capacităţii populaţiei româneşti de a răbda de foame, mica
supraproducţie agrară a României va fi la dispoziţia Reichului şi
petrolul îşi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge.
R adi : DA, de cand fanariotii au venit si-au cersit coroana stand in genunchi in bisericile noastre si pana ACUM, Poporul Roman a suferit de foame. DAR am invatat lectia si-am ramas Oameni cu Bun Simt.
Acest DAR ni l-am oferit printr-un supraefort constant si continuu, de zeci de mii de ani.
Astfel prin aceste exporturi româneşti se pare că vor asigurate
lipsurile industriei germane. Apare acum întrebarea dacă Reichul
trebuie să se mulţumească cu atât. Nu ar fi mai degrabă în interesul
său să folosească pe deplin bogăţiile naturale şi forţa de muncă din
această ţară apropiată? Recolta medie la hectar în România este doar
puţin mai mare decât jumătate din media Reichului, în ciuda faptului
că
terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania. De
asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile
agricole ale României.
Radi : O sa facem agricultura Ecologica pe-acest Pamant Sacru.
" Modelam " Tineri demni, de ceva Timp, in acest sens.
Tratatul Wohlthat a indicat numeroase căi din
care să fie folosite puterile economice ale României şi să fie
însufleţite schimburile comerciale. Tratatul este în continuare în
vigoare şi piedicile politice care se opuneau punerii lui în aplicare
au dispărut. Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi
folosite acum mai bine, însă
este nevoie de un discipol dornic de
învăţătură şi care să fie capabil de dezvoltare asupra căruia să se
facă simţite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai
întâi analizată în mod corect.
R adi : la cursanti se referea asta, cu siguranta....In principiu discipolii stau cu mana intinsa, cersind ca milogii, pentru ca acei guru ii manipuleaza, nestiind ei la randul lor sa se ocupe de partea Materiala, obtinand astfel bani in mod cinstit.
Sunt si exceptii...
In Scoala de afaceri online Zalmoxa pragatim Tineri de ceva Timp, invatandu-i care sunt consecintele gandurilor si actiunilor lor. Mii, zeci de mii de astfel de Tineri vor ajuta in urmatorii 10 ani la reconstructia Morala si Eonomica a Romaniei, cat si la renasterea Societatii Umane avand la BAZA Omenia si Bunul Simt.
Întreaga dezvoltare istorică pasivă de
până acum a României vorbeşte împotriva unei posibilităţi de acest fel.
R adi : e.....stia el....
Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este una
ambiţioasă şi că în mod oriental-slav se mulţumeşte cu astâmpărarea
foamei în loc să se străduiască să îşi asigure toate cele necesare.
Radi : Cunosctorii....ce sa zic ?
Asta a confundat Omenia si Bunul Simt.... cu marlania....
Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreşte în această atitudine.
Radi : Asta facea parte dintre acea categorie mare de oameni care nu stiau, ca nu stiau....Asa ca-i scuzabila ignoranta. Dar cel mai important este faptul ca nu a pacatuit cu mai nimic fata de Neamul meu.....pentru ca nu a fost capabil sa inteleaga mai nimic.
Faptul că credinţa ortodoxă se găseşte alături de ideea
naţională şi de cea de ordine în ideologia Mişcării Legionare ne face
să nu ne aşteptăm la nici un fel de schimbare.
Dacă se doreşte ca România să nu fie doar păstrată ci să fie folosită pe deplin acest
lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode
coloniale.
Radi : I-auzi....A glumit !
Pentru aceasta este nevoie ca în locul proprietăţilor
ţărăneşti minuscule prost exploatate să apară mari moşii care să fie
administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi trebuie
ca forţa de lucru care acum leneveşte să fie ocupată intensiv pe model
colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mari armate de muncitori
care să refacă sistemul de drumuri extrem de înapoiat. Industriile
care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din
Reich în România.
În acest fel i se va da poporului german din România o şansă de
implicare care să îi dea şi conştiinţa că joacă un rol important în
cadrul Reichului. Poporul german din România a devenit de puţină vreme
o corporaţie de drept public. Ei se pot alătura drapelului Reichului
şi pot să îşi satisfacă serviciul militar în regimente proprii. Prin
aceasta se reuşeşte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de
graniţă, ci să îl păstreze şi cum este de dorit, să îl dezvolte.
Ţara de dincoace de Carpaţi poate prin munca saşilor transilvăneni să
primească din nou caracterul unui district german. De asemenea grupul
etnic german oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării
care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a
Carpaţilor.
R adi : S-a inselat grav, ca propunerile lui n-au prins contur in Romania.
Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea
formală a României (caracteristicile cele mai importante ale
suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără ca să fie
blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul
populaţiei româneşti.
Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere pe cale paşnică.
R adi : Noi n-o sa le impunem strainilor nimic, indiferent de ce marsavii au facut la noi in tara, fiind pe deplin convins ca ne vor ruga in scurt Timp sa le invatam copiii si nepotii sa devina Oameni.
Nu ar trebui să fie dificil de obţinut sprijinul
guvernului român pentru înfiinţarea unor moşii model şi treptat
numărul acestor mari moşii să fie crescut. De asemenea nu ar trebui să
fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană
a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu este nevoie de mijloace
violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich
care caută oportunităţi şi care printr-o organizaţie centrală de
intermediere în mod planificat să fie orientat către România.
Printr-o politică românească bazată pe realităţi şi nu pe programul
imposibil de realizat al unei minorităţi de gardişti fiecare va primi
ceea ce i se cuvine: masele capabil de dezvoltare o mai bună
supraveghere şi alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea
în ceea ce priveşte interesele Reichului şi foloasele cuvenite pentru
contribuţia şi responsabilitatea lor politico-militară, forţele
vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare şi
administrare, conducerea producţiei şi a comerţului.
Misiunea militară germană din România trebuie să apere ordinea astfel
încât să nu mai fie posibile dezordinile.
Reichul german nu trebuie să lase să îi scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.
Radi : N-au reusit.....
Se observa clar ca trebuie sa-i scolim si sa-i ajutam in ale Omniei si-al Bunului Simt, ca astia nu au inteles niciodata mai nimic....