Adrian Pop
07.03.2012, 13:20
marți, 6 martie 2012
SOCIETĂŢILE SECRETE ŞI NOUA ORDINE MONDIALĂ
"... există o putere extrem de bine organizată, subtilă, completă, pătrunzătoare, care te condamnă doar pentru că îndrăzneşti să respiri."
Preşedintele Woodrow Wilson
Istoria este saturată de comentarii şoptite despre societăţile secrete, de relatările celor mai în vârstă sau ale preoţilor, care au păzit cu sfinţenie secretele interzise ale străbunilor, ale oamenilor importanţi, care s-au întâlnit în taină pentru a direcţiona cursul civilizaţiei.
Cea mai veche societate secretă este Frăţia Şarpelui, denumită şi Frăţia Dragonului, care mai există şi astăzi sub alte numeroase denumiri. Frăţia Şarpelui este devotată păzirii cu străşnicie a "secretului timpurilor" şi recunoaşterii lui Lucifer ca fiind, în viziunea lor diabolică, în mod complet fals, unicul Dumnezeu. Dacă nu credeţi în Lucifer sau Satana, trebuie să înţelegeţi că există o mare masă de oameni care nu gândeşte ca voi. Unii nu cred în rasism, dar sunt milioane care cred, iar felul în care acţionează aceştia, bazându-se pe ceea ce cred, ne va afecta şi pe noi. Este foarte clar că manipularea religioasă a jucat întotdeauna un rol foarte important în cadrul acestor organizaţii. Majoritatea pretind (în mod evident fals) că sunt în legătură cu o sursă superioară, divină (ei fiind de fapt în legătură cu forţe satanice).
Secretele acestor grupuri sunt atât de profunde, încât numai cei aleşi, care sunt foarte puţini, au voie să le cunoască şi le pot înţelege. Aceşti oameni pretind că îşi folosesc cunoştinţele în beneficiul omenirii. Dar noi cum putem şti dacă este aşa sau nu, odată ce totul este ţinut în cel mai mare secret? Din fericire, unele dintre aceste secrete au devenit publice.
Ceea ce este ciudat este că în cadrul societăţii tribale primitive, toţi adulţii erau membri. Grupurile erau separate, de obicei, în grupuri de femei şi grupuri de bărbaţi. Bărbaţii erau cei care, de obicei, dominau cultura. Aceasta seamănă surprinzător de mult cu multe dintre societăţile secrete actuale. Asta nu poate însemna decât că societăţile secrete lucrează în favoarea autorităţilor, nu împotriva lor. Astfel societăţile secrete sunt însăşi autoritatea în stat. Acest lucru tinde să contracareze afirmaţiile cum că toate societăţile secrete sunt dedicate "distrugerii autorităţilor deja constituite", dar este valabil numai pentru societăţile secrete care au ca membri o mare majoritate a populaţiei. Şi numai câteva dintre cele importante intră în această categorie.
De fapt, societăţile secrete oglindesc multe faţete ale vieţii de zi cu zi. Întotdeauna există grupuri exclusive de persoane care sunt sau din care urmează a fi racolaţi viitorii membri. Acest lucru, secret sau nu, este valabil pentru întreaga omenire; exemple sunt multe - echipele de fotbal, cluburile particulare, etc. Importantă este şi folosirea unor anumite semne, parole şi alte unelte din arsenalul "secret", care dintotdeauna au fost esenţiale, în orice organizaţie, de oriunde. De asemenea, important este motivul, care justifică existenţa societăţii respective. Poate fi orice, dar caracteristica principală este fraternitatea între membrii aceleiaşi organizaţii. Camaraderia este foarte importantă. Să împărtăşeşti cu cineva greutăţi, secrete, sunt sentimente care provoacă stări de febrilitate şi fiori. Nimeni dintre cei care s-au confruntat cu rigorile unei unităţi militare nu va uita sentimentul special de camaraderie, de fraternitate chiar, ca victime ale unui sergent isteric sau ale unui comandant de companie extrem de sever. Este un sentiment aparte. Cea mai de efect armă a oricărei societăţi secrete este ritualul şi mitul care înconjoară iniţierea. Aceste ceremonii au o semnificaţie deosebită pentru participanţi.
Ritualul de iniţiere are un rol esenţial în organizarea unei societăţi secrete. Sunt luate în considerare aspecte umane importante, fără de care un grup de oameni nu ar putea opera într-o anumită direcţie, pentru a atinge un scop. În aceste societăţi iniţierea îi leagă pe membri între ei, fiind primul pas pe calea manipulării religioase a acestora.
Novicilor li se împărtăşeşte un secret, ceea ce le conferă un statut special. În antichitate, termenul de novice era definit ca "cel renăscut". O iniţiere superioară este ca o promovare şi inspiră loialitate şi dorinţa de a urca şi treapta următoare. Schimbarea care se produce în persoana iniţiată serveşte intereselor liderilor societăţii secrete. Liderii sunt denumiţi "adepţi". Aceste afirmaţii pot fi ilustrate perfect prin exemplul soldatului care este antrenat să execute ordinele comandantului, fără să gândească. Rezultatul este întotdeauna rănirea sau moartea soldatului, în scopul realizării ţelului comandantului, indiferent dacă acest scop este sau nu în folosul comunităţii.
Iniţierea reprezintă un mod de a-i răsplăti pe cei ambiţioşi, care inspiră încredere. Veţi observa că, cu cât este mai înalt gradul de iniţiere, cu atât sunt mai puţini membrii care au acel grad. Asta nu pentru că ceilalţi membri nu sunt ambiţioşi - motivul este selecţia atentă. Majoritatea membrilor nu află niciodată scopul real, secret, al grupului. Probabil că până acum v-aţi dat seama că motivul pentru care au loc ritualurile de iniţiere este selectarea persoanelor cu adevărat de încredere.
O metodă de a hotărî cine va fi adept poate fi aplicată chiar în timpul derulării procesului de iniţiere: candidatului i se cere să scuipe pe crucea creştinească. Dacă acesta refuză, membrii îl felicită şi îi spun: "Felicitări, ai făcut alegerea bună, pentru că un adevărat adept nu ar face niciodată un lucru atât de oribil". Nou-iniţiaţii nu mai ştiu ce să creadă, mai ales pentru că după aceea nu sunt avansaţi pe o treaptă superioară. În schimb, dacă respectivul scuipă pe cruce, demonstrează o bună cunoaştere a unuia dintre mistere şi este luat în considerare ca fiind un candidat sigur pentru a urca pe treapta următor superioară. Misterul este simplu: religia aşa cum este înţeleasă de ei este un instrument prin care masele pot fi controlate. Unicul lor “Dumnezeu” este cunoaşterea exclusiv mentală, sterilă, lipsită de suflet, prin care, în viziunea lor eronată, omul poate deveni Dumnezeu. Şarpele şi dragonul sunt simbolurile acestei cunoaşteri limitate. Lucifer reprezintă personificarea acestor simboluri. Lucifer a fost cel care a tentat-o pe Eva să-l convingă pe Adam să mănânce un măr din copacul cunoaşterii, pentru ca astfel “să elibereze” omul din starea de “ignoranţă” în care se afla. VENERAREA de către francmasoni a ştiinţei şi tehnologiei care devine astfel pentru ei o “religie”ce deturnează omul de la vocaţia sa profund divină, este în realitate satanism în cea mai pură formă; astfel Lucifer ia pentru francmasoni locul lui Dumnezeu. Simbolul lor secret este ochiul atotvăzător, introdus într-o piramidă.
Efectele acţiunilor lor, nedorite nici măcar de respectivele societăţi secrete, şi aura de mister care le înconjoară le-a conferit uneori reputaţia de a fi asociaţii anormale sau, cel puţin, grupuri ciudate de oameni. În momentul în care crezul lor nu se deosebeşte de cel al majorităţii, nu mai sunt considerate antisociale.
Majoritatea societăţilor secrete sunt considerate a fi antisociale; se presupune că ar conţine elemente care pot provoca răul comunităţii. Comunismul şi fascismul sunt în multe ţări societăţi secrete, unde sunt interzise prin lege. În SUA, partidul nazist şi Ku Klux Klan-ul sunt societăţi secrete care nu sunt interzise prin lege, dar care, odată ieşite la lumină, provoacă dezgustul publicului. Însă activităţile lor sunt uneori ilegale, ceea ce impune păstrarea secretului în ceea ce priveşte numărul şi numele membrilor.
Druizii şi Yezidis-ii din Siria şi Irak considerau că arabii sunt o societate secretă care s-a dedicat cuceririi lumii. Astăzi, arabii cred la fel despre evrei.
În cadrul multor societăţi primitive, iniţierea spre gradele cele mai înalte implică supunerea candidatului la anumite ritualuri care, în majoritatea cazurilor, se încheie cu moartea sau cu nebunia acestuia. Se observă că scopul unei societăţi secrete nu este în nici un caz promovarea binelui.
În Borneo, iniţierile din cadrul societăţilor secrete de vânătoare constau în vânătoarea de capete umane. În Polinezia, pruncuciderea şi depravarea erau considerate esenţiale pentru iniţierea în anumite societăţi, unde codul tribal avea nevoie de membri care să nu aibă nici un scrupul şi care să fie adevăraţii stâlpi ai societăţii secrete.
Încă de la începuturile consemnării istoriei, guvernele oricărei naţiuni s-au implicat în apărarea stabilităţii, luptând împotriva grupurilor minoritare care aveau interesul de a funcţiona după principiul stat în stat sau care doreau să submineze autorităţile deja constituite, pentru ca apoi să preia puterea.
Multe dintre aceste încercări au avut succes, dar nu şi durabilitate. Dorinţa omului de a face parte dintr-un anume electorat este puternică, atât de puternică încât nu poate fi distrusă de nimic. Acesta este unul dintre "secretele" societăţilor secrete. Iată care este baza lor politică - cunoscând acest principiu, liderii ştiu cum să acţioneze pentru a fi ovaţionaţi şi aplaudaţi de public. Cetăţenii adoră să voteze, indiferent dacă este vorba de afacerile de zi cu zi, legi sau activităţi sociale. Dorinţa cea mai adâncă a multora este de a putea să se spună despre ei: "face parte din acest electorat".
Una din cele mai importante societăţi secrete străvechi, amintită anterior, este Frăţia Şarpelui sau a Dragonului (dragonul şi şarpele sunt simboluri care reprezintă cunoaşterea limitată, lipsită de suflet). Părintele acestei cunoaşteri care îl îndepărtează pe om de Dumnezeu este Lucifer, cunoscut în cadrul acestei societăţi satanice şi ca “Purtătorul Luminii”.
"O, Lucifer, cum ai căzut dintre stele..."
Isaia 14:12
"...se spune că, după ce Lucifer a căzut din împărăţia Cerească a adus cu sine omenirii darul puterii de a gândi."
Fred Gittings,
"Simbolismul în arta ocultă".
Majoritatea minţilor diabolice au fost iniţiate de aceste societăţi, prin ritualuri secrete şi periculoase, unele dintre acestea fiind chiar de o cruzime rar întâlnită.
Conform majorităţii, marile piramide au fost construite pentru a comemora şi observa o explozie a unei supernove care a avut loc în anul 4000 î.C.
Dr. Anthony Hewish, câştigător al Premiului Nobel în 1974, a descoperit o serie de pulsaţii ritmice ale undelor radio, despre care a dovedit că sunt emise de către o stea care a explodat în jurul anului 4000 î.C. Calendarul francmasonilor începe de la A.L., "Anul Luminii", adică la anul modern se adaugă 4000. George Mihanovschi scrie în "Steaua de odinioară şi dintotdeauna" că "Scrierile antice cuneiforme sumeriene [...] descriu o stea gigantică, care a explodat în interiorul unui triunghi format din Zeta Puppis, Gamma Velorum şi Lambda Velorum [...] localizată undeva în sudul cerului.[...] Orice astronom bun ştie că steaua strălucitoare care a explodat în interiorul acelui triunghi va fi văzută din nou, după 6000 de ani". Conform calendarului francmasonic, înseamnă că va fi vizibilă în anul 2000, ceea ce este adevărat.
Nava spaţială Galileo este în drum spre Jupiter (planetă înconjurată de un înveliş gazos exact ca soarele nostru) având la bord o încărcătură de 25 de kilograme de plutoniu, care a fost justificată prin faptul că va fi folosită pe post de sursă de energie şi alimentare a navei. Când va ajunge pe orbita finală, în decembrie 1999, Galileo va descărca plutoniul în centrul planetei Jupiter. Presiunea va fi de necrezut şi va cauza o reacţie similară cu explozia unei bombe atomice. Plutoniul va exploda, va distruge pătura atmosferică compusă în majoritate din hidrogen şi heliu, care înconjoară planeta Jupiter - rezultatul va fi naşterea unei noi stele, care deja a fost botezată LUCIFER. Întreaga lume va interpreta această "renaştere" ca fiind un semn de o importanţă religioasă terifiantă. Se va confirma profeţia. Realitatea este că această demonstraţie nebunească de aplicare a tehnologiei moderne va fi executată de Societatea JASON şi s-ar putea să meargă sau nu. Ca să fie siguri de succes au mărit cantitatea de plutoniu; la Serviciul de Securitate şi Informaţii al Marinei Militare există documente în care se afirmă că Proiectul GALILEO necesită o cantitate de 2,5 kilograme de plutoniu şi că, în urma reacţiilor din atmosferă, este posibil ca pe Pământ să se instaureze ERA GLACIARĂ. Încălzirea globului, efectul de seră sunt minciuni. Realitatea este că temperaturile de pe întreg globul devin din ce în ce mai scăzute. Furtunile sunt mai violente ca niciodată şi mai greu de anticipat. Gheţarii de la poli se măresc. Suprafeţele zonelor temperate, care pot fi cultivate, se micşorează. Procesul de desertificare de la tropice devine din ce în ce mai amplu. Epoca de gheaţă se îndreaptă către noi şi se va instaura brusc.
În acelaşi timp, în Egipt va fi descoperită şi deschisă o criptă unde vor fi descoperite secrete antice importante. Explozia lui Jupiter şi deschiderea criptei vor fi evenimentele care vor zgudui mileniul din temelii. Societatea Millennium deja a plănuit o mare sărbătoare, care să aibă loc la piramidele din Egipt. Conform ediţiei din 3 ianuarie 1989 a ziarului "Arizona Daily Star", "Preşedintele Bush petrece revelionul la Camp David, Maryland, dar peste zece ani s-ar putea să şi-l petreacă în Egipt. Organizatori din cadrul Societăţii Millennium spun că deja a fost ales să inaugureze în secolul următor ceremonia de la Marea Piramidă a lui Keops".
Primul secret care trebuie înţeles este că membrii societăţilor secrete cred că sunt unicele “minţi luminate” din lume. De asemenea, cred că aceste minţi le aparţin doar lor, în exclusivitate. Mini-dizertaţia filozofică ce urmează reprezintă punctul de vedere clasic al unei societăţi secrete asupra umanităţii: "Când o persoană care posedă un intelect puternic se confruntă cu o problemă a cărei rezolvare necesită anumite capacităţi superioare de gândire, îşi păstrează echilibrul intelectual şi încearcă să găsească o soluţie, adunând cu răbdare faptele necesare soluţionării chestiunii respective. Pe de altă parte, o persoana imatură, când se confruntă cu o problemă similară, se simte copleşită. În timp ce prima persoană are posibilitatea de a găsi cheia rezolvării misterului propriului destin, ultimul trebuie condus înspre cireadă şi acolo să i se explice totul, în cel mai simplu limbaj. Precum oile, oamenii sunt total dependenţi de păstor. Intelectul superior cunoaşte adevărurile misterioase, esoterice, spirituale. Maselor li se oferă doar interpretări simple. În timp ce masele venerează cele cinci simţuri, cei aleşi observă şi recunosc în prăpastia dintre cele două categorii concrescenţele simbolice ale marilor adevăruri abstracte.
"Iniţiaţii” comunică direct cu zeii (EXTRATEREŞTRII?), care, la rândul lor, comunică cu ei. Masele îşi sacrifică mieii pe un altar care înfăţişează un idol de piatră, care nu poate nici să audă, nici să vorbească. Iniţiaţii cunosc Misterele şi sunt luminaţi şi astfel sunt cunoscuţi ca fiind Iluminaţi sau Cei Iluminaţi, paznici ai "Secretelor Veşniciei"."
Trei dintre cele mai vechi societăţi secrete care pot fi regăsite în lumea de azi sunt Cultul lui Roshaniya, Cultul lui Mithras şi, echivalentul acestora, Creatorii. Acestea au multe în comun cu francmasonii, la fel ca şi cu multe alte ramuri ce derivă din Iluminaţi. De exemplu au în comun cu Frăţia francmasonică renaşterea simbolică într-o viaţă nouă, fără să mai fie nevoie ca membrii să treacă prin portalul morţii pentru iniţiere; titlul de Master Mason se obţine după faze de iniţiere cum ar fi "Leul" şi "Muşcătura Leului"; apoi au mai fost adăugate trei grade care sunt identice cu ritualurile masonice antice: Scara celor şapte trepte, Numai bărbaţii şi Ochiul atotvăzător.
De un interes aparte este societatea puternică din Afganistan care în vremurile de demult era denumită Roshaniya (Luminaţii). În istorie se fac referinţe la acest cult mistic încă din timpurile Casei Înţelepţilor de la Cairo. Principalele ţeluri ale acestui cult erau: abolirea proprietăţii particulare; eliminarea religiei; eliminarea statelor; credinţa că "iluminarea" emană din "Fiinţa Supremă" (care este pentru ei Lucifer), care dorea o clasă de oameni care să ducă la bun sfârşit misiunea de organizare şi direcţionare a lumii; credinţa într-un plan prin care să se modeleze sistemul social mondial, mai întâi prin preluarea controlului asupra celorlalte ţări, una după cealaltă şi credinţa că, după ce atinge cel de-al patrulea grad, persoana respectivă poate comunica direct cu sfătuitorii necunoscuţi (entităţile satanice) care, de-a lungul veacurilor, şi-au împărtăşit cunoştinţele celor iniţiaţi. Nu este greu să se recunoască, din nou, Frăţia francmasonică.
Auziţi cumva ecourile partidului nazist, ale partidului comunist, ale extremei de dreapta şi ale extremei de stânga? Ceea ce trebuie menţionat neapărat este faptul că, atât liderii de dreapta cât şi cei de stânga sunt persoane care au fost şi încă mai sunt iluminişti sau membri ai Frăţiei. Indiferent dacă se pretind a fi creştini sau evrei sunt şi au fost întotdeauna internaţionalişti şi luciferici. Nu sunt loiali nici unei naţiuni, deşi, atunci când a fost cazul, s-au folosit de idealul de naţionalism pentru a-şi atinge scopurile. Unica lor preocupare este să câştige din ce în ce mai multă putere economică şi politică. Obiectivul ultim al acestor lideri (ai ambelor grupuri) este identic. Sunt hotărâţi să câştige pentru sine controlul bogăţiilor, al resurselor naturale şi al omenirii - al întregii planete. Intenţionează să transforme lumea întreagă într-un unic stat - în concepţia lor, stat totalitarist, luciferic. În derularea acestui proces vor elimina toţi creştinii. Tocmai aţi aflat unul, dar numai unul, dintre marile mistere ale societăţilor secrete.
Membrii cultului Roshaniya îşi mai spun şi Ordinul. Iniţiaţii vor fi nevoiţi să depună un jurământ şi spun: "Mă oblig să păstrez tăcerea şi loialitatea de nezdruncinat şi supunerea faţă de Ordin.... Întreaga umanitate care nu va reuşi să se identifice cu semnul nostru secret va fi prada noastră". Jurământul a rămas acelaşi până în zilele noastre. Semnul secret era trecerea mâinii prin dreptul frunţii, cu palma în afară; contrasemnul, apucarea urechii cu o mână şi sprijinirea cotului în cealaltă palmă. Vă este familiar? Cultul propovăduia că nu există Împărăţia Cerului, nu există Iad, nu există decât o altă stare, de existenţă ca spirit, complet diferită de viaţa pe care o cunoaştem cu toţii. Spiritul poate continua să-şi exercite puterea pe Pământ printr-un membru al Ordinului, dar numai dacă însuşi spiritul a fost, înainte de moarte, membru al Ordinului. Astfel, membrii Ordinului capătă putere de la spiritele membrilor morţi.
Roshaniya îşi iniţiază membrii pentru ca apoi să-i trimită să caute şi să descopere persoane care au calităţile necesare pentru a deveni viitori membri. Unii spun că Asasinii erau o ramură a cultului Roshaniya. Şi nu era singura. Ramuri ale cultului Roshaniya sau "Cei Iluminaţi" sau, simplu - Iluminaţi, există şi vor exista peste tot. Una dintre reguli era ca membrii să nu folosească acelaşi nume şi să nu menţioneze niciodată cuvântul "Iluminaţi". Regula este valabilă şi astăzi. Probabil că încălcarea acestei reguli a stat la baza prăbuşirii lui Adam Weishaup (fondatorul grupării francmasonice “Iluminaţii din Bavaria”).
Adam Weishaupt, un profesor tânăr, specializat în legile canonice, ce profesa la Universitatea Ingolstadt din Germania, a fost preot iezuit şi iniţiat de “Iluminaţi”. Ramura Ordinului, înfiinţată de el în 1776, în Germania, cuprindea aceiaşi “iluminaţi” despre care am amintit în episoadele anterioare.
Faptul că era preot iezuit este foarte important, după cum se va vedea, tot în acest capitol. Cercetătorii au căzut de acord asupra faptului că el era finanţat de Casa Rotschild.
Weishaupt cerea: "abolirea tuturor guvernelor naţionale, abolirea moştenirii, a proprietăţii particulare, a căminului individului, a noţiunii de familie şi a tuturor religiilor existente, pentru a putea impune omenirii ideologia Luciferică, totalitaristă".
În acelaşi an (1776) în care a fondat “lluminaţii”, Weishaupt a publicat "Bogăţia naţiunilor", cartea care a reprezentat baza ideologică a capitalismului şi a Revoluţiei Industriale.
Faptul că în acelaşi an a fost scrisă şi “Declaraţia de Independenţă” a SUA, nu este o coincidenţă. Pe o parte a Marelui Sigiliu al Statelor Unite, cunoscătorii vor recunoaşte ochiul atotvăzător şi alte semne (masonice) ale “Frăţiei Şarpelui”.
Toate tezele lui Weishaupt au fost la fel.
Comparând datele şi ideologiile, nu este greu să-ţi dai seama că “lluminaţii” lui Weishaupt reprezintă acelaşi lucru cu “Afghanii- cei luminaţi”, sau cu celelalte culte existente, care se autointitulează "Iluminaţi". “Alumbrados de Spania” reprezentau acelaşi lucru (cu “Iluminaţii”), de asemenea “Guerinets de Franţa” iar în Statele Unite erau cunoscuţi ca fiind “Cluburile Iacobine”. Secrete, secrete şi iar secrete - dar fundamentul este întotdeauna “frăţia” (organizaţia secretă francmasonică).
Mai târziu, Weishaupt a fost trădat şi persecutat deoarece a ignorat regula numărul unu a francmasoneriei, şi anume a expus publicului cuvântul "lluminaţi" şi existenţa noţiunii de "frăţie". Expunerea şi persecuţia lui au fost imperios necesare pentru a păstra secretul în legătură cu “frăţia”.
Cu ocazia “sacrificării” lui Weishaupt a fost lichidată existenţa organizaţiei înfiinţată de el. Probabil că Weishaupt a fost o victimă, sau probabil că a executat un ordin (prin aparenta sa sacrificare).
Weishaupt a afirmat: "Marea putere a Ordinului nostru constă în faptul că nu permitem niciodată ca măcar să ne menţionăm propriul nume; întotdeauna ne acoperim, folosind alte nume, alte denumiri, alte ocupaţii".
S-a insinuat că organizaţiile francmasonice au fost infiltrate de “Iluminaţi” în timpul "domniei" lui Weishaupt - simple speculaţii. Ideologia francmasonică a avut întotdeauna la bază esenţa ideologiei iluminaţilor; acesta este motivul pentru care francmasonii au fost deschişi faţă de membrii grupului Weishaupt şi i-au primit, de bunăvoie, în rândurile lor.
Nu se poate să credem cu adevărat că francmasonii, dacă erau o simplă organizaţie fraternă, ar fi riscat totul, inclusiv propriile vieţi, ascunzându-i pe proscrişii “iluminaţi”, condamnaţi de toate monarhiile europene. Autorii francmasoni au fost cei care au perpetuat mitul conform căruia Adam Weishaupt a fost fondatorul organizaţiei “Iluminaţii” şi că, odată cu lichidarea lui, “lluminaţii” erau distruşi pentru totdeauna.
În 1826, un francmason american, Hiram Abif, a scris o carte, "Ilustrări francmasonice", în care a dezvăluit mai multe secrete masonice. Unul dintre secretele pe care le-a dezvăluit este tocmai ultimul mister din vârful piramidei masonice - venerarea lui Lucifer.
Mai târziu, s-a aflat că Hiram Abif a fost asasinat cu bestialitate.
Hiram Abif reprezenta inteligenţa, libertatea şi adevărul şi de aceea el a fost lovit mai întâi în gât, ceea ce reprezintă înăbuşirea dreptului la cuvânt, practicat de biserică; apoi a fost lovit în inimă cu un pumnal, ceea ce reprezintă îngrădirea libertăţii credinţei de către Stat; în cele din urmă, a fost lovit în cap cu o bâtă, aceasta reprezentând respingerea intelectului superior de către mase. Astfel, francmasoneria pune semnul egal între biserică, stat şi mase, le conferă caracteristici cum ar fi: tirania, intoleranţa şi ignoranţa.
William Morgan a dezvăluit că francmasonii au făgăduit în mod solemn că se vor răzbuna pe Hiram Abif şi vor submina biserica, statul şi libertatea maselor.
Morgan şi-a atins scopul în momentul în care dezvăluirile lui au iscat un mare scandal împotriva masonilor, scandal care s-a transformat într-o adevarată lovitură anti-francmasonică, moment în care autorul, William Morgan, a dispărut. Se spune că a fost răpit şi înecat în lacul Ontario de către masoni, acţiune pe care ei continuă să o nege pâna în ziua de azi. Dar cine altcineva să o fi făcut ? În ziarele din vremea aceea se consemnau fară nici o rezervă afirmaţii certe, în care se spunea că a fost omorât de masoni.
În jurământul de iniţiere depus de francmasoni, se spune clar, că în cazul în care dezvăluie secretele, iniţiatul va fi omorât. Consecinţa declaraţiei lui Morgan a fost o reacţie naţională de furie, care a culminat cu înfiinţarea în anul 1829 a unui partid politic anti-masonic, ai cărui lideri au fost Henry Dana Ward, Thurlow Weed şi William H. Seward. De asemenea, s-au scris câteva cărti anti-masonice. Consecinţele au fost dezastruoase pentru francmasoni, deoarece au suferit pierderi masive de membri.
Dar această stare a durat numai câţiva ani şi, în 1840, partidul anti-masonic a fost desfiinţat...
Francmasonii britanici sunt un grup distinct, care intervine în propria lui favoare, când se pun în discuţie promovări, contracte, sau când e vorba de cariera unui membru. Organizaţia engleză francmasonică era folosită de KGB pentru a-şi infiltra membrii şi pentru a controla Serviciul britanic de Informaţii, care este similar cu Casa Chatam, cunoscută sub denumirea de Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale (părintele organizaţiei Consiliul pentru Relaţii Externe din Statele Unite). Scotland Yard-ul a dat ordin personalului său să nu se înscrie în rândurile masonilor, de teama infiltrării KGB în rândurile lor.
Bineînţeles, totdeauna s-a spus că francmasonii sunt doar o organizaţie fraternă, benevolă, înfiinţată pentru a servi comunitatea. Nu e adevarat, cititorule !
Probabil că cea mai celebră lojă masonică este Propaganda Due (P2), din Italia. Grupul a fost implicat în toate acţiunile negative, de la mită şi şantaj, la asasinate. P2 are legatură directă cu Vaticanul, cu Cavalerii de la Malta şi cu Central Informations Agency (C.I.A.) S.U.A.. Este puternică şi periculoasă. Loja P2 a reuşit să se infiltreze în Vatican, unde a dat o lovitură de o semnificaţie înfricoşătoare: Papa Clement al V-lea a ridicat interdicţia împotriva francmasoneriei. Mulţi dintre membrii Vaticanului sunt acum francmasoni.
Afirmăm cu cea mai mare convingere că francmasoneria este una dintre cele mai periculoase (chiar putem spune satanice) organizaţii de pe acest pământ. Masonii sunt participanţii principali (chiar dacă par, aparent, ca fiind împărţiţi în mai multe tabere) în jocul luptei pentru dominare a acestei planete.
Gradul 33 al francmasoneriei este împărţit în două. O parte conţine esenţa Luciferică - “lluminaţii” şi cealaltă este alcătuită din cei care par a nu şti nimic despre “lluminaţi”.
Ofiţerii de informaţii care lucrează în Serviciul Secret de Informaţii al Marinei Militare Americane sunt masoni.
Şi CIA are informatori infiltraţi adânc în interiorul Vaticanului. Puteţi să citiţi mai multe despre aceasta în lucrările: "Sângele Sfânt, Pocalul Sfânt" şi "Moştenirea Mesianică", ambele de Baigent, Leigh & Lincoln. În "Moştenirea Mesianică", între paginile 343 şi 361, puteţi citi despre alianţa puterilor din care a rezultat guvernul mondial secret.
Majoritatea membrilor francmasoni nu ştiu că “lluminaţii” practică ceea ce este cunoscut de ei ca "Secretul secretului", sau crearea unor organizaţii secrete în cadrul organizaţilor statale existente.
Ritualurile iniţierii masonice au de fapt ca scop selectarea viitorilor membrii, din cadrul numeroaselor organizaţii premasonice, care au diverse acoperiri oficiale. Să nu se înţeleagă că încercăm să-i scuzăm pe unii membri, deoarece nu putem găsi nici o scuză persoanelor care se înscriu într-o organizaţie, fără să cunoască TOTUL despre ea. Numai cei din vârf, care au trecut toate testele, ştiu cu adevărat ce ascund masonii - astfel, este imposibil ca cineva din afara să afle totul despre respectivul grup.
Credem că toate societăţile secrete care practică ritualuri, au grade de iniţiere şi îşi consideră membrii "iluminişti", sunt ramuri ale vechii organizaţii “lluminaţii”. Ţelul lor este de a stăpâni lumea. Doctrina acestor grupuri nu este democraţia sau comunismul, ci este o formă de fascism. Doctrina lor este socialismul totalitarist. Trebuie să începeţi să gândiţi corect. “lluminaţii” nu sunt comunişti, dar unii comunişti sunt “lluminaţi”.
Monarhismul (teza) a înfruntat democraţia (antiteza); a rezultat formarea comunismului şi a Ligii Naţiunilor (sinteza). Democraţia şi comunismul (teza) au înfruntat fascismul (antiteza); a rezultat o organizaţie şi mai puternică - Naţiunile Unite (sinteza). Capitalismul (teza) înfruntă acum comunismul (antiteza) şi rezultatul va fi Noua Ordine Mondială, socialismul totalitarist (sinteza).
În raportul din 1953 al Comitetului Californian de Investigaţii al Senatului se afirma că: "aşa-numitul comunism modern reprezintă aparent aceeaşi conspiraţie mondială ipocrită care are ca scop distrugerea civilizaţiei, fundamentat pe baza principiilor iluministe, care au apărut la lumina zilei în coloniile noastre, în momentul critic de dinaintea adoptării Constituţiei". Senatul californian a înţeles: comunismul este opera iluminiştilor. Dar nu a înţeles faptul că şi Consiliul pentru Relaţii Externe şi Comisia Trilaterală sunt tot opera iluminiştilor. TREBUIE să începem să gândim corect. Duşmanul nu este comunismul, ci duşmanii sunt iluminiştii. COMUNIŞTII NU VOR AVEA O SOARTĂ MAI BUNĂ CA A NOASTRĂ, ÎN MOMENTUL ÎN CARE SE VA INSTAURA NOUA ORDINE MONDIALĂ.
Majoritatea societăţilor secrete moderne şi mai ales cele care practică gradele de iniţiere - aceasta este cheia - sunt de fapt o singură societate care are un unic scop. Putem să le spunem cum vrem - “Ordinul Cuceritorilor”, “Societatea JASON”, “Roshaniya”, “Qabbalah”, “Cavalerii Templului”, “Cavalerii de la Malta”, “Cavalerii lui Columb”, “Iezuiţii”, “Masonii”, “Ordinul Antic şi Mistic Rosae Crucis”, “lluminaţii”, “Partidul Nazist”, “Partidul Comunist”, “Membrii Executivi ai Consiliului pentru Relaţii Externe”, “Grupul”, “Frăţia Dragonului”, “Rosicrucienii”, “Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale”, “Comisia Trilaterală”, “Grupul Bilderberg”, “Vatican”, “Trustul Russel, Skull & Bones, Scroll & Key”, “Ordinul” - toate sunt la fel şi toate au acelaşi ţel, Noua Ordine Mondială.
Totuşi, multe dintre ele nu sunt de acord cu persoana care va conduce această Nouă Ordine Mondială şi aceasta este cauza pentru care adoptă metode diferite, în timp ce, fără nici o îndoială, se îndreaptă către acelaşi ţel.
Vaticanul, de exemplu, vrea să-l pună pe Papa în fruntea coaliţiei. Unii îl vor pe Lordul Maitreya. Lordul Maitreya a fost prezent la Malta, împreună cu Bush, Gorbaciov şi alţi zece şefi regionali ai Noii Ordini Mondiale. "La conferinţa iniţiată de Maitreya la Londra, pe 21-22 aprilie 1990, au participat aproximativ 200 de demnitari din întreaga lume. Reprezentanţi de guverne (inclusiv ai S.U.A.), membri ai familiilor regale, lideri ai bisericilor şi jurnalişti - toţi cei care l-au întâlnit pe Maitreya au participat la conferinţă" ("Whole Wheat", nr.8, Minneapolis).
Totuşi, dacă este ales Maitreya, Papa va trebui să fie de acord cu el - astfel se va adeveri profeţia din Biblie, unde se afirmă că diavolul va fi împuternicit de Roma, iar a doua putere va fi reprezentată de Papa.
În 1952, s-a format o alianţă, care i-a unit pe toţi, pentru prima dată în istorie: “Familiile Negre”, “lluminaţii” (Ordinul), Vaticanul şi Francmasoneria lucrează acum împreună pentru a instaura Noua Ordine Mondială. Cu toţii vor protesta, se vor pretinde a fi nevinovaţi şi vor face tot ce le stă în putere pentru a-i distruge pe cei care se amestecă în treburile lor.
Adevărata putere aparţine celor care au fost şi sunt recrutaţi în continuare din rândurile societăţilor secrete ale Universităţilor Harvard şi Yale, cum ar fi “Skull & Bones” sau “Scrull & Key”. Ambele societăţi sunt ramuri secrete ale “Frăţiei Morţii”, iar organizaţiile-mamă sunt în Anglia (Grupul Universităţii Oxford şi mai ales “Colegiul Tuturor Sufletelor”) şi în Germania, (Societatea “Thule”, denumită de asemenea “Frăţia Morţii”). Membrii acestor două societăţi erau aleşi în funcţie de meritele post-colegiu, iar selecţiile cuprindeau şi alte colegii, nu numai acestea două.
Numai membrii “Ordinului” sunt iniţiaţi în “Ordinul Cuceritorului”, Societatea “JASON” care furnizează membri executivi Consiliului pentru Relaţii Externe şi Comisiei Trilaterale. Aceştia sunt adevăratul electorat al acestei ţări. George Bush este un membru al “Ordinului”.Sunteţi surprinşi? N-ar trebui. Şi tatăl lui a fost membru al “Ordinului” şi unul dintre principalii finanţatori ai lui Hitler.
Este important să ştiţi că membrii “Ordinului” depun un jurământ care îi absolvă de legămintele făcute în faţa oricărei naţiuni, rege, guvern sau Constituţie. Ei jură supunere numai în faţa Ordinului şi ţelul lor este Noua Ordine Mondială.
Comisia Trilaterală este un grup de elită format din 300 de membri, numai persoane proeminente în domeniile de afaceri, politică, intelectuali cu putere de decizie în Europa de Vest, în America de Nord si Japonia. Scopul acestei agenţii particulare este realizarea unei cooperări între cele trei regiuni. Marele scop, pe care nu-l mai ascund, este Noua Ordine Mondială.
Comisia Trilaterală a luat naştere la ideea fondatorului ei, magnatul bancar american David Rockefeller. Motivul adevărat pentru care a fost înfiinţată este de a prelua puterea Consiliului pentru Relatii Externe, care a căzut în dizgraţie odată cu reacţia dezaprobatoare a publicului faţă de războiul din Vietnam.
Familia Rochefeller a fost, este şi va fi întotdeauna beneficiara ambelor organizaţii.
Motivul acestei manevre (masonice) a lui Rochefeller este acelaşi ca şi în cazul în care înscrii doi cai în aceeaşi cursă. Astfel şansele de câştig se dublează. Adevărata putere a rămas întotdeauna în mâinile Consiliului pentru Relaţii Externe (C. R. E.).
C.R.E. este unul dintre cele mai importante grupuri semi-oficiale, care se ocupă de rolul Americii în chestiunile internaţionale. Este controlat de un grup electoral format din membri recrutaţi din rândurile societăţilor “Skull&Bones” şi “Scroll & Key”, care fac parte dintr-o ramură secretă a organizaţiei “Iluminaţii”.
C.R.E. este organizaţia soră a Institutului Regal Britanic al Afacerilor Internaţionale. Ţelul lor este Noua Ordine Mondială.
TOŢI DIRECTORII CIA AU FOST ŞI SUNT MEMBRII AI C.R.E., PRECUM ŞI MAJORITATEA PREŞEDINŢILOR, DE LA ROOSEVELT ÎNCOACE.
Pericolul reprezentat de Comisia Trilaterală este reprezentat de ideile expuse în "Pacea Germinală", lucrare scrisă pentru ei de un profesor al Universităţii Harvard, Samuel P. Huntington, la mijlocul anilor '70.
În această lucrare, profesorul Huntington recomandă să se renunţe la democraţie şi la dezvoltarea economică, pe care le prezintă ca fiind idei demodate. De asemenea, el a semnat în calitate de coautor cartea “Crize în sistemul democratic", unde afirma: "am ajuns să fim nevoiţi să recunoaştem că extinderea economică are limite. La fel este cazul extensiei politicii democratice. Un guvern care are foarte puţină autoritate nu va putea să impună oamenilor sacrificiile care s-ar putea să fie necesare în caz de crize cataclismice de scurtă durată.”
“Cavalerii de la Malta” reprezintă una dintre cele mai vechi ramuri ale “Ordinului Cuceritorilor” (societate francmasonică în care sunt admişi doar cei care au deja un anumit grad de iniţiere ocultă). Ei au o Constituţie proprie şi au jurat să depună toate eforturile în scopul stabilirii Noii Ordini Mondiale, în care rolul de conducător “oficial” îl va avea probabil Papa (binenţeles că Papa este şi el o persoană cu un grad înalt în masonerie, care face însă jocul şefilor săi francmasoni care rămân “în umbră”). Şeful lor este ales pe viaţă, cu aprobarea Papei, iar toţi membrii “Cavalerilor de la Malta” jură supunere Papei.
De-a lungul timpului, “Cavalerii de la Malta” a devenit o organizaţie mondială, care şi-a întins tentaculele peste tot: CIA, Agenţia de Informaţii a Statelor Unite, Naţiunile Unite, alte organizaţii de informaţii, în afaceri, în sistemul bancar, religie, educaţie, legislaţie, armată, producţia de armament modern, societăţi de binefacere, etc. Toţi Cavalerii de Malta deţin funcţii politice care le conferă imunitate diplomatică. Astfel ei au acoperire pentru foarte multe din activităţile ilegale în care sunt implicaţi şi se sustrag astfel cercetării autorităţilor statului acolo unde acţionează.
Un alt motiv pentru care “Cavalerii de la Malta” sunt o organizaţie puternică este faptul că majoritatea membrilor sunt de origine nobilă, având poziţii sociale şi titluri importante. Aproape jumatate din cei 10.000 de membri aparţin celor mai vechi şi mai puternice familii europene.
Membrii organizaţiei sunt de asemenea membrii C.R.E. (Consiliul pentru Relaţii Externe al SUA) şi ai Comisiei Trilaterale (Trilaterala este o grupare planetară ce include America de Nord, Europa Occidentală şi Japonia, înfiinţată în 1973 la Tokyo).
Există numeroase episoade, mai mult sau mai puţin cunoscute opiniei publice, din care reiese orientarea malefică a “Cavalerilor de la Malta”. În anii '30, generalul Smedley Butler a fost recrutat de către “Cavalerii de la Malta” din SUA, pentru a conduce operaţiunea de preluare a Casei Albe. I s-a spus că era nevoie de el pentru că era foarte popular în rândurile armatei. Generalul Butler a strâns imediat câţiva oameni şi apoi a trecut la organizarea complotului. În capul listei celor recrutaţi de Butler era John J. Raskob, membru fondator al ramurii SUA a Cavalerilor de la Malta şi preşedinte la General Motors. Pe atunci Raskob era trezorierul Cavalerilor de la Malta - ramura SUA. Complotul organizat de Butler a eşuat. Au urmat apoi audieri care aveau ca scop investigarea complotului, dar fară să se afle nimic, deoarece nici unul dintre cei numiţi (Butler şi Raskob) nu au fost chemaţi să depună mărturie. Toate acestea pot fi găsite doar în dosarele de la Congresul SUA, pentru că în nici o altă parte nu sunt consemnate (cu atât mai puţin în cărţile de istorie).
William Casey este un alt membru al Cavalerilor de la Malta care a fost implicat în afaceri murdare. Casey a fost director CIA, membru C.R.E., şeful campaniei politice a lui Ronald Reagan, şeful Comisiei de Securitate a SUA. Cu ajutorul vice-preşedintelui Bush, a lui Anne Armstrong şi a lui Ronald Reagan, a reuşit să reducă la minimum influenţa Consiliului Consultativ pentru Informaţii Externe al preşedintelui SUA, pentru ca ei să-şi poată duce la capăt planurile murdare, fără să fie supravegheaţi şi controlaţi. De asemenea, Casey şi aliaţii săi au elaborat un plan de suspendare a Constituţiei Statelor Unite, pe care erau pe cale să-l aplice în momentul în care au fost prinşi. Aceste fapte au fost expuse în sesiunile de audieri ale Congresului SUA, dar afacerea a fost îngropată de preşedintele comitetului care a cercetat acest caz, senatorul de Hawaii, Daniel Inouye.
Primul ambasador SUA la Vatican a fost William Wilson, Cavaler de Malta. Numirea lui a fost lipsită de etică: Wilson nu avea cum să reprezinte SUA, deoarece jurase deja credinţă şi loialitate Papei (fiind Cavaler de Malta).
Wilson a plecat în Libia şi s-a întâlnit în particular cu autorităţile libiene. Profitând de vizita diplomatului american, Gadhafi a emis un comunicat de presă în care afirma că "America a trimis un diplomat, pentru o reconciliere a relaţiilor cu Libia". Departamentul de Stat american a negat că ar fi avut aceste intenţii. Ambasadorul Wilson a refuzat să facă orice fel de comentariu.
Cheia acestui episod dubios este faptul că, deşi SUA a impus embargo Libiei, iar americanii nu mai aveau voie să facă afaceri în Libia, cinci concerne petroliere americane înregistrau profituri foarte mari făcând afaceri cu Gadhafi. Scopul întâlnirii lui Wilson cu autorităţile libiene a fost acela de a susţine interesele concernelor petroliere americane în Libia, iar această întâlnire i-a fost impusă lui Wilson de superiorii săi din Francmasonerie. Această ipoteză se confirmă simplu deoarece verificând doar una dintre aceste companii, “W.R. Grace”, descoperim că era condusă de J. Peter Grace care este şeful ramurii din Statele Unite a Cavalerilor de la Malta, iar opt dintre membrii companiei “W.R. Grace” sunt de asemenea şi membrii ai organizaţiei “Cavalerii de la Malta”.
Wilson ar fi trebuit concediat, lucru care nu s-a petrecut, ba mai mult, atât el cât şi soţia lui, au participat ca invitaţi de onoare la slujba de Paşte de la Vatican, unde au stat lângă George Schultz (important om politic american, bineînţeles şi el este membru al C.R.E., al Clubului Bohemian şi al Corporaţiei Bechtel- toate acestea au legături strânse cu “Cavalerii de la Malta”) şi soţia acestuia. În limbaj diplomatic, această atitudine era interpretată ca aprobare a activităţii lui.
Vaticanul a fost de-a lungul timpului un alt punct-cheie pe care francmasonii au urmărit să-l folosească pentru a instaura Noua Ordine Mondială. Francmasoneria s-a infiltrat în Vatican, pentru a putea manipula opinia publică mondială, folosindu-se de puterea religioasă şi influenţa politică pe care o are Papa.
La început, această acţiune a lor nu a avut succes deoarece în 1738 Papa Clement al XII-lea a emis un ordin papal care spunea că orice catolic care va deveni mason va fi excomunicat - o pedeapsă extrem de serioasă, dar care se impunea având în vedere pericolul pe care îl reprezintă masoneria. De asemenea, în 1884, Papa Leon al XIII-lea a emis o proclamaţie în care se afirma că Masoneria este una dintre societăţile secrete care încearcă să "stabilească regatul lui Satan pe pământ".
În cele din urmă Francmasonii au reuşit în acţiunea lor diabolică de a-şi propaga propriile scopuri prin intermediul Papei. Cea mai bună dovadă a infiltrării masoneriei la Vatican este faptul că pe 27 noiembrie 1983, Papa a retractat toate interdicţiile împotriva Francmasoneriei şi a permis catolicilor, după câteva sute de ani, să devină din nou membri ai societăţilor secrete masonice, fără să se teamă că vor fi excomunicaţi. “Iluminaţii” şi-au atins astfel scopul, reuşind să-şi pună omul lor la cârma Bisericii Catolice.
În cartea sa "Crucea frântă", Piers Compton urmăreşte procesul de infiltrare a “Iluminaţilor” în Biserica Catolică. El afirmă în cartea sa că Papa Ioan al XXIII-lea avea încrustat pe crucea personală ochiul “atotvăzător” introdus într-un triunghi, ceea ce arată apartenenţa sa la Francmasonerie. Ochiul “atotvăzător” din interiorul triunghiului este folosit de francmasoni pentru a-l reprezenta pe Lucifer (numit de către masoni “Marele Arhitect”) ca simbol al “înţelepciunii”. Acest simbol a fost folosit de Papalitate ca sigiliu la “Congresul Împărtăşaniei” de la Philadelphia din 1976 şi pe timbrul emis de Vatican în 1978. În Marele Sigiliu al Statelor Unite se poate vedea acelaşi simbol al piramidei.
Odată cu infiltrarea la Vatican, francmasonii au urmărit să se folosească de influenţa papalităţii asupra occidentului pentru a induce maselor ideea Noii Ordini Mondiale. Pentru aceasta, Vaticanul, influenţat de francmasonerie, a înfiinţat "Centrul pentru rugăciune şi studiul păcii" în New Jersey, Springlake, într-o reşedinţă de vis, cu privelişte spre ocean, situată pe bulevardul Ocean, la numărul 1711. Centrul a fost infiinţat ca parte a programului de “pace” al Papei, care va uni (mai bine zis va domina) lumea. Centrul avea două roluri:
(1) educarea catolicilor şi a copiilor acestora, în spiritul acceptării Noii Ordini Mondiale;
(2) preîntâmpinarea rezistenţei faţă de Noua Ordine Mondială şi efectuarea unor studii pentru descoperirea de soluţii paşnice de rezolvare a viitoarelor probleme care ar putea pune în pericol “pacea” mondială.
Reşedinţa “Centrului pentru rugăciune şi studiul păcii” a fost donată Arhidiocezei New York-ului de către Elmer Bobst, multimilionar şi preşedinte al companiei “Warner Lambert”. Richard Nixon era un musafir frecvent în acel loc. Directorii Centrului erau Kurt Waldheim, ex-Secretar General al Naţiunilor Unite şi fost criminal nazist de război, Cyrus Vance, ex-Secretar de Stat în timpul administraţiei Carter şi membru al C.R.E.(Consiliul pentru Relaţii Externe al SUA) şi al Comisiei Trilaterale, Clare Booth Luce, o femeie din ordinul Cavalerilor de Malta, J.Peter Grace, de la compania W.R. Grace, şeful filierei din Statele Unite a “Cavalerilor de la Malta”.
În cazul în care mai aveţi încă îndoieli în ceea ce priveşte faptul că Vaticanul este subordonat francmasoneriei, vă prezentăm şi trecutul personajului principal de la Vatican - Papa. La începutul anilor '40, compania I.G. Farben Chemical a angajat un agent comercial polonez care se ocupa cu furnizarea substanţelor toxice pe care le utilizau naziştii în timpul războiului. După război, agentul de vânzări, temându-se pentru viaţa lui (deoarece a fost colaborator al naziştilor), a intrat în rândurile Bisericii Catolice pentru a se salva, iar mai apoi a fost chiar hirotonisit în 1946. Unul dintre cei mai buni prieteni ai acelui agent a fost dr. Wolf Szmuness, cel care a condus campania de vaccinare împotriva hepatitei B din perioadele noiembrie '78 - octombrie '79 şi martie '80 - octombrie '81, iniţiată de Centrul de Control al Bolilor Infecţioase, în oraşele New York, San Francisco şi alte patru oraşe americane. Scopul acestei campanii a fost lansarea flagelului SIDA asupra poporului american.
În 1958, agentul de vânzări despre care am amintit era cel mai tânăr episcop polonez. La doar 30 de zile de la numire, Papa Ioan Paul I a fost asasinat şi fostul colaborator al naziştilor a devenit Papa Ioan Paul al II-lea. La 27 noiembrie 1983, Papa Ioan Paul al II-lea a anulat anatema emisă de Biserica Catolică împotriva Francmasoneriei, permitând astfel catolicilor să devină francmasoni, fără teama de a fi excomunicaţi.
Analizând evenimentele politice ale anului 1990 (destrămarea blocului ţărilor comuniste din estul Europei şi reîmpărţirea sferelor de influenţă politică în zonă, creşterea influenţei pe plan mondial a SUA, propagarea prin intermediul Vaticanului a ideilor Francmasoneriei) se poate deduce că aceasta a fost perioada cea mai bună pentru liderii mondiali: ex-şeful Poliţiei Secrete Sovietice, Mihail Gorbaciov, ex-şeful CIA, George Bush, ex-nazistul Papa Ioan Paul al II-lea, uniţi cu toţii într-o alianţă care nu are nimic sfânt, în scopul creării Noii Ordini Mondiale.
O altă conexiune între Vatican şi Francmasoneria mondială este “Grupul Bilderberg”, organizat în 1952 şi numit astfel după hotelul în care a avut loc prima lor întâlnire secretă, în 1954; omul care a organizat “Grupul Bilderberg”, prinţul Bernhard de Olanda, are drept de veto faţă de alegerile papale ale Vaticanului. Pretextul folosit de prinţul Bernhard pentru a avea această putere de veto este acela că familia lui (Habsburg) descinde din împăraţii romani. Prinţul Bernhard este şi liderul “Familiilor Negre” (o altă grupare francmasonică, formată din cele mai bogate 300 de familii ale lumii) şi se pretinde a fi descendent din Casa lui David, ceea ce înseamnă că poate afirma că este rudă cu Iisus. Prinţul Bernhard, cu ajutorul CIA, a adus organizaţia francmasonică “Iluminaţii” în faţa publicului, sub denumirea de “Grupul Bilderberg”.
”Grupul Bilderberg” este constituit din cei mai puternici industriaşi, oameni de stat, bancheri şi intelectuali, care se întâlnesc în cadrul unei conferinţe pentru a discuta despre “afacerile” mondiale. Aceste întâlniri cu caracter informativ, reprezintă ocazia liderilor internaţionali de a se întâlni şi de a pune la cale afaceri importante, care au un caracter secret. Biroul principal se află în Elveţia, singura ţară europeană care nu a fost invadată şi bombardată niciodată în timpul primului şi celui de-al doilea război mondial. Elveţia este locul unde se află concentrată puterea mondială. Ţelul “Grupului Bilderberg” este o lume unică cu un guvern totalitarist şi un sistem economic centralizat.
Nucleul organizaţiei “Grupul Bilderberg” este reprezentat de trei comitete, fiecare format din treisprezece membri. Astfel inima Grupului Bilderberg este constituită din 39 de membri. Cele trei comitete sunt alcătuite exclusiv din membrii selectaţi din toate organizaţiile francmasonice. Acest comitet îşi are sediile în Elveţia şi hotărăşte cine este invitat la conferinţa anuală şi ce fel de politici şi planuri vor fi discutate. Fiecare propunere sau plan care a fost discutat în cadrul conferinţelor anuale ale “Grupului Bilderberg” au fost puse în practică în perioade de maximum doi ani. “Grupul Bilderberg” direcţionează "războiul silenţios" (informaţional) care a fost declanşat pentru a instaura Noua Ordine Mondială.
Cel puţin o dată pe an, poate chiar de mai multe ori, două submarine nucleare se întâlnesc pe o bază construită sub calota polară de gheaţă. Acolo reprezentanţii Uniunii Sovietice se întâlnesc cu Comitetul politic al “Grupului Bilderberg”. Ruşii primesc scenariul pentru viitoarele mişcări. Problemele de pe agenda de zi includ eforturile combinate de a finaliza programul spaţial secret de guvernare, Alternativa 3 (există anumite fotografii ale NASA, în care se văd clar imaginile bazei lunare din craterul Copernicus). Această metodă de întâlnire este unicul mod de a păstra secretul, departe de interceptări şi microfoane.
Un program documentar al televiziunii BBC, numit "Raport Ştiinţific" a dezvăluit aceste fapte, dar peste nici două zile, postul a dezminţit veridicitatea faptelor prezentate. Dezminţirea conţinea afirmaţia că reportajul a fost ficţiune. "Raport Ştiinţific'' este un program documentar extrem de respectat în Marea Britanie. Niciodată, în întreaga existenţă a acestui post, nu a existat vreun alt caz de dezminţire. Înainte de a apare pe post, fiecare subiect este analizat în parte şi explorat în cele mai mici amănunte.
Informaţiile prezentate în acest material urmăresc să avertizeze oamenii de pericolul reprezentat de Francmasoneria mondială, prezentând conexiuni între fapte aparent disparate, punând într-o altă lumină (cea reală) situaţia critică prin care trece lumea acum.
Publicat de blogger la 11:52 0 comentarii
Trimiteţi prin e-mail Postaţi pe blog!Distribuiţi pe TwitterDistribuiţi pe Facebook
Secretele naziste intr-un lac de sub Antarctica?
Vostok Station din Antarctica, una dintre cele mai ostile zone de pe Terra, a intrat in atentia publica dupa ce, in urma forajelor care au durat peste 30 de ani, cercetatorii rusi au descoperit la aproape 4 km sub gheata un lac la care nu s-a mai ajuns de 20 de milioane de ani. Pare-se...
Rusii spera sa descopere forme de viata necunoscute pana acum si sa reuseasca, cu ajutorul inalizei apei, sa schiteze un scenariu al schimbarilor climatice naturale pentru urmatoarele milenii.
Dar Vostok ar putea oferi si alte surprize, Ria Novosti titrand ca lacul ar fi gazduit chiar o baza nazista secreta, construita spre sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. In acest sens, agentia
rusa de presa a citat declaratia amiralului Karl Dontiz, care, in 1943, afirma ca flota de submarine a Germaniei se mandreste ca a creat ’’o cetate incontestabila pentru Fuhrer la celalalt capat al lumii’’, in Antarctica.
Potrivit arhivelor, un submarin U-530 a ajuns la Polul Sud in 1945. Speculatiile aparute atunci si reluate frenetic acum in presa rusa sunt ca in respectivul buncar de gheata ar fi fost depozitate dosarele ultra secrete ale lui Hitler. Alte speculatii
merg pana la fantezia ca acolo au fost transportate chiar si cadavrele lui Hitler si Eva Braun, pentru a le fi clonat ADN-ul...
C’mon, pare mai credibila varianta cu documentele secrete!
Dar cum sub Antarctica s-au identificat circa 70 de astfel de lacuri, americanii sunt si ei implicati intr-un proiect similar cu al rusilor, dar si britanicii, care si-au fixat ca tinta lacul ascuns
Publicat de blogger la 08:57 0 comentarii
Trimiteţi prin e-mail Postaţi pe blog!Distribuiţi pe TwitterDistribuiţi pe Facebook
Misterele Polului Sud
Misterele Polului Sud
- Gerurile nemiloase de pana la -80gr. C si vanturile cumplite ce bantuie Polul Sud par sa apere cu strasnicie un secret adanc incastrat in blocurile imense ale ghetarilor. Harti misterioase, lumi din interiorul pamantului, descoperiri enigmatice, lacuri cu ape calde ingropate sub sute de metri de gheata, toate pledeaza pentru ipoteza indrazneata, ca Antarctida este mai mult decat un simplu desert de zapada, locuit doar de foci si pinguini -
Cetatea de sub gheata
Se spune ca in urma cu mii de ani, pe vremea cand Polul Sud al pamantului nu era nici pe departe atat de neprimitor cum e azi, acolo au locuit atlantii. Din numeroasele variante legate de originea Atlantidei, misteriosul continent disparut, una presupune ca ea s-ar fi aflat chiar aici, pe continentul protejat de ghetari. Pentru prima data, supozitia aceasta a fost enuntata in anii '70, de inginerul italian Flavio Barbiero, in cartea intitulata "Civilizatia de sub gheturi", in care sustine, in premiera absoluta, ca ramasitele vechii civilizatii atlantice se afla ingropate sub gheata Antarctidei.
Potrivit autorului, acum 10-12 mii de ani, acest taram avea un climat bland, cu temperaturi calde. In urma coliziunii Pamantului cu un alt corp ceresc imens, planeta noastra a suferit o deplasare a axei de rotatie, mutand continentul atlantilor din zona temperata sudica dincolo de Cercul polar antarctic. Ca urmare a impactului devastator, civilizatia atlantilor a pierit, inghitita de apele oceanelor. Dovezi in sprijinul acestei teorii au aparut si in ultima perioada, cand, odata cu cresterea temperaturilor pe intreg globul, gheata de la Polul Sud a inceput sa se topeasca usor si sa dezvaluie forme ciudate de relief. Astfel, de sub calotele de gheata au inceput sa iasa la iveala munti cu o forma piramidala. Cadrele fotografice aeriene, publicate recent in presa internationala, au starnit controverse, impartind opinia publica si comunitatea oamenilor de stiinta in doua tabere. Unii sunt de parere ca pantele muntelui dovedesc o interventie omeneasca, fiind mult prea netede, de parca ar fi fost slefuite si prelucrate, altii sustin, dimpotriva, ca nu sunt decat forme de relief obisnuite, netezite, poate, doar de vanturile puternice. Teorii, se pare, zadarnice, pentru ca geologii australieni, in frunte cu Martin Brodhem, sunt convinsi ca au descoperit aici, la Polul Sud, un intreg oras ce candva a apartinut Atlantidei. Echipa australiana de cercetatori a realizat numeroase expeditii in Antarctida, in special in zona revendicata de Norvegia, denumita Tara Reginei Maud. Intreaga regiune a fost scanata cu sonare, hidrolocatoare ultraperformante, cu ajutorul carora profesorul Brodhem a detectat, la o adancime de 360 de metri sub gheata, patru linii drepte. Acestea se unesc in unghiuri de 90 de grade, formand un patrulater perfect, care se intinde pe o distanta imensa, de aproape o suta de kilometri patrati. "Ce altceva poate fi sub gheata, daca nu un oras antic, o cetate a atlantilor?!", au conchis savantii australieni.
Lacul Vostok, o capsula a trecutului
In inima Antarctidei, adanc ingropat in stratul de gheata, la o adancime de patru mii de metri, se afla un lac enigmatic care, poate, ascunde cele mai multe mistere de pe Pamant. Sub calota de gheata s-au descoperit zeci de lacuri cu ape dulci, ce nu au avut contact cu aerul de milioane de ani. Cel mai mare dintre toate este lacul Vostok. A fost descoperit in anii '70, prin intermediul unui satelit de observatie care a depistat in mijlocul continentului inghetat o cavitate cu o suprafata de aproximativ 20 de mii de kilometri patrati. Conform savantilor, se pare ca apa este perfect izolata de soare, de vant si ger, de peste 14 milioane de ani.
Rauri sub Gheata Antarcticii
Daca aceasta ipoteza se dovedeste a fi adevarata, inseamna ca lacul ascunde cele mai vechi povesti din istoria evolutiei Pamantului. "Este ca si cum am intreprinde o operatiune pe o alta planeta, unde nimeni nu a mai pus piciorul. Nu stim ce vom intalni acolo! Cert este ca lacul reprezinta un fel de "capsula" a trecutului indepartat", a declarat directorul Centrului de Cercetare Arctica si Antarctica din Rusia, Valeri Lukin, cel care scotoceste adancurile ghetarilor de peste 30 de ani. Pe parcursul anilor, Rusia a dezvoltat o tehnologie avansata, ecologica, de protectie, prin forarea ghetii cu o aparatura ultrasofisticata, folosind kerosen, freon si silicon. Insa anul 2012, conform cercetatorilor rusi, va aduce lumii poate cele mai spectaculoase descoperiri din istorie. Proiectul "Lacul Vostok" este pe ultima suta de metri. "Luand in calcul viteza de forare de aproximativ doi metri pe zi, apreciez ca la finalul lunii ianuarie 2012 vom ajunge, in sfarsit, la apa", declara Valeri Lukin, la conferinta organizata inaintea inceperii expeditiei, in octombrie anul acesta.
In urma studiilor detaliate, efectuate in cele peste doua decenii, savantii au constatat un fapt uluitor: temperatura apei este in jur de 15-18 grade Celsius, fapt ce demonstreaza clar ca sub gheata, la adancimi mari, exista surse de caldura si, deci, si viata. Aceasta ipoteza foarte probabila a starnit imaginatia oamenilor si a insufletit sustinatorii teoriilor conform carora in interiorul Pamantului se afla o alta lume, o alta civilizatie si un alt ecosistem.
Se spune ca multitudinea de lacuri aflate sub calota de gheata ar putea fi interconectate intre ele, formand o adevarata retea de canale si tuneluri. Timp de mii de ani, este posibil ca aceste ape sa fi sapat galerii uriase, din care ulterior s-au retras, lasand loc construirii unor adaposturi. De la descoperirea continentului, in 1820, au existat numeroase marturii in care se povestea despre intalniri stranii, despre experiente ciudate si disparitii misterioase. Astfel, oamenii de stiinta au inceput sa acorde mai multa atentie zvonurilor referitoare la sistemul de tuneluri de sub gheturi, care ar fi populate de fiinte neomenesti.
Monstrii de sub ghetari
Una din presupusele creaturi de sub gheata a fost "botezata" "monstrul Horwitz", dupa numele exploratorului polar A. Horwitz. Conform marturiei sale, in 1960, in timpul unei expeditii, cercetatorul in domeniul fizicii P. Stoppard s-a indepartat de echipa si s-a pierdut in imensitatea alba. Cand i-au constatat disparitia, membrii expeditiei au pornit in cautarea sa, urmand pasii lasati in zapada de catre acesta, pana la marginea unei crevase. Au privit in jos si, in bezna adanca, li s-a parut ca zaresc silueta unui om. Fara sa stea pe ganduri, Horwitz a imbracat cu miscari repezi hamul si s-a lasat in haul intunecat. A coborat adanc, tot mai adanc, in pantecele ghetarului, sperand sa-si gaseasca camaradul. De sus i se striga ca, in curand, coarda se va termina. In cele din urma a atins fundul, unde a gasit manusa tovarasului sau si in jurul ei mai multe pete de sange uscat. Dar Stoppard nu era nicaieri. In stanga si in dreapta, continua o galerie lunga, nesfarsita, imposibil de patruns, mai ales ca nu mai avea decat doi metri de coarda. Profund marcat de disparitia camaradului sau, Horwitz s-a intors la lumina zilei.
Iarna acelui an a fost teribila. Temperaturile la statia "Amundsen-Scott" au scazut pana la -70 de grade. Nu se iesea din baza decat in cazuri de extrema urgenta. Pe 6 iulie, unul dintre membrii expeditiei, Keneth Millar, a iesit, totusi, in vantul si gerul cumplit si nu s-a mai intors niciodata. De abia dupa trei zile, dupa ce furtuna s-a mai potolit, s-a putut organiza o echipa de cautari. In scurt timp, in zapada, au fost descoperite hainele lui Keneth Millar. In schimb, in mod straniu, trupul acestuia disparuse. Imbracamintea zacea intinsa pe zapada, purtand inca forma corpului care parca se evaporase. Atunci s-a simtit Horwitz, pentru prima data, depasit de situatie. In minte ii rasarise o idee ciudata, pe care nu ar fi putut-o accepta in alte conditii: o fiinta necunoscuta, cu siguranta neomeneasca, luase vietile camarazilor sai.
Statia Vostok - forare in gheata
Cateva luni mai tarziu, exploratorul a devenit convins ca in Antarctida, probabil undeva sub muntii de gheata, poate in tuneluri subterane, exista o creatura a gheturilor. Intr-o noapte, in lumina lunii perfect rotunde, a vazut, la cativa zeci de metri departare, o silueta ce zbura deasupra ghetii. O fiinta ce parea un liliac urias. S-a speriat ingrozitor, a facut cativa pasi inapoi, dar, cand a realizat ca "liliacul" se indreapta catre el, a scos pistolul si a inceput sa traga. Doar golindu-si arma, Horwitz a reusit sa alunge sinistra dihanie zburatoare.
Despre Antarctida, acolo unde numai oamenii de stiinta se aventureaza, circula multe asemenea povesti. Unii sustin ca pe continentul inghetat mai exista inca fiinte ce au supravietuit glaciatiunilor, creaturi ce traiesc, ferite de clima cumplita, in crevase, imensele fisuri din ghetari, sau in tunelurile adanc sapate sub ei. Se spune ca ele ar fi existat si pe vremea atlantilor, cand Antarctida era un continent cu o clima mult mai calda, mai primitoare. O dovada solida, recunoscuta stiintific si istoric, a faptului ca Antarctida a fost candva un teritoriu lipsit de gheata este sustinut de harti vechi, ce dateaza cu mult inainte de descoperirea, efectiva, a continentului alb.
Hartile civilizatiilor pierdute
In 1929, pe unul din miile de rafturi prafuite ale bibliotecii imperiale de la Constantinopol, Istanbulul de azi, a fost descoperita o aparent banala bucata de piele de antilopa, pe care erau desenate cateva continente. Dupa ce a fost analizata, harta s-a dovedit a fi unica, datand din 1513 si fiind doar un fragment dintr-o harta a lumii de dimensiuni mult mai mari. Reprezentarea geografica poarta semnatura amiralului flotei navale a Imperiului Otoman, Hadji Ahmed Muhiddin Piri, si infatiseaza coasta de vest a Africii, coasta de est a Americii de Sud si nordul coastei Antarctidei.
Harta lui Piri Reis
In secolul XVI, Piri Reis (in limba turca amiralul Piri) era un personaj binecunoscut, vestit comandant al marinei Imperiului Otoman, ce participase la multe batalii navale impotriva Spaniei, Republicii Venetia si Egiptului. Dar in ciuda unei cariere militare si geografice stralucite, desi avea 90 de ani, in 1555, a cazut in dizgratie si a fost decapitat public, in Egipt.
Harta lui Piri Reis reprezinta, pana in prezent, o enigma, chiar si pentru cei mai renumiti cercetatori. Nimeni pana astazi nu a reusit sa explice de unde avea amiralul otoman datele geografice ale Antarctidei, continent inca nedescoperit in secolul al-XVI-lea. In mod straniu, continentul este desenat ca fiind total lipsit de gheata. De unde stia, atat de detaliat, comandantul Piri, cum arata acum cateva mii de ani un tinut nedescoperit?! La inceputul anilor '60, harta lui Piri Reis a devenit principalul argument al sustinatorilor ipotezei ca Antarctica a fost candva un teritoriu bogat, cu o clima calda, apartinand unei civilizatii extrem de evoluate. Adeptii acestei presupuneri sustin ca tocmai de atunci dateaza si harta care, printr-o minune, a ajuns dupa mii de ani la un comandant de flota navala pasionat de cartografie. Dar Piri Reis nu a fost singurul om care detinea astfel de cunostinte, ce ne par astazi incredibile. Indiferent cum au fost transmise aceste informatii de-a lungul secolelor, au existat si alti cartografi care au avut acces la aceeasi baza secreta de date.
Harta lui Oronce Fine
Harta lui Oronce Fine, matematician si cartograf francez, reprezinta o alta enigma in ceea ce priveste misteriosul continent de la Polul Sud. Ca si predecesorul sau turc, in reprezentarea sa geografica, ce dateaza din 1531, partea de nord a Antarctidei apare ca fiind lipsita de gheata. Diferenta majora este ca pe harta cartografului francez coastele teritoriului prezinta si forme de relief cu ape ce se varsa in mare si munti ce amintesc de crestele descoperite recent. In partea centrala a continentului nu figureaza neregularitati ale suprafetei scoartei terestre, fapt care i-a determinat pe savantii moderni sa considere ca acea zona se afla deja sub calota de gheata. Asemanarea dintre aceasta harta si cele moderne este izbitoare, pornind de la forma pana la relief si topografie. De unde stia cartograful francez toate aceste lucruri, inainte cu 300 de ani ca teritoriul sa fi fost descoperit, ramane un mister. Dupa cum spun unii cercetatori, probabil din aceeasi sursa enigmatica pe care a folosit-o si Piri Reis, acea baza de date creata de civilizatiile extrem de avansate, pierdute. Ce fel de tehnica aveau ei, in ce stadiu de dezvoltare al stiintei si culturii se aflau, pentru a infaptui asemenea harti, de o precizie uluitoare?!
Antarctida - un posibil refugiu al Fuhrer-ului?
Una din legendele cele mai tulburatoare despre Antarctida este cea legata de Hitler si al Treilea Reich. Exista cercetatori care contesta faptul ca dictatorul nazist s-ar fi sinucis, la finele celui de-al doilea Razboi Mondial, si sunt convinsi ca Fuhrer-ul si apropiatii sai au fugit din calea trupelor americane si sovietice si s-au pierdut sub ghetarii Antarctidei.
Amiralul Richard Byrd in Antarctica
Interesul Germaniei pentru Antarctica nu era nou. In anii '30, au
fost organizate doua expeditii stiintifice in Antarctica, exact in perioada cand Germania se pregatea de razboi. Timp de trei luni, aviatorii fortelor Luftwaffe au survolat teritoriul Antarctidei, fotografiind de la inaltime peste 350 de mii de kilometri patrati. Intinderile continentului inghetat au fost "revendicate" de catre Germania, intreaga zona a fost impanzita cu stegulete purtand zvastica, iar Tara Reginei Maud a devenit, pe hartile germane, "Noua Svabia" (Neuschwabenland).
Dupa finalizarea cu succes a expeditiei aviatice, Hitler l-a desemnat pe amiralul Karl Donitz sa stabileasca o baza navala in Antarctida. Dar oare de ce avea nevoie Germania de o baza aflata la mii de kilometri distanta, pe un teritoriu complet inghetat si aproape necunoscut? Unii sustin ca Hitler voia sa construiasca acolo un puternic port militar, de unde sa controleze partea de sud a lumii. Altii spun ca nemtii scotoceau adancurile pamantului Antarctidei, in cautarea unor resurse naturale. Insa cea mai tulburatoare ipoteza este aceea conform careia expertii nemti, urmand teoria "pamantului gol", credeau ca in Antarctica, sub ghetari, exista uriase cavitati, adevarate oaze cu aer cald. Tocmai aici se pregatea, in caz de necesitate, evacuarea celor mai importante personaje din cel de-al treilea Reich, in frunte cu Adolf Hitler.
Sub comanda amiralului Karl Donitz, zeci de submarine germane au plecat cu destinatia "Neuschwabenland". La scurt timp, Donitz a facut o declaratie absolut stranie: "Noi, cei de sub ape, am descoperit cu submarinele noastre un adevarat rai al iernii".
colo, incepand cu 1940, din ordinul direct al lui Hitler, s-a lansat proiectul construirii unei baze subpamantene, iar din 1942, in conditii strict secrete, a inceput o ampla campanie de populare a zonei. Cei atent selectati sa traiasca in "Noua Svabie" erau, in primul rand, oameni din elita Germaniei, savanti, specialisti in varii domenii, istorici, geologi, arhitecti si ingineri. Un al doilea convoi de rezidenti ar fi transportat tinerii din fortele SS, "arieni puri", fete si baieti care urmau sa intemeieze noul stat puternic, o noua natiune, superioara tuturor celorlalte. In acest context, declaratia amiralului Karl Donitz trezeste din nou stupoarea: "Flota germana de submarine se mandreste cu faptul ca in celalalt capat al lumii a construit pentru Fuhrer o cetate inexpugnabila". Astazi, putem doar presupune ce a vrut sa spuna comandantul nazist.
Stranie pare si expeditia americana in Antarctica, realizata dupa terminarea celui de-al doilea Razboi Mondial, condusa de amiralul Richard Byrd. Scopul oficial al misiunii era unul pur stiintific, de explorare a zonelor necunoscute si de infiintare a unei noi baze de cercetari polare. Conform teoriei conspirationiste, in 1947, guvernul american, care detinea informatii strict secrete despre taramul feeric de sub gheturile Antarctidei, a lansat o vasta operatiune, numita "High Jump" (Marele Salt). Adeptii acestei ipoteze sustin ca atat guvernul american, cat si cel sovietic, stiau faptul ca "ultimul buncar" al lui Hitler se gasea in Antarctida. "Douasprezece vase militare submarine, peste douazeci de avioane si elicoptere si aproape cinci mii de oameni. Nu credeti ca este o componenta stranie, pentru o expeditie stiintifica?", declara Dmitri Filipovici, doctor in stiinte istorice si capitan de rangul I in marina militara a Federatiei Ruse. Comandantul rus sustine ca expeditia americana nu avea deloc un caracter stiintific, ci unul militar.
"In 1946, in apele teritoriale argentiniene, in apropiere de portul Mar del Plata, au fost observate doua submarine nemtesti. Este straniu cum, dupa terminarea razboiului, acestea navigau nestingherite in apele Oceanului Atlantic, tocmai acolo, nu departe de Polul Sud".
Misiunea americana a fost subit intrerupta, cu sase luni mai devreme decat data programata initial, fara nici o explicatie satisfacatoare. Descoperise oare amiralul Byrd ceea ce il interesa de fapt, intrarea in golul Pamantului, taramul de paradis al atlantilor si baza construita de nazisti sub gheata Antarcticii?! Probabil nu vom sti niciodata.
Cu siguranta, o mare parte din teoriile vehiculate despre Antarctica, intens propagate in ultimele decenii, sunt de-a dreptul fanteziste
Totusi, povestile si legendele din inima continentului inghetat fascineaza si starnesc cele mai arzatoare ambitii ale omului, de a cunoaste, de a stapani si de a supune pana si cele mai neimblanzite teritorii ale Pamantului.
Si poate ca, intr-adevar, in sudul planetei noastre, pazit de ghetari colosali, vegheat de vanturi cumplite, strajuit de geruri neinduratoare, exista un meleag fermecat, un taram miraculos. Poate ca acolo, sub valul imens al zapezilor, dincolo de hotarul ghetarilor, in interiorul Pamantului, omul va descoperi, candva, tara vechilor atlanti.