cici7773
29.02.2012, 02:06
MIHAI EMINESCU
Idei mai putin cunoscute si commentate
_”Biserica a creat limba literara, a sfintit-o si a ridicat-o la rangul unei limbi hieratice si de stat”(Timpul, 10X 1881)
-“Limba romaneasca este dintre cele cu dreapta masura: ea nu are consoane prea moi, nici prea aspre, nici vocale prea lungi sau prea scurte, mai toate sunetele sunt medii si foarte curate…” .Limba de formule, limba universala adica din fractiuni ale celor trei mutatii:timp, spatiu, miscare”(mss.2267, lile 27)
-“Romanii nu sunt si ei o insula ideala cat e doar cu putiinta ca limba noastra sa fie lingua romana rustica.?”(caiet 2257 fila 27, 1870, rezumand lucrarea Zur Naturgesschichite der menschlichen Sprache).
“E pacat ca noi romanii am apucat a vedea in basm numai basmele, in obicei numai obiceiurile, in forma numai forma, iar in formula numai formula numai formula. Formula nu e decat o manifestare palpabila, simtita a unei idei oarecare. Ce face de exemplu istoricul cu mitul? Il lasa a face din el jucarii mnemotehnice pentru copii Nimica mai putin decat asta. El cauta spiritual, idea acelor forme cari ca stari sunt mincinoase si arata numai ca mitul nu e decat un symbol, o hieroglifa, care nu e deajuns ca ai vazut-o, ca-I tii minte forma si ca poti sa o simti in zugraveala pe hartie, ci aceasta trebuie citita si inteleasa. Trecand la obiceiuri, e iarasi sigur ca ele numai prin degenerare devin formalitati. Primitive, ele sunt expresia exterioara a unui profound invatamant, sau a unei profunde idei exterioare. Adevarat ca poezia nu are descifreze, ci din contra are sa incifreze o idée poetica in simbolele si hieroglifele imaginilor sensibile- numai cum ca aceste imagini trebuie sa fie hrabna unei idei, caci ele alfel sunt colori amestecate fara nici un inteles. Ideea e sufletul si acest suflet poarta in sine ca inerenta deja cugetarea corpului sau….. Sufletul, idea unei poezii poarta in sine o urmare neaparata a ei.
Aceasta dezvoltare dinauntru in afara ei, aceasta axioma care face parte din sufletul propriu- soarta proprie a omului, astfel incat, intamplari, fapte si influente nu emana din intamplari, fapte si influente exterioare si neprevazute, care puteau sa se intample si altfel, ci numai din suflet ca singur izvor, astfel incat toata actiunea este un rezultat al predispuneriii naturale si trebuie sa se intample, astfel cum se intampla, si nicidecum altfel….
Materialul in care se sensibilizeaza idea etern poetica sunt imaginile- nu lasa imaginile tuturor popoarelor, ci, a aceluia la care se sensibilizeaza.
Tropii unei natiuni agricole difera de tropii, de imaginile unei natiuni de vanatori or de pastori. Sub ce imagini va imbraca unul simtamantul etern al amorului si sub ce imagini celalalt, decat numai prin acele care le poseda? Acest mod de cugetare, care se reflecta numai asupra corpului, nu asupar idei8i unei poezii, constituie nationalitatea ei” (mss 2257,f.61-62)
“Dar o adevarata literature trainica are sa ne placa noua sis a fie si originala si pentru altii, nu se poate intemeia decat pe graiul viu al poporului nostrum propriu, pe traditiile, obiceiurile si istoria lui, pe genul ei”.(Timpul, V. 1881,8 mai).
“Literatura populara, nici nu se mai poate numi altceva decat cugetarea si productele fantazi poporului insusi, care devin literature in momentul in care se produc prin scriere, sau produceri a clasei culte care se potrivesc asa de bine cu gandirea poporului, incat, daca aceasta nu le-a facut, le-ar fi putut face”.(Curierul de Iasi, 10 aug,1887)
“Celor care vor o purificare absoluta a limbii, le vom rapunde ca aceste vorbe pe care ei vor sa le alunge sunt asa de concrete, asa (de) increscute in tesatura limbii romane, inact trebuie sa rupi tesatura toata ca sa le scoti, si cum ca toata limba se desira alungand vorbe de o ILUZORIE ORIGINE SLAVA, e dovada latinistilor nostril. Celor care nu vor acea curatire de fel, le vom raspunde ca ei insisi sunt inconsecventi, caci ei insisi au lepadat o multime de vorbe grece si ruse, pe care insa le intrebuintau parintii lor, si multe din vorbele pe care le scriu domnii Florentin si Negruzzi, s.a…. autori indealtfel cu mult talent, s-ar duce pe calea celor duse, fara de chiar dumnealor sa le para rau de ei. Am fi cam temerari de a sustine cum ca limba noastra si-a desavarsit deja curatirea ei, ca e organizata, ca a ajuns la stadiul ultimo al dezvoltarii sale, si ca acum n-ar mai trebui decat curatirea formala a acestei dezvoltari prin etimologie si sintaxa.
Limba noastra-placa-ne-o- a crede are un trau lung, si de aceea ii trebuie o dezvoltare lunga. Purificarea ei merge inainte, desi e bines a mearga mai incet decat prea iute.
Noi generatiunea de fata nu umplem decat santurile- noi avem sa dam notiuni poporului nostrum, ca sa cugete limba clasica si sarcina generatiunilor viitoare”.(Cugetari, p.354)
“Legile dupa care cuvintele latine s-au prefacut in cuvinte romanesti si-au sfarsit demult evolutiunea lor; in momentul in care romanii au primit doua cuvinte slavone.LIMBA LOR ERA FORMATA DE SECOLE.(Timpul, 1 aprilie 1881)
“Cartile bisericesti tiparite in Ardeal, in Moldova si in Tara Romaneasca opresc procesul de diversificare si dialectizare a graiului viu, aceasta primeste prin carti o norma unitara in rostire si in scriere, caci printr-un instinct fericit, traducatorii si scriitorii originali aleg ca modele dialectul cel mai arhaic al romanilor, cel vorbit in Tara Romaneasca, si intr-o parte a Ardealului, caci la cel mai vechiu dintre toate se puteau reduce la un prototip, dialectele ce incercau a se forma atunci”.
“Romanii au scris in toate timpurile limba lor”.(Lambrior A. in Conv.lit. XV,1881,p.127)
A treia cauza si singura indreptatita intemeiata care a nimicit oficialitatea si cultura graiului bulgaro-slavic la romani a fost desteptarea din ce in ce mai tare a simtului national si a demnitatii nationale pentru ei, latirea si sborul ce acest simt l-au facut printre romani, atat printre cei din ambele dominante nationale, cat si printre cei de sub coroana ungara a Sfantului Stefan”(Dr. I.G. Sbira- miscari culturale si literare la rimanii din dreapta , stanga Dunarii de la 1504-1714, 1897,p.12)
“Nu strainii i-au invatat pe romani sa scrie romaneste”.(P.P. Panaintescu- Inceputurile si biruinta scrisului in limba romana, p.6).
Am avutu jelanie pentru sfente carti crestinesti tetroevanghel si amu scrisu aceste sfente carti de invatatura sa fie popilor romanesti, sa inteleaga, sa invete rumanii cine-s crestini. Cumu graieste si Sfantu Pavelu apostolu catra Corinteni 14 capete: in santa besereceasca mai bine e a grai cinci cuvinte cu intelesu, decat o mie de cuvinte neintelese in limba straina…. Scis-am eu Diaconu Coresi ot Targoviste…
Aceste frumoase citate si graitoare de la sine, au fost adunate cu grija si mare dragoste de catre prof. Dr. Tudor Diaconu. Unul din AVII Romaniei.
Idei mai putin cunoscute si commentate
_”Biserica a creat limba literara, a sfintit-o si a ridicat-o la rangul unei limbi hieratice si de stat”(Timpul, 10X 1881)
-“Limba romaneasca este dintre cele cu dreapta masura: ea nu are consoane prea moi, nici prea aspre, nici vocale prea lungi sau prea scurte, mai toate sunetele sunt medii si foarte curate…” .Limba de formule, limba universala adica din fractiuni ale celor trei mutatii:timp, spatiu, miscare”(mss.2267, lile 27)
-“Romanii nu sunt si ei o insula ideala cat e doar cu putiinta ca limba noastra sa fie lingua romana rustica.?”(caiet 2257 fila 27, 1870, rezumand lucrarea Zur Naturgesschichite der menschlichen Sprache).
“E pacat ca noi romanii am apucat a vedea in basm numai basmele, in obicei numai obiceiurile, in forma numai forma, iar in formula numai formula numai formula. Formula nu e decat o manifestare palpabila, simtita a unei idei oarecare. Ce face de exemplu istoricul cu mitul? Il lasa a face din el jucarii mnemotehnice pentru copii Nimica mai putin decat asta. El cauta spiritual, idea acelor forme cari ca stari sunt mincinoase si arata numai ca mitul nu e decat un symbol, o hieroglifa, care nu e deajuns ca ai vazut-o, ca-I tii minte forma si ca poti sa o simti in zugraveala pe hartie, ci aceasta trebuie citita si inteleasa. Trecand la obiceiuri, e iarasi sigur ca ele numai prin degenerare devin formalitati. Primitive, ele sunt expresia exterioara a unui profound invatamant, sau a unei profunde idei exterioare. Adevarat ca poezia nu are descifreze, ci din contra are sa incifreze o idée poetica in simbolele si hieroglifele imaginilor sensibile- numai cum ca aceste imagini trebuie sa fie hrabna unei idei, caci ele alfel sunt colori amestecate fara nici un inteles. Ideea e sufletul si acest suflet poarta in sine ca inerenta deja cugetarea corpului sau….. Sufletul, idea unei poezii poarta in sine o urmare neaparata a ei.
Aceasta dezvoltare dinauntru in afara ei, aceasta axioma care face parte din sufletul propriu- soarta proprie a omului, astfel incat, intamplari, fapte si influente nu emana din intamplari, fapte si influente exterioare si neprevazute, care puteau sa se intample si altfel, ci numai din suflet ca singur izvor, astfel incat toata actiunea este un rezultat al predispuneriii naturale si trebuie sa se intample, astfel cum se intampla, si nicidecum altfel….
Materialul in care se sensibilizeaza idea etern poetica sunt imaginile- nu lasa imaginile tuturor popoarelor, ci, a aceluia la care se sensibilizeaza.
Tropii unei natiuni agricole difera de tropii, de imaginile unei natiuni de vanatori or de pastori. Sub ce imagini va imbraca unul simtamantul etern al amorului si sub ce imagini celalalt, decat numai prin acele care le poseda? Acest mod de cugetare, care se reflecta numai asupra corpului, nu asupar idei8i unei poezii, constituie nationalitatea ei” (mss 2257,f.61-62)
“Dar o adevarata literature trainica are sa ne placa noua sis a fie si originala si pentru altii, nu se poate intemeia decat pe graiul viu al poporului nostrum propriu, pe traditiile, obiceiurile si istoria lui, pe genul ei”.(Timpul, V. 1881,8 mai).
“Literatura populara, nici nu se mai poate numi altceva decat cugetarea si productele fantazi poporului insusi, care devin literature in momentul in care se produc prin scriere, sau produceri a clasei culte care se potrivesc asa de bine cu gandirea poporului, incat, daca aceasta nu le-a facut, le-ar fi putut face”.(Curierul de Iasi, 10 aug,1887)
“Celor care vor o purificare absoluta a limbii, le vom rapunde ca aceste vorbe pe care ei vor sa le alunge sunt asa de concrete, asa (de) increscute in tesatura limbii romane, inact trebuie sa rupi tesatura toata ca sa le scoti, si cum ca toata limba se desira alungand vorbe de o ILUZORIE ORIGINE SLAVA, e dovada latinistilor nostril. Celor care nu vor acea curatire de fel, le vom raspunde ca ei insisi sunt inconsecventi, caci ei insisi au lepadat o multime de vorbe grece si ruse, pe care insa le intrebuintau parintii lor, si multe din vorbele pe care le scriu domnii Florentin si Negruzzi, s.a…. autori indealtfel cu mult talent, s-ar duce pe calea celor duse, fara de chiar dumnealor sa le para rau de ei. Am fi cam temerari de a sustine cum ca limba noastra si-a desavarsit deja curatirea ei, ca e organizata, ca a ajuns la stadiul ultimo al dezvoltarii sale, si ca acum n-ar mai trebui decat curatirea formala a acestei dezvoltari prin etimologie si sintaxa.
Limba noastra-placa-ne-o- a crede are un trau lung, si de aceea ii trebuie o dezvoltare lunga. Purificarea ei merge inainte, desi e bines a mearga mai incet decat prea iute.
Noi generatiunea de fata nu umplem decat santurile- noi avem sa dam notiuni poporului nostrum, ca sa cugete limba clasica si sarcina generatiunilor viitoare”.(Cugetari, p.354)
“Legile dupa care cuvintele latine s-au prefacut in cuvinte romanesti si-au sfarsit demult evolutiunea lor; in momentul in care romanii au primit doua cuvinte slavone.LIMBA LOR ERA FORMATA DE SECOLE.(Timpul, 1 aprilie 1881)
“Cartile bisericesti tiparite in Ardeal, in Moldova si in Tara Romaneasca opresc procesul de diversificare si dialectizare a graiului viu, aceasta primeste prin carti o norma unitara in rostire si in scriere, caci printr-un instinct fericit, traducatorii si scriitorii originali aleg ca modele dialectul cel mai arhaic al romanilor, cel vorbit in Tara Romaneasca, si intr-o parte a Ardealului, caci la cel mai vechiu dintre toate se puteau reduce la un prototip, dialectele ce incercau a se forma atunci”.
“Romanii au scris in toate timpurile limba lor”.(Lambrior A. in Conv.lit. XV,1881,p.127)
A treia cauza si singura indreptatita intemeiata care a nimicit oficialitatea si cultura graiului bulgaro-slavic la romani a fost desteptarea din ce in ce mai tare a simtului national si a demnitatii nationale pentru ei, latirea si sborul ce acest simt l-au facut printre romani, atat printre cei din ambele dominante nationale, cat si printre cei de sub coroana ungara a Sfantului Stefan”(Dr. I.G. Sbira- miscari culturale si literare la rimanii din dreapta , stanga Dunarii de la 1504-1714, 1897,p.12)
“Nu strainii i-au invatat pe romani sa scrie romaneste”.(P.P. Panaintescu- Inceputurile si biruinta scrisului in limba romana, p.6).
Am avutu jelanie pentru sfente carti crestinesti tetroevanghel si amu scrisu aceste sfente carti de invatatura sa fie popilor romanesti, sa inteleaga, sa invete rumanii cine-s crestini. Cumu graieste si Sfantu Pavelu apostolu catra Corinteni 14 capete: in santa besereceasca mai bine e a grai cinci cuvinte cu intelesu, decat o mie de cuvinte neintelese in limba straina…. Scis-am eu Diaconu Coresi ot Targoviste…
Aceste frumoase citate si graitoare de la sine, au fost adunate cu grija si mare dragoste de catre prof. Dr. Tudor Diaconu. Unul din AVII Romaniei.