Adrian Pop
05.05.2020, 20:36
Am rămas uimită cum putea să se bucure şi să rādă īn timp ce primea insulte de la aproapeleMay 4, 20200 (https://cuviosulgherontie.com/am-ramas-uimita-cum-putea-sa-se-bucure-si-sa-rada-in-timp-ce-primea-insulte-de-la-aproapele/#respond)
(https://www.facebook.com/sharer.php?u=https%3A%2F%2Fcuviosulgherontie.com%2 Fam-ramas-uimita-cum-putea-sa-se-bucure-si-sa-rada-in-timp-ce-primea-insulte-de-la-aproapele%2F)
https://cuviosulgherontie.com/wp-content/uploads/2020/04/am-ramas-uimita.jpg (https://cuviosulgherontie.com/wp-content/uploads/2020/04/am-ramas-uimita.jpg)
Inima i-a fost rănită de multe ori, dar nu a avut vreodată răutate īn el şi nu s-a plāns niciodată de cei care se purtau cu răutate, din contră, făcea haz de necaz.
Īn timp ce povestea o īntāmplare care ar fi fost de plāns, el reuşea să-i facă pe toţi cei din jurul lui să se amuze pānă la lacrimi. Īn glumele pe care le făcea se ascundea īntotdeauna un adevăr dureros. Uneori se făcea mānios şi lovea de-a dreptul ori spunea un cuvānt cu putere, īnsă mānia sa nu arunca pe nimeni īn tristeţe, ci descoperea nepăsarea şi trāndăvia duhovnicească. Se īntāmpla, de asemenea, să facă astfel de dezvăluiri īn public, cu glas tare, fără a rosti īnsă numele cuiva. Tālcul vorbelor sale īl pricepea numai cel spre care ele erau īndreptate, īn vreme ce toţi ceilalţi nu īnţelegeau nimic şi īl socoteau poate nebun de-a binelea.
La īnceput nu īnţelegeam tālcul duhovnicesc al cuvintelor şi faptelor sale, proceda īn mod ciudat faţă de un om obişnuit tocmai ca să nu fie slăvit şi apreciat pentru darurile sale. Nu căuta laude, căuta īndeosebi dispreţuire, batjocură. Sprijinul vieţii lui a fost īntotdeauna smerenia. Accepta prigonirile fără nicio īmpotrivire, se ruga īndeosebi pentru vrăjmaşi. Am rămas uimită cum putea să se bucure şi să rādă īn timp ce primea insulte de la aproapele. Nu schiţa nicio urmă de regret sau māhnire pentru cel care l-a batjocorit. Din contră, se comporta cu mai multă dragoste şi atenţie faţă de cei ce-l dispreţuiau. Māhnirea o preschimba īn rugăciune şi iubire faţă de vrăjmaşi. Aceasta era răstignirea īn duh primită de bunăvoie, din dragoste de Dumnezeu şi de aproapele. Atunci şi chipul īi era cu totul altul, senin, plin de pace.
Mărturie culeasă de rasofora Ignatia, Mănăstirea Petru Vodă
(https://www.facebook.com/sharer.php?u=https%3A%2F%2Fcuviosulgherontie.com%2 Fam-ramas-uimita-cum-putea-sa-se-bucure-si-sa-rada-in-timp-ce-primea-insulte-de-la-aproapele%2F)
https://cuviosulgherontie.com/wp-content/uploads/2020/04/am-ramas-uimita.jpg (https://cuviosulgherontie.com/wp-content/uploads/2020/04/am-ramas-uimita.jpg)
Inima i-a fost rănită de multe ori, dar nu a avut vreodată răutate īn el şi nu s-a plāns niciodată de cei care se purtau cu răutate, din contră, făcea haz de necaz.
Īn timp ce povestea o īntāmplare care ar fi fost de plāns, el reuşea să-i facă pe toţi cei din jurul lui să se amuze pānă la lacrimi. Īn glumele pe care le făcea se ascundea īntotdeauna un adevăr dureros. Uneori se făcea mānios şi lovea de-a dreptul ori spunea un cuvānt cu putere, īnsă mānia sa nu arunca pe nimeni īn tristeţe, ci descoperea nepăsarea şi trāndăvia duhovnicească. Se īntāmpla, de asemenea, să facă astfel de dezvăluiri īn public, cu glas tare, fără a rosti īnsă numele cuiva. Tālcul vorbelor sale īl pricepea numai cel spre care ele erau īndreptate, īn vreme ce toţi ceilalţi nu īnţelegeau nimic şi īl socoteau poate nebun de-a binelea.
La īnceput nu īnţelegeam tālcul duhovnicesc al cuvintelor şi faptelor sale, proceda īn mod ciudat faţă de un om obişnuit tocmai ca să nu fie slăvit şi apreciat pentru darurile sale. Nu căuta laude, căuta īndeosebi dispreţuire, batjocură. Sprijinul vieţii lui a fost īntotdeauna smerenia. Accepta prigonirile fără nicio īmpotrivire, se ruga īndeosebi pentru vrăjmaşi. Am rămas uimită cum putea să se bucure şi să rādă īn timp ce primea insulte de la aproapele. Nu schiţa nicio urmă de regret sau māhnire pentru cel care l-a batjocorit. Din contră, se comporta cu mai multă dragoste şi atenţie faţă de cei ce-l dispreţuiau. Māhnirea o preschimba īn rugăciune şi iubire faţă de vrăjmaşi. Aceasta era răstignirea īn duh primită de bunăvoie, din dragoste de Dumnezeu şi de aproapele. Atunci şi chipul īi era cu totul altul, senin, plin de pace.
Mărturie culeasă de rasofora Ignatia, Mănăstirea Petru Vodă