Adrian Pop
01.05.2020, 22:03
„Sfântul Gheorghe a biruit în toate luptele pe care le-a dus!”April 23, 20200 (https://cuviosulgherontie.com/sfantul-gheorghe-a-biruit-in-toate-luptele-pe-care-le-a-dus/#respond)
(https://www.facebook.com/sharer.php?u=https%3A%2F%2Fcuviosulgherontie.com%2 Fsfantul-gheorghe-a-biruit-in-toate-luptele-pe-care-le-a-dus%2F)
https://cuviosulgherontie.com/wp-content/uploads/2020/04/sfantul-gheorghe-a-biruit-696x514.png (https://cuviosulgherontie.com/wp-content/uploads/2020/04/sfantul-gheorghe-a-biruit.png)Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă
La o vreme după ce l-am cunoscut, Cuviosul Gherontie a scos de prin vestitele sale plase buletinul de identitate şi am văzut că, de fapt, îl chema George Aldea, iar nu Gheorghe Aldea, cum ne spusese el. Îl mai tachinam, spunându-i că are nume de poet, de la George Coşbuc, dar era clar că prefera asocierea cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Nu ştim dacă alegerea de către părinţi a prenumelui a fost influenţată de purtarea acestuia de către naşul lui botez, Gheorghe Toma, dar am aflat că membrii familiei şi cei care l-au cunoscut din copilărie îi spuneau Gheorghe sau Gheorghiţă.
Deşi numele monahal i-a fost cel de Gherontie, Cuviosul a rămas toată viaţa cu o mare evlavie la Sfântul Gheorghe şi ne dădea şi nouă model de rugăciune către el, prin faptul că, aproape de fiecare dată când era o discuţie despre acest mare mucenic, ne spunea că sfântul a biruit în toate luptele pe care le-a dus. Aşa l-a şi reprezentat în picturile sale, biruindu-l pe cel rău cu arma Sfintei Cruci, nu cu o suliţă de război obişnuită. Nu întâmplător, Cuviosul dăruia cruci şi ne cerea insistent să purtăm cruce la gât, să avem cruce în casă şi să ne însemnăm corect cu semnul crucii! Aducea ca argument şi faptul că rugăciunea şi lucrurile sfinte pe care le-a purtat l-au ferit de efectele tratamentelor la care a fost supus în spitalele de psihiatrie, unde a fost internat cu forţa, în mai multe rânduri.
De fiecare dată când vedea o icoană cu Sfântul Gheorghe, Cuviosul se oprea într-un fel de contemplaţie asupra ei. Nu ne-a spus ce „vedea”, dar era limpede că avea o legătură specială cu acest „luptător nebiruit al credinţei”, singurul sfânt pe care l-a pictat (am văzut până acum patru astfel de picturi), chiar dacă în rugăciunile personale acesta se regăsea într-o lungă listă de sfinţi, la care se ruga de mai multe ori pe zi.
Ştiind în parte despre nevoinţele şi luptele Cuviosului cu vrăjmaşul, pe care şi cu ajutorul sfinţilor l-a biruit până la capăt, credem că îi cântă ocrotitorului său, alături de ei, în imn de acatist: Bucură-te, purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe!
Monica Opriş
(https://www.facebook.com/sharer.php?u=https%3A%2F%2Fcuviosulgherontie.com%2 Fsfantul-gheorghe-a-biruit-in-toate-luptele-pe-care-le-a-dus%2F)
https://cuviosulgherontie.com/wp-content/uploads/2020/04/sfantul-gheorghe-a-biruit-696x514.png (https://cuviosulgherontie.com/wp-content/uploads/2020/04/sfantul-gheorghe-a-biruit.png)Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă
La o vreme după ce l-am cunoscut, Cuviosul Gherontie a scos de prin vestitele sale plase buletinul de identitate şi am văzut că, de fapt, îl chema George Aldea, iar nu Gheorghe Aldea, cum ne spusese el. Îl mai tachinam, spunându-i că are nume de poet, de la George Coşbuc, dar era clar că prefera asocierea cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Nu ştim dacă alegerea de către părinţi a prenumelui a fost influenţată de purtarea acestuia de către naşul lui botez, Gheorghe Toma, dar am aflat că membrii familiei şi cei care l-au cunoscut din copilărie îi spuneau Gheorghe sau Gheorghiţă.
Deşi numele monahal i-a fost cel de Gherontie, Cuviosul a rămas toată viaţa cu o mare evlavie la Sfântul Gheorghe şi ne dădea şi nouă model de rugăciune către el, prin faptul că, aproape de fiecare dată când era o discuţie despre acest mare mucenic, ne spunea că sfântul a biruit în toate luptele pe care le-a dus. Aşa l-a şi reprezentat în picturile sale, biruindu-l pe cel rău cu arma Sfintei Cruci, nu cu o suliţă de război obişnuită. Nu întâmplător, Cuviosul dăruia cruci şi ne cerea insistent să purtăm cruce la gât, să avem cruce în casă şi să ne însemnăm corect cu semnul crucii! Aducea ca argument şi faptul că rugăciunea şi lucrurile sfinte pe care le-a purtat l-au ferit de efectele tratamentelor la care a fost supus în spitalele de psihiatrie, unde a fost internat cu forţa, în mai multe rânduri.
De fiecare dată când vedea o icoană cu Sfântul Gheorghe, Cuviosul se oprea într-un fel de contemplaţie asupra ei. Nu ne-a spus ce „vedea”, dar era limpede că avea o legătură specială cu acest „luptător nebiruit al credinţei”, singurul sfânt pe care l-a pictat (am văzut până acum patru astfel de picturi), chiar dacă în rugăciunile personale acesta se regăsea într-o lungă listă de sfinţi, la care se ruga de mai multe ori pe zi.
Ştiind în parte despre nevoinţele şi luptele Cuviosului cu vrăjmaşul, pe care şi cu ajutorul sfinţilor l-a biruit până la capăt, credem că îi cântă ocrotitorului său, alături de ei, în imn de acatist: Bucură-te, purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe!
Monica Opriş