Adrian Pop
27.02.2012, 15:26
Pomenirea Cuviosului Talaleu, cel mare cu trupul, care râdea de diavoli
Astăzi, 27 februarie, îl pomenim, iată, pe Cuviosul Talaleu. De loc de prin părţile Ciliciei, Talaleu s-a retras prematur în cetatea Gavala. Aflăm din vieţile sfinţilor că nu departe de acolo era o movilă mare şi erau o mulţime de idoli acolo. Acel loc era înfricoşat tuturor, căci diavolii umblau cu năluciri şi arătări mincinoase. Uneori, diavolii se dedau şi la ucideri de oameni, dar şi de dobitoace. La câte nu se dădeau ei!
Neînfricatul Talaleu chiar aici şi-a găsit să sălăşluiască! Mult s-a zbătut el, după cum scrie şi în cărţi: „făcîndu-şi o colibă mică, nevoindu-se cu pustniceşti osteneli şi cu rele pătimiri, rugându-se neîncetat ziua şi noaptea. Iar diavolii, nesuferind să aibă lângă dânşii un vecin ca acesta, au adunat toate taberele cele înfricoşătoare şi, pornindu-se cu mare mânie, năvăleau asupra lui, înfricoşându-l cu glasuri fără de rânduială”. Degeaba! Cuviosul Talaleu îşi făcea semnul Crucii şi stătea ca un ostaş viteaz şi nebiruit şi râdea de puterea lor cea slabă.
Plăcutul lui Dumnezeu şi-a făcut chilie strâmtă
Cum s-a sfârşit totul, vă veţi întreba. Aflăm: „un război ca acesta având cu diavolii în toate zilele şi mai ales în toate nopţile, viteazul nevoitor i-a biruit în sfârşit cu ajutorul Celui înalt. Gonind pe diavoli, plăcutul lui Dumnezeu şi-a făcut o chilie strâmtă, nu după măsura staturii sale, ci de doi coţi de înaltă şi de un cot de largă, în care nu numai a sta, dar nici a şedea drept nu putea, pentru că, fiind mare cu trupul, totdeauna ţinea capul plecat la genunchi. Petrecând el aproape zece ani într-o strîmtoare ca aceasta, a venit Teodorit, episcopul Cirului, să-l cerceteze şi l-a găsit adunându-şi folos din Sfânta Evanghelie”. Stătea Talaleu şi aduna folos, dar de încăput nu încăpea în chilia cea strâmtă. Şi tot stând el aşa s-a pomenit cu darul facerii de minuni pe cap, şi a început să umble Talaleu şi să tămăduiască în stânga şi-n dreapta. La împlinirea sorocului, Cuviosul s-a urcat la ceruri şi în calendar, păstorind atent ziua de 27 februarie a fiecărui an.
Astăzi, 27 februarie, îl pomenim, iată, pe Cuviosul Talaleu. De loc de prin părţile Ciliciei, Talaleu s-a retras prematur în cetatea Gavala. Aflăm din vieţile sfinţilor că nu departe de acolo era o movilă mare şi erau o mulţime de idoli acolo. Acel loc era înfricoşat tuturor, căci diavolii umblau cu năluciri şi arătări mincinoase. Uneori, diavolii se dedau şi la ucideri de oameni, dar şi de dobitoace. La câte nu se dădeau ei!
Neînfricatul Talaleu chiar aici şi-a găsit să sălăşluiască! Mult s-a zbătut el, după cum scrie şi în cărţi: „făcîndu-şi o colibă mică, nevoindu-se cu pustniceşti osteneli şi cu rele pătimiri, rugându-se neîncetat ziua şi noaptea. Iar diavolii, nesuferind să aibă lângă dânşii un vecin ca acesta, au adunat toate taberele cele înfricoşătoare şi, pornindu-se cu mare mânie, năvăleau asupra lui, înfricoşându-l cu glasuri fără de rânduială”. Degeaba! Cuviosul Talaleu îşi făcea semnul Crucii şi stătea ca un ostaş viteaz şi nebiruit şi râdea de puterea lor cea slabă.
Plăcutul lui Dumnezeu şi-a făcut chilie strâmtă
Cum s-a sfârşit totul, vă veţi întreba. Aflăm: „un război ca acesta având cu diavolii în toate zilele şi mai ales în toate nopţile, viteazul nevoitor i-a biruit în sfârşit cu ajutorul Celui înalt. Gonind pe diavoli, plăcutul lui Dumnezeu şi-a făcut o chilie strâmtă, nu după măsura staturii sale, ci de doi coţi de înaltă şi de un cot de largă, în care nu numai a sta, dar nici a şedea drept nu putea, pentru că, fiind mare cu trupul, totdeauna ţinea capul plecat la genunchi. Petrecând el aproape zece ani într-o strîmtoare ca aceasta, a venit Teodorit, episcopul Cirului, să-l cerceteze şi l-a găsit adunându-şi folos din Sfânta Evanghelie”. Stătea Talaleu şi aduna folos, dar de încăput nu încăpea în chilia cea strâmtă. Şi tot stând el aşa s-a pomenit cu darul facerii de minuni pe cap, şi a început să umble Talaleu şi să tămăduiască în stânga şi-n dreapta. La împlinirea sorocului, Cuviosul s-a urcat la ceruri şi în calendar, păstorind atent ziua de 27 februarie a fiecărui an.