latan.elena
13.01.2020, 22:01
Atenţia şi conştienţa – filosofia Huna
https://i1.wp.com/detoatepentrutotisimaimult.blog/wp-content/uploads/2017/10/1444230256-76thetimem-o.jpg?resize=625%2C391&ssl=1
Se spune că sistemul Huna te invaţă că prima ta capacitate conştientă este să-ţi direcţionezi atenţia şi conştienţa. Dar care este deosebirea dintre ele? Atenţia se referă la focalizarea conştienţei pe anumite aspecte ale experienţei mentale sau fizice. Reprezintă observarea (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/descoperirea-si-observarea-sinelui-insusi/) a ceva mai mult decat lucrurile din jur, la un moment dat. De exemplu, atunci cand stai acasă sau eşti la muncă şi laşi atenţia să se relaxeze, poţi remarca sunetele exterioare, o pată pe zid, o amintire din ultimul weekend, senzaţia de confort sau disconfort a hainelor, una după alta.
Pe măsură ce atenţia scade, un lucru devine prioritar şi celelalte se retrag in fundal sau chiar dispar. Atenţia indelungată se numeşte concentrare (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/puterea-de-concentrare/). O folosiţi cand lucraţi la o sarcină sau la un proiect, cand priviţi un film sau cand jucaţi un joc. In acest tip de proces, atenţia alunecă un pic şi spre restul lucrurilor, dar intr-o măsură relativ redusă. In Huna există un principiu care spune: „Obţii tot ce vrei in funcţie de cum te concentrezi.” Aceasta inseamnă faptul că o concentrare a atenţiei creează o vibraţie in aur (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/cum-mananci-asa-traiesti-12-reguli-de-aur-ale-alimentatiei/)a personală, ce va atrage o experienţă raportată la ce vă concentraţi.
O durată scurtă a concentrării atenţiei va crea de obicei numai experienţe temporare şi minore. Cu cat este mai mare durata concentrării şi cu cat se investeşte mai multă energie emoţională, cu atat experienţele care sunt atrase sunt mai de lungă durată şi mai importante, fie ele pozitive sau negative. Ca orice altceva, concentrarea asupra unui anumit lucru poate deveni o deprindere a gand (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/orice-gand-negativ-ne-face-rau-si-noua-si-universului/)irii sau de comportament, in acest caz, subconştientul preia rolul susţinerii procesului de concentrare, reevaluat de procesul de atenţie. Aceasta este ceea ce determină experienţele mai mult sau mai puţin prezente din viaţa noastră. Aceste experienţe vor continua pană cand vom deveni conştienţi de ceea ce facem şi vom schimba conştient centrul atenţiei prin folosirea voinţei.
Pe de altă parte, conştienţa se referă la totalitatea a ceea ce este evident in mintea (http://l.profitshare.ro/l/4927329) conştientă in orice moment dat. Lucruri (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/daca-vrem-sa-ramanem-sanatosi-si-fericiti-e-suficient-sa-pastram-in-minte-cateva-lucruri/)le se mişcă in sfera sau in afara sferei conştienţei şi noi avem posibilitatea de a ne extinde sau de a ne limita conştienţa, in funcţie de ceea ce facem. Atenţia şi capacitatea de a fi conştient nu inseamnă acelaşi lucru, dar nici una din cele două nu poate fi separată complet una de alta. S-ar putea spune că atenţia este o unealtă a conştienţei. Să facem o analogie.
Dacă puteţi să vă imaginaţi o lampă cu fitil, conştienţa este precum lampa, care poate lumi (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/existenta-lumilor-invizibile/)na o cameră intreagă, iar atenţia este ca şi fitilul aprins, ce poate evidenţia anumite obiecte cu mai multă claritate. Atunci cand conştienţa este limitată (la o singură cameră, să zicem), atenţia poate fi folosită pentru a găsi o uşă către altă cameră, permiţandu-se astfel extinderea conştienţei. Atat conştienţa, cat şi atenţia pot fi mărite sau micşorate şi este probabil adevărat faptul că majoritatea oamenilor pot să le facă pe ambele simultan.
Cand priveşti un film sau citeşti o carte, tendinţa naturală este să devii atat de implicat (dacă sunt interesante) incat conştienţa a altceva este puternic (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/ridica-te-din-propria-ta-cenusa-mai-puternic-ca-oricand/)diminuată sau inexistentă. Şi bineinţeles acesta contribuie la satisfacţia ta din partea acestor lucruri. Dar un critic de film sau de carte trebuie să-şi concentreze atenţia la poveste şi in acelaşi timp să fie conştient şi de alte aspecte privind acţiunea sau stilul. O tehnică folosită in unele arte marţiale este aceea a focalizării atenţiei pe adversar in timp ce eşti conştient de intregul mediu de luptă.
Şoferii experimentaţi pot fi angajaţi intr-o conversaţie, fiind in acelaşi timp atenţi la drum, in timp ce o parte a conştienţei lor este orientată spre alte maşini sau pietoni. Aceste exemple sunt menite să indice faptul că poţi să-ţi concentrezi atenţia şi să-ţi extinzi conştienţa in acelaşi timp, demonstrand că nu sunt unul şi acelaşi lucru.
Împlinirea valorilor Un al doilea, dar foarte important atribut al minţii conştiente este nevoia de implinire. Cu alte cuvinte, este nevoia de a găsi şi a implini un scop şi de avea un ţel in viaţă. Pentru a face asta, mintea (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/mintea-unde-se-afla-mintea/) conştientă evaluează, şi de exemplu hotărăşte asupra valorii anumitor lucruri. In timp ce acesta este un atribut necesar şi util, adesea el poate fi distorsionat de judecăţile de valoare asupra a ceea ce e bine şi ce e rău faţă de orice lucru. Iar aceasta degenerează in intoleranţă, nedreptate şi multe alte rele.
Unii oameni vor cumpăni asupra sensului vieţii, iar unii vor cumpăni asupra unei remarci trecătoare pe care cineva tocmai le-a spus-o. Contează nu numai ce evaluezi, ci şi cum evaluezi. De exemplu, auto-perfecţionarea sună bine ca motivaţie pentru implinirea scopului. In orice caz, din interpretările evaluărilor înţelesului şi căilor de a o atinge, efectele nu sunt intotdeauna prea plăcute. Pentru foarte mulţi, autoperfecţionarea înseamnă proslăvirea proprie. Toţi pentru unul şi unul pentru el însuşi. Nefericirea acestei lumi se datorează in mare parte acestei interpretări. Căutarea gloriei, lăcomia, obsesia de a-i domina şi controla pe ceilalţi, cultul puterii, etc. – toate acestea au la bază dorinţa de autoperfecţionare.
In acelaşi timp insă, pentru alţii autoperfecţionarea inseamnă să-i ajuţi pe ceilalţi, să pui in practică idei inovatoare in beneficiul tuturor, să-ţi sporeşti propria cunoaştere. Poate nu ştim pentru ce ne-am născut şi nici nu ne-am descoperit incă menirea noastră, dar scopurile noastre de acum trebuie asumate conştient, căci noi suntem cei care alege (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/legea-universala-a-efectului-invers/)m cum să ne construim propriul drum in viaţă.
Cu cat acesta este mai aproape de a fi integrat de către Sinele (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/ochiul-sinelui/) Superior, cu atat mai mult ne vom apropia de implinirea lui, deşi nu ne va fi neapărat uşor. Dar valoarea, sensul şi scopul, in felul in care apar la nivelul conştientului, trebuie hotărate, de asemenea, in mod conştient. Valorile şi interpretările pe care le dăm diferitelor experienţe de viaţă joacă cel mai important rol in determinarea fericirii noastre şi in calitatea vieţii.
Linia directoare a filozofiei Huna este de a folosi iubirea ca o bază pentru a evalua totul, căutand mereu să creăm iubire acolo unde pare să lipsească şi să o intensificăm acolo unde ea există deja. Incă un cuvant despre puterea (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/puterea-miraculoasa-a-mintii-tale/) voinţei. Trebuie să ne dăm seama că nu este nici un efort de a folosi voinţa. Probabil am auzit adeseori spunandu-se: „El a făcut un mare efort de voinţă să-şi schimbe viaţa.” Sursa efortului nu stă in voinţă, ci in muşchii trupului său.
Cand oamenii incearcă să-şi schimbe un obicei de gandire sau de comportament, adesea se plang că le trebuie un efort prea mare. Alţii ii pot critica pentru că nu au destulă voinţă. Ceea ce se intamplă de fapt este că asemenea oameni incearcă să forţeze obiceiul să se schimbe folosind muşchii, iar asta poate fi adevărat in cazul unui obicei fizic sau mental. Acest gen de incercare forţată creează tensiuni care blochează energiile corpului şi ii fac pe oameni să se simtă epuizaţi.
Ei ajung realmente să lupte impotriva lor inşişi, ceea ce rareori poate da rezultate. Tot ceea ce trebuie cu adevărat făcut este să te hotărăşti prin proprie voinţă, să te relaxezi şi să-ţi canalizezi atenţia pe drumul pe care vrei să mergi, pană cand se stabilizează noul obicei. Dacă mai simţi vreodată că folosirea voinţei implică efort, relaxează-te şi ia-o de la capăt.
Sursa:https://detoatepentrutotisimaimult.blog/atentia-si-constienta-filosofia-huna/?fbclid=IwAR0UUh76dmYPUN-e0ZOCvTq7FkF-nh5h9tfrhsVsi30T1K0Fo91hJVHK7EU
https://i1.wp.com/detoatepentrutotisimaimult.blog/wp-content/uploads/2017/10/1444230256-76thetimem-o.jpg?resize=625%2C391&ssl=1
Se spune că sistemul Huna te invaţă că prima ta capacitate conştientă este să-ţi direcţionezi atenţia şi conştienţa. Dar care este deosebirea dintre ele? Atenţia se referă la focalizarea conştienţei pe anumite aspecte ale experienţei mentale sau fizice. Reprezintă observarea (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/descoperirea-si-observarea-sinelui-insusi/) a ceva mai mult decat lucrurile din jur, la un moment dat. De exemplu, atunci cand stai acasă sau eşti la muncă şi laşi atenţia să se relaxeze, poţi remarca sunetele exterioare, o pată pe zid, o amintire din ultimul weekend, senzaţia de confort sau disconfort a hainelor, una după alta.
Pe măsură ce atenţia scade, un lucru devine prioritar şi celelalte se retrag in fundal sau chiar dispar. Atenţia indelungată se numeşte concentrare (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/puterea-de-concentrare/). O folosiţi cand lucraţi la o sarcină sau la un proiect, cand priviţi un film sau cand jucaţi un joc. In acest tip de proces, atenţia alunecă un pic şi spre restul lucrurilor, dar intr-o măsură relativ redusă. In Huna există un principiu care spune: „Obţii tot ce vrei in funcţie de cum te concentrezi.” Aceasta inseamnă faptul că o concentrare a atenţiei creează o vibraţie in aur (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/cum-mananci-asa-traiesti-12-reguli-de-aur-ale-alimentatiei/)a personală, ce va atrage o experienţă raportată la ce vă concentraţi.
O durată scurtă a concentrării atenţiei va crea de obicei numai experienţe temporare şi minore. Cu cat este mai mare durata concentrării şi cu cat se investeşte mai multă energie emoţională, cu atat experienţele care sunt atrase sunt mai de lungă durată şi mai importante, fie ele pozitive sau negative. Ca orice altceva, concentrarea asupra unui anumit lucru poate deveni o deprindere a gand (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/orice-gand-negativ-ne-face-rau-si-noua-si-universului/)irii sau de comportament, in acest caz, subconştientul preia rolul susţinerii procesului de concentrare, reevaluat de procesul de atenţie. Aceasta este ceea ce determină experienţele mai mult sau mai puţin prezente din viaţa noastră. Aceste experienţe vor continua pană cand vom deveni conştienţi de ceea ce facem şi vom schimba conştient centrul atenţiei prin folosirea voinţei.
Pe de altă parte, conştienţa se referă la totalitatea a ceea ce este evident in mintea (http://l.profitshare.ro/l/4927329) conştientă in orice moment dat. Lucruri (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/daca-vrem-sa-ramanem-sanatosi-si-fericiti-e-suficient-sa-pastram-in-minte-cateva-lucruri/)le se mişcă in sfera sau in afara sferei conştienţei şi noi avem posibilitatea de a ne extinde sau de a ne limita conştienţa, in funcţie de ceea ce facem. Atenţia şi capacitatea de a fi conştient nu inseamnă acelaşi lucru, dar nici una din cele două nu poate fi separată complet una de alta. S-ar putea spune că atenţia este o unealtă a conştienţei. Să facem o analogie.
Dacă puteţi să vă imaginaţi o lampă cu fitil, conştienţa este precum lampa, care poate lumi (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/existenta-lumilor-invizibile/)na o cameră intreagă, iar atenţia este ca şi fitilul aprins, ce poate evidenţia anumite obiecte cu mai multă claritate. Atunci cand conştienţa este limitată (la o singură cameră, să zicem), atenţia poate fi folosită pentru a găsi o uşă către altă cameră, permiţandu-se astfel extinderea conştienţei. Atat conştienţa, cat şi atenţia pot fi mărite sau micşorate şi este probabil adevărat faptul că majoritatea oamenilor pot să le facă pe ambele simultan.
Cand priveşti un film sau citeşti o carte, tendinţa naturală este să devii atat de implicat (dacă sunt interesante) incat conştienţa a altceva este puternic (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/ridica-te-din-propria-ta-cenusa-mai-puternic-ca-oricand/)diminuată sau inexistentă. Şi bineinţeles acesta contribuie la satisfacţia ta din partea acestor lucruri. Dar un critic de film sau de carte trebuie să-şi concentreze atenţia la poveste şi in acelaşi timp să fie conştient şi de alte aspecte privind acţiunea sau stilul. O tehnică folosită in unele arte marţiale este aceea a focalizării atenţiei pe adversar in timp ce eşti conştient de intregul mediu de luptă.
Şoferii experimentaţi pot fi angajaţi intr-o conversaţie, fiind in acelaşi timp atenţi la drum, in timp ce o parte a conştienţei lor este orientată spre alte maşini sau pietoni. Aceste exemple sunt menite să indice faptul că poţi să-ţi concentrezi atenţia şi să-ţi extinzi conştienţa in acelaşi timp, demonstrand că nu sunt unul şi acelaşi lucru.
Împlinirea valorilor Un al doilea, dar foarte important atribut al minţii conştiente este nevoia de implinire. Cu alte cuvinte, este nevoia de a găsi şi a implini un scop şi de avea un ţel in viaţă. Pentru a face asta, mintea (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/mintea-unde-se-afla-mintea/) conştientă evaluează, şi de exemplu hotărăşte asupra valorii anumitor lucruri. In timp ce acesta este un atribut necesar şi util, adesea el poate fi distorsionat de judecăţile de valoare asupra a ceea ce e bine şi ce e rău faţă de orice lucru. Iar aceasta degenerează in intoleranţă, nedreptate şi multe alte rele.
Unii oameni vor cumpăni asupra sensului vieţii, iar unii vor cumpăni asupra unei remarci trecătoare pe care cineva tocmai le-a spus-o. Contează nu numai ce evaluezi, ci şi cum evaluezi. De exemplu, auto-perfecţionarea sună bine ca motivaţie pentru implinirea scopului. In orice caz, din interpretările evaluărilor înţelesului şi căilor de a o atinge, efectele nu sunt intotdeauna prea plăcute. Pentru foarte mulţi, autoperfecţionarea înseamnă proslăvirea proprie. Toţi pentru unul şi unul pentru el însuşi. Nefericirea acestei lumi se datorează in mare parte acestei interpretări. Căutarea gloriei, lăcomia, obsesia de a-i domina şi controla pe ceilalţi, cultul puterii, etc. – toate acestea au la bază dorinţa de autoperfecţionare.
In acelaşi timp insă, pentru alţii autoperfecţionarea inseamnă să-i ajuţi pe ceilalţi, să pui in practică idei inovatoare in beneficiul tuturor, să-ţi sporeşti propria cunoaştere. Poate nu ştim pentru ce ne-am născut şi nici nu ne-am descoperit incă menirea noastră, dar scopurile noastre de acum trebuie asumate conştient, căci noi suntem cei care alege (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/legea-universala-a-efectului-invers/)m cum să ne construim propriul drum in viaţă.
Cu cat acesta este mai aproape de a fi integrat de către Sinele (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/ochiul-sinelui/) Superior, cu atat mai mult ne vom apropia de implinirea lui, deşi nu ne va fi neapărat uşor. Dar valoarea, sensul şi scopul, in felul in care apar la nivelul conştientului, trebuie hotărate, de asemenea, in mod conştient. Valorile şi interpretările pe care le dăm diferitelor experienţe de viaţă joacă cel mai important rol in determinarea fericirii noastre şi in calitatea vieţii.
Linia directoare a filozofiei Huna este de a folosi iubirea ca o bază pentru a evalua totul, căutand mereu să creăm iubire acolo unde pare să lipsească şi să o intensificăm acolo unde ea există deja. Incă un cuvant despre puterea (https://detoatepentrutotisimaimult.blog/puterea-miraculoasa-a-mintii-tale/) voinţei. Trebuie să ne dăm seama că nu este nici un efort de a folosi voinţa. Probabil am auzit adeseori spunandu-se: „El a făcut un mare efort de voinţă să-şi schimbe viaţa.” Sursa efortului nu stă in voinţă, ci in muşchii trupului său.
Cand oamenii incearcă să-şi schimbe un obicei de gandire sau de comportament, adesea se plang că le trebuie un efort prea mare. Alţii ii pot critica pentru că nu au destulă voinţă. Ceea ce se intamplă de fapt este că asemenea oameni incearcă să forţeze obiceiul să se schimbe folosind muşchii, iar asta poate fi adevărat in cazul unui obicei fizic sau mental. Acest gen de incercare forţată creează tensiuni care blochează energiile corpului şi ii fac pe oameni să se simtă epuizaţi.
Ei ajung realmente să lupte impotriva lor inşişi, ceea ce rareori poate da rezultate. Tot ceea ce trebuie cu adevărat făcut este să te hotărăşti prin proprie voinţă, să te relaxezi şi să-ţi canalizezi atenţia pe drumul pe care vrei să mergi, pană cand se stabilizează noul obicei. Dacă mai simţi vreodată că folosirea voinţei implică efort, relaxează-te şi ia-o de la capăt.
Sursa:https://detoatepentrutotisimaimult.blog/atentia-si-constienta-filosofia-huna/?fbclid=IwAR0UUh76dmYPUN-e0ZOCvTq7FkF-nh5h9tfrhsVsi30T1K0Fo91hJVHK7EU