Bioenergie şi Medicina Integrativă - Dr. Liviu Nuţeanu

[zamfir_catalin]

Feb 28, 2010#1
Bioenergie 1




Exemple de boli care răspund la tratamentul cu Bioenergie




Unii medici pun problema mai nuanţat, arătând că pot obţine rezultate prin mijloacele clasice medicale şi că nu au nevoie de alte intervenţii. În această situaţie se întreabă ce rost mai are bioenergia. Atât timp cât au dreptate în ceea ce priveşte rezultatele, poziţia lor este perfect justificată. De aceea, întotdeauna recomand pacienţilor care au afecţiuni care se rezolvă în mod curent de către medicina clasică (şi aici intră marea majoritate a cazurilor) să meargă la medicul generalist, sau de specialitatea indicată afecţiunii. Problema bioenergiei se pune acolo unde rezultatele medicinii clasice sunt mai slabe, nu există rezolvare, sau rămân urme (cu atât mai mult cu cât acestea sunt mai grave), sau tratamentul este de foarte lungă durată, sau există multiple recidive.

Am să încep cu o boală relativ comună, cu frecvenţă destul de mare în populaţie. Dischinezia biliară poate avea forme uşoare sau mai dificile. Vreau să expun cum ar putea fi folosită bioenergia în tratamentul acestei afecţiuni. În formele uşoare, trebuie încercat tratamentul medicamentos, eventual derivat din plante şi regim alimentar. Pentru dischinezia biliară care nu răspunde la acest tratament, trebuie încercat un tratament medical mai energic. Dacă mai multe tratamente bine conduse nu dau rezultate, se poate încerca bioenergia, eventual ca ultimă alternativă înaintea operaţiei. În orice afecţiune medico-chirurgicală, regula din medicina clasică este că trebuie încercat orice tratament conservator, înaintea operaţiei. Ea se păstrează şi în cazul bioenergiei, cu condiţia să nu fie vorba de o urgenţă chirurgicală, când pacientul se va transporta imediat, fără nici o discuţie, către sala de operaţie.

Ulcerul duodenal sau gastric este o altă problemă medicală. Sigur, de multe ori se rezolvă, poate chiar rapid, cu tratament medical uzual, pe care şi eu îl recomand. Problema este pentru cazurile care nu răspund la tratament. Sau, pentru cele care ajung la chirurg în vederea operaţiei. Majoritatea medicilor internişti şi chirurgi, consideră că un bolnav ulceros nu trebuie operat până nu se încearcă un tratatament „conservator” eficient. Când nu este urgenţă, înaintea operaţiei, eu recomand întotdeauna bioenergie. Şi bolnavii răspund de multe ori la tratament. Am avut chiar succese obiectivate prin fibrogastroscopie (care nu pretează la confuzii), efectuată de medici de prestigiu. Prin fibrogastroscop s-a văzut înainte de tratament leziunea, care mai fusese studiată la fel, mai multă vreme, iar la scurtă vreme după tratamentul cu bioenergie, s-a constatat vindecarea. Încep cu această investigaţie tocmai pentru că la cele indirecte, prin radiografie cu substanţă de contrast, sau ecografie, mai pot apare sceptici, care să afirme retoric că s-ar putea ca investigaţia să nu fi fost făcută corespunzător. Sigur că în aceste diagnostice se respectă toate regulile medicale binecunoscute. Menţionez un singur aspect: în ulcerul gastric se poate face şi biopsie, dacă are indicaţie pentru stabilirea diagnosticului diferenţial; aceasta nu este necesară în ulcerul duodenal.

Steatoza hepatică de asemenea răspunde la tratament. Simptomatologia, care de multe ori nu este gravă, dar are necazul că scade calitatea vieţii, se reduce semnificativ sau chiar dispare, dacă pacientul respectă şi regimul alimentar. Ecografia hepatică confirmă efectul benefic al bioenergiei.

Astmul bronşic. Vă povestesc despre un pacient tânăr, care era internat la un spital, în ATI şi se sufoca, încât, atât el cât şi medicii, familia, credeau că se va pierde. Nu a răspuns la tratamentul uzual, complex, inclusiv la doze importante de preparate cortizonice. După ce am început tratamentul în ATI, evoluţia a fost favorabilă şi am continuat acasă, unde s-a rezolvat complet. Acest caz este un exemplu foarte bun de medicină integrativă, întrucât pacientul suferă şi de diabet zaharat, care a fost excelent stăpânit de către medicii specialişti, prin tratament antidiabetic clasic, în timpul şi după criza majoră de astm bronşic.

Arteriopatia membrelor inferioare. Efectele sunt bune şi de lungă durată, mai puţin la pacienţii în vârstă, unde efectele sunt mai slabe şi durează mai puţin, mai ales dacă boala datează de multă vreme. Bolnavii trataţi cu bioenergie pot avea o evoluţie mai bună şi mai îndelungată, iar oscilometria confirmă evoluţia clinică favorabilă. Uneori, tratez pacienţi care nu au mai făcut oscilometrie (măsurarea tensiunii din arterele care vascularizează membrele inferioare) recent şi afirmă că nu mai pot merge până la chirurg. După tratament se pot duce la chirurg şi verificarea arată că oscilometria este mai bună. La aceste cazuri, oricine ar putea întreba, de unde nu ştiu eu că investigaţia este mai bună datorită tratamentului medicamentos. De aceea am ales câţiva pacienţi care au efectuat oscilometrie înainte şi după tratamentul bioenergetic şi cifrele au fost mai bune după tratament. În timpul tratamentului bioenergetic, medicaţia a rămas aceeaşi. S-ar putea gândi că se poate ca bioenergia să fi potenţat efectul medicaţiei. Deşi mă îndoiesc că ar fi numai atât, chiar şi aşa, beneficiul este de necontestat şi justifică pe deplin aplicarea bioenergiei.

Să discutăm puţin despre cancer, maladie care fascinează omenirea. Trebuie să încep prin a spune că unele forme de cancer (din păcate destul de puţine) se pot vindeca prin tratamente uzuale în ziua de azi, într-un procent important. Din nefericire, mulţi oameni nu ştiu aceasta şi nu au răbdare să se producă vindecarea, încearcă diferite alte metode de tratament, iar unii chiar opresc tratamentul, aplicând alte metode, ineficiente. Alte forme de cancer au un tratament eficient, care asigură supravieţuirea pe mulţi ani de zile. În astfel de situaţii, ar trebui, pe lângă tratamentul clasic, să se încerce şi alte tratamente, al căror efect să fie însă judicios apreciat. În cancerele care în pofida tratamentului energic, speranţa de viaţă este foarte scurtă, obligatoriu trebuie încercat şi alt tratament, recomandat de medici. Aici mai poate interveni o discuţie. Pentru dezvoltarea de noi substanţe chimice eficiente în tratamentul anticanceros, aceste medicamente trebuie testate clinic (trebuiesc administrate unor categorii largi de bolnavi). Din păcate, în permanenţă apar o multitudine de noi substanţe, care nu au dovedit în laborator eficienţă mai mare decât cele precedente. Şi acestea se folosesc în detrimentul unor alte tratamente mai performante.

Ca şi în medicina „clasică” şi în bioenergie, efectele sunt cu atât mai bune cu cât pacientul vine mai repede pentru tratament. Deci, în cancerele avansate, speranţa unei reuşite este mai mică. Acum, trebuie amintit că rezultatele diferă foarte mult şi de la un terapeut la altul. În experienţa mea actuală, cancerele în stare finală, procese de carcinomatoză, metastaze multiple, au şanse foarte mici de evoluţie favorabilă. Alte tipuri de cancere, în funcţie de localizare, operabilitate sau nu, gradul de malignitate, starea pacientului, alte boli asociate, au şansa să evolueze bine pe perioade diferite de timp, oricum mai îndelungate decât fără tratamentul bioenergetic şi cu o mai bună calitate a vieţii. Desigur, acest fapt este dificil de demonstrat ştiinţific şi poate înghiţi nejustificat de mult timp. Când, însă, mai mulţi pacienţi vin cu probleme care încep să diminue, uneori chiar în timpul şedinţei, şi starea mai bună se menţine foarte mult, de multe ori ani de zile, iar testele de laborator confirmă starea de bine, consider că trebuie dată mai multă atenţie acestei posibilităţi terapeutice. Cazurile în care pacienţi care au fost trimişi acasă, considerându-se că posibilităţile terapeutice „clasice” au fost depăşite, pacienţii sunt căzuţi la pat şi nu mai speră nimic, pentru ca în urma tratamentului bioenergetic să-şi revină şi unii chiar să-şi reia activitatea, consider că sunt destul de sugestive, chiar dacă sunt în număr mai redus decât cele venite în timp util şi implicit cu stare generală bună.

Dar să vedem un exemplu. Un tânăr de aproximativ 23 de ani, se duce la medic cu o formaţiune tumorală fluidă la nivelul gâtului, care este excizată şi se constată a fi un limfom malign. La câteva săptămâni după operaţie, gâtul se umflă şi pacientul nu se mai poate alimenta. A slăbit, nu mai mergea la serviciu (de altfel medicii au spus familiei că tânărul trebuie să se pensioneze şi nu se ştie dacă mai are mult de trăit). Eu am fost solicitat la câteva zile de când era nemâncat, părinţii fiind speriaţi în primul rând că tânărul ar putea muri de foame. După prima şedinţă de bioenergie, formaţiunea tumorală (fluidă, examinată de medicul ORL care l-a operat şi care a afirmat că nu mai poate fi rezolvată chirurgical) s-a spart şi a „scuipat-o”, iar în zilele următoare a început să mănânce. Evoluţia a fost bună, iniţial cu perioade ondulante, zile mai bune şi altele mai rele. După câteva luni de zile şi-a revenit complet, moment în care am sfătuit familia şi tânărul să încerce să-şi reia serviciul, ceea ce a şi făcut. De atunci au trecut câţiva ani şi tânărul nu a mai avut probleme de sănătate legate de limfomul malign. Vreau să precizez că acesta nu este un singur caz. Sunt şi altele mai mult sau mai puţin similare.

Într-un caz de leucemie acută cu hemoragii retiniene şi tromboze venoase superficiale ca urmare a tratamentului efectuat masiv intravenos, am avut şi confirmare din Elveţia a eficienţei tratamentului bioenergetic efectuat ulterior. Totul părea minunat pentru tânara despre care o să vă povestesc, până când s-a diagnosticat afecţiunea. În momentul în care eu am intervenit, pacienta urma deja tratament medicamentos şi se punea problema supravieţuirii. La întrebarea familiei, adresată medicului, cât va dura tratamentul medicamentos, răspunsul a fost dur: atât cât va trăi. După primele şedinţe de bioenergie, trombozele venoase superficiale au început să se vindece, ceea ce s-a realizat complet în timp. Estetic s-a obţinut ceva important, dar pentru boala respectivă urmăream altceva. Trebuia să nu se mai găsească celule maligne în sânge. Mai înainte însă, am obţinut remiterea hemoragiilor retiniene, uşor de observat clinic (pacienta avea pete în câmpul vizual), dar confirmat şi de oftalmolog. Acestea, în mod evident au fost datorate tratamentului bioenergetic. Dispariţia celulelor maligne se datorează şi tratamentului citostatic; nu cred că pentru un om contează care tratament a fost mai important. Cred că nici nu trebuie să se pună în acest mod problema, cel puţin într-o primă etapă. De atunci au trecut mai mulţi ani şi viaţa pacientei şi-a reluat cursul normal. Efectele secundare ale tratamentului medicamentos au dispărut complet şi controalele s-au rărit semnificativ.

În general, pentru cancer, chirurgia este cea mai importantă, cu puţine excepţii. Chimioterapia şi radioterapia vor rămâne în continuare două adjuvante importante şi în câteva tipuri chiar tratamentul de bază. Bioenergia se dovedeşte foarte importantă în cadrul tratamentelor adjuvante şi trebuie utilizată şi în acelaşi timp evaluată, urmând a se stabili şi scheme de tratament, pentru diferite tipuri de cancer şi de localizări. Prof. Dr. David THOMAS, din Londra, a prezentat la o conferinţă diverse chimioterapice anticanceroase, atrăgând atenţia că, din păcate, „fereastra terapeutică” (diferenţa între doza de agent terapeutic care distruge celulele canceroase şi doza care distruge celulele normale) este extrem de îngustă şi pentru cele mai performante chimioterapice actuale. Acelaşi lucru este valabil şi pentru radioterapie. În schimb, bioenergia are „fereastra terapeutică” extrem de largă, la maxim, întrucât distruge complet celulele canceroase şi nu afectează deloc celulele normale.

În scleroza multiplă, efectele sunt foarte bune. Cazuri în care boala evolua grav, s-au ameliorat, evoluând poate chiar spre vindecare. Pentru a stabili chiar vindecarea, ar trebui însă făcute nişte studii ştiinţifice, care să confirme aceasta şi o urmărire de mai mulţi ani de zile. Deoarece sunt efecte chiar după 1 lună de zile de tratament, experienţa trebuie însă multiplicată. Cercetări de laborator ar putea stabili exact mecanisme de acţiune şi eventual ar putea duce la descoperirea unor medicamente eficiente.

Aş descrie un caz, la o tânără de aproximativ 34 de ani, care a venit la mine cu mersul modificat, greoi, tulburări de echilibru, vorbirea afectată, tulburări de micţiune (urinare) şi mai puţin de defecaţie. Această tânără se plângea în special că nu mai poate să meargă decât cu greutate, sprijinită în baston, agravarea fiind progresivă, fără nici o ameliorare la tratamentul efectuat la neurologie. Diagnosticul a fost de „scleroză multiplă”, stabilit de medicul neurolog, în a cărui evidenţă era. Din cauză că tulburările de micţiune se agravau, ieşea din casă numai prin apropiere. Am început şedinţele de bioenergie şi după aproximativ 1 lună, mersul era mai sigur, fără baston, pe distanţe mici, pe teren plat. Tulburările de echilibru se diminuaseră considerabil, practic la ritmul de mers se putea întoarce fără probleme, fără frica unei căderi. Vorbirea era aproape normală, iar tulburările de micţiune erau complet nesemnificative. Medicul neurolog şi medicul generalist care aveau pacienta în evidenţă, nu ştiau ce să creadă despre acest caz. Li se părea incredibil. La aproximativ 2 luni de la începerea tratamentului, pacienta putea alerga uşor, urca pe munte, drumuri uşoare şi scurte, iar celelalte probleme erau rezolvate.

Insuficienţa circulatorie vertebro-bazilară. Unii medici zâmbesc când aud acest diagnostic (!). Alţii chiar nu îl acceptă, poate doar dacă este stabilit de un neurolog. Cazurile „de novo” (care mi se adresează pentru prima oară, fără să fi fost la un alt medic), mai ales dacă suferinţa este uşoară, le îndrum către neurologie, unde primesc tratament corespunzător şi adesea răspund favorabil la acesta. În schimb, cei care nu au răspuns la un tratament corect condus şi afecţiunea se datorează mai mult unei spondiloze cervicale şi mai puţin unei ateroscleroze cerebrale, îi accept pentru tratament bioenergetic. Rezultatele au fost bune sau foarte bune, în cele mai multe cazuri, cu atenuarea, sau chiar dispariţia simpotmelor, cum ar fi durerile de cap, şi ameţelile.

Pareza facială „a frigore” poate să treacă spontan, sau să nu treacă nicicum. Se observă uşor şi constă în faptul că pacientul nu mai poate mişca obrazul şi nu mai poate închide ochiul, de partea afectată. Pot exemplifica însă cu un caz convingător. Un tânăr a stat în curent în timp ce mergea cu trenul şi s-a internat la un alt spital cu pareză facială „a frigore”. A urmat tratament cu cortizon, foarte corect, proceduri de fizioterapie, dar fără nici un rezultat. Medicul i-a spus că nu îşi va mai reveni niciodată. A venit la mine şi după câteva săptămâni de tratament bioenergetic şi-a revenit destul de bine. L-am mai văzut întâmplător după câteva luni, când a venit la consult cu o rudă de-a lui. Era perfect, ca şi când nu ar fi avut nimic. Iată o posibilă „schemă de tratament” într-o astfel de situaţie. Se va începe cu anti-inflamator nesteroidic dacă pareza este uşoară, sau cu anti-inflamator steroidic, dacă pareza este severă. În acelaşi timp se vor practica proceduri de fizioterapie convenţionale. Dacă pareza nu se ameliorează deloc în câteva zile, maxim 1 săptămână, se va trece la o procedură „alternativă”, în funcţie de experienţa medicului. Dacă pacientul mi s-ar adresa mie, i-aş recomanda bioenergie.

Nevralgie de trigemen. Iată o adevărată problemă medico-chirurgicală. Durerile faciale, de pe teritoriul nervului trigemen, pe una sau mai multe din cele trei ramuri, sunt atroce. Diagnosticul este stabilit de către medic. În primul rând recomand consult neurochirurgical şi investigaţii corespunzătoare, pentru a vedea dacă este o afecţiune neurochirurgicală sau nu. Sunt situaţii când durerea poate fi dată de o tumoare, o inflamaţie, sau compresiunea unei artere pe nerv. Am avut de-a face cu foarte puţine cazuri în calitate de bioenergetician. Dacă nu are indicaţie neurochirurgicală, părerea mea este că tratamentul bioenergetic are indicaţie foarte bună. Tratamentul medical eficient, cum ar fi Carbamazepinul sau orice alt medicament antiepileptic, are efecte secundare importante, chiar dacă în epilepsie nu numai că sunt pe deplin acceptabile, dar nici nu mai contează pe lângă efectele benefice, care de cele mai multe ori redau încrederea în viaţă şi posibilitatea de a o trăi.

Maladia Parkinson. Aici indicaţia mea pentru bioenergie este la orice caz care nu răspunde la tratamentul medicamentos în suficientă măsură, pentru a realiza o bună calitate a vieţii. Dacă pacientul îşi mai aduce aminte din când în când că îi tremură mâinile, sau că până să meargă bine trebuie să facă câţiva paşi şi nu îl deranjează în activitate sau viaţa de zi cu zi, nu cred că are rost să înceapă tratament bioenergetic. Pentru pacienţi care au tremor atât de accentuat încât nu mai pot mânca, le e ruşine să iasă din casă, sau nu-şi mai pot desfăşura activitatea, tratamentul bioenergetic trebuie încercat, având cel puţin un efect de ameliorare marcată. Un alt simptom important, dar care nu apare la toţi bolnavii de Parkinson, este mersul greoi, cu paşi mici, adăugaţi, care poate ajunge chiar la imobilitate. Şi acest simptom se ameliorează. Uneori, atât familia, cât şi bolnavul, neglijează acest simptom. Ei cred că pacientul nu vroia să meargă şi ulterior, din motive personale, iar vrea să meargă.

AVC (accidentul vascular cerebral). La AVC mai blânde, eventual cu hemipareză incompletă, bolnavul având afectată eventual starea de conştienţă, dar să nu fie în comă, efectul bioenergiei este bun. Indicaţia este însă numai după ce pacienţii au fost internaţi la neurologie, investigaţi şi trataţi, rămânând cu sechele, care nu este bine să fie mai vechi de 1 an, situaţie în care efectul devine îndoielnic.

Hemoragie cerebrală. Aici, consultul neurochirurgical şi investigaţia corespunzătoare sunt de urgenţă. Dacă este exclus un anevrism cerebral sau o malformaţie arterio-venoasă cerebrală, avem indicaţia de tratament bioenergetic. Răspunsul este de cele mai multe ori excelent. Am avut cazuri care au urmat tratament medicamentos neurologic cu efect minim şi care au răspuns rapid, spectaculos şi complet la tratamentul meu. De exemplu, un pacient care prezenta la internare cefalalgie intensă, a fost internat, a efectuat CT-scan, care a evidenţiat hemoragie intracraniană şi angiografie, care a arătat că nu există nici un anevrism sau malformaţie arterio-venoasă cerebrală. Ulterior a fost la câţiva neurologi, a primit diverse tratamente, dar a ajuns acasă unde stătea întins în pat, iar starea se agrava. Dacă mişca chiar puţin capul, avea un vertij foarte intens. După prima şedinţă de bioenergie, durerea a cedat în mare măsură, la fel şi vertijul. La o săptămână se ridica la marginea patului, iar după două săptămâni putea sta în fotoliu în casă. La o lună ieşea din casă, fără să mai aibă nici o durere, fără ameţeli. A reluat lucrul şi nu a mai acuzat nici un simptom.

Lupus eritematos diseminat. Există tratament, uneori eficient, dar de multe ori boala continuă. Nu am experienţă foarte mare, dar am obţinut ameliorare pentru diferite perioade de timp. Din păcate nu am avut prea multe cazuri şi nici o urmărire bună, încât tratamentul a fost incomplet şi nu am avut ocazia să văd vindecare, chiar dacă aceasta s-a produs. Este una dintre afecţiunile în care bioenergia trebuie încercată mai mult şi mai riguros.

Am obţinut efecte favorabile în afecţiuni dermatologice, precum psoriazisul. Un pacient făcea tratament cu methotrexat şi avea permanent placarde faciale, pe piept şi pe membrele inferioare. Dacă nu mai lua methotrexat, placardele se extindeau aproape pe tot corpul şi nu mai putea face nimic. După câteva şedinţe de bioenergie, placardele au diminuat. Apoi a redus doza de methotrexat, iar placardele au continuat să dispară. Ulterior a renunţat la tratamentul medicamentos şi evoluţia a fost foarte bună. L-am urmărit aproape 3 luni, după care a plecat în SUA şi de atunci nu mai ştiu nimic de el. De menţionat că methotrexatul este un medicament în principal anticanceros, cu numeroase efecte secundare. Pacientului menţionat i-a permis activitatea, dar i-a produs hepatită cronică, pe care de asemenea i-am ameliorat-o. Efectul este de multe ori spectaculos, cum a fost şi în cazul de mai sus, când placardele vechi de ani de zile au diminuat foarte mult, odată cu pruritul (mâncărimea). Aici deja nu mai era loc pentru comentarii defavorabile asupra efectului.

Iată un exemplu mai dificil. Litiaza renală poate răspunde sau nu la tratamentul cu bioenergie. Am avut cazuri care s-au rezolvat complet şi altele care doar s-au ameliorat. Categoric însă este una din afecţiunile în care obligatoriu solicit în primul rând diagnostic şi tratament de specialitate. Dacă pacientul nu răspunde la tratamentul convenţional, pe lângă acesta, aplic şi bioenergie. Am fost întrebat cum ştiu eu dacă pacientul evoluează bine datorită tratamentului meu şi nu prin eficienţa tratamentului clasic. Simplu. Am tratat mai mulţi pacienţi care urmau de ani de zile tratamente şi tot aveau simptome, iar după scurt timp ce începeau tratamentul cu mine, evoluţia era mult mai bună şi unii chiar s-au menţinut fără simptome ani de zile. Probabil se ştie că în multe cazuri, tratamentul convenţional al litiazei renale este eficient. Prima dată când un pacient bănuieşte că are litiază renală, trebuie să se adreseze unui urolog, sau unui internist şi să urmeze sfatul acestuia, indiferent dacă îi prescrie medicamente, regim şi ceaiuri sau numai primele două.

Bolile infecţioase prezintă alte aspecte. Din start, tratamentul „integrativ” în boli infecţioase, intră în discuţie numai dacă afecţiunea nu răspunde la tratament, dacă este vorba de un bolnav tarat (care mai are şi alte afecţiuni importante), sau situaţii deosebite, de exemplu un pacient care are pneumonie virală de câteva zile, trebuie să plece în străinătate de urgenţă, dar nu poate din cauza bolii. Am avut câteva astfel de cazuri care s-au rezolvat într-o zi.

Otite. Când este vorba de otită cronică, rebelă la tratament, sau cu recidive multiple, în ciuda unor tratamente corecte, la care s-au asociat şi substanţe imunomodulatoare, tratamentul cu bioenergie este binevenit şi cu rezultate foarte bune. Nu numai că otita se vindecă, dar cicatricele, uzuale în aceste situaţii, sunt mult mai reduse.

Sinuzite. Deşi am o experienţă mai bogată, rezultatele nu au fost atât de spectaculoase, chiar dacă de multe ori am vindecat această afecţiune. Atenţie ! Peste tot sunt posibile greutăţi. Un prieten m-a solicitat să-l tratez de sinuzită cu bioenergie. Am început rapid tratamentul şi evoluţia a fost foarte bună. L-am rugat de foarte multe ori să poarte căciulă când este frig, sau bască, şapcă, ce doreşte el, numai să poarte. După ce a trecut cu bine peste o iarnă, în cea de-a doua mi-a telefonat că iar are sinuzită şi a venit la mine acasă. Era ger afară, sub zero grade, iar el avea capul descoperit. Nu mi-a venit să cred. După şedinţa de bioenergie, i-am spus supărat că bioenergia nu ţine loc de căciulă. Şi vreau să accentuez că este vorba de un bun prieten, cu calităţi deosebite şi foarte priceput în mass media, cu bune cunoştiinţe medicale din cultura lui generală, deosebit de bogată.

Anexite. Indicaţia este numai pentru anexitele rebele la tratament şi sub controlul unui specialist în obstetrică-ginecologie. Răspunsul este foarte bun de cele mai multe ori, cu condiţia ca pacienta să evite curentul, frigul, sau mai pe scurt condiţiile pentru o recidivă. Deşi la prima vedere ar putea oricine să spună că lucrurile sunt neclare şi că nu reiese cum se poate verifica dacă tratamentul a fost util sau nu, o să aduc două argumente. Primul, paciente care respectă condiţiile necesare de evitare a recidivelor şi au făcut aceasta şi în timpul şi după tratamentele antibiotice, au mult mai puţine recidive, în aceaşi perioadă de timp, în urma tratamentului bioenergetic. Al doilea argument, mai clar, o pacientă cu anexite repetate, rebele la tratamentul antibiotic, dorea să mai aibă un copil. Medicul de obstetrică-ginecologie, i-a spus după câţiva ani de încercări, că nu are nici o şansă. La câteva luni de la tratamentul bioenergetic, a rămas însărcinată, fără să aibă probleme ea sau fătul.

Septicemii, cu determinări secundare. O să descriu un caz interesant. Mai înainte, însă, atenţie ! Sfătuiesc pe cei care nu se gândesc decât să caute o fisură în cele scrise, sau să fisureze ei ceva din raţionament, să nu se grăbească să afirme ca cineva să încerce să trateze cu bioenergie orice septicemie. Am fost anunţat de câteva cunoştiinţe foarte apropiate, că o rudă a dânşilor este internată de 3 săptămâni la un spital de boli infecţioase, cu septicemie şi în urma tratamentului cu antibiotice se consideră că are ceva şanse să scape cu viaţă, dar sunt mai multe probleme. A apărut o determinare secundară intrarahidian, extramedular (adică în coloana vertebrală, dar în afara măduvei) care se manifestă prin durere. În plus, s-a dezvoltat insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală. Indicaţia terapeutică, de comun acord cu medicii infecţionişti, a fost continuarea tratamentului antibiotic, după schema prescrisă de dânşii şi repaus absolut la pat, timp de 2 luni. Ajunşi în această fază, după ce s-a efectuat externarea, în momentul când medicii infecţionişti au considerat că durata internării deja a fost foarte mare şi trebuie încercată continuarea tratamentului acasă, am început şi eu şedinţele de bioenergie. Treptat, durerile au început să scadă, mai întâi în repaus, apoi la mişcare în pat şi în sfârşit la mers. Toate testele de laborator pentru insuficienţă renală şi hepatică, au dovedit rezolvarea ambelor tipuri de insuficienţă. VSH, un indicator al infecţiei (şi care era în creştere înainte de începerea tratamentului bioenergetic), a scăzut spectaculos, de la valori foarte mari, la normal.

Hipertiroidie. Dacă nu este vorba de noduli tiroidieni care trebuie operaţi, se poate încerca tratamentul bioenergetic. Rezultatele se pot lăsa aşteptate.

Hipotiroidie. La fel ca în hipertiroidie, se poate efectua tratament bioenergetic, în situaţia în care nu există noduli cu indicaţie operatorie.

Fracturi. Se cunoaşte în lumea medicală efectul curentului electric asupra accelerării vindecării fracturilor. S-au scris numeroase articole şi chiar cărţi. Problema, de fiecare dată, erau efectele secundare. În momentul în care s-a demonstrat efectul cancerigen, autorii au renunţat la metodă, aceasta rămânând numai pentru laboratoarele de cercetări.

Bioenergia nu are efecte secundare. Iar utilitatea ei în vindecarea fracturilor este mai mare decât în cazul curentului electric. Practic, fracturile se vindecă mai repede cu cel puţin jumătate din timpul prevăzut şi mai frumos (vizibil în mod evident pe radiografie). Am fost întrebat de unde ştiu eu că vindecarea se face mai frumos. S-a pus problema că poate şi numai prin imobilizare se obţinea acelaşi rezultat. În primul rând că am văzut fracturi vindecate şi cu tratament bioenergetic, la care ortopezii se întrebau cum de arată radiografia de control atât de frumos, ceea ce am sesizat şi eu. Dar mai grăitor este faptul că după perioade diferite de timp, sub efectul bioenergiei, fractura se modelează mai bine, chiar dacă înainte de aplicarea bioenergiei, ortopedul a spus că acela va fi aspectul final şi nu va arăta niciodată mai bine.

Hernia de disc. O altă boală medico-chirurgicală. Tratamentul de primă elecţie este din nou cel medicamentos. Poate la cei care au şi alte afecţiuni asociate, cum ar fi cele digestive, aş recomanda de la început bioenergie, să îi scutesc de posibilele reacţii adverse ale inflamatoarelor, chiar cele nesteroide. Cei care au indicaţie operatorie, le recomand internarea la neurochirurgie. Mulţi pacienţi „la limită” au scăpat însă de operaţie.




Începuturi în bioenergie




Bioenergia se poate aplica în mai multe trepte. Se poate face masaj bioenergetic, care este ceva mai eficient decât masajele clasice; se poate face transfer de energie, mult mai eficient; se poate face tratament bioenergetic, care este cel mai eficient.

Bolnava B.M. în vîrstă de 22 ani, operată în urmă cu 2 ani pentru un adenocarcinom mamar, se internează pentru parapareză spastică forte şi hiperestezie cutanată cu nivel T6-T7, dureri la nivelul coloanei toracale. Simptomatologia s-a instalat progresiv, într-o lună. La internare, motilitatea în membrul inferior stâng era abolită. Radiografia coloanei vertebrale toracale arată fractura T5, cu modificări de structură osoasă. Se intervine chirurgical şi se practică alloplastie vertebrală T5-T6 cu ciment autopolimerizabil. Operaţia deplin reuşită, decomprimă măduva. La 12 zile postoperator, bolnava era paraplegică. Se practică o şedinţă de bioenergie şi la câteva ore apare motilitatea în membrul inferior drept şi motilitate antigravitaţională la membrul inferior stâng. Decomprimarea chirurgicală vertebro-medulară în tumori maligne este obligatorie, cu consolidarea coloanei. Bioenergia ar putea fi folosită în recuperare, terapie anticanceroasă şi amplificarea efectelor chirurgicale salutare.

Iată un alt caz patologic, tot pe coloana vertebrală, de astă dată fiind vorba de un traumatism. Un tânăr, care era paraplegic de aproximativ 1 an, m-a întrebat dacă pot să-l ajut. Fiind primul caz care avea deficitul de atât de mult timp, i-am spus că pot încerca. Şedinţele au fost dificile, pentru că avea contracturi şi nu putea sta nemişcat. Primul semn care ne-a dat speranţe a fost că a început să transpire sub nivelul lezional. Ulterior, contractura s-a diminuat, apoi a început să aibe mişcări voluntare. După câteva luni de zile putea să stea în picioare şi să meargă cu sprijin. Atenţie ! La operaţie, s-a constatat că măduva este întreagă. Dacă un pacient paraplegic are măduva dilacerată, nu se poate face nimic pentru el. Oricum, este bine ca pacientul să se prezinte la tratament în timp util, aşa cum se prezintă la orice medic. În cazurile cu deficite care durează de peste 1 lună, este greu de apreciat şansele.

Aş dori să mai prezint un caz cu paraplegie, care avea escare şi hemofilie. Escarele au fost operate, dar sângerau zilnic. Într-o seară, avea starea generală alterată şi toţi medicii credeau că o să moară. Am început şedinţele de bioenergie. O colegă care m-a văzut, m-a întrebat de ce nu îl las să moară liniştit. Cum pot să cred că îl mai poate salva ceva ? După câteva ore sângerarea a diminuat. După o zi, a cedat complet. Colega nu a mai comentat nimic. Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Când, într-o zi însorită, am văzut un cărucior îndeptându-se spre mine, m-am mirat, pentru că lucram pe o altă secţie, unde atunci nu erau internaţi bolnavi paraplegici. De-abia când m-a întrebat dacă nu l-aş putea face să şi meargă, mi-am dat seama că era pacientul în cauză. Un om, care cu câteva luni în urmă se zbătea între viaţă şi moarte, zâmbea mulţumit în soare. Atunci mi-am adus aminte că în vremea studenţiei, când făceam artă fotografică, admirând un album fotografic American, am văzut o fotografie de premiul 1, care se intitula „Dreptul la viaţă” şi reprezenta un om în cărucior, care se deplasa printre maşini staţionate şi care avea atâta voinţă în privire, cum rar se poate vedea şi la un om perfect sănătos.




Distrugerea de celule tumorale cu bioenergie




Istoric




Cel mai vechi document medical este chinezesc “Cartea de medicină internă a Împăratului Galben”, atribuită lui Houang-Ti şi se pare că a fost scrisă în jurul anului 2000 î.e.n. Ea prezintă conceptul de corp energetic, numit qi, care reprezintă balanţa între cele două forţe opuse din corp, yang şi yin.

Paracelsus a pus bazele homeopatiei. El a arătat că organismul se poate însănătoşi singur. Tot el a arătat ce importantă este gândirea şi posibilitatea inter-relaţiei dintre gândire şi lumea fizică: „A gândi înseamnă a acţiona în planul gândirii şi dacă gândirea este suficient de intensă, ea poate produce un efect în planul fizic”.

Mesmer, sub influenţa învăţăturilor lui Paracelsus, a spus că fiinţele generează forţe universale pe care le pot transmite altora, prin „magnetismul animal”. El a început să trateze o serie de boli, folosind terapia magnetică; deoarece a avut un succes remarcabil, medicii ortodoxi l-au acuzat că practică magia şi în 1784 regele Louis XVI a fost forţat să formeze o comisie care să-l investigheze. Raportul comisiei a fost nefavorabil, punând succesele sale pe seama simplei sugestii. Singurul lucru care a rămas din opera sa, este termenul de mesmerism, sinonim cu hipnoza.

În anii 1800, Mesmer a raportat că obiecte animate şi neanimate pot fi încărcate cu un fluid şi că, în general, „materia vie are o proprietate susceptibilă de a fi influenţată de forţe magnetice pământene şi celeste.” Mesmer a postulat că întregul univers este umplut cu un fluid mai puţin perceptibil decât gazul, în care toată materia este în imersie şi că fluidul produce vibraţii în substanţa sa.

Un alt nume de rezonanţă este Hahneman, care a clădit pe seama legii similitudinii a lui Paracelsus, un sistem complex de medicină, cunoscut ca Homeopatie. Poate că amintesc aici de Hahneman mai ales pentru că a avut o idee nouă, foarte diferită de cele de până atunci şi pentru că s-a inspirat şi a preluat o idee a lui Paracelsus, cel care a emis atâtea idei, fiecare putând fi un punct de plecare pentru o nouă metodă, un nou capitol de medicină.

În medicină sunt foarte importante corelaţiile care se fac între noţiuni, care ar putea părea, la prima vedere, fără nici o legătură. Cu timpul s-a observat că regenerarea are foarte multe aspecte similare cu cancerul; atenţie ! să nu se uite că are şi foarte multe deosebiri. Regenerarea este unul din procesele pe care filozofia chimico-mecanicistă nu a reuşit să le explice. Este vorba de abilitatea nu numai de a însănătoşi, ci de a înlocui complet părţile corpului care lipsesc. Multe animale „inferioare” au această abilitate. Salamandra este un vertebrat, capabil să-şi regenereze în cel mai mic detaliu, o labă din faţă sau din spate, un ochi, o ureche, până la un sfert din creier, aproape tot tractul digestiv şi jumătate din inimă. Sistemele ei de reglare a creşterii sunt atât de eficace, încât aparent previn cancerul. Primul lucru care se întâmplă după amputarea labei unei salamandre, este o creştere rapidă a celulelor pielii, peste suprafaţa tăiată. Una sau două zile mai târziu, capetele tăiate ale nervilor, cresc şi fac o joncţiune neobişnuită cu fiecare celulă a pielii, numită joncţiune neuroepidermală (JNE). Această conexiune este esenţială pentru regenerare şi orice tehnică care previne formarea ei, va împiedica regenerarea.

La scurt timp după formarea JNE, apare o masă de celule primitive, între capătul tăiat al nervului şi JNE. Această masă de celule embrionice, este numită blastema şi este materialul din care va creşte noua labă. Acum ştim că aceste celule primitive provin din celule mature de os, muşchi şi aşa mai departe şi care într-un fel se reîntorc la un stadiu embrionic. Acest proces de "derulare a benzii" creşterii embrionice, este numit dediferenţiere şi este elementul cheie. Se consideră că omul nu se poate regenera deoarece nu are o cantitate aşa de mare de celule primitive în rezervă. "Curentul de leziune" a fost măsurat pentru prima oară de Galvani. La salamandră, care se regenerează, curentul de leziune este negativ, pe când la broască, care nu se regenerează, este pozitiv.

Curentul de leziune este un curent electric direct. Curentul actual poate fi alcătuit din electroni (precum curentul într-un fir metalic) sau ioni (atomi încărcaţi mişcându-se într-o soluţie conductoare). Primul tip este conducţia electrică sau electronică, iar cel de-al doilea este numit „ionic”. Mai este un al treilea tip de conducţie electrică, semiconducţia, în care curenţii pot fi ori electroni, ori „găuri” (absenţa electronilor) mişcându-se într-un material solid.

În 1941, Dr. Albert Szent-Gyorgy a propus idea că noua metodă a conducţiei electrice, semiconducţia, joacă un rol în celulele vii.

Semiconducţia este o proprietate specifică materialelor care au o structură asemănătoare cu cea a cristalelor; atomii lor sunt aranjaţi într-o manieră regulată, asemănătoare cu nişte straturi. Dacă un atom din strat are într-un strat un extraelectron, acel electron este liber să se mişte în restul stratului, sărind de la un electron la altul. Din contră, dacă unui atom îi lipseşte un electron, atunci este o „gaură” în strat, care se poate mişca în aceeaşi manieră. Curenţii în semiconductori sunt întotdeauna foarte mici şi sunt necesare numai voltaje foarte mici pentru a produce un flux de curent. Szent-Gyorgy s-a referit la faptul că materialele, precum şi proteinele, care formează celulele, au organizate astfel de structuri.

S-a demonstrat în mai multe experimente că se poate măsura curentul electric pe diverse varietăţi de ţesuturi, incluzând fibre nervoase şi acesta este semiconductor.

Gen. Prof. Dr. Dumitru Constantin, mare cunoscător al acestor domenii are unele cotaţii care ilustrează excelent o serie de date ale expresiei energetice a organsimului uman.

„În opinia noastră, organismul viu constituie o unitate funcţională la care distingem o dimensiune structurală morfologică şi o alta informaţional-energetică. Dacă am face o ierarhizare pe funcţii şi structuri am distinge mai întâi stratul energetic funcţional din care noi nu putem obiectiva decât aspectul bioelectric. Următorul strat este cel biochimic şi în fine ultimul este cel molecular morfologic. Dimensiunea bioelectrică este cea primară, primordială, pentru că materia vie derivă din cea nevie, care nu este în esenţa sa decât un câmp energetic, aşa cum îl descriu ştiinţele moderne.”

„O serie de observaţii ştiinţifice par să pledeze pentru ideea existenţei unui câmp energetic matrice, organizator pentru informaţia genetică însăşi.”

Prof. Dr. Bert SAKMANN este laureat al premiului Nobel pentru medicină, actualmente Director la Departamentului de Fiziologie Celulară, Institutul Max Planck pentru Cercetare Medicală, din Heidelberg, Germania. Actualmente cercetează mecanismele de semnalare rapidă în şi între celulele nervoase. Profesorul B. Sakmann şi Dale Purves au descoperit că densitatea şi compoziţia moleculară a receptorilor de Acetilcolină din muşchi este reglată de activitatea electrică. Cu Erwin Neher a determinat conductanţa şi proprietăţile de poartă ale canalelor ionice din muşchi şi celulele nervoase. Pentru aceasta, ei au primit premiul Nobel în 1991. Ei au pus la punct tehnica numită „patch-clamp” care a permis înregistrarea evenimentelor electrice culese de pe canalele ionice unice. Ingeniozitatea realizării unei ventuze minuscule vizibilă numai la microscop, a condus la o revoluţie în domeniul biologiei celulare. S-a constatat astfel, că o celulă posedă câteva mii de „canale ionice”, fiecare set din aceste microstructuri având o mare specificitate în ceea ce priveşte migrarea unor ioni din afara celulei sau din interiorul ei.

Acesta este un alt exemplu al funcţionării energetice a organismului uman, la toate nivelele, de această dată cercetările efectuându-se la nivel molecular.




Descoperind acupunctura




Preşedintele Nixon a vizitat China. Când unul dintre reporterii care îl însoţeau, a trebuit să fie operat pentru apendicită acută, cu anestezie prin acupunctură, o întreagă lumină nouă s-a proiectat pe această idee. Acupunctura a devenit un subiect comun la ştirile de seară.

Astăzi, punctele de acupunctură sunt demonstrate că există, sunt specific reproductibile, iar parametrii electrici semnificativi pot fi măsuraţi la toţi subiecţii testaţi. Meridianele fac legătura între aceste puncte. Aceste meridiane au caracteristicile electrice ale liniilor de transmisie, în timp ce pielea nonmeridian nu are. Sistemul de acupunctură este într-adevăr aici şi operează electric.




Mecanismul cancerului




Biologia moleculară ne-a dat răspunsul la una dintre întrebări. Acum ştim că defectul în cancer este chiar în însăşi celula canceroasă. Acei agenţi care produc cancerul (fie carcinogeni chimici sau radiaţii ionizante) acţionează modificând aparatul genetic al celulei. Odată ce acest aparat a fost schimbat, celula nu mai răspunde sistemelor de control normale ale organismului.




Posibilităţi tehnologice




Câmpul magnetic produs de creier (numit magnetoencefalogramă, sau MEG), este detectat uşor cu SQUID (superconducting quantum interference detector) magnetometer – un aparat care se bazează pe faptul că un curent de superconducere este extrem de sensibil la câmpuri magnetice foarte mici. Fluxul de curent electric din creier produce un câmp magnetic care poate fi măsurat şi analizat la distanţă de creier. Poate fi puţin deconcertant să ştim că noi, precum şi alte vieţuitoare, suntem înconjuraţi de un câmp magnetic care se extinde în spaţiu, în afara corpurilor noastre şi cîmpurile din creier reflectă ceea ce se petrece înăuntru. Implicaţiile sunt enorme.

Am demonstrat că într-adevăr distrug celule canceroase. Am efectuat de două ori câte 48 experienţe, toate reuşite pe deplin. Aş putea repeta această experienţă ori de câte ori şi dacă aş fi trezit noaptea din somn. Reproduc în continuare întreaga lucrare ştiinţifică. Avertizez pe cei care nu au pregătire medicală, că pot înţelege foarte bine esenţa celor scrise în continuare, chiar dacă vor fi destule noţiuni necunoscute. Cifrele vor fi foarte grăitoare pentru oricine, indiferent de gradul de pregătire.

Sumar: În două experienţe, s-a reuşit cu succes, in vitro, distrugerea de celule cerebrale tumorale maligne (oligodendrogliom şi glioblastom), fiecare în 24 de godeuri, în diferite diluţii, cu lot martor. În prima experienţă, rata distrugerii a variat între 48,19-100%, în funcţie de diluţie, în comparaţie cu 5,66% în lotul martor. În cea de-a doua experienţă, au fost distruse 77-100% din celulele canceroase, în comparaţie cu 1,5% în lotul martor. Rezultatele au fost puse în evidenţă cu coloraţie vitală, la aproximativ 10 minute de la prelevarea intraoperatorie. În fiecare experienţă au fost preparate (de către doamna doctor specialistă în biologie celulară*), plăci cu 24 de godeuri.




Metode




În prima experienţă s-a prelevat un oligodendrogliom malign gr. 3, cu preparare histologică extemporaneu. Tumora malignă a fost prelevată de la un pacient P.I., în vârstă de 9 ani, de către neurochirurg**, iar ce-a de-a doua de la un adult, de către profesorul neurochirurg**

. Bioenergia a fost emisă cu mâna dreaptă, pe care am mişcat-o 10 minute deasupra plăcii (acoperite cu plastic) cu 24 godeuri, conţinând celule cerebrale canceroase (oligodendrogliom în prima experienţă şi glioblastom în cea de-a doua). O altă placă a fost martor. Nu am atins placa, păstrând o distanţă de aproximativ 5 cm.




Caracteristici clinicopatologice ale tumorilor




Studiul actual a fost realizat cu celule cerebrale tumorale umane, oligodendrogliom şi glioblastom, în Clinica de Neurochirurgie, Spitalul „Prof. Dr. D. Bagdasar”, Bucureşti. Tipul histologic a fost stabilit prin proceduri anatomo-patologice.




Procedura biologică







Rezultate. Date despre viabilitatea celulară – testul excluderii cu albastru tripan




a) Celulele de oligodendrogliom

Celuele netratate - 5,66 % colorate cu albastru tripan

Celulele tratate Procent celule colorate cu albastru tripan

- 1/25 micro-l - 48,19 %

- 2/50 micro-l - 58,85 %

- 3/75 micro-l - 58,85 %

- 4/100 micro-l - majoritatea celulelor sunt colorate

- 5/150 micro-l - majoritatea celulelor sunt colorate

- 6/175 micro-l - 61,67 %

b) Celulele de glioblastom

Procedura a fost aceeaşi. Rezultatele viabilităţii celulare, evaluate prin excluderea cu albastru de tripan, au fost următoarele:

Celule netratate /mmc : 2.100.000 celule necolorate

1,5 % distruse, celule colorate

Celule tratate

- 1/25 micro-l - 77 % celule distruse, aglutinate

- 3/75 micro-l - majoritatea celulelor distruse, puternic aglutinate

(1963 celule/mmc necolorate)

- 4/100 micro-l - majoritatea celulelor distruse, puternic aglutinate

Rezultatele pentru plăcile 2, 5 şi 6 au fost la fel.




Motivaţie teroretică




Homeostazia electrică este una din funcţiile de bază ale corpului uman. Inserţia unui ac în ţesuturi, pentru scopuri terapeutice, se însoţeşte de anumite evenimente fiziologice (stimularea receptorilor nervoşi şi a fibrelor), biochimice (eliberarea de mediatori chimici), morfologice (distrugerea unui mare număr de celule) şi modificări biofizice (generarea unui potenţial electric). Atomii, moleculele, macromoleculele, ţesuturile şi organele sunt structuri cu o configuraţie bioelectrică exactă. Activitatea bioelectrică a celulelor, ţesuturilor sau organelor, este relativ bine cunoscută, dar homeostazia bioelectrică a corpului în ansamblul său este încă unul dintre marii factori necunoscuţi ai biologiei. Se poate spune că structura electrică a corpului uman are o arhitectură la fel de precisă şi de importantă precum structura biologică, cu care este într-o continuă interdependenţă. Nu trebuie să uităm că „ … noi toţi suntem compuşi din particule încărcate electric”.

Ştim că orice proces din organism are un corespondent în activitatea energetică. Până astăzi, s-au înregistrat în special activitatea electrică, electromagnetică şi cea termică a celulelor. Aceste forme de energie reprezintă numai o parte a bioenergiei. Celulele canceroase au de asemenea o activitate bioenergetică. Organismul uman poate emite o parte din depozitul de energie care să acţioneze asupra spectrului bioenergetic al celulelor tumorale, ceea ce duce la modificarea acestuia. Se ajunge la o altă configuraţie bioenergetică a celulei canceroase, care îi modifică profund procesele metabolice şi chiar structura sa, cu distrugerea consecutivă.



Concluzii; prospecte de viitor




Evidenţa care rezultă din studiu, poate fi explicată prin:

Diferite tipuri histologice de celule tumorale cerebrale sunt (posibil) distruse prin emiterea de bioenergie.
Acest tip de experimente „in vitro”, cu studiu structură-activitate, susţine prezenţa unui activator pentru efecte tumorale citotoxice. În experimente, aceste efecte au fost în legătură cu densitatea celulară mărită.
Distrugerea celulelor gliale maligne, ilustrată prin testul cu tripan albastru, este asociată şi cu agregarea celulelor maligne, incluzând eritrocitele prezente, care au dispărut din suspensia celulară.
Celulele de oligodendrogliom tratate cu aceeaşi procedură experimentală, a răspuns în mod diferit, lucru evidenţiat printr-un număr diferit de celule colorate cu tripan albastru (celule distruse).
Apare posibilitatea ca tratamentul bioenergetic să fi activat un efect citotoxic împotriva celulelor tumorale.
Distrugerea celulară, într-un procentaj important, a fost comparată cu mostrele lor de control.
Este necesară o analiză mai largă şi mai detailată pentru a înţelege nivelul molecular al acestei alterări şi bioenergia emisă.
Mai puţin clar este mecanismul prin care această activitate citotoxică specifică este activată împotriva celulelor tumorale.



Invitaţie în Japonia




A doua parte a călătoriei mele în Japonia are destinaţia Kochi, unde am fost invitat să vizitez universitatea şi să susţin o „conferinţă specială”, „Distrugerea de celule tumorale prin emiterea de bioenergie”.

La aeroportul din Kochi ne-au aşteptat Prof. Dr. Koreaki MORI şi Miss. Tamaki, secretara dânsului. Am mers la Hotel Asahi Royal şi apoi la restaurantul “Angel View”. Asahi Royal este la nivelul hotelurilor peste cinci stele, gen Ritz, în variantă japoneză. Săli mari, cu multă marmură, opere de artă, colţuri florale, cascade artificiale, totul finisat cu mult rafinament.

Am susţinut “special lecture”, “Cerebral tumor cells damaged by emission of bioenergy”. Deşi se planificase să vorbesc 20 minute plus 10 minute discuţii, acestea din urmă au durat aproximativ 1 oră şi jumătate.

Seara am fost la un restaurant specific japonez, unde au continuat discuţiile, presărate de această dată şi cu glume. Masă mare, joasă, cu „scaune” joase, pe care se stă cu piciorrele încrucişate, totul ca în filmele de bună calitate, veridice. Am mâncat homari, languste, melci, scoici, fructe de mare şi am băut sake în pahare de bambus. Cu această ocazie mi-am întărit convingerea că pe lângă progresul tehnologic, este foarte important să se păstreze tradiţiile culturale locale.




Modul de desfăşurare a şedinţelor de bioenergie




Schematic, se poate reprezenta în felul următor:

O şedinţă durează aproximativ 2-10 minunte.
În timpul şedinţei, pacientul poate să nu simtă nimic, sau, o senzaţie de căldură, sau ca un flux neobişnuit, care rar poate avea iradieri ciudate; mai degrabă este o senzaţie plăcută sau neutră.
Se începe cu o serie de 1-7 şedinţe.
După terminarea seriei de şedinţe, mai pot urma şedinţe, câte una, la 1-6 luni sau 1 an.
Nu există efecte secundare (negative).
Durata şedinţei depinde de ceea ce găsesc şi ce pot lucra.

Ceea ce simte pacientul în timpul şedinţei nu are probabil nici o semnificaţie. Oricum, până acum eu nu am găsit nici o corelare. Au fost mulţi pacienţi care nu au simţit nimic în timpul şedinţei şi au reacţionat foarte bine şi rapid. De exemplu, mulţi pacienţi care aveau dureri, mi-au relatat că nu simţeau nimic, dar durerea dispărea. În timpul şedinţei pacientul poate vorbi cu mine despre orice în legătură cu şedinţa respectivă.

Apropo de iradierile fluxului, mi s-a întâmplat de câteva ori să fiu întrebat de pacienţi care nu vedeau unde lucrez, de ce nu lucrez în zona afectată. Oricum, toate persoanele au recunoscut că nu a fost nici o problemă. Se mai poate întâmpla ca, în timpul şedinţei, să apară o senzaţie de somnolenţă, mai ales dacă şedinţa are loc seara. Dimineaţa următoare starea vigilă este normală.

Seria şedinţelor de început poate ajunge până la 7, sau se poate încheia după numai 1. De obicei, când este o afecţiune mai severă, sunt necesare mai multe şedinţe. Am încercat mai mult de 7 şedinţe, când rezultatele au fost slabe, dar de fiecare dată şedinţele suplimentare nu au fost de folos. La fel asupra duratei unei şedinţe. Am încercat la începuturi, când nu am avut rezultatul scontat, la unii pacienţi, să insist, dar niciodată nu am obţinut mai mult.

După terminarea seriei de şedinţe, mai pot urma şedinţe, câte una, la 1-6 luni sau 1 - 3 ani (mai rar). Aici vreau să subliniez că tratamentul bioenergetic nu crează dependenţă. Adică, dacă cineva, la un moment dat, doreşte să nu mai continue, evoluţia este oricum mai bună, decât dacă nu ar fi urmat nici o şedinţă. Efectul continuă foarte mult în timp, de obicei aproximativ până la următoarea şedinţă. Un mic efect rămâne mult mai mult, dar nu se compară cu cel al şedinţelor efectuate la intervalul necesar.

Nu există efecte secundare (negative). Deşi acest lucru se ştie pe plan internaţional şi este bine recunoscut, la unele discuţii particulare, sunt persoane care ridică unele întrebări. Metoda exclude prin însăşi principiul său de lucru orice efect secundar. Câmpul emis este complementar cu cel al bolnavului, în aşa fel încât să rezulte un câmp energetic normal. Este o transmitere de informaţie prin energie. Modul complementar, exclude orice reacţie, deoarece, bolnavul nu percepe decât acea informaţie, iar dacă aceasta nu este completă, sau este mai greu recepţionată, drumul spre însănătoşire este mai anevoios. De aceea sunt necesare mai multe şedinţe, de multe ori. Aici ar putea fi luat în discuţie şi un alt aspect. Parte din celulele distruse s-au aglutinat (s-au strâns la un loc) înglobând hematii normale. Acest proces se întâmplă însă, numai în interiorul tumorii, unde oricum nu erau celule normale funcţionale. Sau, altfel spus, hematiile prinse în aglutinarea celulelor canceroase, erau hematiile care hrăneau celulele canceroase.

Nu prea îmi place să fiu ironic, dar puţinii cei care se îndoiesc de inocuitate, fac parte din categoria celor care contraindică merele pentru că au auzit de un caz care era să moară pentru că s-a înecat cu un măr, sau că o maşină nu este bună pentru că un individ a fost neatent şi a intrat cu maşina în pom.




Pregătirea în bioenergie




După cum am mai precizat, nu intenţionez să scriu în această carte despre ceea ce trebuie să facă cineva pentru a efectua tratamente bioenergetice. Este totuşi necesar, ca orice om să ştie, în mare, cam ce cuprinde aceasta.




Efecte profilactice ale bioenergiei




Profilaxia îi fascinează pe toţi oamenii care doresc binele comun, fiind total conştienţi că acesta este cel mai sigur mod de a-şi face sieşi bine.

La cele câteva cazuri în care am fost solicitat, am obţinut rezultate bune, dar greu de demonstrat ştiinţific, mai ales că numărul lor este redus. Realitatea este că puţini sunt atraşi să beneficieze de tratamente profilactice care nu au eficienţa demonstrată clar.

Realizarea scuturilor energetice este bine cunoscută. Am discutat acest aspect la capitolul despre aură. S-ar putea face nişte studii foarte interesante referitor la aceste scuturi. Interesul este major, dar cei care ar putea organiza aceste cercetări se pare că nu sunt de acord … sau poate că fac studii secrete …




Disponibilitatea tratamentelor de bioenergie




Cei care cunosc posibilităţile tratamentelor bioenergetice, mai au unele întrebări, puţin particulare.

Una dintre întrebări, este dacă mai obţin şi alţii aceleaşi rezultate. Răspunsul este acelaşi ca în orice alt domeniu. Şi în bioenergie sunt rezultate de vârf. Am fost întrebat de câţiva medici de mare prestigiu, şi promotori de asistenţă medicală, dacă mai sunt şi alţii care pot obţine rezultatele pe care le obţin eu. Nu mi-am permis să le răspund medicilor că nici ceea ce fac dânşii nu mai poate să facă nimeni. Tot aşa şi cu bioenergia. Mai sunt câţiva practicanţi de bioenergie care pot inhiba celulele canceroase.

Dar aş prezenta şi alte exemple. Câteva emisiuni TV de largă audienţă internaţională, au prezentat un om care poate calcula mai repede şi mai mult decât calculatorul, cu foarte multe cifre. S-a subliniat că respectivul personaj este de mare valoare, pentru că numai încă 6 oameni din lume mai pot face ceva similar. Iar mie mi s-a spus că dacă nu pot obţine şi ceilalţi aceleaşi rezultate, nici nu are valoare ceea ce fac eu !!! Trec peste faptul că au mai fost şi alte prezentări ale unor oameni care fac nişte lucruri cu totul deosebite. Haideţi să ne gândim la ceva mai cunoscut. Câte ţări au programe spaţiale ? Foarte puţine. Şi tocmai de aceea, sunt foarte bine cotate şi susţinute din toate punctele de vedere.

Cu toate nemulţumirile mele legate de acest fapt, vreau să atrag atenţia că bioenergia nu este numai un dar. Ea se învaţă şi rezultatele se pot îmbunătăţi sau diversifica prin studiu şi antrenament. Desigur, în cadrul unui proiect de colaborare se poate introduce şi un punct despre pregătirea altor practicanţi în vederea obţinerii unor rezultate similare. De altfel, sunt multe cursuri de bioenergie, în lumea întreagă. Cei care au deja pregătire, sau alţii care doresc să o dobândească, pot învăţa şi să aibă efect asupra celulelor canceroase, sau alte maladii grave. Deşi un studiu efectuat în SUA arăta că 1 din 10 studenţi la medicină ar putea practica bioenergie, eu cred că mult mai mulţi ar putea avea acces, prin câteva metode speciale. Dacă sunt testaţi asupra posibilităţilor native, rezultatul prezentat de studiu este foarte corect. Cu toate acestea, oameni care nu au nativ aceste calităţi, pot ajunge la performanţe deosebite, dacă sunt antrenaţi corespunzător.

Este cunoscută legătura între Chişinău şi Moscova, în domeniul bioenergiei. Vasile CĂPĂŢÂNĂ, Preşedintele Fundaţiei Române de Bioterapie şi Sugestie, Conducătorul Centrului Internaţional de Sănătate „Biodova”, îl recomandă cu cea mai mare căldură pe academicianul Albert IGNATENKO, pe care îl consideră unul din cei mai pricepuţi oameni de pe glob în bioterapie şi Psihoenergosugestie. Iată, deci, există şi un academician care se ocupă de aşa ceva. A. Ignatenko conduce Centrul „Fenomen”, din cadrul Şcolii de Cultură Energetică şi Spirituală, din Chişinău. Domeniul de care se ocupă, mai este denumit psihotronică, termen care mi se pare mult mai corect decât „parapsihologie”. De altfel şi în România există Societatea de Psihotronică, al cărui membru sunt şi eu. Societatea de Psihotronică se ocupă însă, de prea multe aspecte şi după ce am fost la mai multe şedinţe, în care nu s-a discutat nimic despre bioenergie, a trebuit să renunţ, din lipsă de timp. Oricum, contactul este făcut şi sunt gata oricând să lucrez cu această societate. Iată câteva păreri despre academicianul menţionat, acest personaj fascinant. A.G. Spirin, Membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a CSI: „După părerea mea, A. Ignatenko posedă o capacitate neobişnuită, la un nivel foarte înalt, de acţiune energoinformaţională la distanţă asupra oamenilor şi de receptare a informaţiei pe canale neobişnuite de legătură, ceea ce prezintă un mare interes pentru ştiinţa care cercetează posibilităţile fenomenale ale omului”. N.E. Fedorenko, doctor emerit, profesor de filozofie naturală, Membru al Academiei de Parapsihologie şi Medicină a SUA: „ …Ştiinţa de a pătrunde adânc în starea psihică a omului, căutarea şi determinarea metodelor psihologice necesare de acţiune asupra acestuia, simţul măsurii în toate, uimeşte, subjugă şi convinge de faptul că în faţa noastră se află maestrul unui gen complex de artă”. L.A. Lepihova, doctor în ştiinţe medicale, director adjunct al Institutului de Cercetări Psihologice din Kiev: „Particularităţile psihofizice naturale ale personalităţii lui A. Ignatenko i-au permis ca în procesul exersării să-şi dezvolte o serie de capacităţi, care pot fi recunoscute ca fenomenale”. A.V. Jajnov, şeful laboratorului de lucrări sociologice şi psihologice al Institutului Pedagogic din Nikolaev: „Am lucrat mulţi ani cu somităţi, precum Messing şi Kuni. Mai târziu, a venit în laboratorul nostru Albert Ignatenko, cu care am realizat o serie de lucrări ştiinţifice. Indiscutabil, nivelul posibilităţilor lui Ignatenko este mult superior…”.




Aplicarea bioenergiei la distanţă




Unii autori au prezentat aplicarea bioenergiei la distanţă. De exemplu, am primit un mesaj de la Natalia Yashukova, Program Coordinator care mă informa despre iniţiativa de studiu a „impactului uman fără contact” asupra schimbărilor proprietăţilor unor substanţe ca apa, sângele, în special limfocitele, precum şi activitatea asupra celulelor canceroase din culturi.

Echipa menţionată a lucrat cu o metodă specială la distanţă, prin conexiune telefonică. Ei oferă colaborare pentru investigarea impactului la distanţă asupra substanţelor şi omului, mai ales prin telefon.










Exemple de afecţiuni care se pretează la tratamentul Bioenergetic.




Dischinezia biliară, ulcerul duodenal sau gastric, steatoza hepatică, hepatită cronică, astmul bronşic, arteriopatia membrelor inferioare, cancer (cu diferite localizări, dar şi de sistem: limfom malign, leucemie acută etc.), scleroza multiplă, insuficienţa circulatorie vertebro-bazilară, pareza facială „a frigore”, nevralgie de trigemen, maladia Parkinson, AVC (accidentul vascular cerebral), hemoragie cerebrală, lupus eritematos diseminat, afecţiuni dermatologice (ex.: psoriazisul, eczeme severe), litiaza renală, boli infecţioase, otite, sinuzite, anexite, septicemii, cu determinări secundare, hipertiroidie, hipotiroidie, fracturi, hernia de disc, sopndiloză cervicală, durere (care nu răspunde la tratament), ulcere cronice.

Cel mai bine este de discutat la fiecare caz, înainte de începerea tratamentului.

-------------------------





Alte utilizări ale bioenergiei (fenomene paranormale ?)




Bioenergia poate fi folosită şi în alte scopuri. Aş da un exemplu mai curios, a cărui utilizare nu o cunosc. Sfinxul din Bucegi este situat într-un loc unde există mai multe câmpuri energetice, probabil „naturale”. Eu am depistat câteva lîngă „Babele”. Lângă Sfinx există însă un culoar energetic special, care poate fi simţit de orice persoană ajutată cu câteva explicaţii despre fenomen. Interesant, acest culoar energetic se află situat în singurul loc de unde Sfinxul are aspectul unui profil uman. Probabil că Sfinxul a fost făcut ca să marcheze culoarul. Eu, şi oricine altcineva (după o scurtă pregătire, de câteva minute), ne putem încărca de aici cu energie. Probabil, strămoşii noştri îl foloseau la altceva.




Oprirea unor cataclisme naturale




În principiu, cu antrenament, bioenergia poate fi folosită pentru oprirea unor cataclisme naturale, cum ar fi un uragan, sau un cutremur.

De ce întâi uragan ? Pentru că este mai greu de demonstrat că cineva opreşte un cutremur. Nimeni nu ştie cu precizie când va fi un cutremur şi nici cât va dura acesta.

Un uragan poate fi anticipat şi se ştie că durează, din păcate, destul de mult. Chiar traiectoria sa aproximativă poate fi calculată. Dacă cineva ar opri în 10 min. un uragan care se ştie precis că mai are mult până să se stingă şi ar repeta aceasta de, să zicem, 3 ori consecutiv, ar fi foarte demonstrativ.

Dar, dacă ne gândim bine, se poate obţine un efect şi în cutremure. În Japonia, de exemplu, sunt multe cutremure. La Tokyo are loc un cutremur la fiecare săptămână, sau chiar mai des. Dacă cineva ar reduce numărul de cutremure la 1 cutremur pe lună, sau mai rar, ar fi destul de grăitor.

Gen. Prof. Dr. C. Dumitru spune că „Circulaţia energiilor specializate este ritmică. Ele aparţin ca substrat organismului viu, dar sunt declanşate de semnalul cosmic extern. Euritmia reprezintă capacitatea organism