Adrian Pop
01.07.2019, 23:07
MATEMATICIAN, FILOLOG, ISTORIC, POET SI, MAI ALES, UN CARACTER PUTERNIC (http://www.youtube.com/watch?v=tnW9esRdKps)"Sa nu ramana cartea Vremii goala." (http://www.youtube.com/watch?v=KpCToAIeJ_c)
http://www.pancuantic.ro/fundatie/Mosu2.jpg (http://www.youtube.com/watch?v=HJqdcThY-jo)
Esti tara mea.
Tudor Diaconu (Mosu)
Esti Tara mea, de aceea te iubesc
Si te adun in suflet la tot pasul.
N-am ochi pe cat as vrea sa te privesc
Si nici ureche sa-ti cuprinda glasul.
Vii de departe, tara din strabuni
Si urci in mine ca o seva coapta,
Unind stramtoarele furtuni
Cu reverii de ganduri si de fapta.
Bunicii n-au putut sa-o vada,
Ca li s-au tras zavoarele la scoala,
Dar si-au lasat mormintele pe-aci,
Sa nu ramana Cartea Vremii goala.
Iti stiu povestea vietii pe de rost,
Ingemanand minunea si firescul.
Cand spune codrul despre tot ce-a fost
In el, simt urias pe Eminescu.
Sau daca-aud vreun tipat de haiduc
Si dor cu dor prin prag mai intarzie,
Parca ma uit, in drum, dupa Cosbuc
Si daca nu e... il astept sa vie.
De-oi invata si eu sa cant, as vrea,
Cantarile, sa mi le spuna-ntruna
Si munti si apele din tara mea
In vorba vie, veche si strabuna.
Ca dragi mi-au fost si cranguri si izvoare
Si munca grea si visul. Nu odata
iubirea fetelor. Si muntii-n soare
Si marea cea albastra... viata toata.
Eu, pentru om, in inima adun,
Si-n gandul meu curajul si taria.
Vreau, peste vremuri, omului sa-i spun:
Gasesti in versuri dreapta marturie.
Sa pier mai bine-n clipa de pierzare,
Cand gandul meu s-ar departa de tine
Si blestemat sa fie versul care
Se-nchina in fata portilor straine.
Popor Roman, izvor de-nvatatura,
Statornicia ta mi-e o povata,
Sa-mi afli-n vers si fulgerul din gura
Si duiosia dragostei de viata.
Profesorul Tudor Diaconu este nu numai un rebel fata de Sistem, dar si un erudit, corespondent de presa, chiar si... fotbalist la "U" Cluj Napoca, matematician, filolog, istoric, poet si, mai ales, un caracter puternic. Pasionat de Vedele ariene, a realizat si o traducere a acestora, pe care o considera mai aproape de litera si spiritul lor.
"A-SI CONSACRA VIATA AFLARII ADEVARULUI". Acesta este titlul unui capitol al cartii "Limba vorbita de Adam si Eva". Si tot acesta este sensul vietii lui Todor Diaconu, sau a cel putin 40 de ani din viata, perioada in care nu a dormit mai mult de doua ore/zi. Tot acest Timp si l-a dedicat aflarii radacinilor poporului caruia ii apartine.
Redam ca marturie a acestui efort un fragment din "Limba vorbita de Adam si Eva".
"In tinerete numai cateva fapte mi-au dat de gandit. Unul a fost si Labis, poetul care traducea Rimbaud fara a cunoaste franceza decat aproximativ, ca si faptul ca Sadoveanu cand sta de vorba cu noi, avea o singura intrebare: "Labis este aici?".... Apoi, in scoala de la sasea, o data, un coleg Fanus, mi-a povestit de balta, ca a simtit in nas miros de peste, adus probabil de gandul olfactiv. In fine, Oana, care mi-a spus ca ea face bastonase la fel si ca eu daca "raschirez" literele am cap tampit, pentru ca lipseste simetria, pentru ca apoi tot ea sa observe ca ma chinui sa pricep ceea ce aveam in cap deja, inaite de a intelege miracolul unei adevarate observatii. Repetitia mea, acribia erau inutile. Trebuia, deci, sa stiu ce vreau sa spun si tocmai acest lucru nu-l stiam. Moartea clinica dupa "ictarul" psihologic de la prima alungare a mea prin anii "50" din campul literei mi-a dat primul semn de intrebare despre rostul sau despre inutiliatatea mea in lume. Scriind permanent si neordonand nimic deci lasand mana sa zburde am bagat de seama tarziu ca era un fel de program care nu mai atarna de mine, nici de vointa, nici de dorinta.
Totdeauna am scris ceea ce imi trecea prin cap. Am tinut cu dintii la acele hoinare scorneli, si, abia dupa ce am intuit ordonarea lor intr-un sistem ordonat eheei... tarziu, am dat frau liber cugetului pe care mi-l imobilizase indiferenta de lumea vazuta. Pluteam undeva, ca si la cea de-a doua moarte clinica, de prin anii 1990, si-mi dau seama de toata inutilitatea participarii constiente la ceva anume.... Totul este programat.
Cu aceste ganduri ma apropii de "Dictionarul de rime" al lui Eminescu. Numit asa, din cauza nepriceperii lui Duiliu Zamfirescu, comod scriitor, "amendat de nimeni" pentru descriptivism "la mintea cocosului" si astfel ca azi, oamenii n-au priceput legile echivalentei fonetice si, ceea ce este esential - corectitudinea cuvintelor.
Marea necunoscuta dintre toate stiintele este "X". Codul get a sintetizat: X=OM. Acest CS+U = OMU, muntele sfant al nostru. Daca ecuatia are doua necunoscute se adauga "Y". Ea este femina, nimfa prezenta in toate mitologiile, a fost alfa/alef, Az. etc. este ceea ce numim femeia pamanteana. Daca notatia este a,b,c, = triunghiul in care c = copilul, dar care in simbolistica troiana = G = cuvantul . Nu stim daca minti mai luminate ori computere ceresti au sintetizat atat de perfect totul, dar banuim aci pe Dumnezeu.... o alta forma de energie care nu se arata oricui. La Ocnita, s-a dezvaluit prin literele "REB" si aceasta arata ca acolo locul lui Ioctan biblic separat de Paleg; S-a fost in adancuri chiar in primul loc in care se ascund lumini obisnuite perceptibile, marile mistere ale intregii antichitati albe, pentru ca in ultima instanta, el semnifica prima forma a dualului, a antinomiei relatia zi-noapte.
Sa aratam, deci, fara echivoc descinderea directa a limbii noastre din cifrul unic biblic. Havila/Vlahia, demonstrat in extensu de Alexandru Pele, si amintit de noi. Numele frecvent, al oamenilor de la noi, este ION/NOI: forma pluralului arata antinomia 1/multime. Dar, fiindca litera este concept, I = initio-inceput; O = intregul; N = idea de trei, in spatiu acesta fiind Z. Vom observa cum acest I + N nu vor mai lipsi din niciun nume generalizat dupa aparitia etniilor (Ioannes, Jean, Ivan, Ianos, Jihann, John etc.). Fie, deci acest generic ION, la care apare varianta Ioan (o = C din X, om) deci CAIN/NIKA este femininul cu final "a"= Ioana, determinand sexul, pentru ca A = femeie.
In clipa in care apare un copil numit "ION", spre a-l diferentia de tata, nume/prenume, zicem ION. e. SCU = Ion e omul, tatal.- Acelasi model, care este frecvent la noi, e numele de familie.
Pentru toponimie, se adauga numelui propriu "esti" (Ion. esti, Stan. esti, Bucur. esti etc.) .
Alteori, sufixul (impropriu numi asa) este E.ni = e, in Milov.eni, Bad.eni, Brancov.eni etc. In denumiri diferite apare "O.V.A.", ca in Crosi. O. Va. , MOLDO/domol. va, Clad. Ova la fel petrecandu-se si cu "INA" Iata cateva nume: BUCOV.in. A.
Ca o explicatie a faptului ca timpul a fost masurat la noi, apare ANUL/LUNA, in care prima sau ultima litera este "L", pe cod "12", deci masurand ceea ce se poate intampla pana la litera "M", matricea/matca, dar care in suma este 4 (3+1). De fapt, asa cum am mai scris, cu cifra 0 avem IO, zece (1+2+3+4) .
Abia de acum incepem pe 5/2, simetrica sa. Iata de ce Platon considera pe DOI/IOD (ebraic) inexistent. Din necunoasterea originilor adevarate, Kant, scoate o intreaga filozofie inutila, pentru simplul motiv ca acest 5 cade sub simturi.... Unu este repetat,... de fapt, litera "e" nu se ascunde, fiind un g invers pus, privit in oglinda... Despre litera F(6) nu adaugam nimic la cele scrise de Eminescu in Scrisoarea I "Dar de-odata-un punct se misca"... El, de fapt cuprinde "dreapta si curba inchisa" deci este IO/OI, computer! Ca facere avem: femeie, fata, februarie, fecioara etc. ... este evident! Urmeaza asimetrica 7 = gat, (George, gand, grai, gura) = Cuvantul lui Dumnezeu, Haru/Ruah (ebraic). 8 = Eta grec = e....tatal, binarul, doua rotunduri, perechea binara. 9 = 9/6 = ecuatia Universului, virgula = I in alfabetul latin primar, iar despre IO totul se subantelege.
K = 11 = retoversiunea lui A, translat spatial iar 12 = L, il in franceza = il!
Se pare ca reducerea la unitate devine axioma. Spiritul binar (rabin) este prezentat in intreaga Biblie, iar exemplele, aparent banale ascund taine pe care ochii straini le-au fetisizat intr-o lunga si falsa explicatie numita hermeneutica De prisos......"
http://www.pancuantic.ro/fundatie/Mosu2.jpg (http://www.youtube.com/watch?v=HJqdcThY-jo)
Esti tara mea.
Tudor Diaconu (Mosu)
Esti Tara mea, de aceea te iubesc
Si te adun in suflet la tot pasul.
N-am ochi pe cat as vrea sa te privesc
Si nici ureche sa-ti cuprinda glasul.
Vii de departe, tara din strabuni
Si urci in mine ca o seva coapta,
Unind stramtoarele furtuni
Cu reverii de ganduri si de fapta.
Bunicii n-au putut sa-o vada,
Ca li s-au tras zavoarele la scoala,
Dar si-au lasat mormintele pe-aci,
Sa nu ramana Cartea Vremii goala.
Iti stiu povestea vietii pe de rost,
Ingemanand minunea si firescul.
Cand spune codrul despre tot ce-a fost
In el, simt urias pe Eminescu.
Sau daca-aud vreun tipat de haiduc
Si dor cu dor prin prag mai intarzie,
Parca ma uit, in drum, dupa Cosbuc
Si daca nu e... il astept sa vie.
De-oi invata si eu sa cant, as vrea,
Cantarile, sa mi le spuna-ntruna
Si munti si apele din tara mea
In vorba vie, veche si strabuna.
Ca dragi mi-au fost si cranguri si izvoare
Si munca grea si visul. Nu odata
iubirea fetelor. Si muntii-n soare
Si marea cea albastra... viata toata.
Eu, pentru om, in inima adun,
Si-n gandul meu curajul si taria.
Vreau, peste vremuri, omului sa-i spun:
Gasesti in versuri dreapta marturie.
Sa pier mai bine-n clipa de pierzare,
Cand gandul meu s-ar departa de tine
Si blestemat sa fie versul care
Se-nchina in fata portilor straine.
Popor Roman, izvor de-nvatatura,
Statornicia ta mi-e o povata,
Sa-mi afli-n vers si fulgerul din gura
Si duiosia dragostei de viata.
Profesorul Tudor Diaconu este nu numai un rebel fata de Sistem, dar si un erudit, corespondent de presa, chiar si... fotbalist la "U" Cluj Napoca, matematician, filolog, istoric, poet si, mai ales, un caracter puternic. Pasionat de Vedele ariene, a realizat si o traducere a acestora, pe care o considera mai aproape de litera si spiritul lor.
"A-SI CONSACRA VIATA AFLARII ADEVARULUI". Acesta este titlul unui capitol al cartii "Limba vorbita de Adam si Eva". Si tot acesta este sensul vietii lui Todor Diaconu, sau a cel putin 40 de ani din viata, perioada in care nu a dormit mai mult de doua ore/zi. Tot acest Timp si l-a dedicat aflarii radacinilor poporului caruia ii apartine.
Redam ca marturie a acestui efort un fragment din "Limba vorbita de Adam si Eva".
"In tinerete numai cateva fapte mi-au dat de gandit. Unul a fost si Labis, poetul care traducea Rimbaud fara a cunoaste franceza decat aproximativ, ca si faptul ca Sadoveanu cand sta de vorba cu noi, avea o singura intrebare: "Labis este aici?".... Apoi, in scoala de la sasea, o data, un coleg Fanus, mi-a povestit de balta, ca a simtit in nas miros de peste, adus probabil de gandul olfactiv. In fine, Oana, care mi-a spus ca ea face bastonase la fel si ca eu daca "raschirez" literele am cap tampit, pentru ca lipseste simetria, pentru ca apoi tot ea sa observe ca ma chinui sa pricep ceea ce aveam in cap deja, inaite de a intelege miracolul unei adevarate observatii. Repetitia mea, acribia erau inutile. Trebuia, deci, sa stiu ce vreau sa spun si tocmai acest lucru nu-l stiam. Moartea clinica dupa "ictarul" psihologic de la prima alungare a mea prin anii "50" din campul literei mi-a dat primul semn de intrebare despre rostul sau despre inutiliatatea mea in lume. Scriind permanent si neordonand nimic deci lasand mana sa zburde am bagat de seama tarziu ca era un fel de program care nu mai atarna de mine, nici de vointa, nici de dorinta.
Totdeauna am scris ceea ce imi trecea prin cap. Am tinut cu dintii la acele hoinare scorneli, si, abia dupa ce am intuit ordonarea lor intr-un sistem ordonat eheei... tarziu, am dat frau liber cugetului pe care mi-l imobilizase indiferenta de lumea vazuta. Pluteam undeva, ca si la cea de-a doua moarte clinica, de prin anii 1990, si-mi dau seama de toata inutilitatea participarii constiente la ceva anume.... Totul este programat.
Cu aceste ganduri ma apropii de "Dictionarul de rime" al lui Eminescu. Numit asa, din cauza nepriceperii lui Duiliu Zamfirescu, comod scriitor, "amendat de nimeni" pentru descriptivism "la mintea cocosului" si astfel ca azi, oamenii n-au priceput legile echivalentei fonetice si, ceea ce este esential - corectitudinea cuvintelor.
Marea necunoscuta dintre toate stiintele este "X". Codul get a sintetizat: X=OM. Acest CS+U = OMU, muntele sfant al nostru. Daca ecuatia are doua necunoscute se adauga "Y". Ea este femina, nimfa prezenta in toate mitologiile, a fost alfa/alef, Az. etc. este ceea ce numim femeia pamanteana. Daca notatia este a,b,c, = triunghiul in care c = copilul, dar care in simbolistica troiana = G = cuvantul . Nu stim daca minti mai luminate ori computere ceresti au sintetizat atat de perfect totul, dar banuim aci pe Dumnezeu.... o alta forma de energie care nu se arata oricui. La Ocnita, s-a dezvaluit prin literele "REB" si aceasta arata ca acolo locul lui Ioctan biblic separat de Paleg; S-a fost in adancuri chiar in primul loc in care se ascund lumini obisnuite perceptibile, marile mistere ale intregii antichitati albe, pentru ca in ultima instanta, el semnifica prima forma a dualului, a antinomiei relatia zi-noapte.
Sa aratam, deci, fara echivoc descinderea directa a limbii noastre din cifrul unic biblic. Havila/Vlahia, demonstrat in extensu de Alexandru Pele, si amintit de noi. Numele frecvent, al oamenilor de la noi, este ION/NOI: forma pluralului arata antinomia 1/multime. Dar, fiindca litera este concept, I = initio-inceput; O = intregul; N = idea de trei, in spatiu acesta fiind Z. Vom observa cum acest I + N nu vor mai lipsi din niciun nume generalizat dupa aparitia etniilor (Ioannes, Jean, Ivan, Ianos, Jihann, John etc.). Fie, deci acest generic ION, la care apare varianta Ioan (o = C din X, om) deci CAIN/NIKA este femininul cu final "a"= Ioana, determinand sexul, pentru ca A = femeie.
In clipa in care apare un copil numit "ION", spre a-l diferentia de tata, nume/prenume, zicem ION. e. SCU = Ion e omul, tatal.- Acelasi model, care este frecvent la noi, e numele de familie.
Pentru toponimie, se adauga numelui propriu "esti" (Ion. esti, Stan. esti, Bucur. esti etc.) .
Alteori, sufixul (impropriu numi asa) este E.ni = e, in Milov.eni, Bad.eni, Brancov.eni etc. In denumiri diferite apare "O.V.A.", ca in Crosi. O. Va. , MOLDO/domol. va, Clad. Ova la fel petrecandu-se si cu "INA" Iata cateva nume: BUCOV.in. A.
Ca o explicatie a faptului ca timpul a fost masurat la noi, apare ANUL/LUNA, in care prima sau ultima litera este "L", pe cod "12", deci masurand ceea ce se poate intampla pana la litera "M", matricea/matca, dar care in suma este 4 (3+1). De fapt, asa cum am mai scris, cu cifra 0 avem IO, zece (1+2+3+4) .
Abia de acum incepem pe 5/2, simetrica sa. Iata de ce Platon considera pe DOI/IOD (ebraic) inexistent. Din necunoasterea originilor adevarate, Kant, scoate o intreaga filozofie inutila, pentru simplul motiv ca acest 5 cade sub simturi.... Unu este repetat,... de fapt, litera "e" nu se ascunde, fiind un g invers pus, privit in oglinda... Despre litera F(6) nu adaugam nimic la cele scrise de Eminescu in Scrisoarea I "Dar de-odata-un punct se misca"... El, de fapt cuprinde "dreapta si curba inchisa" deci este IO/OI, computer! Ca facere avem: femeie, fata, februarie, fecioara etc. ... este evident! Urmeaza asimetrica 7 = gat, (George, gand, grai, gura) = Cuvantul lui Dumnezeu, Haru/Ruah (ebraic). 8 = Eta grec = e....tatal, binarul, doua rotunduri, perechea binara. 9 = 9/6 = ecuatia Universului, virgula = I in alfabetul latin primar, iar despre IO totul se subantelege.
K = 11 = retoversiunea lui A, translat spatial iar 12 = L, il in franceza = il!
Se pare ca reducerea la unitate devine axioma. Spiritul binar (rabin) este prezentat in intreaga Biblie, iar exemplele, aparent banale ascund taine pe care ochii straini le-au fetisizat intr-o lunga si falsa explicatie numita hermeneutica De prisos......"