Lucian Blaga

[latan.elena]

Lucian Blaga

Lucian Blaga (n. 9 mai (https://ro.wikipedia.org/wiki/9_mai) 1895 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1895),[1] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-4aca08d7690c6ab0d08387c1008b1d6a-1)[2] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-89bfe44ad989ecdca9b04c73e459f833-2)[3] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-8cd98a5500d0e44ed4feb12740edf3d7-3)[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-278957c9187b9dae31aac97779eb0117-4) Lancrăm (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lancr%C4%83m,_Alba), România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia) – d. 6 mai (https://ro.wikipedia.org/wiki/6_mai)1961 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1961),[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-8160bf637324ae58058395d8e68b8b35-5)[1] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-4aca08d7690c6ab0d08387c1008b1d6a-1)[2] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-89bfe44ad989ecdca9b04c73e459f833-2)[3] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-8cd98a5500d0e44ed4feb12740edf3d7-3)[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-278957c9187b9dae31aac97779eb0117-4) Cluj (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cluj-Napoca), Republica Populară Română (https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Popular%C4%83_Rom%C3%A2n%C4%83)) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.



Lucian Blaga


https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/48/Lucian_Blaga_%281%29.jpg/220px-Lucian_Blaga_%281%29.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Lucian_Blaga_(1).jpg)
Lucian Blaga


Date personale


Născut
9 mai (https://ro.wikipedia.org/wiki/9_mai) 1895 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1895)[1] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-4aca08d7690c6ab0d08387c1008b1d6a-1)[2] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-89bfe44ad989ecdca9b04c73e459f833-2)[3] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-8cd98a5500d0e44ed4feb12740edf3d7-3)[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-278957c9187b9dae31aac97779eb0117-4) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q381256#P569)
Lancrăm (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lancr%C4%83m,_Alba), România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q381256#P19)


Decedat
6 mai (https://ro.wikipedia.org/wiki/6_mai) 1961 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1961) (65 de ani)[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-8160bf637324ae58058395d8e68b8b35-5)[1] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-4aca08d7690c6ab0d08387c1008b1d6a-1)[2] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-89bfe44ad989ecdca9b04c73e459f833-2)[3] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-8cd98a5500d0e44ed4feb12740edf3d7-3)[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-278957c9187b9dae31aac97779eb0117-4) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q381256#P570)
Cluj (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cluj-Napoca), Republica Populară Română (https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Popular%C4%83_Rom%C3%A2n%C4%83) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q381256)


Căsătorit cu
Cornelia Brediceanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cornelia_Brediceanu) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q381256#P26)


Copii
Ionel Blaga (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ionel_Blaga)
Dorli Blaga (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dorli_Blaga) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q381256#P40)


Cetățenie
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/ac/Flag_of_Romania_%281952-1965%29.svg/23px-Flag_of_Romania_%281952-1965%29.svg.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Flag_of_Romania_(1952-1965).svg) România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q381256)


Ocupație
lingvist (https://www.wikidata.org/wiki/Q14467526)

poet (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poet)
traducător (https://ro.wikipedia.org/wiki/Traduc%C4%83tor)
filozof (https://ro.wikipedia.org/wiki/Filozof)
scriitor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Scriitor)
jurnalist (https://ro.wikipedia.org/wiki/Jurnalist)
diplomat (https://ro.wikipedia.org/wiki/Diplomat) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q381256#P106)


Limbi
limba română (https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83)[6] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-c2dc212ca3df268120e05d26fd0c39fd-6) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q381256#P1412)


Studii
Universitatea din Viena (https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_din_Viena) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q381256#P69)


Pregătire
Jacob Burckhardt (https://ro.wikipedia.org/wiki/Jacob_Burckhardt) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/73/Blue_pencil.svg/10px-Blue_pencil.svg.png (https://www.wikidata.org/wiki/Q381256#P1066)


Activitatea literară


Activ ca scriitor
perioada interbelică


Mișcare/curent literar (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99care_literar%C4%83)
modernism (https://ro.wikipedia.org/wiki/Modernism), expresionism (https://ro.wikipedia.org/wiki/Expresionism)


Specie literară (https://ro.wikipedia.org/wiki/Specie_(literatur%C4%83))
filosofie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Filosofie), poezie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poezie), dramaturgie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dramaturgie),eseistică (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eseistic%C4%83), estetică (https://ro.wikipedia.org/wiki/Estetic%C4%83)


Operă de debut
Poezia Pe țărm (1910) și studiulReflecții asupra intuiției lui Bergson(1914).


Opere semnificative
Poemele luminii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poemele_luminii) (1919)



Influențe[ascunde] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#)


Platon (https://ro.wikipedia.org/wiki/Platon), Goethe (https://ro.wikipedia.org/wiki/Goethe), Kant (https://ro.wikipedia.org/wiki/Kant), Hegel (https://ro.wikipedia.org/wiki/Hegel), Schelling (https://ro.wikipedia.org/wiki/Schelling), Nietzsche (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nietzsche),Spengler (https://ro.wikipedia.org/wiki/Oswald_Spengler) și Bergson (https://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Bergson)





https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/91/Logo_of_the_Romanian_Academy.png/33px-Logo_of_the_Romanian_Academy.png (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png) Membru titular al Academiei Române (https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83)





Semnătură


https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/5/53/Semnatura_blaga.gif/150px-Semnatura_blaga.gif (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Semnatura_blaga.gif)

[latan.elena]

Lucian Blaga (n. 9 mai (https://ro.wikipedia.org/wiki/9_mai) 1895 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1895),[1] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-4aca08d7690c6ab0d08387c1008b1d6a-1)[2] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-89bfe44ad989ecdca9b04c73e459f833-2)[3] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-8cd98a5500d0e44ed4feb12740edf3d7-3)[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-278957c9187b9dae31aac97779eb0117-4) Lancrăm (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lancr%C4%83m,_Alba), România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia) – d. 6 mai (https://ro.wikipedia.org/wiki/6_mai)1961 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1961),[5] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-8160bf637324ae58058395d8e68b8b35-5)[1] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-4aca08d7690c6ab0d08387c1008b1d6a-1)[2] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-89bfe44ad989ecdca9b04c73e459f833-2)[3] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-8cd98a5500d0e44ed4feb12740edf3d7-3)[4] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-278957c9187b9dae31aac97779eb0117-4) Cluj (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cluj-Napoca), Republica Populară Română (https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Popular%C4%83_Rom%C3%A2n%C4%83)) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.

Cuprins




1Biografie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Biografie)

1.1Primii ani (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Primii_ani)
1.2Debutul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Debutul)
1.3Studii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Studii)


2Cariera literară (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Cariera_literară)

2.1Activitatea publică și academică (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Activitatea_publică_și_academică)
2.2Luntrea lui Caron (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Luntrea_lui_Caron)
2.3Activitatea diplomatică (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Activitatea_diplomatică)
2.4Propus pentru premiul Nobel (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Propus_pentru_premiul_Nobel)


3Opera (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Opera)

3.1Volume (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Volume)
3.2Cicluri de versuri editate postum (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Cicluri_de_versuri_editate_postum)
3.3Dramaturgie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Dramaturgie)
3.4Filozofie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Filozofie)
3.5Aforisme (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Aforisme)
3.6Proza (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Proza)
3.7Volume de eseuri și studii filozofice (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Volume_de_eseuri_și_studii_filozofice )
3.8Eseuri publicate postum (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Eseuri_publicate_postum)
3.9Volume traduse în limba franceză (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Volume_traduse_în_limba_franceză)
3.10Volume traduse în limba bulgară (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Volume_traduse_în_limba_bulgară)
3.11Corespondență (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Corespondență)
3.12Traduceri (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Traduceri)
3.13Ediții de referință (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Ediții_de_referință)


4Premii literare și distincții. Afilieri (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Premii_literare_și_distincții._Afilie ri)
5Aprecieri (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Aprecieri)

5.1Filatelie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Filatelie)
5.2Notafilie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Notafilie)


6Note (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Note)
7Referințe critice (volume) (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Referințe_critice_(volume))
8Bibliografie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Bibliografie)
9Bibliografie suplimentară (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Bibliografie_suplimentară)
10Legături externe (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Legături_externe)
11Vezi și (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#Vezi_și)


Biografie

Primii ani

S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Comitatul_Sibiu). Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga). Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”,[7] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-7) viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani.[8] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-8) Mama poetului, Ana Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sibiu), în vârstă de 74 de ani. În luna august 1949, fratele poetului, Longin Blaga, a murit de asemenea în Sibiu.
Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” dinBrașov (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bra%C8%99ov) (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei.

Debutul

A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909. În anul 1911 călătorește în Italia, unde își petrece timpul în librării, căutând cărți de filosofie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Filosofie), și vizitând vestigiile istorice ale acestei țări.
Studii

A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sibiu) și Oradea (https://ro.wikipedia.org/wiki/Oradea) în perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licență în 1917. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena (https://ro.wikipedia.org/wiki/Viena) între anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cornelia_Brediceanu), cea care îi va deveni soție. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri (https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Unire). În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Expresionism).
Cariera literară

Activitatea publică și academică


https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/6c/Stamp_of_Moldova_358.gif/200px-Stamp_of_Moldova_358.gif (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Stamp_of_Moldova_358.gif)

Imaginea lui Lucian Blaga pe o marcă poștală din Republica Moldova (1995)


https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/eb/MacinuluiNr20_%282%29.JPG/250px-MacinuluiNr20_%282%29.JPG (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:MacinuluiNr20_(2).JPG)


Casa din Cluj în care a locuit Lucian Blaga în ultima parte a vieții



Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu.
Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voința (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj (https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_din_Cluj) îi premiază piesa Zamolxe(1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul). În 1924-1925, locuiește în Lugoj (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lugoj). A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gândirea (https://ro.wikipedia.org/wiki/G%C3%A2ndirea_(revist%C4%83)), Adevărul literar și artistic și Cuvântul.
După Dictatul de la Viena (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dictatul_de_la_Viena), se află în refugiu la Sibiu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sibiu), însoțind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cercul_literar_de_la_Sibiu) și o mare influență asupra lui Ion Desideriu Sârbu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Desideriu_S%C3%A2rbu).
Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei românești dinTransilvania (https://ro.wikipedia.org/wiki/Transilvania), fiind redactor la revistele Cultura din Cluj (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cluj) și Banatul din Lugoj (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lugoj). A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepție și l-a intitulat Elogiul satului românesc.
În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj (https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_din_Cluj), mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dictatul_de_la_Viena) (1940–1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că Blaga a refuzat invitația de a conduce Partidul Național Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au fost înlăturați și conferențiarul și discipolul său, Ion Desideriu Sârbu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Desideriu_S%C3%A2rbu), și profesorii universitari Liviu Călin (https://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_C%C4%83lin) și Nicolae Mărgineanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_M%C4%83rgineanu).
Luntrea lui Caron

Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951), apoi bibliotecar-șef (1951–1954) și director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing (https://ro.wikipedia.org/wiki/G.E._Lessing) în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum. A decedat la 6 mai (https://ro.wikipedia.org/wiki/6_mai) 1961 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1961), în Cluj (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cluj). Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.
Activitatea diplomatică

În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona,Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga, Berna (1926–1936) și Viena (1936-1937),subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938–1939).
Propus pentru premiul Nobel

Există zvonuri cum că Lucian Blaga ar fi fost propus în 1956 de Rosa del Conte (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rosa_del_Conte) și de criticul Basil Munteanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Basil_Munteanu), la inițiativa luiMircea Eliade (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade), pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rosa_del_Conte) era autoarea unei cărți despre Eminescu, iar Basil Munteanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Basil_Munteanu) locuia la Paris, unde se exilase din motive politice.[9] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-ro_2015-03-09-9)[10] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-historia.ro_2015-03-09-10) Nominalizările pentru premiile Nobel sunt ținute secrete timp de 50 de ani, iar după 2006 acestea au fost publicate pe site-ul său, iar numele lui Lucian Blaga nu apare între nominalizații acelui an.[11] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_note-11)

Opera

Volume



1919 - Poemele luminii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poemele_luminii)
1921 - Pașii profetului
1924 - În marea trecere (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8En_marea_trecere)
1929 - Lauda somnului (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Lauda_somnului&action=edit&redlink=1)
1933 - La cumpăna apelor (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=La_cump%C4%83na_apelor&action=edit&redlink=1)
1938 - La curțile dorului (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=La_cur%C8%9Bile_dorului&action=edit&redlink=1)
1942 - Poezii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poezii), ediție definitivă
1943 - Nebănuitele trepte (https://ro.wikipedia.org/wiki/Neb%C4%83nuitele_trepte)

Cicluri de versuri editate postum



Vârsta de fier 1940-1944
Cântecul focului
Corăbii cu cenușă
Ce aude unicornul

Dramaturgie



1921 - Zamolxe, mister păgân
1923 - Tulburarea apelor, dramă
1925 - Daria, dramă în patru acte
1925 - Ivanca
1925 - Învierea, pantomimă în patru tablouri și Fapta, joc dramatic
1927 - Meșterul Manole, dramă în cinci acte
1930 - Cruciada copiilor
1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog și trei faze
1942 - Opera dramatică, 2 vol.
1944 - Arca lui Noe
1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog și patru faze (postumă)

Filozofie

Creația sa filosofică este grupată în trei trilogii:


1943 - Trilogia cunoașterii (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Trilogia_cunoa%C8%99terii&action=edit&redlink=1) în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică, Cenzura transcendentă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cenzura_transcendent%C4%83).
1944 - Trilogia culturii (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Trilogia_culturii&action=edit&redlink=1) în trei volume: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii
1946 - Trilogia valorilor (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Trilogia_valorilor&action=edit&redlink=1), Știință și creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare.
Cea de-a patra, Trilogia cosmologică (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Trilogia_cosmologic%C4%83&action=edit&redlink=1), a rămas în stadiu de proiect. Din ea autorul a publicat un singur volum,Diferențialele divine, primul din această ultimă trilogie.

Aforisme



1919 - Pietre pentru templul meu
1926 - Ferestre colorate, însemnări și fragmente
1945 - Discobolul, aforisme și însemnări
1977 - Elanul insulei, editată postum

Proza



Hronicul și cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965
Luntrea lui Caron, roman, editat postum, 1990, ediția a II-a, 1998, ediția a III-a, 2006

Volume de eseuri și studii filozofice



1922 - Cultură și cunoștință
1924 - Filosofia stilului
1925 - Fenomenul originar
1925 - Fețele unui veac
1926 - Daimonion
1931 - Eonul dogmatic
1933 - Cunoașterea luciferică
1934 - Censura transcendentă
1934 - Orizont și stil
1936 - Spațiul mioritic
1936 - Elogiul satului românesc, discursul de recepție la admiterea sa în Academia Română
1937 - Geneza metaforei și sensul culturii
1939 - Artă și valoare
1940 - Diferențialele divine
1941 - Despre gândirea magică
1941 - Religie și spirit
1942 - Știință și creație
1947 - Despre conștiința filosofică
1948 - Aspecte antropologice

Eseuri publicate postum



1966 - Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea
1968 - Zări și etape
1969 - Experimentul și spiritul matematic
1972 - Isvoade
1977 - Ființa istorică
1977 - Încercări filosofice

Volume traduse în limba franceză



1988 - L'Eon dogmatique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
1989 - L'Éloge du village roumain, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
1992 - L'Étoile la plus triste, (La Différence, trad. Sanda Stolojan).
1993 - L'Être historique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Mariana-Georgeta Piscoci).
1993 - Les Différentielles divines, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
1995 - Trilogie de la Connaissance, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
1996 - Trilogie de la Culture, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).

Volume traduse în limba bulgară



1985 – Нeподoзирани стъпала - антология, изд. Haродна Култура, София (Nebănuitele trepte, antologie, 200 de poezii traduse de Ognean Stamboliev și Nikolai Zidarov, Editura Narodna Kultura, Sofia, 1985)
2012 – Поеми на свeтлината, изд. Авангардпринт, България, 2012 (Poemele luminii, poeme și eseuri, traducere și prefață de Ognean Stamboliev, Editura Avangardprint,Bulgaria, 2012)

Corespondență



Corespondență, 1989
Domnița nebănuitelor trepte. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania (1941-1948), 1995
De amicitia: Lucian Blaga - Ion Breazu (corespondență), 1995
Corespondență de familie, 2000

Traduceri



J. W. Goethe (https://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Wolfgang_von_Goethe), Faust, 1955
Din lirica universală, 1957
Din lirica engleză, 1958

Ediții de referință



Opere, ediție îngrijită de Dorli Blaga, vol. I-XII, București, Editura Minerva, 1974-1995
Opere, ediție critică și studiu introductiv de George Gană, vol. I-V, București, Editura Minerva, 1982-1993


https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/6b/LucianBlaga.JPG/200px-LucianBlaga.JPG (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:LucianBlaga.JPG)


Statuia lui Lucian Blaga din fațaTeatrului Național din Cluj (https://ro.wikipedia.org/wiki/Teatrul_Na%C8%9Bional_din_Cluj_(edificiu)), opera luiRomul Ladea (https://ro.wikipedia.org/wiki/Romulus_Ladea)



Premii literare și distincții. Afilieri



1935 - Primește Premiul C. Hamagiu al Academiei Române (https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83) pentru activitatea dramatică și poetică din ultimii ani.
1936 - Este ales membru titular al Academiei Române (https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83).
1949 - Academia Română îi încredințează redactarea a două capitole din Istoria filosofiei românești (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Istoria_filosofiei_rom%C3%A2ne%C8% 99ti&action=edit&redlink=1).

Aprecieri



Biblioteca Centrală Universitară din Cluj (https://ro.wikipedia.org/wiki/Biblioteca_Central%C4%83_Universitar%C4%83_din_Clu j) îi poartă numele: Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj Napoca.
Universitatea din Sibiu îi poartă numele: Universitatea Lucian Blaga din Sibiu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_Lucian_Blaga_din_Sibiu).
În cinstea lui Lucian Blaga, pe Aleea Clasicilor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Aleea_Clasicilor) din Chișinău (https://ro.wikipedia.org/wiki/Chi%C8%99in%C4%83u), a fost ridicat un bust din bronz (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bronz).
Multe străzi din localități din România: Alba Iulia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alba_Iulia), Arad (https://ro.wikipedia.org/wiki/Arad), Bistrița (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bistri%C8%9Ba), Brașov (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bra%C8%99ov), București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti),Râmnicu Vâlcea (https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2mnicu_V%C3%A2lcea), Satu Mare (https://ro.wikipedia.org/wiki/Satu_Mare), Timișoara (https://ro.wikipedia.org/wiki/Timi%C8%99oara) au primit numele poetului: strada Lucian Blaga.
De asemenea numele lui este purtat si de catre un liceu de prestigiu din Constanta ,,Liceul Teoretic Lucian Blaga Constanta"

Filatelie



Serviciile poștale din Republica Moldova (https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldova) au emis, în 1998 (https://ro.wikipedia.org/wiki/1998), o marcă poștală (https://ro.wikipedia.org/wiki/Marc%C4%83_po%C8%99tal%C4%83) cu portretul lui Lucian Blaga, cu valoarea nominală de 1,80 lei [moldovenești] (https://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_moldovenesc).


https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c4/ROL_5000_1998_obverse.jpg/200px-ROL_5000_1998_obverse.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:ROL_5000_1998_obverse.jpg)

Lucian Blaga pe bancnota de 5000 de lei (bătrânețe), ediția 1998


https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/96/200_lei._Romania%2C_2006_a.jpg/200px-200_lei._Romania%2C_2006_a.jpg (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:200_lei._Romania,_2006_a.jpg)

Lucian Blaga pe bancnota de 200 de lei (tinerețe), ediția 2006


Notafilie



Banca Națională a României (https://ro.wikipedia.org/wiki/Banca_Na%C8%9Bional%C4%83_a_Rom%C3%A2niei) a emis, în 1998, o bancnotă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bancnot%C4%83), cu valoarea nominală de 5.000 de lei (https://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_rom%C3%A2nesc) (ROL), pe aversul căreia a fost reprezentat portretul lui Lucian Blaga, la bătrânețe.
Portretul lui Lucian Blaga a fost gravat pe aversul bancnotei cu valoare nominală de 200 de lei (RON), emisă de Banca Națională a României, în 2006.

Note



^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-4aca08d7690c6ab0d08387c1008b1d6a_1-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-4aca08d7690c6ab0d08387c1008b1d6a_1-1) c (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-4aca08d7690c6ab0d08387c1008b1d6a_1-2) d (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-4aca08d7690c6ab0d08387c1008b1d6a_1-3) Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb12026600z), accesat în 10 octombrie 2015
^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-89bfe44ad989ecdca9b04c73e459f833_2-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-89bfe44ad989ecdca9b04c73e459f833_2-1) c (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-89bfe44ad989ecdca9b04c73e459f833_2-2) d (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-89bfe44ad989ecdca9b04c73e459f833_2-3) „Lucian Blaga” (https://d-nb.info/gnd/118658980), Gemeinsame Normdatei (https://ro.wikipedia.org/wiki/Gemeinsame_Normdatei), accesat în 17 octombrie 2015
^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-8cd98a5500d0e44ed4feb12740edf3d7_3-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-8cd98a5500d0e44ed4feb12740edf3d7_3-1) c (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-8cd98a5500d0e44ed4feb12740edf3d7_3-2) d (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-8cd98a5500d0e44ed4feb12740edf3d7_3-3) SNAC (http://snaccooperative.org/), accesat în 9 octombrie 2017
^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-278957c9187b9dae31aac97779eb0117_4-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-278957c9187b9dae31aac97779eb0117_4-1) c (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-278957c9187b9dae31aac97779eb0117_4-2) d (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-278957c9187b9dae31aac97779eb0117_4-3) International Music Score Library Project (https://imslp.org/), accesat în 9 octombrie 2017
^ a (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-8160bf637324ae58058395d8e68b8b35_5-0) b (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-8160bf637324ae58058395d8e68b8b35_5-1) Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) (https://www.wikidata.org/wiki/Q17378135)
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-c2dc212ca3df268120e05d26fd0c39fd_6-0) Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb12026600z), accesat în 10 octombrie 2015
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-7) Hronicul și cântecul vârstelor, Humanitas, București 2012, pagina 11.
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-8) Hronicul și cântecul vârstelor, Humanitas, București 2012, pagina 12.
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-ro_2015-03-09_9-0) Gheorghe Grigurcu, „Blaga în amurg” (http://www.romlit.ro/blaga_n_amurg), România literară - anul 2006, numărul 32, accesat în 9 martie 2015
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-historia.ro_2015-03-09_10-0) „Premiul Nobel pentru Literatură, o istorie controversată” (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/premiul-nobel-literatur-o-istorie-controversat#), Historia, accesat în 9 martie 2015
^ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga#cite_ref-11) „"Nomination Database"” (http://www.nobelprize.org/nomination/archive/list.php?prize=4&year=1956). Nobelprize.org. Nobel Media AB 2014. Web. Accesat în9 martie 2015.


Referințe critice (volume)



László Gáldi (https://ro.wikipedia.org/wiki/L%C3%A1szl%C3%B3_G%C3%A1ldi), Contributions à l'histoire de la versification roumaine. La prosodie de Lucian Blaga, Budapest, 1972
George Gană (https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gan%C4%83), Opera literară a lui Lucian Blaga, București, Editura Minerva, 1976
Lucian Blaga interpretat de..., București, Editura Eminescu, 1981
Dan C. Mihăilescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_C._Mih%C4%83ilescu), Dramaturgia lui Lucian Blaga, Cluj, Editura Dacia, 1984
Ion Pop (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pop), Lucian Blaga - universul liric, București, Cartea Românească, 1981
Eugen Todoran (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Todoran), Lucian Blaga, mitul poetic, vol. I-II, Timișoara, Facla, 1981-1983
Eugen Todoran, Lucian Blaga, mitul dramatic, Timișoara, Facla, 1985
Ion Bălu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_B%C4%83lu), Lucian Blaga, București, Editura Albatros, 1986
Dumitru Micu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Micu), Lirica lui Blaga, București, Editura pentru Literatură, 1967
Dumitru Micu, Estetica lui Lucian Blaga, București, Editura Științifică, 1970
Dumitru Micu, Lucian Blaga: autofăurirea prin logos, București, Editura Constelații, 2003
Mircea Itu, Indianismul lui Blaga, Prefață de Cicerone Poghirc, Brașov, Editura Orientul latin, 1996.
Romulus Vulcănescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Romulus_Vulc%C4%83nescu), Izvoare de cultură, București, Editura Sport-Turism, 1988.
Mircea Itu, Marele Anonim și cenzura transcendentă la Blaga. Brahman și māyā la Śaṅkara, în Caiete critice 6-7 (236-237), București, 2007, pag. 75-83.
Sergiu Al-George (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sergiu_Al-George), Arhaic și universal. India în conștiința culturală românească: Brâncuși, Eliade, Blaga, Eminescu, București, Editura Eminescu, 1981.
Mircea Itu, Blaga and Śaṅkara, în revista Universității Alma Mater, vol. I, nr. 1, Sibiu, Editura Alma Mater, 2008.

Bibliografie



Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin, Gândirea, I, 1921, nr. 10, p. 181-182;
Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor, Humanitas, București 2012;
Dimitrie Vatamaniuc, Lucian Blaga, 1895-1961. Biobibliografie, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1977
Aurora Alucăi, Lucian Blaga, 1895-1961. Bibliografie, Iași, Biblioteca Centrală Universitară, 1979
Ion Bălu, Viața lui Lucian Blaga, Fundația Culturală Libra, 4 volume, 1995-1999
Corin Braga, Lucian Blaga. Geneza lumilor posibile, Iași, Institutul European, 1998
Ion Bălu, Dorli Blaga, Blaga supravegheat de Securitate, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1999 - recenzie1 (http://www.romlit.ro/diversionist_n_sectorul_ideologic) recenzie2 (http://www.observatorcultural.ro/ESEU.-Dorli-BLAGA-Ion-BALU;-Blaga-supravegheat-de-Securitate*articleID_5561-articles_details.html)
Bogdan Damian - Lucian Blaga (9 mai 1895 – 6 mai 1961) - Bibliografie, Biblioteca Metropolitană București. Serviciul de Informare Bibliografică (http://www.bibmet.ro/Uploads/9_2010/113952.pdf)
Al. Tănase, Lucian Blaga - filosoful poet, poetul filosof, Editura Cartea Românească, 1977

Bibliografie suplimentară



Lucian Blaga printre contemporani, I Oprișan, 1995

Legături externe




Wikimedia Commons (https://ro.wikipedia.org/wiki/Wikimedia_Commons) conține materiale multimedia legate deLucian Blaga (https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Lucian_Blaga?uselang=ro)



La Wikisursă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Wikisurs%C4%83) există texte originale legate de Lucian Blaga (https://ro.wikisource.org/wiki/Lucian_Blaga)



La Wikicitat (https://ro.wikipedia.org/wiki/Wikicitat) găsiți citate legate deLucian Blaga (https://ro.wikiquote.org/wiki/Lucian_Blaga).



Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B (http://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=B)



en Michael Polanyi and Lucian Blaga as Philosophers of Knowledge (http://www.bu.edu/wcp/Papers/Comp/CompBote.htm)

Articole biografice


A fost sau n-a fost? (http://www.romlit.ro/), 23 februarie 2007, România literară Nr. 7
Cancelarul Lucian Blaga (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cancelarul-lucian-blaga-3029635/), 4 mai 2007, Catalin Fudulu, Ziarul de Duminică
"Când vei crește, vei învăța despre mine la școală" (http://www.jurnalul.ro/redescoperirea-romaniei/cand-vei-creste-vei-invata-despre-mine-la-scoala-513599.htm), 6 iulie 2009, Alexandru Boariu, Jurnalul Național
Lucian Blaga, „dușman al poporului“ (http://www.adevarul.ro/cultura/Lucian_Blaga-dusman_al_poporului_0_463753910.html), 16 aprilie 2011, Adevărul
Lucian Blaga, figură emblematică a Bibliotecii Centrale Universitare (http://www.estiroman.com/2011/05/18/lucian-blaga-figura-emblematica-a-bibliotecii-centrale-universitare/), estiroman.com[nefuncțională (https://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Leg%C4%83turi_externe)]
O fermă intrată în istoria literaturii (http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/o-ferma-intrata-in-istoria-literaturii-248940.html), 30 decembrie 2011, Virgil Lazar, România liberă
Lucian Blaga - omul, profesorul, filosoful, poetul (interviu cu Ovidiu Drimba) (http://www.crestinortodox.ro/interviuri/lucian-blaga-omul-profesorul-filosoful-poetul-70559.html), 25 iulie 2012, I. Oprișan,CrestinOrtodox.ro

Vezi și



Festivalul Internațional Lucian Blag (https://ro.wikipedia.org/wiki/Festivalul_Interna%C8%9Bional_Lucian_Blaga)

[latan.elena]

A fost o dragoste tare ca granitul. LUCIAN BLAGA şi CORNELIA BREDICEANU


https://ebibliothecaseptentrionalis.files.wordpress.com/2017/07/cornelia-si-lucian-blaga.jpg?w=450&h=313 (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2017/07/25/a-fost-o-dragoste-tare-ca-granitul-lucian-blaga-si-cornelia-brediceanu/cornelia-si-lucian-blaga/)
Cornelia şi Lucian Blaga

de Liliana MOLDOVAN

Lucian Blaga a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu în 1915, la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, pe când erau colegi la liceul la care tânăra domnişoară se înscrisese pentru a-şi da bacalaureatul. Povestea lor de dragoste s-a consolidat mai târziu în anii studenţiei, la Viena, când cei doi tineri s-au regăsit, iar sufletele lor s-au recunoscut şi inimile lor au început să bată acelaşi ritm. „Ne comportam ca şi cum ne-am fi cunoscut dintotdeauna. O priveam pierdut” recunoştea viitorul filosof şi diplomat român. Pe atunci, Blaga era student la Facultatea de Filosofie, iar Cornelia urma cursurile Facultăţii de Medicină. Poate nu întâmplător, reîntâlnirea lor a avut loc într-o bibliotecă, respectiv în sala de lectură a Bibliotecii Universităţii din Viena. Poate un întâmplător marea lor iubire a stat, cum este şi firesc, sub semnul poeziei, al cuvintelor tainice, al atingerilor magice, al plimbărilor inocente prin parcurile capitalei vieneze.

„Îmi ocupam foarte devreme locul în Biblioteca Universităţii – mărturisea Lucian Blaga în «Hronicul şi cântecul vârstelor» – S-a potrivit odată într-o după-amiază, după o oră două de lectură, că mi-am ridicat ochii de pe carte. În faţa mea vizitatorii în şir […]. Printre cei dintâi care aşteptau, era domnişoara Cornelia. […] Frumoasă cu adevărat. Silueta calmă, privirea uşor melancolică, liniile inteligente erau aceleaşi, dar mai mature acum. Cornelia nu mai era fetişcana subţirică, ce refuza cu dispreţ băieţos împlinirile. Făptura, de contururi înmuiate în nuanţe de catifea, făcuse concesii feminităţii.” (Lucian Blaga, Hronicul şi cîntecul vîrstelor, Bucureşti, Editura Tineretului, 1965, p. 186.)

În vremea în care erau colegi de liceu, Lucian Blaga îi spunea Corneliei „ghiocelul negru”, gândindu-se la tânăra firavă cu ochi mari şi inteligenţi de care s-a îndrăgostit, mai târziu, nebuneşte şi pe care a transformat-o în centru al existenţei sale. Iată ce scria despre ea, prin 1920, când se pregătea să o ceară de soţie: ,,Dacă tu eşti a mea, dacă tu îţi dăruieşti eul tău – mie, atunci şi eu o să-ţi dăruiesc ţie şi tuturor celorlalţi lucruri frumoase, unice în felul lor… Altfel, crede-mă, aş închide buzele şi aş tăcea viaţa întreagă, căci nu ar putea vorbi cineva, dacă te-a pierdut. Aş tăcea retras în mine, şi nimeni n-ar şti după moartea mea, că am trăit. Un singur izvor am pentru tot ceea ce fac: Tu!” (Cornelia Blaga-Brediceanu, Jurnale. 1919 ; 1936-1939 ; 1939-1940 ; 1959-1960, Bucureşti, Humanitas, 2016.).


https://ebibliothecaseptentrionalis.files.wordpress.com/2017/07/cornelia_lucian_dorli-blaga-e1500992072830.jpg?w=196&h=300 (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2017/07/25/a-fost-o-dragoste-tare-ca-granitul-lucian-blaga-si-cornelia-brediceanu/cornelia_lucian_dorli-blaga/)

Cornelia, Lucian şi Dorli Blaga

Marele poet, filosof şi diplomat român recunoştea că se simţea pierdut fără ea, de aceea nu a încetat să o adore, nu a încetat să lupte pentru femeia iubită, cerând-o de nevastă în ciuda faptului că la început părinţii fetei s-au opus acestei căsătorii.

„Şi simt totuşi ceva precis: te simt pe tine cum îmi pulsezi în sânge – îi scria poetul Corneliei, în 1917 – Aş vorbi, de renaştere, transformare, transfiguraţiune, dacă nu ţi-ar părea sentimental. În orice caz în istoria mea individuală s-a început epoca reformaţiunii” (Lucian Blaga,Corespondenţa, Cluj-Napoca, Dacia, 1989, p. 87.).

Călătoria lui Lucian Blaga în lumea poeziei nu ar fi început niciodată, probabil, dacă Cornelia nu ar fi fost lângă el, nu l-ar fi încurajat să publice şi nu l-ar fi contactat pe Sextil Puşcariu, pentru a-i prezenta creaţiile poetice ale soţului ei. Tot Cornelia Blaga a fost cea care l-a sprijinit în cariera diplomatică, i-a fost confident, muză şi soţie devotată.

Într-adevăr, Lucian şi Cornelia trăiau unul prin celălalt şi se bucurau unul de altul în clipele de linişte şi calm, dar şi în momentele de cumplită sărăcie şi izolare. Cornelia fiind o femeie puternică, extraordinar de frumoasă şi inteligentă, a ales totuşi să trăiască în umbra lui Blaga, pe care l-a susţinut permanent, astfel încât, spre finalul vieţii, când Cornelia suferea de Alzheimer, credea că este însuşi Blaga, confirmând ceea ce poetul scria, cu ani în urmă: „Când zic eu, te înţeleg şi pe tine” (Lucian Blaga, Corespondenţa, p. 101.).

Despre povestea lor de dragoste care a depăşit graniţele timpului s-a mai scris, se va mai scrie, poate, fiindcă, aşa cum recunoştea cu exaltare tinerească Lucian Blaga, a fost o dragoste „tare ca granitul”, o dragoste ce i-a indus poetului un alt ritm de viaţă, un alt mod de a gândi, „mai adânc şi mai înalt” (Lucian Blaga, Corespondenţa, p. 105.).





(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2017/07/25/a-fost-o-dragoste-tare-ca-granitul-lucian-blaga-si-cornelia-brediceanu/?share=facebook&nb=1)


Similare

Lucian Blaga, „Zamolxe. Mister păgân”. Ediție bilingvă română-engleză (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2015/12/15/lucian-blaga-zamolxe-mister-pagan-editie-bilingva-romana-engleza/)În "Lingvistică"
Festivalul Internaţional Lucian Blaga, ediţia a XXV-a, Cluj-Napoca, 7-8 mai 2015 (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2015/04/25/festivalul-international-lucian-blaga-editia-a-xxv-a-cluj-napoca-7-8-mai-2015/)În "Actualitate"
Scriitorul Ion Podosu, un reprezentant valoros al creatorilor cu deficiențe de vedere (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2016/11/19/scriitorul-ion-podosu-un-reprezentant-valoros-al-creatorilor-cu-deficiente-de-vedere/)În "Civilizaţie/Cultură"


Sursa:https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2017/07/25/a-fost-o-dragoste-tare-ca-granitul-lucian-blaga-si-cornelia-brediceanu/?fbclid

[latan.elena]

Curiozităţi despre Lucian Blaga

https://goodread.ro/wp-content/uploads/2016/05/13140970_1139456332771858_893004608_n-300x300.jpg (http://goodread.ro/wp-content/uploads/2016/05/13140970_1139456332771858_893004608_n.jpg)

Nu putem trece cu vederea ziua de astăzi, 9 mai. Pe lângă faptul că sărbătorim Ziua Europei, trebuie adus în atenţia ta, cititorule, faptul că se împlinesc 121 de ani de la naşterea marelui poet şi filosof român Lucian Blaga.În ziua a noua din luna mai, 1895,Lucian Blaga se naşte în satul Lancrăm, lângă Sebeş, fiind cel mai mic dintre copiii familiei. Copilăria o petrece alături de parinţi, plecând de la o vârstă fragedă pentru a studia (scoala generală în Sebeş, liceul în Braşov, studii superioare în Sibiu,Oradea, Viena).După cum afirmă Mircea Vaida în cartea sa Pe urmele lui Lucian Blaga, satul natal pentru poet era “centru al lumii”, evocând adesea în operele sale locul de provenienţă. Mare filosof, poet, dramaturg, jurnalist, profesor universitar, întreaga viaţă şi-a dedicat-o studiului, lăsând astfel generaţiilor viitoare o adevărată comoara culturală. Dintre operele sale amintim: În marea trecere, Nebănuitele trepte, Cruciada copiilor, Arca lui Noe, Trilogia culturii şi multe altele.Ca să nu te ameţesc cu nume, date şi cifre, îţi las punctual câteva curiozităţi despre Lucian Blaga, care cu siguranţă îţi rămân în minte.

Câteva curiozități despre Lucian Blaga:



A avut o copilărie sub semnul tăcerii deoarece până la patru ani nu a putut să vorbească, după cum se autodefineşte într-un vers “Lucian Blaga e mut ca o lebădă.”
S-a înscris la Facultatea de Teologie din Sibiu pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară.
A fost profesor universitar la Cluj, catedra de filosofia culturii fiind introdusă în mod special pentru el.
Statuia marelui poet din Cluj, creaţie a lui Romul Lades, a fost iniţial doar bustul pentru care Lucian Blaga a pozat în 1947, afirmând “Apar ca un Goethe romantic”. Dacă eşti în trecere, poti vedea statuia în faţa Teatrului Naţional din Cluj Napoca.
L-a cunoscut pe Mahatma Gandhi, părintele Indiei, despre care a ţinut o conferinţă “Cum l-am cunoscut pe Mahatma Gandhi”
În 1946, când Petre Hossu, student şi mai târziu prieten al marelui poet, scrie teza de doctorat în domeniul filosofiei şi o prezintă acestuia, lucrarea este respinsă. Lucian Blaga a luat decizia de a refuza lucrarea fiind influenţat în mod malefic de scriitoarea Olga Caba. Peste ani i-a declarat lui Petre Hossu, cu parere de rău: “Ţineam de mult, dragă Hossule, să-ţi mărturisesc că am avut puternice remuşcări că ţi-am zdruncinat doctoratul, mai ales că după aceea am fost adus în situaţia să acord doctorate pentru nişte lucrări deplorabile.”
Deoarece nu a acceptat marxism-leninismul a fost înlăturat de la catedra de filosofie, lucrând tot restul vieţii in cadrul Bibliotecii Academiei.
Îşi ieşea din minţi când cineva avea o părere nu tocmai bună despre operele sale. Petre Hossu afirmă în cartea sa Memorialul Lucian Blaga că “era însă o natură irascibilă, mai ales când bănuia rea-credinţă faţă de opera lui, denaturându-i sensul. Şi avea reacţii de-a dreptul isterice.”
A fost propus pentru a primi premiul Nobel pentru literatură la iniţiativa lui Mircea Eliade, acest lucru nu a fost atestat cu dovezi.


“Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ţi orice ca ţintă numai un singur lucru nu: fericirea.” – Lucian Blaga


Vrei să descoperi mai multe despre Lucian Blaga?

Uite lista completă de cărți (https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=011a354fd&unique=184f69294&redirect_to=http%253A//www.elefant.ro/search/carti%253Fquery%253DMihai%252520Eminescu&st=Booknation_curiozitatiautori).

Sursa:https://booknation.ro/curiozitati-despre-lucian-blaga/?fbclid=IwAR1cMXsfP43xgcIzTa8tetK6Zd_8mD4uyMTAubiX 3gmxs429YjNx0vwJ7pc

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=1DfGxH5B1uc&fbclid=IwAR0pj5-n-Op05GGdqQ6bdVMqdWLGs2L-M7m2K5Ynz-lit0w-BCWc1XDUD5g

[latan.elena]

”Mărturia lui Lucian Blaga despre Unire” (https://uzp.org.ro/10024/marturia-lui-lucian-blaga-despre-unire-de/)


https://uzp.org.ro/wp-content/uploads/2018/12/Daniela-Sontica-Lucian-Blaga-si-Marea-Unire-300x197.jpg

Scriitorul și filosoful Lucian Blaga (1895 – 1961) avea vârsta de 23 de ani în 1918. Făcuse studii de teologie ortodoxă la Sibiu și Oradea, iar în anul Unirii mai avea încă doi ani de învățat la Viena, unde începuse în 1916 studiile universitare de filosofie. Doctoratul și l-a luat în 1920. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. Cunoștea, desigur, situația politică foarte bine. Fire mai mult contemplativă și meditativă, nu intrase în mișcarea tinerilor transilvăneni de eliberare de sub regimul austro-ungar, care militau cu scrisul și fapta pentru unitatea națională. Cu toate acestea, a vibrat profund românește când a văzut că visul secular al românilor se împlinește la Alba Iulia. Alături de oamenii din satul în care se născuse, Lancrăm, și de cei din toate satele transilvănene, care mergeau cu căruțele sau pe jos spre Alba Iulia, a pornit și Lucian Blaga împreună cu fratele său spre cetatea Unirii.

Din însemnările sale aflăm ce emoții a trăit în acea zi: ”La Alba Iulia, nu mi-am putut face loc în sala Adunării. Lionel, care era în delegație, a intrat. Am renunțat c-o strângere de inimă și mă consolam cu speranța că voi afla de la fratele meu cuvânt despre toate. Aveam, în schimb, avantajul de a putea colinda din loc în loc, toată ziua, pe câmpul unde se aduna poporul. Era o roire de necrezut. Pe câmp se înălțau, ici-colo, tribunele de unde oratorii vorbeau nației. Pe vremea aceea nu erau microfoane, încât oratorii, cu glas prea mic pentru atâta lume, treceau pentru multiplicarea ecoului de la o tribună la alta. În ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul național, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv. Era ceva ce te făcea să uiți totul, chiar și stângăcia și totala lipsă de rutină a oratorilor de la tribună. Seara, în timp ce ne întorceam, cu aceeași trăsură la Sebeș, atât eu, cât și fratele meu, ne simțeam purtați de conștiința că «pusesem temeiurile unui alt Timp», cu toate că n-am făcut decât să «participăm» tăcuți și insignifianți, la un act ce se realiza prin puterea destinului. Faptul de la răscrucea zilei, cu tări și atmosfera sa, ne comunica o conștiință istorică. Când am trecut prin Lancrăm, satul natal, drumul ne ducea pe lângă cimitirul unde, lângă biserică, tata își dormea somnul dub rădăcinile plopilor. Zgomotul roților pătrundea, desigur, până la el și-i cutremura oasele. «Ah, dacă ar ști tata ce s-a întâmplat!», zic eu fratelui meu, întorcând capul spre crucea din cimitir. Și, cât a ținut drumul prin sat, n-am mai scos un cuvânt, nici eu, nici Lionel. O emoție ne strânsese gâtul ca o mână, care încetul cu încetul se înmuia, după ce voise să ne sufoce. În sat, dintr-o curte, neașteptat, în noapte, un strigăt de copil: «Trăiască România dodoloață!»” (1)

După întregirea României, Lucian Blaga a fost diplomat, ocupând succesiv posturi de atașat cultural și de presă în legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena. A fost, de asemenea, și subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937 – 1938) și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938 – 1939).

Revenit în țară, a fost profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, unde a funcționat până în 1948, când a fost îndepărtat de la catedră. Motivul era unul politic, Blaga refuzând, se pare, intrarea în Partidul Național Popular, care era un satelit al celui comunist. A lucrat apoi la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei, dar nu i-au mai fost publicate cărțile, tot ce a scris în acea perioadă apărând postum.

Cel care a mers cu trăsura din Lancrăm la Alba Iulia pentru a trăi pe viu înfăptuirea Marii Uniri avea să moară la 9 mai 1961.
________

(1)”Marea Unire a românilor în izvoare narrative”, antologie, ediţie, studiu introductiv şi note de Stelian Neagoe, București, Editura Eminescu, 1984, pp. 149–150.

Fragment din spectacolul ”Hronicul şi Cântecul Marii Uniri”, după ”Hronicul şi Cântecul Vârstelor” de Lucian Blaga. Scenariu de Rodica Mandache. Adaptarea radiofonică: Felicia Pinte şi Magda Duţu. Regia artistică: Gavriil Pinte. În rolul lui Lucian Blaga: Marcel Iureş. Spectacolul, producție a Teatrului Național Radiofonic, va fi difuzat în premieră absolută sâmbătă, 1 decembrie 2018, la ora 20.30, la Radio România Cultural. Spectacol realizat în cadrul proiectului ”Scriitori români interbelici și Marea Unire”, proiect cultural finanțat de Guvernul României prin Ministerul Culturii și Identității Naționale.

Daniela Șontică (https://leviathan.ro/marturia-lui-lucian-blaga-despre-unire-de-daniela-sontica/)
leviathan.ro (https://leviathan.ro/marturia-lui-lucian-blaga-despre-unire-de-daniela-sontica/)

[latan.elena]

Lucian Blaga, poetul născut în sunetele lacrimei: „Oprește, Doamne, clipa cu care măsori eternitatea!” (https://editiadedimineata.ro/lucian-blaga-poetul-nascut-in-sunetele-lacrimei-opreste-doamne-clipa-cu-care-masori-eternitatea/)


https://editiadedimineata.ro/wp-content/uploads/2019/05/blbv.jpg

Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filozof, s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lăncrăm din judeţul Alba, sat ce poartă-n numele de „Sunetele lacrimei”. Fiind considerat una dintre cele mai importante figuri ale culturii româneşti, Lucian Blaga s-a remarcat printr-o vocaţie intelectualã de excepţie.

Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei. Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani.
A debutat în ziarul Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909. În anul 1911 călătorește în Italia, unde își petrece timpul în librării, căutând cărți de filosofie, și vizitând vestigiile istorice ale acestei țări.
Studiile primare le face la şcoala germană din Sebeş-Alba, urmate de liceul „Andrei Şaguna”, din Braşov şi de Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), unde se înscrie pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară. Absolvent (în 1920) a Universităţii din Viena. În 1919 Sextil Puşcariu îi publică Poemele luminii, mai întâi Glasul Bucovinei şi Lamura, apoi în volum.
După terminarea studiilor, se stabileşte la Cluj. Este membru fondator al revistei Gândirea (apărută în 1921), de care se desparte în 1942, şi înfiinţează la Sibiu, revista Saeculum (1942-1943).


https://editiadedimineata.ro/wp-content/uploads/2019/05/blaga1.jpg
Sursa historia.ro



O lungă perioadă (1926-1939), va lucra în diplomaţie, fiind, succesiv, ataşat de presă şi consilier la legaţiile României din Varşovia, Praga, Berna şi Viena. Îşi continuă activitatea literară şi ştiinţifică, publicând în tot acest timp volume de versuri, eseuri filozofice şi piese de teatru.

În 1936 este ales membru al Academiei Române. Între 1939 şi 1948 este profesor la Catedra de filozofia culturii a Universităţii din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie şi Filozofie din Cluj (1949-1953) şi la Secţia de istorie literară şi folclor a Academiei, filiala Cluj (1953-1959). După 1943, nu mai publică nici un volum de versuri originale, deşi continuă să lucreze. Abia în 1962, opera sa reintră în circuitul public.

Blaga fost profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că a refuzat invitaţia de a conduce Partidul Naţional Popular, un satelit al Partidului Comunist.

Fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie şi Filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-şef (1951–1954) şi director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele şi preferă să se ocupe de traduceri.


https://editiadedimineata.ro/wp-content/uploads/2019/05/lb.jpg
Sursa www.rador.ro (http://www.rador.ro)



Există zvonuri cum că Lucian Blaga ar fi fost propus în 1956 de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură, însă nu se știe cu exactitate deoarece acestes au fost ținute în secret timp de 50 de ani.


https://editiadedimineata.ro/wp-content/uploads/2019/05/Statuie-Lucian-Blaga006-e1557387851223.jpg
Sursa Ziarul Unirea



Blaga trece în neființă la 6 mai 1961 şi este înmormântat în satul natal, Lancrăm, unul dintre cei mai mari poeţi pe care i-a avut poporul român şi care vă dăinui veşnic prin operele sale, care dovedesc puterea geniului românesc. Blaga și-a prefigurat propria înmormântare în ‘Luntrea lui Caron’, alegându-și locul și direcția de așezare a mormântului, cu vederea spre Râpa Roșie, monument al naturii. Monumentul lui Lucian Blaga de la Lancrăm este opera sculptorului Romulus Ladea, potrivit istoria.md (http://www.istoria.md/articol/511/Lucian_Blaga,_biografie).

Sursa:https://editiadedimineata.ro/lucian-blaga-poetul-nascut-in-sunetele-lacrimei-opreste-doamne-clipa-cu-care-masori-eternitatea/?fbclid=IwAR0_pnP0ZFR2-d-vS3B8N7scOw0RRQXSn8PjJdA453WKheZph2l7p6WbM28

[latan.elena]

Teohar Mihadaș, o mărturie zguduitoare despre moartea poetului Lucian Blaga



https://2.bp.blogspot.com/-QIPeVvdQdig/XNR51xolMwI/AAAAAAAAt_M/czr3aqgdQc4UxB77fYytGG2eSqtXjDpXwCLcBGAs/s400/2.jpg (https://2.bp.blogspot.com/-QIPeVvdQdig/XNR51xolMwI/AAAAAAAAt_M/czr3aqgdQc4UxB77fYytGG2eSqtXjDpXwCLcBGAs/s1600/2.jpg)

„Pe un fel de suport din lemn, acoperit cu o pînză soioasă, neagră, sta o targa, iar peste targa – trupul neînsufleţit al poetului. Cum poetul era înalt, picioarele lui se revărsau cu mult peste lungimea tărgii, în neant. Pe pereţi: închipuiri fantasmagorice de scurgeri şi igrasie. Nici o lumină la căpătîiul mortului, nici o floare nu lumina pe pieptul lui. Am depus în mîini buchetul de lăcrămioare. M-au podidit neguri şi am pornit a plînge ca un nemernic. Şi am tot plîns, pînă ce m-am liniştit şi înseninat. La scurt timp după ce s-a deschis oficial uşa, a intrat în morgă o fecioară. A depus un bucheţel de flori pe pieptul mortului, a stat cîteva momente concentrată-n reculegere rostea, pe semne, o rugăciune –, apoi a scos din poşetă un bloc-notes şi un stilou, şi a scris ceva, lipind, apoi, cu o pioneză, de marginea tărgii, hîrtia scrisă. Apoi s-a dus. Curios, m-am dus să văd ce sta scris pe biletul acela... Era scrisă acolo, cu litere gingaşe, poezia Cînele din Pompei.

Întărîtată, atenţia mea a devenit mai ascuţită. Observ în buzunarul dinlăuntru al hainei poetului ceva alb. Şi mai curios, iarăşi, săvîrşesc indiscreţia şi caut să văd... Era acolo plicul cu felicitarea pe care i-o trimisesem eu de ziua naşterii lui, dar care a ajuns tîrziu, iar doamna Blaga, după ce l-a spălat şi l-a îmbrăcat de plecare, a înţeles să-i puie plicul cu felicitarea mea în buzunarul hainei... Era, probabil, unica felicitare pe care o primise de ziua naşterii.

Apoi, s-a strecurat în morgă o arătare neagră, gîrbovă, sprijinindu-se pe un fel de par, îmbrobodită toată, de nu i se zărea decît nasul, şi s-a aşezat pe banchetă. Eu, în continuare, la căpătîiul mortului, în picioare. Arătarea întreabă: „Ţi-e rudă?“ Eu răspund: „Nu“. „Prieten?“ reia dînsa. Eu dau din umeri. „Nu vrei să vii să stai lîngă mine?“ mă roagă... M-am dus. „Eu sunt Veturia Goga“, se recomandă arătarea. „Am vrut, continuă ea, să-l duc la Ciucea, să-l aşez lîngă Tăvi..., dar el a ţinut să fie înmormîntat lîngă părinţii lui, la Lancrăm... Ştii care i-au fost ultimile cuvinte pe care le-a rostit?“ „Nu“, îngaim eu. – „Cresc arborii din mine!“, grăieşte pentru ultima dată vedenia, şi se duce.

Îmi reiau locul la căpătîiul mortului. La scurt timp, apare altă arătare: un tînăr înalt, cu chica furtunoasă, păşind ca un actor pe scenă. Se opreşte teatral, face o scurtă pauză şi se lansează-n imprecaţii: „Cum!? Lucian Blaga e mort şi lumea nu ştie?...

Blestemata să fie naţia care nu-şi cinsteşte oamenii aleşi pe care i i-a dat Pronia!“ Şi a părăsit interiorul scenei vociferînd cu mîinile ridicate spre cer. Era, am aflat mai tîrziu, pictorul maramureşean Mihai Olos.

Apoi, s-au arătat doi medici, îmbrăcaţi în alb clinic, bine dispuşi şi dolofani, care, spre indignarea mea, au venit la obrazul poetului şi au început să-l palpeze cu buricele degetelor... „Cum vă permiteţi!?“ am scrîşnit spre ei şi... gata-gata să-i strîng de grumaz. Ei, însă, politicoşi şi ceremonioşi, mi-au explicat că este vorba de o chestiune profesională, în felul acesta executîndu-se ultima probă de verificare şi constatare a morţii reale... I-am înţeles şi mi-am cerut scuze, morocănos.

În fine, au apărut şi cioclii cu sicriul. Au apucat de targa, au coborît-o lîngă sicriu şi, apucînd – unul de picioare iar celălalt de umeri –, au dat să-l aşeze-n cutie. – Cel care a apucat de umeri, nu ştiu cum anume a prins şi-a smucit, că mîna poetului, lungă şi albă, a pornit a se ridica, vroind parcă să-mi arate ceva înainte de a se trage peste ea încuietorile. M-am dus, după ea, cu ochii, înfiorat. Cioclul însă a răsucit-o la locul ei, rapid.

Cînd să aşeze capacul peste sicriu, apare un funcţionar de la Sanepid. „Ce faceţi aici?“, întreabă el cu importanţă. „Iacă ce vedeţi.“ „Nu permit, nu permit – strigă el – deplasarea înainte de a se căptuşi sicriul cu hîrtie gudronată. Nu permit!“ Cioclii au tăcut, cu mîinile de-a lungul corpului, zicînd, fireşte, ceva foarte plastic în gîndul lor.

Mă apropii de funcţionar şi încerc să-i explic: „ştiţi este un caz special, e poetul Lucian Blaga“... „Lasă, dom'le, iordanele şi nu mă vrăji pe mine. Eu nu calc legile ţării...“ Am alergat la un telefon public şi-i telefonez lui Aurel Rău: „Dragă Aurel, Blaga nu poate fi deplasat la Lancrăm, fiindcă nu este căptuşit cu hîrtie cătrănită." El mă roagă să revin peste 10 minute. Am revenit. Zice: „Am vorbit cu preşedintele Uniunii şi mi-a răspuns că nu-l interesează. «E-al vostru şi faceţi ce ştiţi cu el!» Dar am vorbit şi cu conducerea locală de partid şi s-a dat dezlegarea necesară“.

Mortul a fost dus şi aşezat pe catafalc, în sala Casei Universitarilor. Eu şi cu Liciniu, un nepot de-al poetului, am făcut o haltă de consolare la bufetul „Continental“. Acolo, în sala de la Casa Universitarilor, altă situaţie: erau depuse coroane de flori peste sicriu, se intona în surdină marşul din Eroica, iar tinerii scriitori din Cluj făceau de gardă, îmbrăcaţi foarte lejer ca la grădina de vară, cu sandalete-n picioare, haine pestriţe şi gulerele de la cămăşi date peste cele de la haină, chiar cu ochelari de soare la ochi. Iarăşi m-am aflat slab de înger şi iarăşi am început a plînge, drept care, distinsa doamna Ilin, admiratoare a poetului, ca să nu fie văzută că stă lîngă unul care plînge, s-a depărtat urgent, la mare distanţă de mine.

Ultima gardă au făcut-o bătrînii, îmbrăcaţi în negru. A vorbit Aurel Rău şi după el, gîtuit de emoţie, D.D. Roşca, după care sicriul a fost depus pe platforma unul camion. I-am întrebat pe cei de la Steaua şi Tribuna – naiv cum sînt – dacă nu cumva au şi pentru mine un loc în maşina în care aveau să meargă ei... Au dat din cap că nu. Atunci, spre uimirea acelora care au făcut brusc tensiune la ochi şi exoftalmie, din doi, trei paşi aruncaţi în direcţia camionului şi un salt în sus, m-am pomenit iarăşi la căpătîiul mortului, şi-am pornit spre Lancrăm... În partea cealaltă a sicriului, şedea un tînăr îmbrăcat în negru şi cu un aparat de fotografiat trecut peste umeri. O neagră suspiciune stăruia între noi. El credea despre mine că..., eu despre el... Cînd ne-am cunoscut, la capătul călătoriei, – el era un nepot de-al poetului, inginerul Şerban –, să ne dăm în cap de ciudă nu altceva.

Era de ziua eroilor, o zi într-adevăr năpădită de lumini, ce se revărsau de dincolo de soare. Departe, pe fundal, Munţii Apuseni, în care se putea vedea somnul aurului, aievea. Întîlneam, trecînd prin sate şi oraşe, coloane de elevi, însoţiţi de profesori, în haine de sărbătoare, mergînd cu flori la mormîntul eroilor, iar eroul trecea printre ei şi nimeni nu-l vedea.”

Teohar Mihadaș

Sursa:https://adinasperanta5.blogspot.com/2019/05/teohar-mihadas-o-marturie-zguduitoare.html?spref=fb&fbclid=IwAR3Hk1MSVDTxp6VyDXZn-pWu7EwVmrloN2p-LkqcNro7v3pLrBGvGVB0-4U

[latan.elena]

Lucian Blaga - Poezii




Lucian Blaga

1. In marea trecere (https://sites.google.com/site/nccmn12/9#1)

2.La cumpana apelor (https://sites.google.com/site/nccmn12/9#2)

3. La curtile dorului (https://sites.google.com/site/nccmn12/9#3)

4. Lauda somnului (https://sites.google.com/site/nccmn12/9#4)

5. Nebanuitele trepte (https://sites.google.com/site/nccmn12/9#5)

6. Pasii profetului (https://sites.google.com/site/nccmn12/9#6)

7. Poemele luminii (https://sites.google.com/site/nccmn12/9#7)




În marea trecere 1924 MOTTO: Opreste trecerea. Ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire - ,şi totuşi to rog: opreŞte, Doamne, ceasor*nicul cu care ne măsuri destrămarea.

Continuare:

(https://sites.google.com/site/nccmn12/9)Lucian Blaga - Poezii - nccmn1/2 - Google Sites (https://sites.google.com/site/nccmn12/9)

[latan.elena]

Autoportret
Lucian Blaga e mut ca o lebadă.
În patria sa
zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.

Sufletul lui e în căutare,

în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
şi până la cele din urmă hotare.

El caută apa din care bea curcubeul.

El caută apa
din care curcubeul
îşi bea frumseţea şi nefiinţa.


Lacrimile
Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi
-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,îl chinuiau mustrându-llumina, zarea, norii -
şi din orice floare

îl săgeta c
-o amintire paradisul -
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de
-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa
-
n pulberea pământului:

"Stăpâne, ia
-mi vederea,
ori dacă
-
ţi stă
-
n putinţă împăienjeneşte
-mi ochiic-un giulgiu,
să nu mai văd

nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,

căci vezi
-
lumina lor mă doare".

Şi
-atuncea Milostivul într-
o clipă de
-ndurareîi dete - lacrimile.






Izvorul nopţii

Frumoaso,
ţi
-s ochii-
aşa de negrii încât seara
când stau culcat cu capu-n poala taîmi pare,
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul

din care tainic curge noaptea peste văi,

şi peste munţi şi peste şesuri,

acoperind pământul c
-o mare de-ntuneric.
Aşa
-
s de negri ochii tăi,
lumina mea.


Cântecul focului
În fabula verde şi calda
-a naturii
tu crengi ai, iubito, nu braţe,

şi muguri îmbii, cu mlăditele prinzi.
Descânzi dintr-
un basm vegetal, al răsurii?

Ia seamă să nu te aprinzi
cum se-
ntâmplă adesea cu

lemnul pădurii.

În chipuri atâtea, flacăra
-
ntâmpină pasul

oricarei fapturi pământene,

şi drumul i
-
atine şi ceasul.
Îmi spui:"Nimic nu s-
aprinde, şi nimeni, de raza de luna".

Şi
-
n galeş surâs înfloreşti mulţumita, crezând

că sorţii îi stai împotrivă, oric
ând,c-
o sagalnică vorba.

Îngădui răspuns înălţat peste timp, peste loc?
Fapte, o, câte-
aş putea înşira,
ciudate-ntâmplari risipite prin cronici,
marturii de legendă, ce
-
arată

că sunt cu putinţa şi un asemenea foc,

şi asemenea arderi.
Ia totul scânteie din toate. Tâmpla s-aprinde
de tâmpla, şi piatra de piatră.

O stea nevăzută ia foc în cădere, din gerul

văzduhului. Arde
-
n armură, sub zea cavalerul,

femeie învinsă, minune fără vesminte, strângând
lânga vatra,
Şi
-
aprind licurici, ei însuşi, din dragoste rugu
l.
Iubirea tâsneşte din ţarâna şi face pământului aură
s-
ajungă
-
n ţării, s
-acopere crugul.





Rareori numai, sfârţitul nu e cenuţă.

Cât e întinsul şi
-naltul luminii,
dumnezeu singur arde suav câteodată prin tufe

fără de
-
a mistui. El crută şi mângâie spinii.
Altfel noi ardem, iubito. Altfel ne este ardoarea.Cât e întinsul, cât e înaltul,
noi ardem şi nu ne iertam,
noi ardem, ah, cu cruzime-
n văpăi
mistuindu-ne unul pe altul.



Lacrimile tale
Din plâns pustiu şi din dureri ţi se desprind

Fermecătoare visuri,
Cu c
ari încerci să umpli golul lumii tale...
Cu mintea mea-
nţelegătoare văd

Căci lacrimile tale,

Fecioară, nu
-s ca alte lacrimi -Sunt picuriDin -
apa morţilor:
Din apele acelea care apar ca din nimic
Pe şesuri,

Vrăjind în mijlocul pustiului
Minunea unei alte lumi...


Ardere
Fiinţă tu
-
găsi
-voi cândva cuvenitulsunet de-
argint, de foc, şi ritul
unei rostiri egaleîn veci arderii tale?
Al seminţiei mele cel din urmă sunt.

Pumn de lumină
-
tu, pumn de pământ. Tu rodie,
tu floare mie, cu puteri de zodie,
unde şi când găsi
-voi singurul cuvânt
în cercul nopţii să te
-ncânt?
Nepriceput pe lângă vetre

dar înţeles de zei şi pietre,
cavântul unde-i - ca un nimb
să te ridice peste timp?
Cuvântul unde-i -
care leagă

de nimicire pas şi gând?














Mă
-
ncredinţez acestui an, tu flo
are mie,
ca să sfârşesc arzând.



Cântec în doi
Şi vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.Doi suntem gata s-
ajutăm

brinduşile ardorii

să înflorească iar' în noi

şi
-n toamna-aceasta de apoi.Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară
-n lume norii.Ce gânduri are soarele cu noi
–
nu stim, dar suntem doi.


Fata morgana
Pustiul:
Bolnav, de fierbinţeli îi arde fruntea

Şi trecătoare
Vedenii îi apar în creierii de nisip...
Pustiul larg se zbate şi visează...

Visează
-
o altă lume

Mai bună
Vizionarul sterp...













https://www.academia.edu/7558912/Lucien_Blaga_Poezii

[latan.elena]

Lucian Blaga: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"

https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyvNmqNlZUvS02EYKDiNqTHTt08zDnZFYOCzJlbzyFEf 4a2GRAfbRg-XftqarUdrKeVRaBHOxaOKlXOO59p2uGnZHebMm41Ia04qqrW1I Hop2zKrvgx7l2t9GQA7aJsqQIo4VYlotEyfOr/s320/lucian-blaga.jpg (https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyvNmqNlZUvS02EYKDiNqTHTt08zDnZFYOCzJlbzyFEf 4a2GRAfbRg-XftqarUdrKeVRaBHOxaOKlXOO59p2uGnZHebMm41Ia04qqrW1I Hop2zKrvgx7l2t9GQA7aJsqQIo4VYlotEyfOr/s1600/lucian-blaga.jpg)



Lucian Blaga a iubit femeia – frumoasa, desteapta, misterioasa, culta, rafinata. Desi caracterizat ca un personaj sobru si distant, retinut si taciturn, introvertit si echilibrat, putini au avut privilegiul de a-l cunoaste cu adevarat si tot mai putini au avut sansa si bucuria de a fi martori la latura afectiva si volubila , patimasa si delicata a fiintei sale. Poetul a avut mai multe muze care au inspirat unele dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din lirica romaneasca. Fie ca vorbim de Cornelia Blaga, de Domniţa Gherghinescu-Vania si Coca Rădulescu sau de Eugenia Mureşanu si Elena Daniello, fiecare a avut locul ei special in inima poetului. Marea sa iubire a fost fiica politicianului banatean, Coriolan Brediceanu. Acesta era o personalitate in Banat, recunoscut si stimat datorita activitatii sale de avocat, de aparator al intereselor populaţiei romanesti si reprezentant al acesteia in Parlamentul de la Budapesta. Cornelia Brediceanu i-a inspirat lui Blaga o dragoste profunda, adevarata si durabila. Pe viitoarea sa sotie a cunoscut-o pe vremea cand amandoi erau colegi de clasa la Liceul Andrei Saguna din Brasov, reintalnindu-se ulterior in salile de lectura ale Bibliotecii Universitare din Viena in perioada anilor 1916-1917. El era student la Facultatea de Filosofie şi Biologie, iar ea era studenta la Facultatea de Medicina. Iata cum descria Blaga momentul revederii lor: „… altceva mai adânc şi mai esenţial avea să intervină în acel miez auriu de toamnă în viaţa mea. [...] descifrez cu emoţie un alt nume românesc, şi cunoscut mie: numele domnişoarei Cornelia B. „Ghiocelul negru!”. Pe domnişoara Cornelia B. n-am mai văzut-o de vreo doi ani şi mai bine. Stau puţin şi mă adun, căci inima îmi bătea ca un clopot. Mi-aduc aminte de acea „petrecere cu dans” a liceenilor, când am zărit-o întâia oară – pe Cornelia”. “Inima mea cade pradă unei reacţiuni spontane la gândul că aş putea, de la o zi la alta, s-o întâlnesc în aceste locuri. Printre cei dintâi care aşteptau, era domnişoara Cornelia. Puteam s-o privesc, căci ea nu-mi remarcase prezenţa în sală. Se alcătuise în acei câţiva ani, de când n-o mai văzusem, frumoasă cu adevărat.” “ Străinătatea cu aer fin, adus de pe unde de lacuri, de pe zăpezi alpine, a împrumutat culoarei ei de creolă o nouă nobleţă. Silueta calmă, privirea uşor melancolică, liniile inteligente erau aceleaşi, dar mai mature acum. Domnişoara Cornelia nu mai era fetişcana subţirică, ce refuza cu dispreţ băieţos împlinirile. Făptura, de contururi înmuiate în nuanţe de catifea, făcuse concesii feminităţii. O priveam pierdut. Şi, în ciuda tonului neutru al tuturor antecedentelor, inima îmi bătea, inexplicabil.” Si Blaga a continuat sa imortalizeze momentul nasterii iubirii care avea sa ii uneasca pana la moarte: “ Domnişoara Cornelia îşi întorcea şi ea ochii spre mine. Mă recunoaşte şi-mi surâde: îmi părăsesc locul. Mă duc lângă ea. Şi am vorbit despre multe, de toate. Devenisem aproape locvace, eu care nu m-am simţit niciodată în rol de „delegat autorizat” al cuvântului.” „O vedeam pe Cornelia în fiecare zi. La bibliotecă, cele mai adesea. Întâlnirile, întrucât dorite de amândoi, nu s-ar mai putea spune că erau întâmplătoare. Iar în cutreierul nostru pe aleele tomnatice ne vorbeam despre tot ce ne trecea prin inimă şi cuget. Îi plăcea să audă cuvânt despre proiectele mele de viitor. Îi desfăşuram aspiraţiile mele în domeniul filozofiei. Pe acestea i le-am mărturisit mai degrabă, decât cele poetice. Cred că în timpul acela, nici nu bănuia măcar că puteam să am preocupări poetice, şi mult timp încă nici nu avea s-o ştie. Descoperisem la ea o aplecare rară, ce-mi comunica unele sfieli, când vorbeam despre poezie.” „Palpitam, în acele săptămâni de toamnă târzie şi de început de iarnă, la un nivel euforic ridicat. Verişoara mea a remarcat acest lucru: „Ce e cu tine? Tu eşti îndrăgostit!” Am răspuns doar printr-o lumină, ce mi s-a urcat în obraji o dată cu sângele. Verişoara m-a sărutat, văzân-du-mă atât de fericit. Nu încape îndoială că eu însumi eram atunci în cea mai potrivită dispoziţie sufletească. Umblam cu Cornelia să vedem când străzile vechi din centru, când pădurile de la periferiile Vienei, vizitam muzeele, bisericile, teatrele.”
Cornelia era o fire linistita, cu o constitutie firava, cu ochi vii si inteligenti. Amandoi ii iubeau pe Verlaine, Rimbaud, Hamsun, Claudel si Ibsen, iar intalnirile lor la dejunul de la Maximillian Keller sau in jurul cestilor cu ceai de la Kunstlerkafee erau prilejuri de lungi dezbateri literare. Fara sa stie cand si cum, cei doi s-au indragostit unul de celalalt, iar ce parea la inceput o idila nevinovata s-a transformat ulterior intr-o dragoste profunda. Lucian Blaga ii declara Corneliei: ,,Dacă tu eşti a mea, dacă tu îţi dăruieşti eul tău-mie, atunci şi eu o să-ţi dăruiesc ţie şi tuturor celorlalţi lucruri frumoase, unice în felul lor…Altfel, crede-mă, aş închide buzele şi aş tăcea viaţa întreagă, căci nu ar putea vorbi cineva, dacă te-a piedut. Aş tăcea retras în mine, şi nimeni n-ar şti după moartea mea, că am trăit. Un singur izvor am pentru tot ceea ce fac: Tu!” In tara, tatal Corneliei aflase despre povestea de iubire dintre fiica lui si Lucian Blaga, iar acesta avea sa-i interzica fiicei sale sa se mai vada cu tanarul poet. Incercand sa controleze aceasta idila, tatal disperat l-a trimis pe fratele Corneliei, pe Caius, sa ii urmareasca pe cei doi si sa incerce sa ii desparta. Dar iubirea lor era mai puternica decat se asteptasera cu totii. Dupa ce si-a luat licenta, Blaga s-a intors in tara si s-a dus direct la Lugoj, in Banat, ca sa ii ceara mana Corneliei de la tatal sau. „Cu licenţa teologală în buzunar, am plecat la sfârşitul lui iunie acasă, la Mama. Acasă mă aştepta o scrisoare de la Cornelia, caldă şi calmă ca anotimpul. Cornelia era încă la Viena, dar se pregătea să plece în Banat, la familia ei. Plicul sosit mai cuprindea şi alte două scrisori. Una de la Mama ei, a doua de la un frate de-al ei. Ce se întâmplase? Într-una din zile, peste care n-a licărit steua norocului, Cornelia scrisese atât Mamei, cât şi fratelui ei că „s-a logodit”... fratele Corneliei mă invita pentru luna august în localitatea lor natală din Banat „ca să ne cunoaştem”.” Desi Coriolan Brediceanu s-a opus in prima faza, mama Corneliei a fost accea care l-a convins in final sa le dea binecuvantarea. „Pe la mijlocul lui august, plecam în Banat. Nu pot spune că n-aş fi fost bine primit în casa părintească a Corneliei. Impresia, ce-o lăsasem în Banat, fusese aşadar mai prejos de orice aşteptări, ceea ce, de altfel, pentru luciditatea cu care însumi priveam lucrurile, era de prevăzut, căci nici înainte, nici după această întâmplare, niciodată nu mi-am aranjat existenţa spre a face vreo impresie. Au urmat nopţi şi zile, zile şi nopţi, şi săptămâni, sfâşiate de veghe, arse de chin. M-am retras în sângele şi în tăcerea mea. In iarna lui 1920 cei doi s-au casatorit la Cluj. Iata cum imortaliza „Lucian Blaga. Dicţionar” in „Hronicul şi Cântecul vârstelor”, inceputul dragostei lor care avea sa ii tina impreuna pana la moarte:
“De când eşti la Viena?
De la începutul lui septembrie!...
Mi-ai telegrafiat? face Cornelia mirată. La oficiu mi s-a spus tot timpul că nu s-au reluat legăturile poştale. În ultimele două săptămâni n-am mai trecut pe acolo…
Haide, liniştete-te acu! Nu înţelegi? Am sosit. Nu te bucuri? Sunt aici.”
(Lucian Blaga. Oprere vol.6, pag.247). Cornelia a fost prima muza a lui Blaga, iar poeziile inspirate de ea sunt dintre cele mai frumoase:
"Dacă lumina ar cânta vărsându-şi puzderia noi am vedea cum cântecul consuma materia." (Suprema ardere)
„La obârșie, la izvor nici o apă nu se-ntoarce, decât în chip de nor. La obârșie, la izvor nici un drum nu se întoarce decât în chip de dor. O, drum și ape, nor și dor, ce voi fi, când m-oi întoarce la obârșie, la izvor? fi-voi dor atuncia? Fi-voi nor?” (Cântecul obârşiei)
Cat de frumoasa a fost povestea care i-a legat o putem contura citind cateva fragmente din scrisorile pe care poetul Lucian Blaga le-a trimis Corneliei Brediceanu: „Sfinxule dragă, Lumea este un singur mare sfinx – şi Tu al doilea... Faţă de Tine nu am numai <<gânduri bune şi frumoase>> - ci şi un sentiment pe care nici porţile iadului nu-l vor clăti(na)” sau „Mireasa mea, deseori este instinctul un echivalent al inteligenţii şi inteligenţa al instinctului, căci multe lucruri le isprăveşte tot aşa de bine instinctul ca şi inteligenţa şi despre foarte multe întâmplări nu ştii, dacă au un caracter <<instinctiv>> sau <<inteligent>>. Totuşi sunt fapte alese pentru care se recere numai unul din aceşti factori: în întâlnirea noastră, fără îndoială, <<instinctul>> îşi serbează cea mai mare sărbătoare!” dar Blaga ofera multe marturii care ne fac sa ne dam seama de profunzimea relatiei dintre ei: „Iubita mea, s-apropie tot mai mult timpul, pentru ca să ni se înceapă iarăşi timpul, timpul nostru – de tinereţe, de lumină, de friguri, de fiori, de gesturi – cu semnul veşniciei pe ele.”
Din pacate, Cornelia nu a fost singura iubire a poetului, ci doar gara lui in care se intorcea intotdeauna intre multele sale rataciri. Cornelia avea sa povesteasca mai tarziu despre aceste lungi asteptari: „L-au mângâiat multe femei. Toate le-am înţeles, dar în braţele mele a murit”. Dupa casatoria celor doi, Blaga a avut o perioada de timp in care i-a fost fidel. Chiar poetul marturisea ca, la inceputul casniciei lor, femeile i se pareau frumoase si cam atat. Dar dupa 20 de ani de casnicie, Blaga s-a indragostit nebuneste de sotia prim-procurorului general din Braşov, Domniţa Gherghinescu-Vania. Dumitru Gherghinescu-Vania era poet si mare iubitor al lui Cehov de unde provenea de fapt pseudonimul Vania. Desi amandoi erau tineri (ea avea 20 de ani, iar el 29), sotii Gherghinescu-Vania formau o pereche frumoasa, dar care amandoi traiau cu amenintarea mortii in permanenta deoarece sufereau de tuberculoza, iar boala era incurabila atunci. Se pare ca intalnirea Domnitei cu poetul a generat anumite reactii emotionale. Dar Blaga s-a indragostit nebuneste. Sotia lui s-a prefacut ca nu stia de infidelitatile sale, trecand cu vederea vizitele dese si prelungi acasa la procurorul Gherghinescu-Vania. In casa sotilor Gherghinescu se intalnea cu George Enescu, Tudor Arghezi, Corneliu Baba, Ion Vlasiu, Virgil Gheorghiu, Miron Radu Paraschivescu, Demostene Botez, Ionel Teodoreanu, Petru Comarnescu si alti oameni de cultura. Dar toate aceste intalniri aveau sa scoata la iveala nebanuite stari de extaz, dar si de gelozie adanca.


“Domnita frumoasa si buna
Ca o mireasa de voievod,
Tu ai pus în gîndul meu rod,
Dupa ce l-ai nins cu floare de vara”
(Egloga )


Aceasta iubire a imbracat forma literara a volumului “Nebănuitele trepte” Singurul poem care s-a impus ulterior din acest volum a fost „Autoportret”:


„Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
În patria sa
zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
şi până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa/ din care curcubeul
îşi bea frumseţea şi nefiinţa”.
Tacerea devenise o forma noua de exprimare, care imbracase inca de la nasterea forma unui ritual, fiind cunoscut faptul ca Blaga nu a vorbit pana la varsta de 4 ani. Mai tarziu, aceasta stare de tacere avea sa fie interpretata ca un fel de cenzura transcendentala. Tacerea blagiana avea acea incarcatura sobra, acea profunzime a sensului cuvantului ce nu trebuie irosit. Poemele din volumul „Nebănuitele trepte” vibreaza de un elan erotic reintinerit, de vreme ce Blaga , aflat in toamna vietii sale, era indragostit de Domniţa Gherghinescu-Vania. Se spune că femeia era de o frumusete neobisnuita care fransese inimile multor barbati remarcabili acelei perioade. Avea o personalitate puternica si o gingasie sufleteasca deosebita. Cand a cunoscut-o, Blaga a facut o fixatie pentru femeia inteligenta si tulburator de frumoasa. Idila care s-a legat intre cei doi ramane una dintre cele mai delicate si neobişnuite din literatura romana. Nu se stie daca erosul sau amortit in preajma varstei de 50 de ani avea nevoie de o noua zvacnire sau doar filonul sau poetic avea nevoie de o alta muza:


„Nu trebuie decât puţin să-mi ajuţi
c-un surâs sau cu-n val de frumseţe
năvălit în obraji”.


Insusi Blaga avea sa ii scrie intr-o scrisoare Domnitei ca sotia sa Cornelia „mai închide[a] un ochi” la acest joc amoros inofensiv si ca sotia ii permitea „orice, cu o singură condiţie: poeziile să fie frumoase”. Multi sunt de parere ca relatia dintre cei doi a fost doar platonica, de vreme ce „cei doi nu erau lăsaţi niciodată de Cornelia să rămână singuri”. Nebunia acestei iubiri a fost stransa cu grija de poet si i-a dat o forma in volumul „Nebănuitele trepte” in care acesta a descris aparitia si evolutia acestei iubiri caruia nu a vrut sa i se opuna, dar nici nu a lasat-o sa sa ii devasteze linistea caminului conjugal.
Domnita isi transformase casa intr-un veritabil salon al artelor, iar Arghezi si Blaga i-au daruit iubirea lor. Ambii poeti au transformat-o in muza si i-au dedicat poezii.


Incantare
Domnita din tara barsana,
lumina sunt, inima, rana.
Trimite-ti-as veste sa stii
veninul cu ce bucurii
pe masa-mi s-amesteca-n cana,
Domnita din tara barsana.
Din visuri nascute in zori
trimite-ti-as negrele flori.
Dar teama imi e ca le pui
la soare-n rascrucea oricui.
Ramaie, ah, toate in umbra.
Invoalta minunea lor sumbra
sa creasca sub stea nazdravana.
Lumina sunt, inima, rana.
Lucian Blaga



Domnita
De-amar de timp, scriindu-ti si cantand,
Stau cu-o ureche-n zid si la pamant.
Pridvorul tau, de sus, din turla mare,
Nu a cinstit scripcarul cu o floare.
Tocita-i pana-n slova ta,
Si corzile, nici ele, nu mai pot canta.
Domnita cu cinci turle la cetate,
Rabdai aproape anul jumatate,
Si-n asteptare, numar ca nebunii
Luceferii rotiti din coada lunii.
Nici slut nu sunt si am destoinicie
Si la stihiri, dar si la cerbicie.
Nu te cersesc.Te vreau.Am dreptul.Sunt
Legat de umbra ochilor tai crunt,
Si-s doara Fat-Frumosul din poveste,
Ajunga stihurile-aceste.
Mai zic atat: Ia seama bine,
Ca-s neam din hotii fetelor Sabine.
Tudor Arghezi



Cartea “Domniţa nebănuitelor trepte” contine scrisorile dintre Domnita Gherghinescu - Vania si Lucian Blaga, corespondenta purtata acum 50 de ani. Din lectura lor transpare o iubire spirituala delicata in care isi impartasesc impresii despre arta, sensul creatiei si sensul iubirii, dar dezbat si subiecte cotidiene despre editarea cartilor, probleme de sanatate, impresii de calatorie, subiecte in care se face referire la familie si prieteni comuni. Se pare ca sotii lor au avut o atitudine absolut admirabila vis-à-vis de partenerii lor de viata: poetul Dumitru Gherghinescu-Vania, soţul Domnitei, si Cornelia, sotia lui Lucian Blaga. Cea din urma a urmarit si vegheat cu atentie corespondenta celor doi: "Cornelia, care mi le-a transcris, găseşte că Ardere e poezia cea mai frumoasă de acest gen… Şi mai ştii ce-a spus? Zicea: dacă Domniţa nu se face sănătoasă nici după o asemenea poezie…! […] Cornelia găseşte că Dumbrava roşie e foarte frumoasă, ca şi celelalte multe poezii scrise pentru cineva. Şi a dăugat: «… orice, cu o singură condiţie: poeziile să fie frumoase!» - Nu e splendidă această fiinţă?". Domniţa Gherghinescu Vania a respectat rolul sau in viata poetului, asumandu-si locul in planul secund de unde citea opera poetului inspirandu-l. Intre 1941-1945, pasii poetului au facut carare catre casa ei , dar , dupa o vreme, si-a dat seama, asa cum singura avea sa marturiseasca: „căutasem în ea (Domniţa) în primul rând izvoarele poeziei, artei, ea în schimb căuta poeţii, artiştii, nu pe cineva anume ci prietenia acestora”. Prezenta musafirilor in casa Domnitei il mahnea pe Blaga care nu se sfia sa marturiseasca: „Pentru asta s-au tocit rând pe rând fiorii, pentru asta mi s-au rărit drumurile la Braşov…”. In acea perioada l-a consolat o alta femeie, Eugenia Muresan, femeia care incepuse sa isi impuna prezenta atat in viata sa personala , cat si in poeziile sale:


“Dacă m-aş pierde,
Drum prin cimitire,
Zi şi noapte,
Prier” .


Eugenia era sotia protopopului Florea Mureşan, un om citit si cu o vasta cultura. Sotia sa, Geni, cum i se spunea, iubea literatura si nu se sfiise sa scrie ea insasi poezii ce fusesera publicate mai tarziu. Blaga avea sa marturiseasca: „mă simt foarte bine în această casă, în care port discuţii frumoase despre problemele filozofice cu Florea Mureşan, dar mai ales m-atrag conversaţiile pe teme literare şi cotidiene cu Geni. Ce minte arcuită, ce cascade de idei la această femeie. La puţine femei găseşti aşa fântână de dar. În preajma ei m-au inspirat multe lucruri şi i-am scris multe poezii”, iar Geni Mureşan consemna in jurnalul sau: „Sânt prietenă de mai mulţi ani a domnului Blaga, cel mai mare filozof şi poet, aşa cum Veronica Micle a fost prietena lui Eminescu”. Dar aceasta idila nu avea sa dureze foarte mult, pentru ca o alta avea sa ii ia locul, mentionata de catre Constantin Ţoiu in lucrarea “Memorii din când în când”, in care autorul face referire la o alta iubire de-a lui Blaga, pe numele ei Coca Radulescu:
“Era la Urziceni, în 1939. Studentă la Litere – cum am spus – Coca Rădulescu nu se amestecase niciodată cu noi, golanii târgului. Era o fată serafic de frumoasă, blondă, gingaşă, suferea de ftizie, iar febra ce o mistuia punea pe figura ei emaciată un aer de distincţie orgolioasă. Maladia o izolase de lume. Taică-său, avocat şi moşier, voia s-o trimită în Elveţia, dar Coca refuza să plece în Elveţia. Ceva mai târziu înţeleseserăm de ce.
Vară năprasnică. Arşiţă, praf. Ce agravează şi mai mult tuberculoza. Şi, în acest peisaj balcanic torid, în târg soseşte în vizită, la Coca, direct din spaţiul său mioritic incomparabil, Blaga, Lucian Blaga, marele poet.
Noi nu aflaserăm încă. De căldură, jucam cărţi într-o pivniţă adâncă luminată de trei gazorniţe prinse de bârnele groase de stejar şi care ne dădeau ceva spectral. Asta se vedea doar în micile pauze ale jocului.
Altfel ne chioram concentraţi asupra cărţilor împărţite. Îmi intraseră trei nouari. Lui Lică, cel mai bun prieten al meu, trei dame şi mă curăţase. Şi chiar în momentul acela, când Lică triumfa, cineva s-a aplecat pe gura chepengului deschis al pivniţei şi a ţipat tare:
“A venit Blaga la Urziceni!”
Era un elev cuminte din ultima clasă de liceu, care nu juca cărţi, dar citea cărţi. Vestea mie mi se păruse mai tare decât căderea unui meteorit şi, cu nouarii mei perdanţi aşezaţi la vedere pe masa joasă, pe care ţăranii trântesc mămăliga, mă miram că nu auzisem bubuitura corpului ceresc, venind din spaţiul său mioritic şi căzând drept, dar ştiţi cum?… drept în Isarlâk…
Fuseseră câteva reacţii. Lică, de pildă, strângând bucuros banii câştigaţi, zisese: “Ce-o mai fi căutând şi ăsta-aici?”, scârbit, ca toţi câştigătorii prefăcuţi. Nimeni din târg nu ştia ce aveau să afle în curând toţi. Puiu, fratele “prinţesei”, cum îi spuneam noi în ciudă, nebăgaţi în seamă, care intrase în jocul nostru de pocher al patrulea, habar n-avea.
Coca păstrase cu desăvârşire taina iubirii ei până în ziua caniculară de iulie. “De-aia nu vroia ea să plece în Elveţia!” făcea Puiu, în zilele următoare, lovindu-se cu palma peste frunte.
Prin 1956-60, Puiu, sărac, decăzut, persecutat ca fiu de exploatator, venise la mine la “Gazeta literară” cu nişte scrisori de dragoste, în manuscris, – cum am mai arătat – pe care se gândea să le vândă. Erau poeziile de dragoste, vreo douăzeci şi ceva, pe care Lucian Blaga i le închinase surorii sale.
Le-am citit cu ochii mei. Mi se păruseră cele mai frumoase poeme de iubire din câte citisem până atunci din Blaga. O comoară. Şi Puiu, fără slujbă, căzut în patima beţiei, voia să le vândă. Am încercat să-l opresc; sau măcar să-l conving să se ducă la Academie cu ele, să nu se piardă. Nici nu ştia cât ar fi trebuit să ceară şi mă întreba cât şi nu ştiusem ce să-i răspund; lui, care, la Urziceni când făceam chefuri, rostea cuvintele istorice: … Omazule, tu, na cheia asta şi ia din hambarul ăla mic primul sac din dreapta cum intri, vezi ăla de-i cârpit… Plătea lăutarii cu grâu, boiereşte pe foametea ce se lăsa… Dumnezeu să-l ierte pe Puiu. Era boem cum sunt alţii doctori.
N-am rezistat şi am ieşit din beci în canicula de-afară. Nici nu mai puteam continua partida, Lică mă lefterise.
Peste nici un ceas, văzusem trăsura moşierului-avocat şi în ea, cu o umbrelă albă, pe Coca şi pe Blaga alături, vorbindu-i; iar Coca râdea fericită cum n-o mai văzusem niciodată râzând, îmbrăcată toată în alb şi cu o pălărie largă de pai cu panglici bleu care fluturau în trapul cailor graşi, oarecum moleşiţi de căldură.
Rămăsesem încremenit în praful gros stârnit de trăsură. Făcuseră un tur prin târg şi prin împrejurimi.
A doua zi, căutându-l pe Lică, zărisem din nou trăsura luând drumul gării. Coca mâna caii semeaţă, însă tristă, tulburată. Cel puţin astfel mi se păruse mie…
Un an mai târziu murea. Mormane de liliac îi acopereau mormântul. Era de Paşti.
De atunci ştiu că liliacul miroase dulce, suav, şi-a moarte şi-a iubire, împerechindu-le..” Pe Coca, Blaga o cunoscuse la Sibiu, unde aceasta fusese trimisa de catre profesorul Rosa del Conte de la Universitatea din Bucuresti, ca sa traduca unele din poeziile lui Blaga. Acest lucru reiese din scrioarea pe care poetul i-a trimis-o fiicei sale in anul 1946, in care acesta scria: „PS. Cred că ai aflat că biata, neuitata Coca a încetat în noaptea de 8/9 aug. Eta Cianciolo a văzut-o în sicriu: era frumoasă și surâdea. Când vii la Cluj, am să-ți dau să citești un foarte frumos roman, Sparkenbrocke, de Ch. Morgan. Coca mi-a spus în decembrie: „Întâmplarea noastră seamănă cu Sparkenbrock”.


Ultima prezenta semnificativa feminina din viata lui Blaga s-a numit Elena Daniello si era medic stomatolog. Sotul ei, Leon Daniello, era om de cultura si mare iubitor de literatura romana si universala, iar sotia acestuia era sufletul seratelor literare. In casa familiei Daniello de pe str. Eminescu nr.3, Lucian Blaga a petrecut multe dupa amiezi ascultand muzica lui Bach, Beethoven. Dar nici aceasta nu avea sa fie ultima sa iubire. Nu dupa mult timp, in viata sa si-a facut aparitia Viorica Manta, sotia doctorului Cornel Manta de la Gura Raului care era prietena si gazda familiei Daniello. Aici poetul si-a petrecut concediile estivale intre anii 1950-1958 si tot aici avea sa fie celebrata casatoria fiicei sale, Dorli, cu matematicianul Mihai Gavrila, naşi fiindu-le dr. Leon Daniello si dr. Cornel Manta. In casa Vioricai se mutasera seratele literare, iar in centrul atentiei nu se afla nimeni altul decat poetul Lucian Blaga. Corespondenta dintre cei doi ridica voalurile incertitudinii asura relatiei dintre cei doi: „Mă gândesc, dragă Ica, la un timp de mult trecut. Bucuria ce-o aveam în 1914, de câte ori te vedeam jucându-te într-o curte despărţită de-un zid spre stradă, şi când te chemam pe nume „Ichi” bucuria aceea zic, trebuie să fi fost un presentiment al trăirilor de azi…”. Doamna Ica era femeie versata si stia cum sa-l ademeneasca pe poet la Gura Raului, trimitandu-i tuica si mere. In vremea aia, la Cluj, Blaga traducea Faust, Goethe si Rillke si-i trimitea si Icai o copie scriindu-i: „…deocamdată îţi trimit o traducere din Rillke. Căci eşti o amatoare, dacă nu mă înşel. S-o citeşti încă de zece ori până când poezia începe să cânte în tine. Dacă ţi se vor aprinde uşor obrajii, te sărut Lucian” .
Blaga, pentru mine, ramane unul dintre poetii mei de suflet. Indiferent de iubirile care i-au marcat viata si i-au inspirat poezia. Daca ma gandesc la poezia lui, oricat de multe as sti si as iubi, una imi vine in minte imediat ce ii soptesc numele:
"Frumoaso,
ti-s ochii asa de negri incat seara
cand stau culcat cu capu-n poala ta
imi pare
ca ochii tai adanci sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri
acoperind pamantul
c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai,
lumina mea." (Izvorul noptii)
La final de material, fara sa vreau mi-am amintit de un mesaj pe care fiica mea mi l-a trimis acum cateva luni, dupa ce a lecturat unul dintre materialele mele publicate pe blog. Ma intreba daca imi dau seama ca scriu in termeni laudativi despre barbati care nu si-au respectat si iubit indeajuns sotiile, ramanandu-le fideli. N-as vrea sa par mai intelegatoare decat sunt, dar se pare ca arta in sine presupune o ardere interioasa intensa, care se naste din iubire si moare o data cu ea. Sper ca acest lucru este valabil pentru ambele sexe , asa incat si femeia sa aiba sansa unei razbunari reale si scuzabile , care sa mentina echilibrul emotional si artistic intre sexe.

https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVwIn5w58pK3MrBHBdaHuZ0hJsXVffD_FZxs37BRNBTA c9ds7tpL6uTDhVXqnOEjf1I89Jl7aGLATUQHK3iuzeTsdOOqwE bUGpm3VCb9X5-OHuwFX07GcyPTmH3BPpOeprGWC4jfGXm_fZ/s400/lucian-blaga-cu-sotia-cornelia-si-fiica-ana.jpg (https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVwIn5w58pK3MrBHBdaHuZ0hJsXVffD_FZxs37BRNBTA c9ds7tpL6uTDhVXqnOEjf1I89Jl7aGLATUQHK3iuzeTsdOOqwE bUGpm3VCb9X5-OHuwFX07GcyPTmH3BPpOeprGWC4jfGXm_fZ/s1600/lucian-blaga-cu-sotia-cornelia-si-fiica-ana.jpg)

sursa:Lucian Blaga: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" (http://ploaiadecuvinte.blogspot.com/2013/03/lucian-blaga-eu-nu-strivesc-corola-de.html)

[latan.elena]

Papadia realizeaza simbolic un suprem ideal organic si spiritual: din samanta ea isi face o aureola.

Lucian Blaga

https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.net/v/t39.30808-6/431124738_418246910762287_7845374479277165496_n.jp g?stp=dst-jpg_p843x403&_nc_cat=104&ccb=1-7&_nc_sid=dd5e9f&_nc_eui2=AeHYDyZsHgfJIfBv9MOcsu_afCxDl3dJIYF8LEOXd 0khgb71QrOgXggK8gSPHxDBiwxTK2da5A2PPaLNJ_5jlVe_&_nc_ohc=ypWRay89h_0AX-C3GXO&_nc_ht=scontent.fcra1-1.fna&oh=00_AfBbd2v4wDPA1Stlb6DoHnc86GZ_SfgiGXxXJubFqA1z ug&oe=65EAD90E

[latan.elena]

AUTOPORTRET

Lucian Blaga e mut ca o lebada.
In patria sa
zapada fapturii tine loc de cuvant.
Sufletul lui e in cautare
in muta, seculara cautare
de totdeauna,
si pana la cele din urma hotare.
El cauta apa
din care bea curcubeul.
El cauta apa,din care curcubeul
isi bea frumusetea si nefiinta.

Lucian Blaga


https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.net/v/t39.30808-6/282003094_1900574680153794_7093959532790378537_n.j pg?_nc_cat=110&ccb=1-7&_nc_sid=5f2048&_nc_eui2=AeEXHOjXG6zi2R6kPDIBD8jG86h_XsjlsRzzqH9ey OWxHGWv4RQ2FuoZl6OtqFRiK1j9qgCdbGPUs4msdGCmCFrk&_nc_ohc=iFRgWsPgDFoQ7kNvgHll3eY&_nc_oc=AdiBCoQF-sFp2l4ig1OpS25FxTWnipWHyTaLxuToSbDzrERC0kZlxKcds_N TFMYO4ko&_nc_ht=scontent.fcra1-1.fna&oh=00_AYBpV71bp4eAUMEQI-p8rR-1zTMLWqzkTgPanFGLqPGOMQ&oe=664E7190

Vară
de Lucian Blaga

La orizont - departe - fulgere fără glas
zvâcnesc din când în când
ca nişte lungi picioare de păianjen - smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cântec de lăcuste.

În soare spicele îşi țin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.