Tweet
zamolxiana,
învãtãturile ezoterice
ale neozamolxianismului
sumar de idei
Zamolxiana, învătăturile ezoterice ale neozamolxianismului – Octavian Sărbătoare
2
First published in Australia in Jan. 2012 by
Sarbatoare Publications, Sydney, NSW
sarbatoare@hotmail.com
Copyright c 2012 and subsequent years by Octavian Sărbătoare. Această lucrare
si traducerile ei sunt copyright (au drept de autor Octavian Sărbătoare). Ea poate fi
liber folosită ca fisier electronic sau printată pe hartie in forma in care se află.
SacerdoŃii neozamolxieni o pot utiliza liber pentru cursurile de initiere.
Australian National Library Cataloguing-in-Publication entry:
Sarbatoare, Octavian.
Zamolxiana, invataturile ezoterice ale neozamolxianismului: Sumar de idei
Includes bibliographical references.
Edition: 1st ed.
ISBN 978 0 9872227 4 9.
1. Zalmoxis. 2. Dacians--Religion. 3. Romanians--Religion. I. Title.
201.42
Typeset by Sarbatoare Publications
Pe prima copertă: Vas din cultura Cucuteni, Romania.
Octavian Sãrbãtoare
zamolxiana,
învãþãturile ezoterice
ale neozamolxianismului
Sumar de idei
ColecŃia Deceneu
Sarbatoare Publications
Sydney
ColecŃia Deceneu
Sarbatoare Publications
Sydney
Zamolxiana, învătăturile ezoterice ale neozamolxianismului – Octavian Sărbătoare
4
Motto:
Simbolurile sunt puteri ale universului.
Introducere
Acceptarea neozamolxianismului, ca imaginar spiritual si religios printre
romanii trăitori la inceputul mileniului al III-lea, a creat necesară expunerea
unui ezoterism propriu crezului. Lucrarea de fată, prima care tratează esenta
gnozei neozamolxiene, isi propune o prezentare succintă a ezoterismului
neozamolxian, ale cărui idei vor putea ulterior fi amplu dezvoltate.
Ezoterismul prin definitie inseamnă cunoastere interioară, care in contextul
neozamolxianismului, ca spiritualitate si religie in acelasi timp, duce la
iluminare si la salvarea sufletului. Zamolxiana, ca gnoză neozamolxiană,
permite un inalt nivel de intelegere a miturilor, simbolurilor si a sacralităŃii
pertinente nu numai cunoasterii, dar insăsi existentei umane. Ezoterismul
neozamolxian abordează teme care răspund ideatic spiritualitătii universale
conceptualizand un etos specific neamului romanesc.
Gnoză neozamolxiană permite intelegerea profundă a celor patru coloane
ziditoare ale zamolxianismului modern, respectiv: 1. Muntii Carpati sacri,
cogaionii; 2. Pesterile initiatice sacre; 3. Spiritul lui Deceneu ca supremă
functie sacerdotală si 4. Legile Belagine.
Lucrarea tratează sistematic un ezoterism bine definit in simbolistica sacră
si traditia spirituală universală, pornind de la simbolul floarea vietii. Ideile
generatoare ale ezoterismului neozamolxian, sunt prezentate in relatie cu cele
sapte arhetipuri strămosesti neamului romanesc, respectiv Zamolxe, Bendisa,
Marele Lup Alb, Iisus Fiul Daciei, Cavalerul trac, Deceneu, Dumnezeu/
Domnazana.
In contextul spiritualitătii neozamolxiene există un sistem evolutiv si o
psihofiziologie aparte care-i conferă originalitate de idei. O expunere mai
complexă o reprezintă cele 36 de elemente esentiale de coborare a divinitătii
in materie (sau de ridicare a omului către divinitate), care fac conexiunea cu
floarea vieŃii, omul cosmic si puterile vieŃii pămantene. Ultimul capitol
prezintă cateva elemente de numerologie sacră neozamolxiană.
Lucrarea de fată are o hermeneutică densă care poate fi ulterior dezvoltată
in alte scrieri cu tematica Zamolxiana, gnoza neozamolxiană.
De remarcat in acest context este reconsiderarea traditiei crestinismului
printr-o nouă perspectivă dată vietii lui Iisus, care in neozamolxianism iese
din imaginarul religios iudaic si intră in cel spiritual-religios zamolxian
modern. Iisus Fiul Daciei ca personaj reprezintă una din pietrele de temelie
ale neozamolxianismului, fiind unul dintre cele sapte arhetipuri. Lucrarea
Evanghelia Dacilor a creat o portretizare pertinentă lui Iisus ca Fiu al Daciei.
Octavian Sărbătoare, anul 2012
Zamolxiana, învătăturile ezoterice ale neozamolxianismului – Octavian Sărbătoare
6
Cap. 1 – Simbolistica sacră si traditia spirituală
Simbolurile sunt puteri ale universului. Pentru inceput este necesar să
reconstituim sumar simbolistica sacră prezentă in traditiile spirituale ale
lumii. Ea se regăseste si la strămosii neamului romanesc. O vom aplica
elementelor care constituie in prezent bazele zamolxianismului modern.
Floarea vietii este un simbol arhaic reprezentand creatia si dinamica
existentei vietii umane, promisiunea si perenitatea nemuririi spirituale
Fig. 1 – Cele sapte cercuri care
construiesc în centrul desenului simbolul floarea vietii.
Mecanismul geometric generator formării petalelor florii vietii il reprezintă
sase cercuri, ale căror centre se găsesc pe circumferinta unui cerc interior.
Cele sase cercuri se unesc tangent două cate două intr-un centru comun. La
mijloc se creează floarea vieŃii avand două petale pe verticală, sus-jos,
celelalte patru petale aflandu-se in decalaj adiacent de 60 de grade una fată
de cealaltă. Aceste sapte cercuri formatoare se numesc sămanta vietii.
Floarea vietii generează fructul vietii in desfăsurarea ei dinamică pe axa
timpului. Există prin urmare un determinism exact in care sămanta vietii dă
nastere florii vietii, care la randul ei creează fructul vietii. Hermeneutica
acestor transformări este larg interpretativă. Fructul vietii este un sumum de
ciclicităti care la randul lor dau nastere altor ciclicităti (sămantă-floare-fruct),
cercul fiind prin excelentă simbolul succesiunii ciclurilor.
Prin urmare sămanta vietii reprezintă potentialitatea vietii, floarea vietii
este viata insăsi, iar fructul vietii e implinirea vietii.
O structură dinamică pe orizontală si spatială a florii vietii este cea
avand 19 elemente intrepătrunse, totalizand 90 de petale, Ńesătura matricială a
substratului universal generator. Din ea se dezvoltă un cub al spatialitătii,
deci o expansiune din planul bidimensional in spaŃiul cu trei dimensiuni
Fig. 3 – Floarea vietii extinsă având 19 elemente întrepătrunse
Fig. 4 – Floarea vietii extinsă, generatoarea cubului spatialitătii.
Această formă a florii vietii incadrează cubul spatialitătii care implică o
sfericizare a elementului planar floarea vietii ale cărei petale dobandesc
spatialitate tridimensională fiind acum in număr de 18 (3 x 6). De aici se
poate expanda interpretativ conceptualizand grafice multidimensionale.
Zamolxiana, învătăturile ezoterice ale neozamolxianismului – Octavian Sărbătoare
8
O imagine relevantă aplicării florii vietii in
simbolistica sacră universală este reprezentarea
zeitei egiptene Isis ridicandu-se către cer (Fig.
5). Imaginea divinitătii este in fapt cea a omului
cosmic. Faptul că zeita posedă aripi este
amintirea mitică pămanteană (vezi pagina 19) a
existentei ingerilor veghetori, fondatorii veniti
din stele. Isis se ridică la cer incadrată in floarea
vietii ca simbol al trecerii omului in nemurire.
O altă imagine relevantă, aplicării florii vietii
in simbolistica sacră, este cea a zeului Ahura
Mazdah venerat de persii zoroastrieni (Fig. 6).
Reprezintă omul cosmic, acel inger veghetor,
considerat ca fiind om cu aripi sau propulsat de
aripi. Simbolul omului cu aripi este prevalent in
toate traditiile religios-spirituale care au preluat intr-un fel sau altul mitul
ancestral al existentei unor oameni veniŃi din cer, fiinte extraterestre care se
puteau deplasa usor in spatiu. Pămanteanul acelor vremuri a considerat că
acei oameni aveau aripi ca să se poată deplasa prin aer.
Omul pămantean si reprezentarea lui
cosmică se poate incadra in spaŃiul a
două piramide sub formă de tetraedru
(Fig. 7), centrul corpului uman, zona
buricului, corespunzand centrului sferei.
Vom vedea ulterior că triunghiul este
simbolul portalului centrului fiinŃei
umane. Lumea interioară omului se
corelează cu cea exterioară, pămanteanul
devenind astfel om cosmic. Sunt trei
lumi – micro, umană (pămanteană) si
macro, ale căror manifestări existenŃiale
se intrepătrund in ezoterismul lor. Din perspectiva aplicării practice a acestor
idei putem spune că apexul (zenitul), atunci cand este un varf de munte
(precum Varful Omu), este locul natural de initiere si capătul evolutiei
umane. Nadirul, sau varful de jos, este locul iniŃierii care are loc intr-o
pesteră sacră (precum sunt Pestera lui Zamolxe de la Polovragi sau Pestera
Ialomitei din muntii Bucegi) si punct de pornire al călătoriei spirituale.
O folosinŃă deosebită a florii vietii, de-a lungul istoriei culturii umanitătii, o
reprezintă runele arhaice, baza grafică a tuturor scrierilor (Fig. 8).
In neozamolxianism ca si in marile traditii spirituale ale antichitătii Focul
Lui Zamolxe are statut sacru deoarece il reprezintă pe Zamolxe, fiind in
esenŃă mijlocul prin care se accesează Spiritul Lui Zamolxe care se face
prezent in omul care priveste focul sacru. In Focul Lui Zamolxe se găsesc
spiritele tuturor zanelor si zeilor, focul avand putere transformatoare.
Mărturiile istorice despre doctorii
geto-daci, arată că ei practicau o
medicină integrată celor trei planuri:
spiritual, mental si fizic. O astfel de
invătătură se poate aplica la vindecarea
multiplelor boli. Prin folosirea Focului
Lui Zamolxe practicantul neozamolxian
se află intr-un proces de vindecare
personală, incepand cu cea a sufletului.
Elementul de sacralitate are o expunere
raŃională si explică vindecările pe care
religiile le cred miraculoase. Focul Lui
Zamolxe este astfel mijlocul principal
de vindecare a sufletului, forma lui
elementară fiind simpla lumanare (Fig.
9). Focul sacru dacic este, după traditia
neamului romanesc, asociat accesului la spirit. In cazul de fată este Spiritul
Lui Zamolxe si prin intermediul lui, ca Mijlocitor, cel al Lui Dumnezeu.
Cap. 2 – Ideile generatoare ale ezoterismului neozamolxian
Spiritualitatea neozamolxiană atribuie florii vieŃii sapte arhetipuri astfel:
Zamolxe, Bendisa, Marele Lup Alb, Iisus Fiul Daciei, Cavalerul trac,
Deceneu si Dumnezeu/ Domnazana. Hermeneutica simbolisticii florii vietii
identifică sapte trăsături de caracter, care sunt intrinsec legate de arhetipurile
strămosesti, precum si sapte simboluri naturale caracteristice lor. Ele
constituie o bază comportamentală după cum urmează:
- Dărnicie (generozitate) – Zamolxe – soarele
- Bucurie (plăcere) – Bendisa – bradul (pomul vietii)
- Curaj (pace) – Marele Lup Alb – lupul
- Iubire (compasiune) – Iisus Fiul Daciei – mielul
- Virtute (demnitate) – Cavalerul trac – bourul
- Intelepciune (dreaptă judecată) – Deceneu – sarpele
- Trezvie (trezire) a sufletului – Dumnezeu si Domnazana – vulturul
bicefal
Soarele este expresia cosmică a florii vietii. Bradul reprezintă smerenia,
bucuria vietii si credinta, caracteristici umane tipic feminine. Lupul este
paradigma curajului si sfidării mortii (dacii asimilau spiritul lupului inainte
de intrarea in luptă), caracteristici umane tipic masculine. Mielul este
animalul blandetii si al nevinovătiei. Bourul este un model de tenacitate si
incredere (in Moldova simbolul bourului s-a păstrat ca model al puterii).
Sarpele este un simbol al inŃelepciunii. Vulturul bicefal este modelul ridicării
la Dumnezeu, inăltarea in spirit, indumnezeirea.
Cele sapte arhetipuri au generat multiple mituri păstrate in traditia populară
romanească:
- Făt-frumos si oamenii buni au fetele strălucind ca soarele.
- Bradul este statornicia in credintă. Ca pom al vietii bradul reprezintă
femeia.
- Legendele povestesc despre Marele Lup Alb ca protector al neamului
romanesc si model de cutezantă.
- Mielul cel bland este Iisus cel iubitor de oameni.
- Legendele cu bourul sunt temelia etosului dacoromanilor din Moldova si
Maramures si simbolul puterii necesare noilor inceputuri.
- Sarpele dă pilde si invătături intelepte.
- Vulturul poartă in cioc o piatră nestemată.
Alte legende populare scot in evidenŃă cele sapte arhetipuri strămosesti,
combinand caracteristicile lor astfel:
- Făt-Frumos este eroul purtător al luminii care elimină tenebrele cu
palosul de lumină ajutat de calul năzdrăvan care mănancă jeratic fiind născut
din focul sacru.
- Ileana Cosanzeana sau Sanziana sau Drăgaica, este Zana Sanzienelor. Ea
se distinge prin semne caracteristice si anume: buchetul de sanziană, cununa
de spice, centura de tei si toiagul de alun si o vestimentatie inflorată.
- Mielul este bland si oaia inteleaptă (vezi balada Miorita).
- Lupoaica alăptează copii.
Crucea Lui Zamolxe (Fig. 10)
este o legătură simbolică sacră a
neozamolxianului cu divinitatea.
Are patru brate egale, in centru se
află floarea vietii, reprezentand
soarele emitand raze de lumină ca
formă vizibilă a zeului nevăzut, o
manifestare a transcendentului.
Crucea lui Zamolxe va apare pe
templele zamolxiene la sanctuare,
altare si vetre, si poate fi purtată
de practicantii neozamolxieni ca
totem personal.
In traditia mortuară romanească
floarea vieŃii apare sculptată pe o cruce
crestină demonstrand in acest mod
sincretismul dintre zamolxianism si
crestinism. In partea ei de sus se pot
citi iniŃialele scrise cu litere chirilice,
ІС ХС – Iisus Hristos).
Crucea si-a păstrat semnificaŃia
arhaică de simbol al nemuririi
sufletului celui ingropat, desi in
vechime pe locul respectiv se afla
depusă urna funerară in locul
cosciugului cu trupul celui mort. Se
poate observa cum floarea vieŃii este
impecabil construită ca rezultat al
intersectiilor cercurilor formatoare.
TradiŃia populară a păstrat si incă mai mentine simbolistica precrestină in
arta populară. Crucea lui Zamolxe este prezentă intr-o formă specifică in
zona Maramures din Romania.
Fig. 12 – Cruce zamolxiană din Maramures
Crucea are patru brate egale, o motivatie centrală florală, iar pe margini
una arboricolă, frunzele fiind dispuse ca intr-o coroană de lauri.
Simbolistica este foarte veche apărand intr-o formă asemănătoare si pe
poarta sanctuarului de la Sarmisegetuza (fig. 13).
Cap. 3 – O reprezentare
a sistemului evolutiv în spiritualitatea neozamolxiană
Directia de evolutie spirituală porneste de la rădăcină, de la Zamolxe in
sus, precum se intamplă si in cazul ezoterismului pomului vietii.
Primul pas pe Calea Lui Zamolxe este făcut prin dărnicie/ generozitate
(arhetipul Zamolxe), aceasta fiind psihologia comportamentală care deschide
porŃile luminii spirituale. Obtinand dărnicia (generozitatea), se urmăreste
apoi dobandirea bucuriei (arhetipul Bendisa) si prin aceasta accesul la
parteneriatul masculin-feminin. In continuare călătorul spiritual aspiră la
pacea interioară (arhetipul Marele Lup Alb), conducand la eliminarea fricii si
a frămantărilor de orice fel. Mai departe se păseste in domeniul iubirii de
oameni (arhetipul Iisus Fiul Daciei) dezoltandu-se compasiunea si empatia.
Apoi călătorul spiritual absoarbe calitatea de a fi respectat dobandind virtute
si statut social onorabil (arhetipul Cavalerul trac).
Aceste cinci calităti, odată obŃinute, il predispun pe om la discernămant
(arhetipul Deceneu) si astfel să poată judeca limpede. Si ultima treaptă
ascensională este cea a trezirii sufletului (arhetipul Dumnezeu si Domnazana)
deschizand astfel panorama largă a implinirii vietii umane si a indumnezeirii.
Ca pom al vietii, sistemul evolutiv, in spiritualitatea zamolxiană modernă,
exprimă o crestere calitativă a psihologiei umane si o integrare treptată cu
universul constient aflat intr-o continuă regenerare. Viata omului se află in
ascensiune către cer fiind marcată de ciclicitatea existenŃială umană aspirand
la contopirea cu spiritul universal.
De remarcat la pomul vieŃii sunt cele trei nivele la care vietuieste un
arbore, al rădăcinei, al tulpinei si al coroanei, nivele care au corespondente
atat in lumea umană cat si in cea a universului. Aflat in planul intermediar
dintre pămant si cer, omul isi sublimează legăturile cu pămantul prin
regenerarea lor la nivel cosmic. Prin aceasta si constiinta umană se extinde de
la cea pămanteană la cea sacră a cerului. Astfel omul isi creează o axis mundi
proprie si devine intruchiparea umană a arborelui vietii. Femeia este expresia
cea mai inaltă uman a pomului vieŃii reprezentat prin brad.
Pomul de Crăciun păstrează in esenŃă semnificatia transfigurării de la
vegetal la uman si apoi la universal a constiintei umane ca o crestere continuă
a trezirii spiritului interior, a cărui bază este scanteia divină primordiale din
care treptat a evoluat fiinŃa umană. Această asociere intre pomul vietii si
existenta transcendentă a divinului este pertinentă marilor traditii ezoterice
ale umanitătii, fiind in fapt un subiect a cărui intelegere marchează drumul
trezirii spirituale. Divinul se coboară pe arborele vietii pe care umanul il urcă
treptat către desăvarsire.
Arhetipurile strămosesti ale neamului romanesc (Zamolxe, Bendisa,
Marele Lup Alb, Iisus Fiul Daciei, Cavalerul trac, Deceneu, Dumnezeu/
Domnazana) arată in specificitatea lor un drum iniŃiatic de ridicare/ evolutie.
Tabelul, cuprinzand cele cinci portaluri, identifică arhetipurile traditionale
corespunzător fiecăruia, respectiv Zamolxe, Bendisa, Marele Lup Alb, Iisus
Fiul Daciei si Cavalerul trac, precum si simbolurile strămosesti cu care se
raportează respectiv, soarele, bradul, lupul, mielul si bourul.
Sunt enumerate cele cinci arhetipuri feminine respectiv femeia miloasă,
femeia care bucură, ingrijitoarea, femeia iubitoare si femeia chibzuită
(gospodină), precum si cele cinci masculine, respectiv bărbatul milos,
bărbatul care bucură, protectorul, bărbatul iubitor, bărbatul respectat, toate
fiind modele de urmat. Aceste arhetipuri feminine si masculine conduc la o
psihologie comportamentală echilibrată, respectiv dărnicie/ generozitate,
bucurie, curaj/ pace, iubire reciprocă si virtute/ demnitate.
In schimb dezechilibrul de manifestare la om al acestor arhetipuri este de
două categorii, fie prin exces de energie, fie prin lipsă de energie. Excesul de
energie in comportarea dezechilibrată inseamnă nechibzuintă, desfranare,
furie/ nervozitate, ură/ gelozie si arogantă. Deficitul energetic in
comportament se reflectă ca lăcomie/ furt, tristete, frică, viclenie/ fugă de
relationare si timiditate. Prin urmare obstacolele ambelor sexe sunt cele zece
dezechilibre energetice dintre care cinci par dominante, respectiv lăcomia,
desfranarea, furia, viclenia si aroganŃa (aceste cinci sau mai multe
dezechilibre pot fi diferite la comunităti si popoare in functie de dezvoltarea
lor socială si istorică).
Tarele de comportament sunt slăbite sau eliminate prin descernămant. Se
pot utiliza si cinci feluri de botezuri, cel al pămantului, al apei, al focului, al
aerului si al spatiului. Ele implică amplificarea a cinci perceptii, respectiv a
soliditătii, a fluiditătii, a căldurii, a volatilitătii si a spatialitătii. Acestea
solicită simturile umane corespunzătoare, respectiv, mirosul, gustul, vederea,
pipăitul si auzul. Sunt antrenate prin urmare organele de perceptie, respectiv
nasul, limba, ochii, pielea si urechile, corespunzand elementelor grosiere,
pămant, apă, foc, aer si eter (spatiu).
Cele cinci portaluri au fiecare o simbolistică aparte ce poate fi utilizată in
geometria sacră, respectiv, pătratul, pătrarul de lună, triunghiul, hexagonul si
cercul, precum si culori specifice, rosu, portocaliu, galben, verde si albastru.
In afară celor cinci portaluri/ porŃi, prezentate mai sus, există portalul al
saselea (al lui Deceneu) care transcende elementele primelor cinci portaluri.
Iar deasupra lui se află portalul ultim, cel al saptelea (al lui Dumnezeu/
Domnazana), poarta treziri sau poarta cerului.
Ca dezechilibru caracteristic al portalului lui Deceneu, omul manifestă
ignoranta, iar ca echilibru intelepciunea. Al saptelea portal, cel al lui
Dumnezeu/ Domnazana are ca dezechilibru elucubratia mistică, iar ca stare
de echilibru mersul pe Calea Cerului si prin urmare iluminarea spirituală
Cap. 5 – Cele 36 de elemente esentiale de coborâre
a divinitătii în materie sau de ridicare a omului către
divinitate
Paradigma oamenilor cu aripi, ingerii veghetori, fondatorii, (urmasii lor
fiind uriasii numiŃi si titani sau atlanti) este mult mai veche decat scrierile
biblice, care nemijlocit s-au inspirat dintr-o mitologie avand ca substrat
existenta unor vizitatori din spaŃiul cosmic. Urmărind firul istoriei am putea
identifica sursele primare ale acestor mituri care ulterior au generat legende
cuprinse in imaginarele religioase. Se acceptă in general ideea că simbolul
omului cu aripi a fost răspandit in zona Europei de Est si a Orientului
Apropiat din vechime de către un popor arian venit de la nordul Mării Negre
– hititii – coboratori si ei din pelasgi, primii locuitori ai continentului
european ai actualei umanităti. La acea vreme incă nu se infiripaseră culturile
egipteană, minoică ori sumeriană, aceste tradiŃii fiind considerate ulterior
temelii ale istoriei civilizaŃiilor ce au urmat. Hititii, care la vremea lor au
format imperii in Asia Mică si in Orientul Apropiat, au răspandit simbolul
omului cu aripi printre popoarele cu care au avut contact social. Vechii persi
au preluat simbolul de la asirieni, mostenitori si ei ai culturii sumeriene prin
intermediul celei acadiene.
In traditia noastră populară se vorbeste despre uriasul Novac căruia i se
dusese vestea datorită puterii lui fizice iesită din comun. Se păstrează si
vorba „brazda lui Novac” pentru ceva de proportii. Se mai spune că Novac
avea un fiu, pe Gruia lui Novac, urias si vestit pentru mari fapte de vitejie.
Nordul Olteniei a păstrat traditia uriasilor, numiti acolo novaci; localitatea
Novaci indică aria geografică unde se crede că au vieŃuit acei oameni. Un alt
personaj legendar al neamului a fost Gogea Mitu. Datorită staturii sale fizice
impresionante Gogea Mitu a intrat in vocabular, spunandu-se despre un
bărbat inalt si bine legat că este „gogeamite omul”. Urme ale vietuirii
uriasilor printre strămosii neamului romanesc se găsesc in traditiile folclorice
din toate regiunile locuite de romani (vezi si Jgheabul uriesilor in Moldova).
Coborarea divinităŃii in materie inseamnă imbrăcarea treptată a scanteii
divine cu materie. Din schema de mai sus se observă mai intai prima lume,
cea transcendentă, in care se află entitătile transcendente Dumnezeu si
Domnazana. Desi reprezentate separat cele două entităŃi sunt una singură
(posedă consubstantialitate, dacă se poate folosi acest termen si in cazul
existentei transcendente). Perspectiva umană subiectivă le etichetează ca
fiind de gen masculin (Dumnezeu) si feminin (Domnazana).
Inainte de a incepe procesul de creatie al universului mintea divină are trei
manifestări: dorinta de a crea (comună creatorilor transcendenŃi), posesia
energiei creatiei (aparŃinand Domnazanei ca pom transcendent al vietii) si
cunoasterea legilor creatiei (aparŃinand lui Dumnezeu). Dumnezeu/
Domnazana manifestă sămanta vietii creand o iluzie a existentei universului
cuantic care, prin cinci văluri, maschează natura reală a spiritului. Există
astfel: vălul consistentei, vălul atractiei, vălul schimbării, vălul miscării, vălul
spatiului si timpului. Desi universul este iluzoriu, in cele cinci caracteristici
aparente, el este o floare a vietii care prin absorbŃie in sursa care a creat-o
conduce constient entitatea umană la cauza primordială.
Urmează lumea ingerilor veghetori, fondatorii coboraŃi pe pămant. Lumea
lor este practic formată din acei ingeri coboratori pe planeta Pămant la timpul
vieŃuirii lui Eno. Ei poartă constiinŃa divină existentă la nivelul lor, fiind mai
prejos de cea a lui Dumnezeu/ Domnazana manifestati, dar mai presus de cea
a uriasilor si a pămantenilor, printre care se aflau la acea vreme.
Omul ideal este îngerul veghetor, omul cosmic. Hibridul lui genetic cu
pămantenii sunt oamenii uriasi, partial ingeri veghetori si partial pămanteni,
entităti născute ca urmare a amestecului genetic (prin contact sexual) intre
ingerii veghetori si femeile pămantence. In acest mod ingerii veghetori au
manifestat fructul vietii fată de oamenii de pe pămant.
Se conturează apoi lumea pămanteană care in natura inconjurătoare de pe
planeta Pămant isi dezvoltă elementele esentiale gandirii omului (cele trei
feluri de minti – intelectul sau ratiunea, sentimentul eului, creierul si
facultăŃile mentale) si vietuirii in corpul uman cuprinzand cinci organe de
perceptie (nasul, limba, ochii, pielea, urechile), cinci organe esentiale de
manifestare (sfincterul, organele genitale, picioarele, mainile, gura), cinci
simturi esentiale (mirosul, gustul, văzul, pipăitul, auzul) si cinci elemente
grosiere esentiale (pămant, apă, foc, aer, eter).
Putem concluziona că salvarea fiintei umane inseamnă omul care se
divinizează. In schimb divinul care se umanizează nu este calea salvării
sufletului, ci doar ajută, prin exemplu, omul care se indumnezeieste. Ingerii
veghetori, oamenii cosmici fondatori, fiintele coborate printre pămanteni,
sunt doar modele la care omul aspiră să le emuleze.
Prin urmare metoda de ridicare a omului din lumea materiei urmează o
cale inversă descinderii ingerilor veghetori în lumea pămanteană. Asistăm
astfel la o cale a integrării omului in lumea transcendentă la care va avea
treptat acces prin amplificarea capacitătilor cognitive fizice si mentale.
Aspectul masculin al coborarii divinităŃii in materie este constiinta care se
deteriorează evolutiv, pe cand cel feminin o reprezintă creatia insăsi, faptul
de a urma un model de materializare in universul fizic.
Indumnezeirea urmează calea inversă descinderii in materie a perechii
divine Dumnezeu/ Domnazana. Prin folosirea instrumentalitătii naturale a
corpului se ating stări de constiintă din ce in ce mai inalte. Felurite metode
ale sublimării corpului prin exercitii fizice si prin igiena mintii devin
necesare pentru evolutia spirituală.
Cap. 6 – Floarea vietii însotită
de arhetipurile traditionale zamolxiene
(interpretarea circulară si spiralată)
Această reprezentare este o interpunere, pe floarea vietii, a evolutiei
spiralate caracterizand sistemul evolutiv in spiritualitatea neozamolxiană.
Se observă cum se porneste, in sensul invers acelor de ceasornic, din partea
de răsărit, unde arhetipul este Zamolxe. Se ajunge astfel la domeniul
arhetipului Bendisa. Apoi, traversand linia de miazăzi, se intră in domeniul
arhetipului Marelui Lup Alb. Mai departe se trece in domeniul arhetipului
Iisus Fiul Daciei, zonă unde se găseste si punctul cardinal de apus. Apoi se
intră in domeniul Cavalerului trac avand la sfarsit linia de miazănoapte după
care se ajunge in domeniul arhetipului Deceneu de unde se pătrunde in
miezul florii vieŃii, partea ei centrală unde se află arhetipul divin Dumnezeu/
Domnazana.
Această formă circulară si spiralată a florii vieŃii este un bun exemplu de
stil de templu neozamolxian. Treptele se vor construi in spirală pornindu-se
de la răsărit si urcand pană in varf unde se află altarul focului sacru dacic.
Cap. 7 – Floarea vieTii, omul cosmic si puterile vietii pământene
(interpretarea verticală de jos in sus; omul cosmic este privit din spate)
Omul cosmic, îngerul veghetor, este proiectia la nivel macro a omului
terestru. Floarea cosmică a vietii corespunde universal florii vietii terestre.
La baza (partea de jos a florii vietii in desenul de mai sus) se găseste puterea
pămantului. Aceasta dă impuls vietii omului transformandu-se in putere
sexuală care la randul ei angrenează puterea curajului (a focului), a cărei
manifestare se sublimează in puterea inimii (a iubirii). Cu un nivel mai sus se
Puterea pămantului
află puterea virtutii, luand două forme, cea masculină, a temeritătii si cea
feminină, a compasiunii. Aceste două puterii permit omului să indrăznească
in lumea in care vietuieste. In final, aceste cinci energii sau puteri sunt
conduse de către puterea intelepciunii cu care se poate accesa puterea
cerească (a sufletului) permitand astfel omului să-si manifeste calitătile
divine.
Puterea inimii (a iubirii), avand o poziŃie centrală in tabelul de mai sus,
este Ńinta practicilor isihasmului romanesc care insistă asupra aducerii mintii
in inimă ca o centralitate a fiintei.
Observăm că toate energiile, evoluand de jos in sus, devin din ce in ce mai
subtile avand ca bază energia pămantului, fundamentul care permite evolutia
de la domeniul htonic către cel solar. In cartea VIAłA LUI ZAMOLXE se
relatează cum la nasterea lui Zamolxe, Crăciun, tatăl, l-a invelit pe prunc cu o
piele de urs si a spus: „Te-ai născut pe pămantul casei, să ai puterea marelui
pămant. In viaŃă să-Ńi sporească mereu puterea cu puterea lui” (p. 14).
Evolutia omului terestru către cel cosmic incubă practici de o mare
varietate. Se porneste de la optimizarea zonelor corpului incepand cu cea de
jos. Sunt utilizate felurite tehnici autohtone sau din tradiŃiile ezoterice ale
lumii. Scopul este decondiŃionarea treptată de mediul material, o realitate
care conduce la stări de constientizare mai profunde si mai durabile in timp.
Zona sacrală se optimizează prin impunerea simplităŃii cu privire la
cantitatea de hrană folosită. Micsorarea hranei zilnice duce la scăderea
temperaturii medii a corpului si a metabolismului, care are ca rezultat
cantităŃii de fecale. S-a dovedit stiinŃific că această metodă este cea
mai de incredere pentru prelungirea vieŃii. Este portalul lui Zamolxe, zeul
htonic, care prin evolutie devine zeu solar în portalul al saptelea, al lui
Dumnezeu si Domnazânei. Deci Zamolxe este luat ca model de urmat,
ridicarea de la condiŃia umană la cea divină, la indumnezeire. Mitologia
romanească arată că trecerea de la lumea intunericului la cea a luminii se face
numai urmand drumul soarelui, adică ridicarea de la puterea htonică a
pămantului la cea solară a cerului.
Zona sexuală se poate optimiza prin invătarea continentei sexuale. Se pot
consulta manuale care abordează cu seriozitate această temă. Este portalul
zeiŃei/ zanei Bendisa, sotia lui Zamolxe.
Zona buricului (a stomacului) are ca metode optimizarea conditiei fizice si
restrictia alimentară, adică evitarea mancatului exagerat. Stomacul neincărcat
permite o mai bună functionare a intregului corp care poate folosi energia in
alte scopuri decat pentru digestia grea. Este portalul zeului Marele Lup Alb,
paradigm al curajului si păcii.
Zona inimii se optimizează prin meditatie isihastă si acte de compasiune si
iubire necondiŃionată. Este portalul zeului Iisus Fiul Daciei, a cărui trăsătură
de caracter principală este iubirea de oameni. Iisus Fiul Daciei este incarnare
a lui Zamolxe.
Zona gatului si a braŃelor se optimizează prin exercitii fizice, prin lectură a
cărtilor modele de dreptate socială si o atitudine de corectitudine in relatiile
sociale. Este portalul Cavalerului trac, personalitate spirituală justitiară,
conducător model nevăzut al Ordinului Cavalerilor Zamolxieni (OCZ).
Zona fruntii se optimizează ca rezultat al stăpanirii celor cinci portaluri de
jos, dar si prin meditatii cu focul sacru dacic, focul viu, focul lui Zamolxe.
Este portalul lui Deceneu, paradigm al intelepciunii si discernămantului.
Spiritul lui Deceneu este mostenit istoric de la Marele Lup Alb, personaj care
a trăit faptic in timpul lui Zamolxe. Spiritul lui Deceneu, ca supremă functie
sacerdotală, este unul dintre cele patru coloane ziditoare in neozamolxianism.
Zona capului este asociată cu trezirea spirituală. Metoda principală de
optimizare a sufletului, numită meditatia zamolxiană, o reprezintă folosirea
focului sacru dacic care trezeste.
O practică structurată evolutiv pe portaluri porneste de la suflet prin
folosirea focului sacru. Apoi cand mintea se armonizează, ne putem ocupa de
trup. Ca o consecintă a acestor practici nivelul perceptiei de orice natură se
schimbă de asa manieră incat lumea este văzută cu alŃi ochii. Există deci trei
trepte care duc la o nouă interacŃie cu lumea si la o nouă inŃelegere a ei
pornind de la optimizarea sufletului, la cea a minŃii si la cea a trupului.
Cap. 8 – Elemente de numerologie sacră neozamolxiană
Numerele nu pot niciodată substitui realitatea, dar pot reprezenta o realitate
aproximativă. Lucrarea monografică VIAłA LUI ZAMOLXE prezintă pe scurt
baza pitagoreică a numerologiei zamolxiene (pp. 41-42):
- numărul 1 este punctul,
- numărul 2 este linia, acel ceva aflat intre 2 puncte,
- numărul 3 este triunghiul, cea mai simplă figură geometrică plană
formată din unirea a 3 puncte,
- numărul 4 este spatiul cel mai simplu, tetraedrul,
- numărul 5 este piramida, figura geometrică avand 5 varfuri,
- numărul 6 este spatiul multidirectional, adică cele patru puncte cardinale
plus susul si josul (cerul si pămantul). Numărul 6 se constituie din numărul 1
(punctul) inmultit cu numărul 2 (linia) si numărul 3 (planul).
Floarea vieŃii spatială are 8 colŃuri (Fig. 18) ce
pot fi circumscrise circumferinŃei unei sfere.
O corelare a numerelor duce la descoperirea
ordinii in natură, a logos-ului. Mai mult,
numerele pot intra in combinaŃii sau in formule,
acestea din urmă fiind exprimări ale dinamicii
numerelor si prin urmare legi de miscare. Pentru
Pitagora, maestrul spiritual al lui Zamolxe,
numărul 216 era esenŃial, fiind format din 1 x 1
x 1 x 2 x 2 x 2 x 3 x 3 x 3, deci combinatia de
trei ori cate trei, a punctului, a liniei si a planului, si astfel a primelor trei
elemente fundamentale realităŃii. Să observăm că nr. 216 inseamnă 6 x 6 x 6.
Luand in considerare cele cinci simboluri arhetipale, respectiv
pătratul, pătrarul de lună, triunghiul, hexagonul si cercul (Fig. 19)
se poate dezvolta o numerologie sacră neozamolxiană relevantă
construcŃiei templelor si producerii operelor de artă. Baza unui
templu poate fi oricare dintre simbolurile arhetipale cu intrări,
ferestre si acoperisuri de forme adecvate.
Calculele vor lua in consideratie geometria sacră si raportarea
construcŃiei la punctele cardinale. De asemenea culorile fiecărui
portal pot fi armonizate cu simbolurile arhetipale. Se poate porni
iniŃial de la elaborarea numerică a geometriei sacre, urmand ca
apoi să se facă intregul plan de construcŃie.
Lista de grafice
Pag.
Fig. 1 – Cele sapte cercuri care construiesc în centrul desenului simbolul
floarea vieŃii
6
Fig. 2 – Floarea vietii se împlineste în fructul vietii 6
Fig. 3 – Floarea vietii extinsă având 19 elemente întrepătrunse 7
Fig. 4 – Floarea vietii extinsă, generatoarea cubului spatialitătii 7
Fig. 5 – Zeita Isis ridicându-se către cer 8
Fig. 6 – Zeul Ahura Mazdah venerat de persii zoroastrieni 8
Fig. 7 – Omul pământean si cosmic încadrat în două piramide sub formă de
tetraedru
8
Fig. 8 – Runele arhaice 9
Fig. 9 – Foc sacru la lumânare 9
Fig. 10 – Crucea lui Zamolxe 11
Fig. 11 – Floarea vietii prezentă pe o cruce mortuară 12
Fig. 12 – Cruce zamolxiană din Maramures 12
Fig. 13 – Simbol geto-dacic de pe poarta sanctuarului de la Sarmisegetuza 12
Fig. 14 – O reprezentare a sistemului evolutiv în spiritualitatea
neozamolxiană
13
Fig. 15 – Cele 36 de elemente esentiale de coborâre a divinitătii în materie
sau de ridicare a omului către divinitate
17
Fig. 16 – Floarea vietii însoŃită de arhetipurile traditionale zamolxiene 21
Fig. 17 – Floarea vietii, omul cosmic si puterile vietii pământene 22
Fig. 18 – Floarea vietii reprezentată spaŃial cu opt colturi 25
Fig. 19 – Cele cinci simboluri arhetipale 25
Lista de tabele
Pag.
Tabelul 1 – Tabel general de psihofiziologie neozamolxiană si simbolistică 15
Tabelul 2 – Portalurile si evolutia omului terestru către omul cosmic 23
Sumarul cărtii Zamolxiana,
învăŃăturile ezoterice ale neozamolxianismului
Lucrarea Zamolxiana, învăŃăturile ezoterice ale neozamolxianismului este o
succintă prezentare a cunoasterii initiatice a neozamolxianismului, o credinŃă
in anumite valori spirituale si religioase, folosite printre romanii prezentului
istoric, bazată pe traditia lor strămosească. Cartea permite o intelegerea
spirituală si religioasă profundă a miturilor, simbolurilor si aspectelor sacre
neamului romanesc structurate intr-o gnoză proprie numită Zamolxiana.
Ezoterismul simbolului floarea vietii insoteste argumentul de-a lungul
intregii lucrări. Practic, teoria temei se dezvoltă bazată pe binecunoscutul
simbol arhetipal floarea vietii, folosit extensiv in religiile majore din perioada
antichitătii. Un scurt studiu comparativ este făcut din această perspectivă
introducand elemente mitologice legate de oamenii veniti din stele numiti si
ingeri veghetori (ref. Cartea etiopiană a lui Eno – Knibb, 1974).
Abordarea subiectului este modernă, intrand in categoria noilor miscări
spiritual-religioase.
Lucrarea introduce un simbolism sacru, din traditia lumii, relevant
subiectului propus. Apoi dezvoltă un ezoterism neozamolxian de natură
evolutivă si o anumită psihofiziologie corelantă. Se prezintă si cele 36 de
elemente esentiale de descindere divină in lumea materiei si a vietii umane,
fiind o temă complexă care corelează trei planuri de manifestare universală,
respectiv cel divin, cel al ingerilor veghetori si cel terestru (uman).
Scopul principal al cărtii este de a permite, pe baza unei bogate
hermeneutici de idei, o dezvoltare viitoare a gnozei neozamolxiene, care in
present se află doar in stadiul de fundamentare teoretică. Notiunile prezentate
aici devin astfel surse de inspiratie pentru cresterea ideatică a Zamolxianei.
Book Summary of Zamolxiana,
the Esoteric Teachings of Neo-Zamolxianism
This work, Zamolxiana, invataturile ezoterice ale neozamolxianismului
(English translation: Zamolxiana, the esoteric teachings of Neo-
Zamolxianism), is a succinct presentation of the inner knowledge of Neo-
Zamolxianism, a credo in certain spiritual and religious values, used among
the present day Romanian people, based on their forefathers beliefs. The
book allows a deep spiritual and religious understanding of myths, symbols
and the sacred sides of Romanian people that are structured in a particular
gnosis known as Zamolxiana.
The esotericism of the Flower of Life accompanies the entire argument all
along. In practical terms the theory is developed based on the well-known
archetypal symbol The Flower of Life, that is largely used in the major antic
religions. A short comparative study is made from such a perspective
introducing mythological elements connected to the so-called „people who
came from stars”, the watchers (ref. The Ethiopic Book of Enoch – Knibb,
1974).
The approach is modern and falls into the category of new spiritualreligious
movements.
The work introduces a sacred symbolism from the world tradition that is
relevant to the subject in point. Then, develops a Neo-Zamolxian esotericism
of evolving nature, and a specific correlated Psychophysiology. Also are
presented the 36 essential elements of divine descent into the world of matter
and the human life, which is a complex subject that correlates three planes of
universal manifestation, of the divine, of the watchers and of the human
terrestrial, respectively.
The main purpose of this work is to allow, based on the rich hermeneutics,
a future development of Neo-Zamolxian gnosis that at present time is at a
theoretical foundational stage. In so doing the ideas presented herein become
resources of inspiration for the growth of Zamolxiana.
Bibliografie recomandată
29
Bibliografie recomandată
Balas, Edith (1987) Brancusi and Rumanian folk traditions, New York: Columbia
University.
Bălasa, Dumitru (1993) De la Zamolxis la Iisus Hristos, Barda: Editura Cuget romanesc.
Bălasa, Dumitru (2006) Dacii de-a lungul mileniilor, Bucuresti: Editura Miracol.
Barlea, Ion (1909) Însemnări din bisericile Maramuresului, Bucuresti: Atelierele Grafice
SOCEC & CO.
Barlea, Ovidiu (1974) Istoria folcloristicii românesti, Bucuresti: Editura Enciclopedică
Romanească.
Bergson, Henri (1935) The Two Sources of Morality and Religion, Garden City: Doubleday
and Company.
Bernea, Ernest (1997) SpaŃiu, timp si cauzalitate la poporul român, Bucuresti: Editura
Humanitas.
Blaga, Lucian (1983) Mesterul Manole, Bucuresti: Editura Albatros.
Boia, Lucian (1997) Istorie si mit în constiinŃa românească, Bucuresti: Editura Humanitas.
Bucurescu, Adrian (1998) Dacia secretă, Bucuresti: Editura Arhetip.
Budis, Monica (1998) Microcosmosul gospodăresc: Practici magice si religioase de
apărare, Bucuresti: Editura Paidea.
Buliga, Sorin Lory (2008) Brâncusi: Religiozitate, filosofie si artă, Craiova: Editura
Universitaria.
Buliga, Sorin Lory (2009) Simbolistică sacră în opera lui Constantin Brâncusi, Craiova:
Scrisul Romanesc.
Busuioceanu, Alexandru (2009) Zamolxis sau mitul dacic în istoria si legendele spaniole,
Bucuresti: Editura DACICA.
Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain (1994) DicŃionar de simboluri, vol. 1-3, Bucuresti:
Editura Artemis.
ChiŃimia, I. C. (1968) Folcloristi si folcloristică românească, Bucuresti: Editura Academiei.
Clark, Kenneth (2005 [1969]) Civilisation: A Personal View, London: John Murray
(Publishers).
CoruŃ, Pavel (2005) Omul din CarpaŃi, Bucuresti: Editura Stefan.
CoruŃ, Pavel (2006) Oamenii lui Zamolxe, Bucuresti: Editura Stefan.
CoruŃ, Pavel (2007) Ultimul mag, Bucuresti: Editura Pavel CoruŃ.
CoruŃ, Pavel (2008) Codul lui Zamolxe, Bucuresti: Editura Pavel CoruŃ.
CoruŃ, Pavel (2009) Noi vom renaste dintr-un vis, Bucuresti: Editura Pavel CoruŃ.
CoruŃ, Pavel (2010) Zamolxe Arianul, Bucuresti: Editura Pavel CoruŃ.
Crainicu, Felix; IoniŃă, Cristi (2009) Legendele dacilor liberi, Bucuresti: Editura Dacica.
Crisan, Ion HoraŃiu (2007) Medicina în Dacia, Bucuresti: Editura Dacica.
Crisan, Ion HoraŃiu (2008) CivilizaŃia geto-dacilor, 2 vol., Bucuresti: Editura Dacica.
Cuesdean, Lucian Iosif (2006) Româna, limba vechii Europe, Bucuresti: Editura Solif.
Datcu, Iordan (1998) DicŃionarul etnologilor români, vol. I, Bucuresti: Editura Saeculum
I.O.
Datcu, Iordan (1998) DicŃionarul etnologilor români, vol. II, Bucuresti: Editura Saeculum
I.O.
Datcu, Iordan (2001) DicŃionarul etnologilor români, vol. III, Bucuresti: Editura Saeculum
I.O.
Delcea, Eugen (2000) Secretele Terrei: Istoria începe în CarpaŃi, Craiova: Editura Obiectiv.
Zamolxiana, învăŃăturile ezoterice ale neozamolxianismului – Octavian Sărbătoare
30
Densusianu, Nicolae (2000 [1913]) Dacia preistorică, Editura Meteor.
Drăgan, Constantin Iosif (1976) Noi, tracii si istoria noastră multimilenară, Milano: Editura
Nagard.
Drăgan, Constantin Iosif (1985) Mileniul imperial al Daciei, Bucuresti: Editura StiinŃifică si
Enciclopedică.
Drăgan, Constantin Iosif (2000) Imperiul romano-trac, Bucuresti: Editura Europa Nova.
Durkheim, Emile (1971) The Elementary Forms of the Religious Life, London: George
Allen & Unwin Ltd.
Eliade, Mircea (1943) Comentarii la Legenda Mesterului Manole, Bucuresti: Editura
Publicom.
Eliade, Mircea (1965) Rites and Symbols of Initiation, New York: Harper & Row
Publishers.
Eliade, Mircea (1972) Zalmoxis, the Vanishing God: Comparative Studies in the Religions
and Folklore of Dacia and Eastern Europe, Chicago: University of Chicago Press.
Eliade, Mircea (1977) Forgerons et alchimistes, Paris: Flamarion.
Eliade, Mircea (1980) De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucuresti: Editura StiinŃifică si
Enciclopedică.
Eliade, Mircea (1987), editor sef, The Encyclopedia of Religions, New York: Macmillan
Publishing Company.
Eliade, Mircea (1992) Istoria credinŃelor si ideilor religioase, Chisinău: Universitas.
Evseev, Ivan (1994) DicŃionar de simboluri si arhetipuri culturale, Timisoara: Editura
Amarcord.
Feier, Nicolae (2010) Zestrea strămosească: Pagini alese din mitologia si istoria
strămosilor neamului românesc, BistriŃa: Editura Karuna.
Filipascu, Alexandru (1940) Istoria Maramuresului, Bucuresti: Tipografia Universul.
Finnegan, Ruth H. (1992) Oral Traditions and the Verbal Arts: A Guide to Research
Practices, London: Routledge.
Fochi, Adrian; Datcu, Iordan (2002) Bibliografia generală a etnografiei si folclorului
românesc, Bucuresti: Editura Saeculum I.O.
Gaivoronschi, Vlad (2002) Matricile spaŃiului tradiŃional, Bucuresti: Editura Paidea.
Gavrilă, Mariana (2009) Rădăcinile Ardealului: Marea preoteasă, Oradea: Editura Arca.
Gavrilă, Mariana (2010) IniŃierea dacică: Osiris s-a născut în CarpaŃi, Cluj-Napoca:
Editura Dacia XXI.
GavriluŃă, Nicu (1998) MentalităŃi si ritualuri magico-religioase, Iasi: Polirom.
Gebhardi, Ludewig Albrecht (1778) Geschichte des Reichs Hungarn und der damit
verbundenen Staaten, Leipzig: I. Theil.
Gennep, Arnold van (1996) Riturile de trecere, Iasi: Polirom.
Georgescu Mircea (2010) Dacia lui Zamolxis, zeul celest, Filipestii de Targ: Editura Antet.
Ghinoiu, Ion (2001) Panteonul românesc, Bucuresti: Editura Enciclopedică.
Ghinoiu, Ion (2003a) Atlasul etnografic român, Vol. I – Habitatul, Bucuresti: Editura
Academiei Romane si Editura Monitorul Oficial.
Ghinoiu, Ion (2003b) Atlasul etnografic român, Vol. II – OcupaŃiile, Bucuresti: Editura
Academiei Romane.
Ghinoiu, Ion (2004) Cărările sufletului, Bucuresti: Editura Etnologică.
Ghinoiu, Ion (2005) Comoara satelor: calendar popular, Bucuresti: Editura Academiei
Romane.
Ghinoiu, Ion (2007) Sărbători si obiceiuri românesti, Bucuresti: Editura Elion.
Bibliografie recomandată
31
Ghinoiu, Ion (2008a) Atlasul etnografic român, Vol. III – Tehnica populară; AlimentaŃia,
Bucuresti: Editura Academiei Romane.
Ghinoiu, Ion (2008b) Mică enciclopedie de tradiŃii românesti: sărbători, obiceiuri, credinŃe,
mitologie, Bucuresti: Editura Agora.
Godea, Ioan (2007) DicŃionar etnologic român, Bucuresti: Editura Etnologică.
Godwin, Joscelyn (1981) Mystery Religions in the Ancient World, London: Thames and
Hudson Ltd.
Gorovei, Artur (1990) Folclor si folcloristică, Chisinău: Editura Hyperion.
Herodot (1961), Istorii, vol. 1, Bucuresti: Editura stiinŃifică.
Huszti, Andras (1791), Ó és újj Dacia AZ AZ Erdelynek Regi Es Mostani Allapotjarol Valo
Historia, Kessinger Publishing.
Iorga, Isabela (2006) Mistere ale pământului românesc, Bucuresti: Editura Miracol.
Kernbach, Victor (1983) DicŃionar de mitologie generală, Bucuresti: Editura Albatros.
Knibb, M. A. (1974) The Ethiopic Book of Enoch, Oxford: Oxford University Press.
Krohn, Kaarle (1971) Folklore Methodology Formulated by Julius Krohn and Expanded by
Nordic Researchers, Austin: University of Texas Press.
Lozovan, Eugen (2006) Dacia Sacră, Bucuresti: Editura Saeculum I.O.
MacKenzie, Andrew (1977) Dracula Country: Travels and Folk Beliefs in Romania,
London: Barker.
Manolache, Dumitru (2006) Tezaurul dacic de la Sinaia – Legendă sau adevăr ocultat?,
Bucuresti: Editura Dacica.
Miulescu, Nicolae (1975) Daksha, God’s Country, Editura Nagard.
Modorcea, Grid (2001) Brâncusi înainte de Brâncusi, Bucuresti: Editura Semne.
Munteanu, Maria (2011) Steaua albastră: Curs de iniŃiere în spiritualitate, Bucuresti:
Editura DacoRomană TDC.
Musat, Mircea (1980) Izvoare si mărturii străine despre strămosii poporului român:
culegere de texte, Bucuresti: Editura Academiei Republicii Socialiste Romania.
Noica, Constantin (1991) Pagini despre sufletul românesc, Bucuresti: Editura Humanitas.
Nour, A. (2006) Cultul lui Zamolxis, Bucuresti: Editura Miracol.
Oisteanu, Andrei (1998) Mythos & Logos. Studii si eseuri de antropologie culturală,
Bucuresti: Editura Nemira.
Oisteanu, Andrei (2004) Mircea Eliade între publicistica politică si opera stiinŃifică, in Nr.
Archaeus, tom VIII, fasc. 1-4.
Oltean, Dan (2002) Religia dacilor, Bucuresti: Editura Saeculum.
Oltean, Dan (2008) MunŃii dacilor: Călătorii pe plaiurile regesti ale Sarmizegetusei,
Bucuresti: Editura Dacica.
Papadopol-Calimah, Al. (2007) Scrieri vechi pierdute atingătoare de Dacia, Bucuresti:
Editura Dacica.
Petre, Zoe (2004) Practica nemuririi: O lectură critică a izvoarelor grecesti referitoare la
geŃi, Iasi: Editura Polirom.
Piticaru, Ilie (1941) Teoria evoluŃiei spirituale, Bucuresti: Tiparul „Cartea romanească”.
Platon (1974) Charmides, Opere I, Bucuresti: Editura StiinŃifică.
Pop, Dumitru (2003) Universul culturii, tradiŃia si promovarea lui în cultura si viaŃa
contemporană, Cluj-Napoca: Casa CărŃii de StiinŃă.
Rădulescu-Motru, Constantin (1999) Psihologia poporului român si alte studii de
psihologie socială, Bucuresti: Editura Paideia.
Rogoz, Viorel (2002) Familia în credinŃe, rituri, obiceiuri, Satu Mare: Editura SolstiŃiu.
Zamolxiana, învăŃăturile ezoterice ale neozamolxianismului – Octavian Sărbătoare
32
Russu, Ion Iosif (2009 [1944-1948]) Religia geto-dacilor: zei, credinŃe, practici religioase,
Bucuresti: Editura Dacica.
Russu, Ion Iosif (2009 [1959]) Limba traco-dacilor, Bucuresti: Editura Dacica.
Sărbătoare, Octavian (2010a) Pe Calea Lui Zamolxe: Trilogie zamolxiană, Sydney:
Sarbatoare Publications.
Sărbătoare, Octavian (2010b) Românul s-a născut zamolxian: Întrebări si răspunsuri despre
renasterea zamolxiană, Bucuresti: Editura DacoRomană TDC.
Sărbătoare, Octavian (2010c) ViaŃa Lui Zamolxe, Sydney: Sarbatoare Publications.
Sărbătoare, Octavian (2011) Evanghelia Dacilor, Sydney: Sarbatoare Publications.
Săvescu, Napoleon (1999) Noi nu suntem urmasii Romei, Bucuresti: Editura Intact.
Senn, Harry A.; Stephens, Martine (1982) Were-wolf and vampire in Romania, New York:
Columbia University.
Sims, Martha C. (2005) Living Folklore: An Introduction to the Study of People and their
Traditions, Logan: Utah State University Press.
Stahl, Henri H. (1983) Eseuri critice despre cultura populară românească, Bucuresti:
Editura Minerva.
Stroe, Geo (1999) DacoRomânia nemuritoare: Legende si realităŃi, Bucuresti: Editura
Tempus.
Stroe, Geo (2002) StiinŃa dacoromânisticii pe înŃelesul tuturor, Bucuresti: Editura Tempus.
Stroe, Geo (2006) În căutarea lui Zamolse în DacoRomânia, Bucuresti: Editura
DacoRomană TDC.
Toader, Serban (2007) Pomană si dar, Bucuresti: Editura Etnologică.
Tonciulescu, Paul Lazăr (1999) De la Tărtăria la łara Luanei, Bucuresti: Editura Miracol.
Trompf, Garry (1990) In Search of Origins, New Delhi: Sterling Publishers Private Limited.
Vartic, Andrei (1997) Magistralele tehnologice ale civilizaŃiei dacilor, Chisinău: Editura
Basarabia.
Vartic, Andrei (1998) Drumul spre Kogaionon, Chisinău: Editura Basarabia.
Ubicini, Abdolonyme (1886) Les origines de l’histoire Roumaine, Paris: Ernest Leroux.
Vinereanu, Mihai (2008) DicŃionar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de
indo-europenistică, Bucuresti: Editura Alcor.
Vulcănescu, Mircea (1991) Dimensiunea românească a existenŃei, Bucuresti: Editura
FundaŃiei culturale romane.
Vulcănescu, Romulus (1985) Mitologie română, Bucuresti: Editura Academiei Republicii
Socialiste Romania.
33
Cuprins
Introducere 5
Cap. 1 – Simbolistica sacră si tradiŃia spirituală 6
Cap. 2 – Ideile generatoare ale ezoterismului neozamolxian 10
Cap. 3 – O reprezentare a sistemului evolutiv in spiritualitatea
neozamolxiană
13
Cap. 4 – Tabel general de psihofiziologie neozamolxiană si
simbolistică
15
Cap. 5 – Cele 36 de elemente esenŃiale de coborare
a divinităŃii in materie sau de ridicare a omului către divinitate
17
Cap. 6 – Floarea vieŃii insoŃită de arhetipurile tradiŃionale
zamolxiene
21
Cap. 7 – Floarea vieŃii, omul cosmic si puterile vieŃii pămantene 22
Cap. 8 – Elemente de numerologie sacră neozamolxiană 25
Lista de grafice 26
Lista de tabele 26
Sumarul cărŃii Zamolxiana, invăŃăturile ezoterice ale
neozamolxianismului
27
Book Summary of Zamolxiana, the Esoteric Teachings of Neo-
Zamolxianism
28
Bibliografie recomandată 29
Despre autor
Octavian Sărbătoare s-a născut in Romania in 1952 si din 1987 trăieste in
Australia. A absolvit Facultatea de Litere cu specializările de licenŃă in studii ale
religiilor si filosofie, apoi un an de specialitate postlicenŃă in studii ale religiilor,
Master la Litere (studii de pace si conflict) cu distincŃie si diplomă postuniversitară
(economie politică) la Universitatea din Sydney, Australia. Este autorul unor cărŃi de
cercetare in domeniul social cat si de beletristică, in limbile engleză si romană.
About the author
Octavian Sarbatoare was born in Romania in 1952. Since 1987 he has been living
in Australia. He completed his BA in Philosophy and Studies in Religion, BA
(Honours) in Studies in Religion, Master of Arts with Merit (PACS) and Graduate
Diploma (Political Economy) at the University of Sydney, Australia. He is the author
of various books of scholarly research and fiction, both in English and Romanian
idealul naþional al românilor, în aceastã perioadã
istoricã, este rezolvarea crizei spirituale a
neamului, prin a-ºi transfera centrul spiritual din
orientul apropiat în munþii carpaþi, ºi sã-ºi afirme
identitatea naþionalã ca urmaºi ai geto-dacilor.
autorul octavian sãrbãtoare
învãtãturile ezoterice
ale neozamolxianismului
sumar de idei
Zamolxiana, învătăturile ezoterice ale neozamolxianismului – Octavian Sărbătoare
2
First published in Australia in Jan. 2012 by
Sarbatoare Publications, Sydney, NSW
sarbatoare@hotmail.com
Copyright c 2012 and subsequent years by Octavian Sărbătoare. Această lucrare
si traducerile ei sunt copyright (au drept de autor Octavian Sărbătoare). Ea poate fi
liber folosită ca fisier electronic sau printată pe hartie in forma in care se află.
SacerdoŃii neozamolxieni o pot utiliza liber pentru cursurile de initiere.
Australian National Library Cataloguing-in-Publication entry:
Sarbatoare, Octavian.
Zamolxiana, invataturile ezoterice ale neozamolxianismului: Sumar de idei
Includes bibliographical references.
Edition: 1st ed.
ISBN 978 0 9872227 4 9.
1. Zalmoxis. 2. Dacians--Religion. 3. Romanians--Religion. I. Title.
201.42
Typeset by Sarbatoare Publications
Pe prima copertă: Vas din cultura Cucuteni, Romania.
Octavian Sãrbãtoare
zamolxiana,
învãþãturile ezoterice
ale neozamolxianismului
Sumar de idei
ColecŃia Deceneu
Sarbatoare Publications
Sydney
ColecŃia Deceneu
Sarbatoare Publications
Sydney
Zamolxiana, învătăturile ezoterice ale neozamolxianismului – Octavian Sărbătoare
4
Motto:
Simbolurile sunt puteri ale universului.
Introducere
Acceptarea neozamolxianismului, ca imaginar spiritual si religios printre
romanii trăitori la inceputul mileniului al III-lea, a creat necesară expunerea
unui ezoterism propriu crezului. Lucrarea de fată, prima care tratează esenta
gnozei neozamolxiene, isi propune o prezentare succintă a ezoterismului
neozamolxian, ale cărui idei vor putea ulterior fi amplu dezvoltate.
Ezoterismul prin definitie inseamnă cunoastere interioară, care in contextul
neozamolxianismului, ca spiritualitate si religie in acelasi timp, duce la
iluminare si la salvarea sufletului. Zamolxiana, ca gnoză neozamolxiană,
permite un inalt nivel de intelegere a miturilor, simbolurilor si a sacralităŃii
pertinente nu numai cunoasterii, dar insăsi existentei umane. Ezoterismul
neozamolxian abordează teme care răspund ideatic spiritualitătii universale
conceptualizand un etos specific neamului romanesc.
Gnoză neozamolxiană permite intelegerea profundă a celor patru coloane
ziditoare ale zamolxianismului modern, respectiv: 1. Muntii Carpati sacri,
cogaionii; 2. Pesterile initiatice sacre; 3. Spiritul lui Deceneu ca supremă
functie sacerdotală si 4. Legile Belagine.
Lucrarea tratează sistematic un ezoterism bine definit in simbolistica sacră
si traditia spirituală universală, pornind de la simbolul floarea vietii. Ideile
generatoare ale ezoterismului neozamolxian, sunt prezentate in relatie cu cele
sapte arhetipuri strămosesti neamului romanesc, respectiv Zamolxe, Bendisa,
Marele Lup Alb, Iisus Fiul Daciei, Cavalerul trac, Deceneu, Dumnezeu/
Domnazana.
In contextul spiritualitătii neozamolxiene există un sistem evolutiv si o
psihofiziologie aparte care-i conferă originalitate de idei. O expunere mai
complexă o reprezintă cele 36 de elemente esentiale de coborare a divinitătii
in materie (sau de ridicare a omului către divinitate), care fac conexiunea cu
floarea vieŃii, omul cosmic si puterile vieŃii pămantene. Ultimul capitol
prezintă cateva elemente de numerologie sacră neozamolxiană.
Lucrarea de fată are o hermeneutică densă care poate fi ulterior dezvoltată
in alte scrieri cu tematica Zamolxiana, gnoza neozamolxiană.
De remarcat in acest context este reconsiderarea traditiei crestinismului
printr-o nouă perspectivă dată vietii lui Iisus, care in neozamolxianism iese
din imaginarul religios iudaic si intră in cel spiritual-religios zamolxian
modern. Iisus Fiul Daciei ca personaj reprezintă una din pietrele de temelie
ale neozamolxianismului, fiind unul dintre cele sapte arhetipuri. Lucrarea
Evanghelia Dacilor a creat o portretizare pertinentă lui Iisus ca Fiu al Daciei.
Octavian Sărbătoare, anul 2012
Zamolxiana, învătăturile ezoterice ale neozamolxianismului – Octavian Sărbătoare
6
Cap. 1 – Simbolistica sacră si traditia spirituală
Simbolurile sunt puteri ale universului. Pentru inceput este necesar să
reconstituim sumar simbolistica sacră prezentă in traditiile spirituale ale
lumii. Ea se regăseste si la strămosii neamului romanesc. O vom aplica
elementelor care constituie in prezent bazele zamolxianismului modern.
Floarea vietii este un simbol arhaic reprezentand creatia si dinamica
existentei vietii umane, promisiunea si perenitatea nemuririi spirituale
Fig. 1 – Cele sapte cercuri care
construiesc în centrul desenului simbolul floarea vietii.
Mecanismul geometric generator formării petalelor florii vietii il reprezintă
sase cercuri, ale căror centre se găsesc pe circumferinta unui cerc interior.
Cele sase cercuri se unesc tangent două cate două intr-un centru comun. La
mijloc se creează floarea vieŃii avand două petale pe verticală, sus-jos,
celelalte patru petale aflandu-se in decalaj adiacent de 60 de grade una fată
de cealaltă. Aceste sapte cercuri formatoare se numesc sămanta vietii.
Floarea vietii generează fructul vietii in desfăsurarea ei dinamică pe axa
timpului. Există prin urmare un determinism exact in care sămanta vietii dă
nastere florii vietii, care la randul ei creează fructul vietii. Hermeneutica
acestor transformări este larg interpretativă. Fructul vietii este un sumum de
ciclicităti care la randul lor dau nastere altor ciclicităti (sămantă-floare-fruct),
cercul fiind prin excelentă simbolul succesiunii ciclurilor.
Prin urmare sămanta vietii reprezintă potentialitatea vietii, floarea vietii
este viata insăsi, iar fructul vietii e implinirea vietii.
O structură dinamică pe orizontală si spatială a florii vietii este cea
avand 19 elemente intrepătrunse, totalizand 90 de petale, Ńesătura matricială a
substratului universal generator. Din ea se dezvoltă un cub al spatialitătii,
deci o expansiune din planul bidimensional in spaŃiul cu trei dimensiuni
Fig. 3 – Floarea vietii extinsă având 19 elemente întrepătrunse
Fig. 4 – Floarea vietii extinsă, generatoarea cubului spatialitătii.
Această formă a florii vietii incadrează cubul spatialitătii care implică o
sfericizare a elementului planar floarea vietii ale cărei petale dobandesc
spatialitate tridimensională fiind acum in număr de 18 (3 x 6). De aici se
poate expanda interpretativ conceptualizand grafice multidimensionale.
Zamolxiana, învătăturile ezoterice ale neozamolxianismului – Octavian Sărbătoare
8
O imagine relevantă aplicării florii vietii in
simbolistica sacră universală este reprezentarea
zeitei egiptene Isis ridicandu-se către cer (Fig.
5). Imaginea divinitătii este in fapt cea a omului
cosmic. Faptul că zeita posedă aripi este
amintirea mitică pămanteană (vezi pagina 19) a
existentei ingerilor veghetori, fondatorii veniti
din stele. Isis se ridică la cer incadrată in floarea
vietii ca simbol al trecerii omului in nemurire.
O altă imagine relevantă, aplicării florii vietii
in simbolistica sacră, este cea a zeului Ahura
Mazdah venerat de persii zoroastrieni (Fig. 6).
Reprezintă omul cosmic, acel inger veghetor,
considerat ca fiind om cu aripi sau propulsat de
aripi. Simbolul omului cu aripi este prevalent in
toate traditiile religios-spirituale care au preluat intr-un fel sau altul mitul
ancestral al existentei unor oameni veniŃi din cer, fiinte extraterestre care se
puteau deplasa usor in spatiu. Pămanteanul acelor vremuri a considerat că
acei oameni aveau aripi ca să se poată deplasa prin aer.
Omul pămantean si reprezentarea lui
cosmică se poate incadra in spaŃiul a
două piramide sub formă de tetraedru
(Fig. 7), centrul corpului uman, zona
buricului, corespunzand centrului sferei.
Vom vedea ulterior că triunghiul este
simbolul portalului centrului fiinŃei
umane. Lumea interioară omului se
corelează cu cea exterioară, pămanteanul
devenind astfel om cosmic. Sunt trei
lumi – micro, umană (pămanteană) si
macro, ale căror manifestări existenŃiale
se intrepătrund in ezoterismul lor. Din perspectiva aplicării practice a acestor
idei putem spune că apexul (zenitul), atunci cand este un varf de munte
(precum Varful Omu), este locul natural de initiere si capătul evolutiei
umane. Nadirul, sau varful de jos, este locul iniŃierii care are loc intr-o
pesteră sacră (precum sunt Pestera lui Zamolxe de la Polovragi sau Pestera
Ialomitei din muntii Bucegi) si punct de pornire al călătoriei spirituale.
O folosinŃă deosebită a florii vietii, de-a lungul istoriei culturii umanitătii, o
reprezintă runele arhaice, baza grafică a tuturor scrierilor (Fig. 8).
In neozamolxianism ca si in marile traditii spirituale ale antichitătii Focul
Lui Zamolxe are statut sacru deoarece il reprezintă pe Zamolxe, fiind in
esenŃă mijlocul prin care se accesează Spiritul Lui Zamolxe care se face
prezent in omul care priveste focul sacru. In Focul Lui Zamolxe se găsesc
spiritele tuturor zanelor si zeilor, focul avand putere transformatoare.
Mărturiile istorice despre doctorii
geto-daci, arată că ei practicau o
medicină integrată celor trei planuri:
spiritual, mental si fizic. O astfel de
invătătură se poate aplica la vindecarea
multiplelor boli. Prin folosirea Focului
Lui Zamolxe practicantul neozamolxian
se află intr-un proces de vindecare
personală, incepand cu cea a sufletului.
Elementul de sacralitate are o expunere
raŃională si explică vindecările pe care
religiile le cred miraculoase. Focul Lui
Zamolxe este astfel mijlocul principal
de vindecare a sufletului, forma lui
elementară fiind simpla lumanare (Fig.
9). Focul sacru dacic este, după traditia
neamului romanesc, asociat accesului la spirit. In cazul de fată este Spiritul
Lui Zamolxe si prin intermediul lui, ca Mijlocitor, cel al Lui Dumnezeu.
Cap. 2 – Ideile generatoare ale ezoterismului neozamolxian
Spiritualitatea neozamolxiană atribuie florii vieŃii sapte arhetipuri astfel:
Zamolxe, Bendisa, Marele Lup Alb, Iisus Fiul Daciei, Cavalerul trac,
Deceneu si Dumnezeu/ Domnazana. Hermeneutica simbolisticii florii vietii
identifică sapte trăsături de caracter, care sunt intrinsec legate de arhetipurile
strămosesti, precum si sapte simboluri naturale caracteristice lor. Ele
constituie o bază comportamentală după cum urmează:
- Dărnicie (generozitate) – Zamolxe – soarele
- Bucurie (plăcere) – Bendisa – bradul (pomul vietii)
- Curaj (pace) – Marele Lup Alb – lupul
- Iubire (compasiune) – Iisus Fiul Daciei – mielul
- Virtute (demnitate) – Cavalerul trac – bourul
- Intelepciune (dreaptă judecată) – Deceneu – sarpele
- Trezvie (trezire) a sufletului – Dumnezeu si Domnazana – vulturul
bicefal
Soarele este expresia cosmică a florii vietii. Bradul reprezintă smerenia,
bucuria vietii si credinta, caracteristici umane tipic feminine. Lupul este
paradigma curajului si sfidării mortii (dacii asimilau spiritul lupului inainte
de intrarea in luptă), caracteristici umane tipic masculine. Mielul este
animalul blandetii si al nevinovătiei. Bourul este un model de tenacitate si
incredere (in Moldova simbolul bourului s-a păstrat ca model al puterii).
Sarpele este un simbol al inŃelepciunii. Vulturul bicefal este modelul ridicării
la Dumnezeu, inăltarea in spirit, indumnezeirea.
Cele sapte arhetipuri au generat multiple mituri păstrate in traditia populară
romanească:
- Făt-frumos si oamenii buni au fetele strălucind ca soarele.
- Bradul este statornicia in credintă. Ca pom al vietii bradul reprezintă
femeia.
- Legendele povestesc despre Marele Lup Alb ca protector al neamului
romanesc si model de cutezantă.
- Mielul cel bland este Iisus cel iubitor de oameni.
- Legendele cu bourul sunt temelia etosului dacoromanilor din Moldova si
Maramures si simbolul puterii necesare noilor inceputuri.
- Sarpele dă pilde si invătături intelepte.
- Vulturul poartă in cioc o piatră nestemată.
Alte legende populare scot in evidenŃă cele sapte arhetipuri strămosesti,
combinand caracteristicile lor astfel:
- Făt-Frumos este eroul purtător al luminii care elimină tenebrele cu
palosul de lumină ajutat de calul năzdrăvan care mănancă jeratic fiind născut
din focul sacru.
- Ileana Cosanzeana sau Sanziana sau Drăgaica, este Zana Sanzienelor. Ea
se distinge prin semne caracteristice si anume: buchetul de sanziană, cununa
de spice, centura de tei si toiagul de alun si o vestimentatie inflorată.
- Mielul este bland si oaia inteleaptă (vezi balada Miorita).
- Lupoaica alăptează copii.
Crucea Lui Zamolxe (Fig. 10)
este o legătură simbolică sacră a
neozamolxianului cu divinitatea.
Are patru brate egale, in centru se
află floarea vietii, reprezentand
soarele emitand raze de lumină ca
formă vizibilă a zeului nevăzut, o
manifestare a transcendentului.
Crucea lui Zamolxe va apare pe
templele zamolxiene la sanctuare,
altare si vetre, si poate fi purtată
de practicantii neozamolxieni ca
totem personal.
In traditia mortuară romanească
floarea vieŃii apare sculptată pe o cruce
crestină demonstrand in acest mod
sincretismul dintre zamolxianism si
crestinism. In partea ei de sus se pot
citi iniŃialele scrise cu litere chirilice,
ІС ХС – Iisus Hristos).
Crucea si-a păstrat semnificaŃia
arhaică de simbol al nemuririi
sufletului celui ingropat, desi in
vechime pe locul respectiv se afla
depusă urna funerară in locul
cosciugului cu trupul celui mort. Se
poate observa cum floarea vieŃii este
impecabil construită ca rezultat al
intersectiilor cercurilor formatoare.
TradiŃia populară a păstrat si incă mai mentine simbolistica precrestină in
arta populară. Crucea lui Zamolxe este prezentă intr-o formă specifică in
zona Maramures din Romania.
Fig. 12 – Cruce zamolxiană din Maramures
Crucea are patru brate egale, o motivatie centrală florală, iar pe margini
una arboricolă, frunzele fiind dispuse ca intr-o coroană de lauri.
Simbolistica este foarte veche apărand intr-o formă asemănătoare si pe
poarta sanctuarului de la Sarmisegetuza (fig. 13).
Cap. 3 – O reprezentare
a sistemului evolutiv în spiritualitatea neozamolxiană
Directia de evolutie spirituală porneste de la rădăcină, de la Zamolxe in
sus, precum se intamplă si in cazul ezoterismului pomului vietii.
Primul pas pe Calea Lui Zamolxe este făcut prin dărnicie/ generozitate
(arhetipul Zamolxe), aceasta fiind psihologia comportamentală care deschide
porŃile luminii spirituale. Obtinand dărnicia (generozitatea), se urmăreste
apoi dobandirea bucuriei (arhetipul Bendisa) si prin aceasta accesul la
parteneriatul masculin-feminin. In continuare călătorul spiritual aspiră la
pacea interioară (arhetipul Marele Lup Alb), conducand la eliminarea fricii si
a frămantărilor de orice fel. Mai departe se păseste in domeniul iubirii de
oameni (arhetipul Iisus Fiul Daciei) dezoltandu-se compasiunea si empatia.
Apoi călătorul spiritual absoarbe calitatea de a fi respectat dobandind virtute
si statut social onorabil (arhetipul Cavalerul trac).
Aceste cinci calităti, odată obŃinute, il predispun pe om la discernămant
(arhetipul Deceneu) si astfel să poată judeca limpede. Si ultima treaptă
ascensională este cea a trezirii sufletului (arhetipul Dumnezeu si Domnazana)
deschizand astfel panorama largă a implinirii vietii umane si a indumnezeirii.
Ca pom al vietii, sistemul evolutiv, in spiritualitatea zamolxiană modernă,
exprimă o crestere calitativă a psihologiei umane si o integrare treptată cu
universul constient aflat intr-o continuă regenerare. Viata omului se află in
ascensiune către cer fiind marcată de ciclicitatea existenŃială umană aspirand
la contopirea cu spiritul universal.
De remarcat la pomul vieŃii sunt cele trei nivele la care vietuieste un
arbore, al rădăcinei, al tulpinei si al coroanei, nivele care au corespondente
atat in lumea umană cat si in cea a universului. Aflat in planul intermediar
dintre pămant si cer, omul isi sublimează legăturile cu pămantul prin
regenerarea lor la nivel cosmic. Prin aceasta si constiinta umană se extinde de
la cea pămanteană la cea sacră a cerului. Astfel omul isi creează o axis mundi
proprie si devine intruchiparea umană a arborelui vietii. Femeia este expresia
cea mai inaltă uman a pomului vieŃii reprezentat prin brad.
Pomul de Crăciun păstrează in esenŃă semnificatia transfigurării de la
vegetal la uman si apoi la universal a constiintei umane ca o crestere continuă
a trezirii spiritului interior, a cărui bază este scanteia divină primordiale din
care treptat a evoluat fiinŃa umană. Această asociere intre pomul vietii si
existenta transcendentă a divinului este pertinentă marilor traditii ezoterice
ale umanitătii, fiind in fapt un subiect a cărui intelegere marchează drumul
trezirii spirituale. Divinul se coboară pe arborele vietii pe care umanul il urcă
treptat către desăvarsire.
Arhetipurile strămosesti ale neamului romanesc (Zamolxe, Bendisa,
Marele Lup Alb, Iisus Fiul Daciei, Cavalerul trac, Deceneu, Dumnezeu/
Domnazana) arată in specificitatea lor un drum iniŃiatic de ridicare/ evolutie.
Tabelul, cuprinzand cele cinci portaluri, identifică arhetipurile traditionale
corespunzător fiecăruia, respectiv Zamolxe, Bendisa, Marele Lup Alb, Iisus
Fiul Daciei si Cavalerul trac, precum si simbolurile strămosesti cu care se
raportează respectiv, soarele, bradul, lupul, mielul si bourul.
Sunt enumerate cele cinci arhetipuri feminine respectiv femeia miloasă,
femeia care bucură, ingrijitoarea, femeia iubitoare si femeia chibzuită
(gospodină), precum si cele cinci masculine, respectiv bărbatul milos,
bărbatul care bucură, protectorul, bărbatul iubitor, bărbatul respectat, toate
fiind modele de urmat. Aceste arhetipuri feminine si masculine conduc la o
psihologie comportamentală echilibrată, respectiv dărnicie/ generozitate,
bucurie, curaj/ pace, iubire reciprocă si virtute/ demnitate.
In schimb dezechilibrul de manifestare la om al acestor arhetipuri este de
două categorii, fie prin exces de energie, fie prin lipsă de energie. Excesul de
energie in comportarea dezechilibrată inseamnă nechibzuintă, desfranare,
furie/ nervozitate, ură/ gelozie si arogantă. Deficitul energetic in
comportament se reflectă ca lăcomie/ furt, tristete, frică, viclenie/ fugă de
relationare si timiditate. Prin urmare obstacolele ambelor sexe sunt cele zece
dezechilibre energetice dintre care cinci par dominante, respectiv lăcomia,
desfranarea, furia, viclenia si aroganŃa (aceste cinci sau mai multe
dezechilibre pot fi diferite la comunităti si popoare in functie de dezvoltarea
lor socială si istorică).
Tarele de comportament sunt slăbite sau eliminate prin descernămant. Se
pot utiliza si cinci feluri de botezuri, cel al pămantului, al apei, al focului, al
aerului si al spatiului. Ele implică amplificarea a cinci perceptii, respectiv a
soliditătii, a fluiditătii, a căldurii, a volatilitătii si a spatialitătii. Acestea
solicită simturile umane corespunzătoare, respectiv, mirosul, gustul, vederea,
pipăitul si auzul. Sunt antrenate prin urmare organele de perceptie, respectiv
nasul, limba, ochii, pielea si urechile, corespunzand elementelor grosiere,
pămant, apă, foc, aer si eter (spatiu).
Cele cinci portaluri au fiecare o simbolistică aparte ce poate fi utilizată in
geometria sacră, respectiv, pătratul, pătrarul de lună, triunghiul, hexagonul si
cercul, precum si culori specifice, rosu, portocaliu, galben, verde si albastru.
In afară celor cinci portaluri/ porŃi, prezentate mai sus, există portalul al
saselea (al lui Deceneu) care transcende elementele primelor cinci portaluri.
Iar deasupra lui se află portalul ultim, cel al saptelea (al lui Dumnezeu/
Domnazana), poarta treziri sau poarta cerului.
Ca dezechilibru caracteristic al portalului lui Deceneu, omul manifestă
ignoranta, iar ca echilibru intelepciunea. Al saptelea portal, cel al lui
Dumnezeu/ Domnazana are ca dezechilibru elucubratia mistică, iar ca stare
de echilibru mersul pe Calea Cerului si prin urmare iluminarea spirituală
Cap. 5 – Cele 36 de elemente esentiale de coborâre
a divinitătii în materie sau de ridicare a omului către
divinitate
Paradigma oamenilor cu aripi, ingerii veghetori, fondatorii, (urmasii lor
fiind uriasii numiŃi si titani sau atlanti) este mult mai veche decat scrierile
biblice, care nemijlocit s-au inspirat dintr-o mitologie avand ca substrat
existenta unor vizitatori din spaŃiul cosmic. Urmărind firul istoriei am putea
identifica sursele primare ale acestor mituri care ulterior au generat legende
cuprinse in imaginarele religioase. Se acceptă in general ideea că simbolul
omului cu aripi a fost răspandit in zona Europei de Est si a Orientului
Apropiat din vechime de către un popor arian venit de la nordul Mării Negre
– hititii – coboratori si ei din pelasgi, primii locuitori ai continentului
european ai actualei umanităti. La acea vreme incă nu se infiripaseră culturile
egipteană, minoică ori sumeriană, aceste tradiŃii fiind considerate ulterior
temelii ale istoriei civilizaŃiilor ce au urmat. Hititii, care la vremea lor au
format imperii in Asia Mică si in Orientul Apropiat, au răspandit simbolul
omului cu aripi printre popoarele cu care au avut contact social. Vechii persi
au preluat simbolul de la asirieni, mostenitori si ei ai culturii sumeriene prin
intermediul celei acadiene.
In traditia noastră populară se vorbeste despre uriasul Novac căruia i se
dusese vestea datorită puterii lui fizice iesită din comun. Se păstrează si
vorba „brazda lui Novac” pentru ceva de proportii. Se mai spune că Novac
avea un fiu, pe Gruia lui Novac, urias si vestit pentru mari fapte de vitejie.
Nordul Olteniei a păstrat traditia uriasilor, numiti acolo novaci; localitatea
Novaci indică aria geografică unde se crede că au vieŃuit acei oameni. Un alt
personaj legendar al neamului a fost Gogea Mitu. Datorită staturii sale fizice
impresionante Gogea Mitu a intrat in vocabular, spunandu-se despre un
bărbat inalt si bine legat că este „gogeamite omul”. Urme ale vietuirii
uriasilor printre strămosii neamului romanesc se găsesc in traditiile folclorice
din toate regiunile locuite de romani (vezi si Jgheabul uriesilor in Moldova).
Coborarea divinităŃii in materie inseamnă imbrăcarea treptată a scanteii
divine cu materie. Din schema de mai sus se observă mai intai prima lume,
cea transcendentă, in care se află entitătile transcendente Dumnezeu si
Domnazana. Desi reprezentate separat cele două entităŃi sunt una singură
(posedă consubstantialitate, dacă se poate folosi acest termen si in cazul
existentei transcendente). Perspectiva umană subiectivă le etichetează ca
fiind de gen masculin (Dumnezeu) si feminin (Domnazana).
Inainte de a incepe procesul de creatie al universului mintea divină are trei
manifestări: dorinta de a crea (comună creatorilor transcendenŃi), posesia
energiei creatiei (aparŃinand Domnazanei ca pom transcendent al vietii) si
cunoasterea legilor creatiei (aparŃinand lui Dumnezeu). Dumnezeu/
Domnazana manifestă sămanta vietii creand o iluzie a existentei universului
cuantic care, prin cinci văluri, maschează natura reală a spiritului. Există
astfel: vălul consistentei, vălul atractiei, vălul schimbării, vălul miscării, vălul
spatiului si timpului. Desi universul este iluzoriu, in cele cinci caracteristici
aparente, el este o floare a vietii care prin absorbŃie in sursa care a creat-o
conduce constient entitatea umană la cauza primordială.
Urmează lumea ingerilor veghetori, fondatorii coboraŃi pe pămant. Lumea
lor este practic formată din acei ingeri coboratori pe planeta Pămant la timpul
vieŃuirii lui Eno. Ei poartă constiinŃa divină existentă la nivelul lor, fiind mai
prejos de cea a lui Dumnezeu/ Domnazana manifestati, dar mai presus de cea
a uriasilor si a pămantenilor, printre care se aflau la acea vreme.
Omul ideal este îngerul veghetor, omul cosmic. Hibridul lui genetic cu
pămantenii sunt oamenii uriasi, partial ingeri veghetori si partial pămanteni,
entităti născute ca urmare a amestecului genetic (prin contact sexual) intre
ingerii veghetori si femeile pămantence. In acest mod ingerii veghetori au
manifestat fructul vietii fată de oamenii de pe pămant.
Se conturează apoi lumea pămanteană care in natura inconjurătoare de pe
planeta Pămant isi dezvoltă elementele esentiale gandirii omului (cele trei
feluri de minti – intelectul sau ratiunea, sentimentul eului, creierul si
facultăŃile mentale) si vietuirii in corpul uman cuprinzand cinci organe de
perceptie (nasul, limba, ochii, pielea, urechile), cinci organe esentiale de
manifestare (sfincterul, organele genitale, picioarele, mainile, gura), cinci
simturi esentiale (mirosul, gustul, văzul, pipăitul, auzul) si cinci elemente
grosiere esentiale (pămant, apă, foc, aer, eter).
Putem concluziona că salvarea fiintei umane inseamnă omul care se
divinizează. In schimb divinul care se umanizează nu este calea salvării
sufletului, ci doar ajută, prin exemplu, omul care se indumnezeieste. Ingerii
veghetori, oamenii cosmici fondatori, fiintele coborate printre pămanteni,
sunt doar modele la care omul aspiră să le emuleze.
Prin urmare metoda de ridicare a omului din lumea materiei urmează o
cale inversă descinderii ingerilor veghetori în lumea pămanteană. Asistăm
astfel la o cale a integrării omului in lumea transcendentă la care va avea
treptat acces prin amplificarea capacitătilor cognitive fizice si mentale.
Aspectul masculin al coborarii divinităŃii in materie este constiinta care se
deteriorează evolutiv, pe cand cel feminin o reprezintă creatia insăsi, faptul
de a urma un model de materializare in universul fizic.
Indumnezeirea urmează calea inversă descinderii in materie a perechii
divine Dumnezeu/ Domnazana. Prin folosirea instrumentalitătii naturale a
corpului se ating stări de constiintă din ce in ce mai inalte. Felurite metode
ale sublimării corpului prin exercitii fizice si prin igiena mintii devin
necesare pentru evolutia spirituală.
Cap. 6 – Floarea vietii însotită
de arhetipurile traditionale zamolxiene
(interpretarea circulară si spiralată)
Această reprezentare este o interpunere, pe floarea vietii, a evolutiei
spiralate caracterizand sistemul evolutiv in spiritualitatea neozamolxiană.
Se observă cum se porneste, in sensul invers acelor de ceasornic, din partea
de răsărit, unde arhetipul este Zamolxe. Se ajunge astfel la domeniul
arhetipului Bendisa. Apoi, traversand linia de miazăzi, se intră in domeniul
arhetipului Marelui Lup Alb. Mai departe se trece in domeniul arhetipului
Iisus Fiul Daciei, zonă unde se găseste si punctul cardinal de apus. Apoi se
intră in domeniul Cavalerului trac avand la sfarsit linia de miazănoapte după
care se ajunge in domeniul arhetipului Deceneu de unde se pătrunde in
miezul florii vieŃii, partea ei centrală unde se află arhetipul divin Dumnezeu/
Domnazana.
Această formă circulară si spiralată a florii vieŃii este un bun exemplu de
stil de templu neozamolxian. Treptele se vor construi in spirală pornindu-se
de la răsărit si urcand pană in varf unde se află altarul focului sacru dacic.
Cap. 7 – Floarea vieTii, omul cosmic si puterile vietii pământene
(interpretarea verticală de jos in sus; omul cosmic este privit din spate)
Omul cosmic, îngerul veghetor, este proiectia la nivel macro a omului
terestru. Floarea cosmică a vietii corespunde universal florii vietii terestre.
La baza (partea de jos a florii vietii in desenul de mai sus) se găseste puterea
pămantului. Aceasta dă impuls vietii omului transformandu-se in putere
sexuală care la randul ei angrenează puterea curajului (a focului), a cărei
manifestare se sublimează in puterea inimii (a iubirii). Cu un nivel mai sus se
Puterea pămantului
află puterea virtutii, luand două forme, cea masculină, a temeritătii si cea
feminină, a compasiunii. Aceste două puterii permit omului să indrăznească
in lumea in care vietuieste. In final, aceste cinci energii sau puteri sunt
conduse de către puterea intelepciunii cu care se poate accesa puterea
cerească (a sufletului) permitand astfel omului să-si manifeste calitătile
divine.
Puterea inimii (a iubirii), avand o poziŃie centrală in tabelul de mai sus,
este Ńinta practicilor isihasmului romanesc care insistă asupra aducerii mintii
in inimă ca o centralitate a fiintei.
Observăm că toate energiile, evoluand de jos in sus, devin din ce in ce mai
subtile avand ca bază energia pămantului, fundamentul care permite evolutia
de la domeniul htonic către cel solar. In cartea VIAłA LUI ZAMOLXE se
relatează cum la nasterea lui Zamolxe, Crăciun, tatăl, l-a invelit pe prunc cu o
piele de urs si a spus: „Te-ai născut pe pămantul casei, să ai puterea marelui
pămant. In viaŃă să-Ńi sporească mereu puterea cu puterea lui” (p. 14).
Evolutia omului terestru către cel cosmic incubă practici de o mare
varietate. Se porneste de la optimizarea zonelor corpului incepand cu cea de
jos. Sunt utilizate felurite tehnici autohtone sau din tradiŃiile ezoterice ale
lumii. Scopul este decondiŃionarea treptată de mediul material, o realitate
care conduce la stări de constientizare mai profunde si mai durabile in timp.
Zona sacrală se optimizează prin impunerea simplităŃii cu privire la
cantitatea de hrană folosită. Micsorarea hranei zilnice duce la scăderea
temperaturii medii a corpului si a metabolismului, care are ca rezultat
cantităŃii de fecale. S-a dovedit stiinŃific că această metodă este cea
mai de incredere pentru prelungirea vieŃii. Este portalul lui Zamolxe, zeul
htonic, care prin evolutie devine zeu solar în portalul al saptelea, al lui
Dumnezeu si Domnazânei. Deci Zamolxe este luat ca model de urmat,
ridicarea de la condiŃia umană la cea divină, la indumnezeire. Mitologia
romanească arată că trecerea de la lumea intunericului la cea a luminii se face
numai urmand drumul soarelui, adică ridicarea de la puterea htonică a
pămantului la cea solară a cerului.
Zona sexuală se poate optimiza prin invătarea continentei sexuale. Se pot
consulta manuale care abordează cu seriozitate această temă. Este portalul
zeiŃei/ zanei Bendisa, sotia lui Zamolxe.
Zona buricului (a stomacului) are ca metode optimizarea conditiei fizice si
restrictia alimentară, adică evitarea mancatului exagerat. Stomacul neincărcat
permite o mai bună functionare a intregului corp care poate folosi energia in
alte scopuri decat pentru digestia grea. Este portalul zeului Marele Lup Alb,
paradigm al curajului si păcii.
Zona inimii se optimizează prin meditatie isihastă si acte de compasiune si
iubire necondiŃionată. Este portalul zeului Iisus Fiul Daciei, a cărui trăsătură
de caracter principală este iubirea de oameni. Iisus Fiul Daciei este incarnare
a lui Zamolxe.
Zona gatului si a braŃelor se optimizează prin exercitii fizice, prin lectură a
cărtilor modele de dreptate socială si o atitudine de corectitudine in relatiile
sociale. Este portalul Cavalerului trac, personalitate spirituală justitiară,
conducător model nevăzut al Ordinului Cavalerilor Zamolxieni (OCZ).
Zona fruntii se optimizează ca rezultat al stăpanirii celor cinci portaluri de
jos, dar si prin meditatii cu focul sacru dacic, focul viu, focul lui Zamolxe.
Este portalul lui Deceneu, paradigm al intelepciunii si discernămantului.
Spiritul lui Deceneu este mostenit istoric de la Marele Lup Alb, personaj care
a trăit faptic in timpul lui Zamolxe. Spiritul lui Deceneu, ca supremă functie
sacerdotală, este unul dintre cele patru coloane ziditoare in neozamolxianism.
Zona capului este asociată cu trezirea spirituală. Metoda principală de
optimizare a sufletului, numită meditatia zamolxiană, o reprezintă folosirea
focului sacru dacic care trezeste.
O practică structurată evolutiv pe portaluri porneste de la suflet prin
folosirea focului sacru. Apoi cand mintea se armonizează, ne putem ocupa de
trup. Ca o consecintă a acestor practici nivelul perceptiei de orice natură se
schimbă de asa manieră incat lumea este văzută cu alŃi ochii. Există deci trei
trepte care duc la o nouă interacŃie cu lumea si la o nouă inŃelegere a ei
pornind de la optimizarea sufletului, la cea a minŃii si la cea a trupului.
Cap. 8 – Elemente de numerologie sacră neozamolxiană
Numerele nu pot niciodată substitui realitatea, dar pot reprezenta o realitate
aproximativă. Lucrarea monografică VIAłA LUI ZAMOLXE prezintă pe scurt
baza pitagoreică a numerologiei zamolxiene (pp. 41-42):
- numărul 1 este punctul,
- numărul 2 este linia, acel ceva aflat intre 2 puncte,
- numărul 3 este triunghiul, cea mai simplă figură geometrică plană
formată din unirea a 3 puncte,
- numărul 4 este spatiul cel mai simplu, tetraedrul,
- numărul 5 este piramida, figura geometrică avand 5 varfuri,
- numărul 6 este spatiul multidirectional, adică cele patru puncte cardinale
plus susul si josul (cerul si pămantul). Numărul 6 se constituie din numărul 1
(punctul) inmultit cu numărul 2 (linia) si numărul 3 (planul).
Floarea vieŃii spatială are 8 colŃuri (Fig. 18) ce
pot fi circumscrise circumferinŃei unei sfere.
O corelare a numerelor duce la descoperirea
ordinii in natură, a logos-ului. Mai mult,
numerele pot intra in combinaŃii sau in formule,
acestea din urmă fiind exprimări ale dinamicii
numerelor si prin urmare legi de miscare. Pentru
Pitagora, maestrul spiritual al lui Zamolxe,
numărul 216 era esenŃial, fiind format din 1 x 1
x 1 x 2 x 2 x 2 x 3 x 3 x 3, deci combinatia de
trei ori cate trei, a punctului, a liniei si a planului, si astfel a primelor trei
elemente fundamentale realităŃii. Să observăm că nr. 216 inseamnă 6 x 6 x 6.
Luand in considerare cele cinci simboluri arhetipale, respectiv
pătratul, pătrarul de lună, triunghiul, hexagonul si cercul (Fig. 19)
se poate dezvolta o numerologie sacră neozamolxiană relevantă
construcŃiei templelor si producerii operelor de artă. Baza unui
templu poate fi oricare dintre simbolurile arhetipale cu intrări,
ferestre si acoperisuri de forme adecvate.
Calculele vor lua in consideratie geometria sacră si raportarea
construcŃiei la punctele cardinale. De asemenea culorile fiecărui
portal pot fi armonizate cu simbolurile arhetipale. Se poate porni
iniŃial de la elaborarea numerică a geometriei sacre, urmand ca
apoi să se facă intregul plan de construcŃie.
Lista de grafice
Pag.
Fig. 1 – Cele sapte cercuri care construiesc în centrul desenului simbolul
floarea vieŃii
6
Fig. 2 – Floarea vietii se împlineste în fructul vietii 6
Fig. 3 – Floarea vietii extinsă având 19 elemente întrepătrunse 7
Fig. 4 – Floarea vietii extinsă, generatoarea cubului spatialitătii 7
Fig. 5 – Zeita Isis ridicându-se către cer 8
Fig. 6 – Zeul Ahura Mazdah venerat de persii zoroastrieni 8
Fig. 7 – Omul pământean si cosmic încadrat în două piramide sub formă de
tetraedru
8
Fig. 8 – Runele arhaice 9
Fig. 9 – Foc sacru la lumânare 9
Fig. 10 – Crucea lui Zamolxe 11
Fig. 11 – Floarea vietii prezentă pe o cruce mortuară 12
Fig. 12 – Cruce zamolxiană din Maramures 12
Fig. 13 – Simbol geto-dacic de pe poarta sanctuarului de la Sarmisegetuza 12
Fig. 14 – O reprezentare a sistemului evolutiv în spiritualitatea
neozamolxiană
13
Fig. 15 – Cele 36 de elemente esentiale de coborâre a divinitătii în materie
sau de ridicare a omului către divinitate
17
Fig. 16 – Floarea vietii însoŃită de arhetipurile traditionale zamolxiene 21
Fig. 17 – Floarea vietii, omul cosmic si puterile vietii pământene 22
Fig. 18 – Floarea vietii reprezentată spaŃial cu opt colturi 25
Fig. 19 – Cele cinci simboluri arhetipale 25
Lista de tabele
Pag.
Tabelul 1 – Tabel general de psihofiziologie neozamolxiană si simbolistică 15
Tabelul 2 – Portalurile si evolutia omului terestru către omul cosmic 23
Sumarul cărtii Zamolxiana,
învăŃăturile ezoterice ale neozamolxianismului
Lucrarea Zamolxiana, învăŃăturile ezoterice ale neozamolxianismului este o
succintă prezentare a cunoasterii initiatice a neozamolxianismului, o credinŃă
in anumite valori spirituale si religioase, folosite printre romanii prezentului
istoric, bazată pe traditia lor strămosească. Cartea permite o intelegerea
spirituală si religioasă profundă a miturilor, simbolurilor si aspectelor sacre
neamului romanesc structurate intr-o gnoză proprie numită Zamolxiana.
Ezoterismul simbolului floarea vietii insoteste argumentul de-a lungul
intregii lucrări. Practic, teoria temei se dezvoltă bazată pe binecunoscutul
simbol arhetipal floarea vietii, folosit extensiv in religiile majore din perioada
antichitătii. Un scurt studiu comparativ este făcut din această perspectivă
introducand elemente mitologice legate de oamenii veniti din stele numiti si
ingeri veghetori (ref. Cartea etiopiană a lui Eno – Knibb, 1974).
Abordarea subiectului este modernă, intrand in categoria noilor miscări
spiritual-religioase.
Lucrarea introduce un simbolism sacru, din traditia lumii, relevant
subiectului propus. Apoi dezvoltă un ezoterism neozamolxian de natură
evolutivă si o anumită psihofiziologie corelantă. Se prezintă si cele 36 de
elemente esentiale de descindere divină in lumea materiei si a vietii umane,
fiind o temă complexă care corelează trei planuri de manifestare universală,
respectiv cel divin, cel al ingerilor veghetori si cel terestru (uman).
Scopul principal al cărtii este de a permite, pe baza unei bogate
hermeneutici de idei, o dezvoltare viitoare a gnozei neozamolxiene, care in
present se află doar in stadiul de fundamentare teoretică. Notiunile prezentate
aici devin astfel surse de inspiratie pentru cresterea ideatică a Zamolxianei.
Book Summary of Zamolxiana,
the Esoteric Teachings of Neo-Zamolxianism
This work, Zamolxiana, invataturile ezoterice ale neozamolxianismului
(English translation: Zamolxiana, the esoteric teachings of Neo-
Zamolxianism), is a succinct presentation of the inner knowledge of Neo-
Zamolxianism, a credo in certain spiritual and religious values, used among
the present day Romanian people, based on their forefathers beliefs. The
book allows a deep spiritual and religious understanding of myths, symbols
and the sacred sides of Romanian people that are structured in a particular
gnosis known as Zamolxiana.
The esotericism of the Flower of Life accompanies the entire argument all
along. In practical terms the theory is developed based on the well-known
archetypal symbol The Flower of Life, that is largely used in the major antic
religions. A short comparative study is made from such a perspective
introducing mythological elements connected to the so-called „people who
came from stars”, the watchers (ref. The Ethiopic Book of Enoch – Knibb,
1974).
The approach is modern and falls into the category of new spiritualreligious
movements.
The work introduces a sacred symbolism from the world tradition that is
relevant to the subject in point. Then, develops a Neo-Zamolxian esotericism
of evolving nature, and a specific correlated Psychophysiology. Also are
presented the 36 essential elements of divine descent into the world of matter
and the human life, which is a complex subject that correlates three planes of
universal manifestation, of the divine, of the watchers and of the human
terrestrial, respectively.
The main purpose of this work is to allow, based on the rich hermeneutics,
a future development of Neo-Zamolxian gnosis that at present time is at a
theoretical foundational stage. In so doing the ideas presented herein become
resources of inspiration for the growth of Zamolxiana.
Bibliografie recomandată
29
Bibliografie recomandată
Balas, Edith (1987) Brancusi and Rumanian folk traditions, New York: Columbia
University.
Bălasa, Dumitru (1993) De la Zamolxis la Iisus Hristos, Barda: Editura Cuget romanesc.
Bălasa, Dumitru (2006) Dacii de-a lungul mileniilor, Bucuresti: Editura Miracol.
Barlea, Ion (1909) Însemnări din bisericile Maramuresului, Bucuresti: Atelierele Grafice
SOCEC & CO.
Barlea, Ovidiu (1974) Istoria folcloristicii românesti, Bucuresti: Editura Enciclopedică
Romanească.
Bergson, Henri (1935) The Two Sources of Morality and Religion, Garden City: Doubleday
and Company.
Bernea, Ernest (1997) SpaŃiu, timp si cauzalitate la poporul român, Bucuresti: Editura
Humanitas.
Blaga, Lucian (1983) Mesterul Manole, Bucuresti: Editura Albatros.
Boia, Lucian (1997) Istorie si mit în constiinŃa românească, Bucuresti: Editura Humanitas.
Bucurescu, Adrian (1998) Dacia secretă, Bucuresti: Editura Arhetip.
Budis, Monica (1998) Microcosmosul gospodăresc: Practici magice si religioase de
apărare, Bucuresti: Editura Paidea.
Buliga, Sorin Lory (2008) Brâncusi: Religiozitate, filosofie si artă, Craiova: Editura
Universitaria.
Buliga, Sorin Lory (2009) Simbolistică sacră în opera lui Constantin Brâncusi, Craiova:
Scrisul Romanesc.
Busuioceanu, Alexandru (2009) Zamolxis sau mitul dacic în istoria si legendele spaniole,
Bucuresti: Editura DACICA.
Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain (1994) DicŃionar de simboluri, vol. 1-3, Bucuresti:
Editura Artemis.
ChiŃimia, I. C. (1968) Folcloristi si folcloristică românească, Bucuresti: Editura Academiei.
Clark, Kenneth (2005 [1969]) Civilisation: A Personal View, London: John Murray
(Publishers).
CoruŃ, Pavel (2005) Omul din CarpaŃi, Bucuresti: Editura Stefan.
CoruŃ, Pavel (2006) Oamenii lui Zamolxe, Bucuresti: Editura Stefan.
CoruŃ, Pavel (2007) Ultimul mag, Bucuresti: Editura Pavel CoruŃ.
CoruŃ, Pavel (2008) Codul lui Zamolxe, Bucuresti: Editura Pavel CoruŃ.
CoruŃ, Pavel (2009) Noi vom renaste dintr-un vis, Bucuresti: Editura Pavel CoruŃ.
CoruŃ, Pavel (2010) Zamolxe Arianul, Bucuresti: Editura Pavel CoruŃ.
Crainicu, Felix; IoniŃă, Cristi (2009) Legendele dacilor liberi, Bucuresti: Editura Dacica.
Crisan, Ion HoraŃiu (2007) Medicina în Dacia, Bucuresti: Editura Dacica.
Crisan, Ion HoraŃiu (2008) CivilizaŃia geto-dacilor, 2 vol., Bucuresti: Editura Dacica.
Cuesdean, Lucian Iosif (2006) Româna, limba vechii Europe, Bucuresti: Editura Solif.
Datcu, Iordan (1998) DicŃionarul etnologilor români, vol. I, Bucuresti: Editura Saeculum
I.O.
Datcu, Iordan (1998) DicŃionarul etnologilor români, vol. II, Bucuresti: Editura Saeculum
I.O.
Datcu, Iordan (2001) DicŃionarul etnologilor români, vol. III, Bucuresti: Editura Saeculum
I.O.
Delcea, Eugen (2000) Secretele Terrei: Istoria începe în CarpaŃi, Craiova: Editura Obiectiv.
Zamolxiana, învăŃăturile ezoterice ale neozamolxianismului – Octavian Sărbătoare
30
Densusianu, Nicolae (2000 [1913]) Dacia preistorică, Editura Meteor.
Drăgan, Constantin Iosif (1976) Noi, tracii si istoria noastră multimilenară, Milano: Editura
Nagard.
Drăgan, Constantin Iosif (1985) Mileniul imperial al Daciei, Bucuresti: Editura StiinŃifică si
Enciclopedică.
Drăgan, Constantin Iosif (2000) Imperiul romano-trac, Bucuresti: Editura Europa Nova.
Durkheim, Emile (1971) The Elementary Forms of the Religious Life, London: George
Allen & Unwin Ltd.
Eliade, Mircea (1943) Comentarii la Legenda Mesterului Manole, Bucuresti: Editura
Publicom.
Eliade, Mircea (1965) Rites and Symbols of Initiation, New York: Harper & Row
Publishers.
Eliade, Mircea (1972) Zalmoxis, the Vanishing God: Comparative Studies in the Religions
and Folklore of Dacia and Eastern Europe, Chicago: University of Chicago Press.
Eliade, Mircea (1977) Forgerons et alchimistes, Paris: Flamarion.
Eliade, Mircea (1980) De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucuresti: Editura StiinŃifică si
Enciclopedică.
Eliade, Mircea (1987), editor sef, The Encyclopedia of Religions, New York: Macmillan
Publishing Company.
Eliade, Mircea (1992) Istoria credinŃelor si ideilor religioase, Chisinău: Universitas.
Evseev, Ivan (1994) DicŃionar de simboluri si arhetipuri culturale, Timisoara: Editura
Amarcord.
Feier, Nicolae (2010) Zestrea strămosească: Pagini alese din mitologia si istoria
strămosilor neamului românesc, BistriŃa: Editura Karuna.
Filipascu, Alexandru (1940) Istoria Maramuresului, Bucuresti: Tipografia Universul.
Finnegan, Ruth H. (1992) Oral Traditions and the Verbal Arts: A Guide to Research
Practices, London: Routledge.
Fochi, Adrian; Datcu, Iordan (2002) Bibliografia generală a etnografiei si folclorului
românesc, Bucuresti: Editura Saeculum I.O.
Gaivoronschi, Vlad (2002) Matricile spaŃiului tradiŃional, Bucuresti: Editura Paidea.
Gavrilă, Mariana (2009) Rădăcinile Ardealului: Marea preoteasă, Oradea: Editura Arca.
Gavrilă, Mariana (2010) IniŃierea dacică: Osiris s-a născut în CarpaŃi, Cluj-Napoca:
Editura Dacia XXI.
GavriluŃă, Nicu (1998) MentalităŃi si ritualuri magico-religioase, Iasi: Polirom.
Gebhardi, Ludewig Albrecht (1778) Geschichte des Reichs Hungarn und der damit
verbundenen Staaten, Leipzig: I. Theil.
Gennep, Arnold van (1996) Riturile de trecere, Iasi: Polirom.
Georgescu Mircea (2010) Dacia lui Zamolxis, zeul celest, Filipestii de Targ: Editura Antet.
Ghinoiu, Ion (2001) Panteonul românesc, Bucuresti: Editura Enciclopedică.
Ghinoiu, Ion (2003a) Atlasul etnografic român, Vol. I – Habitatul, Bucuresti: Editura
Academiei Romane si Editura Monitorul Oficial.
Ghinoiu, Ion (2003b) Atlasul etnografic român, Vol. II – OcupaŃiile, Bucuresti: Editura
Academiei Romane.
Ghinoiu, Ion (2004) Cărările sufletului, Bucuresti: Editura Etnologică.
Ghinoiu, Ion (2005) Comoara satelor: calendar popular, Bucuresti: Editura Academiei
Romane.
Ghinoiu, Ion (2007) Sărbători si obiceiuri românesti, Bucuresti: Editura Elion.
Bibliografie recomandată
31
Ghinoiu, Ion (2008a) Atlasul etnografic român, Vol. III – Tehnica populară; AlimentaŃia,
Bucuresti: Editura Academiei Romane.
Ghinoiu, Ion (2008b) Mică enciclopedie de tradiŃii românesti: sărbători, obiceiuri, credinŃe,
mitologie, Bucuresti: Editura Agora.
Godea, Ioan (2007) DicŃionar etnologic român, Bucuresti: Editura Etnologică.
Godwin, Joscelyn (1981) Mystery Religions in the Ancient World, London: Thames and
Hudson Ltd.
Gorovei, Artur (1990) Folclor si folcloristică, Chisinău: Editura Hyperion.
Herodot (1961), Istorii, vol. 1, Bucuresti: Editura stiinŃifică.
Huszti, Andras (1791), Ó és újj Dacia AZ AZ Erdelynek Regi Es Mostani Allapotjarol Valo
Historia, Kessinger Publishing.
Iorga, Isabela (2006) Mistere ale pământului românesc, Bucuresti: Editura Miracol.
Kernbach, Victor (1983) DicŃionar de mitologie generală, Bucuresti: Editura Albatros.
Knibb, M. A. (1974) The Ethiopic Book of Enoch, Oxford: Oxford University Press.
Krohn, Kaarle (1971) Folklore Methodology Formulated by Julius Krohn and Expanded by
Nordic Researchers, Austin: University of Texas Press.
Lozovan, Eugen (2006) Dacia Sacră, Bucuresti: Editura Saeculum I.O.
MacKenzie, Andrew (1977) Dracula Country: Travels and Folk Beliefs in Romania,
London: Barker.
Manolache, Dumitru (2006) Tezaurul dacic de la Sinaia – Legendă sau adevăr ocultat?,
Bucuresti: Editura Dacica.
Miulescu, Nicolae (1975) Daksha, God’s Country, Editura Nagard.
Modorcea, Grid (2001) Brâncusi înainte de Brâncusi, Bucuresti: Editura Semne.
Munteanu, Maria (2011) Steaua albastră: Curs de iniŃiere în spiritualitate, Bucuresti:
Editura DacoRomană TDC.
Musat, Mircea (1980) Izvoare si mărturii străine despre strămosii poporului român:
culegere de texte, Bucuresti: Editura Academiei Republicii Socialiste Romania.
Noica, Constantin (1991) Pagini despre sufletul românesc, Bucuresti: Editura Humanitas.
Nour, A. (2006) Cultul lui Zamolxis, Bucuresti: Editura Miracol.
Oisteanu, Andrei (1998) Mythos & Logos. Studii si eseuri de antropologie culturală,
Bucuresti: Editura Nemira.
Oisteanu, Andrei (2004) Mircea Eliade între publicistica politică si opera stiinŃifică, in Nr.
Archaeus, tom VIII, fasc. 1-4.
Oltean, Dan (2002) Religia dacilor, Bucuresti: Editura Saeculum.
Oltean, Dan (2008) MunŃii dacilor: Călătorii pe plaiurile regesti ale Sarmizegetusei,
Bucuresti: Editura Dacica.
Papadopol-Calimah, Al. (2007) Scrieri vechi pierdute atingătoare de Dacia, Bucuresti:
Editura Dacica.
Petre, Zoe (2004) Practica nemuririi: O lectură critică a izvoarelor grecesti referitoare la
geŃi, Iasi: Editura Polirom.
Piticaru, Ilie (1941) Teoria evoluŃiei spirituale, Bucuresti: Tiparul „Cartea romanească”.
Platon (1974) Charmides, Opere I, Bucuresti: Editura StiinŃifică.
Pop, Dumitru (2003) Universul culturii, tradiŃia si promovarea lui în cultura si viaŃa
contemporană, Cluj-Napoca: Casa CărŃii de StiinŃă.
Rădulescu-Motru, Constantin (1999) Psihologia poporului român si alte studii de
psihologie socială, Bucuresti: Editura Paideia.
Rogoz, Viorel (2002) Familia în credinŃe, rituri, obiceiuri, Satu Mare: Editura SolstiŃiu.
Zamolxiana, învăŃăturile ezoterice ale neozamolxianismului – Octavian Sărbătoare
32
Russu, Ion Iosif (2009 [1944-1948]) Religia geto-dacilor: zei, credinŃe, practici religioase,
Bucuresti: Editura Dacica.
Russu, Ion Iosif (2009 [1959]) Limba traco-dacilor, Bucuresti: Editura Dacica.
Sărbătoare, Octavian (2010a) Pe Calea Lui Zamolxe: Trilogie zamolxiană, Sydney:
Sarbatoare Publications.
Sărbătoare, Octavian (2010b) Românul s-a născut zamolxian: Întrebări si răspunsuri despre
renasterea zamolxiană, Bucuresti: Editura DacoRomană TDC.
Sărbătoare, Octavian (2010c) ViaŃa Lui Zamolxe, Sydney: Sarbatoare Publications.
Sărbătoare, Octavian (2011) Evanghelia Dacilor, Sydney: Sarbatoare Publications.
Săvescu, Napoleon (1999) Noi nu suntem urmasii Romei, Bucuresti: Editura Intact.
Senn, Harry A.; Stephens, Martine (1982) Were-wolf and vampire in Romania, New York:
Columbia University.
Sims, Martha C. (2005) Living Folklore: An Introduction to the Study of People and their
Traditions, Logan: Utah State University Press.
Stahl, Henri H. (1983) Eseuri critice despre cultura populară românească, Bucuresti:
Editura Minerva.
Stroe, Geo (1999) DacoRomânia nemuritoare: Legende si realităŃi, Bucuresti: Editura
Tempus.
Stroe, Geo (2002) StiinŃa dacoromânisticii pe înŃelesul tuturor, Bucuresti: Editura Tempus.
Stroe, Geo (2006) În căutarea lui Zamolse în DacoRomânia, Bucuresti: Editura
DacoRomană TDC.
Toader, Serban (2007) Pomană si dar, Bucuresti: Editura Etnologică.
Tonciulescu, Paul Lazăr (1999) De la Tărtăria la łara Luanei, Bucuresti: Editura Miracol.
Trompf, Garry (1990) In Search of Origins, New Delhi: Sterling Publishers Private Limited.
Vartic, Andrei (1997) Magistralele tehnologice ale civilizaŃiei dacilor, Chisinău: Editura
Basarabia.
Vartic, Andrei (1998) Drumul spre Kogaionon, Chisinău: Editura Basarabia.
Ubicini, Abdolonyme (1886) Les origines de l’histoire Roumaine, Paris: Ernest Leroux.
Vinereanu, Mihai (2008) DicŃionar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de
indo-europenistică, Bucuresti: Editura Alcor.
Vulcănescu, Mircea (1991) Dimensiunea românească a existenŃei, Bucuresti: Editura
FundaŃiei culturale romane.
Vulcănescu, Romulus (1985) Mitologie română, Bucuresti: Editura Academiei Republicii
Socialiste Romania.
33
Cuprins
Introducere 5
Cap. 1 – Simbolistica sacră si tradiŃia spirituală 6
Cap. 2 – Ideile generatoare ale ezoterismului neozamolxian 10
Cap. 3 – O reprezentare a sistemului evolutiv in spiritualitatea
neozamolxiană
13
Cap. 4 – Tabel general de psihofiziologie neozamolxiană si
simbolistică
15
Cap. 5 – Cele 36 de elemente esenŃiale de coborare
a divinităŃii in materie sau de ridicare a omului către divinitate
17
Cap. 6 – Floarea vieŃii insoŃită de arhetipurile tradiŃionale
zamolxiene
21
Cap. 7 – Floarea vieŃii, omul cosmic si puterile vieŃii pămantene 22
Cap. 8 – Elemente de numerologie sacră neozamolxiană 25
Lista de grafice 26
Lista de tabele 26
Sumarul cărŃii Zamolxiana, invăŃăturile ezoterice ale
neozamolxianismului
27
Book Summary of Zamolxiana, the Esoteric Teachings of Neo-
Zamolxianism
28
Bibliografie recomandată 29
Despre autor
Octavian Sărbătoare s-a născut in Romania in 1952 si din 1987 trăieste in
Australia. A absolvit Facultatea de Litere cu specializările de licenŃă in studii ale
religiilor si filosofie, apoi un an de specialitate postlicenŃă in studii ale religiilor,
Master la Litere (studii de pace si conflict) cu distincŃie si diplomă postuniversitară
(economie politică) la Universitatea din Sydney, Australia. Este autorul unor cărŃi de
cercetare in domeniul social cat si de beletristică, in limbile engleză si romană.
About the author
Octavian Sarbatoare was born in Romania in 1952. Since 1987 he has been living
in Australia. He completed his BA in Philosophy and Studies in Religion, BA
(Honours) in Studies in Religion, Master of Arts with Merit (PACS) and Graduate
Diploma (Political Economy) at the University of Sydney, Australia. He is the author
of various books of scholarly research and fiction, both in English and Romanian
idealul naþional al românilor, în aceastã perioadã
istoricã, este rezolvarea crizei spirituale a
neamului, prin a-ºi transfera centrul spiritual din
orientul apropiat în munþii carpaþi, ºi sã-ºi afirme
identitatea naþionalã ca urmaºi ai geto-dacilor.
autorul octavian sãrbãtoare
Comment