De la semne la scriere pe teritoriul geto-dac -Domnița Rațiu
La īnceput a fost cuvāntul... rostit cu rost. Cuvāntul rostit este īnsă efemer aşa că omul īnţelept, iniţiatul, a īnţeles să consemneze acele cuvinte care pentru el aveau importanţă majoră. Cerul īnstelat i-a fost primul dascăl şi primul abecedar.. Apoi cerul i-a arătat ce este timpul īnvăţāndu-l ritmul lucrărilor agricole. Deoarece stabilise o legătură specială cu cerul a dat nume constelaţiilor asemănāndu-le cu uneltele sau evenimentele din viaţa de zi cu zi, denumiri.pe care le-a actualizat după trecerea la creştinism. Mai tārziu tot cercetānd semnele cerului a născocit semne-mesaj, primele īnceputuri de scriere prin transpunerea semnelor cerului pe pămānt sau pe alte materiale ca de exemplu scrierea folosită pe vasul găsit la Karanovo
https://scontent-arn2-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/29793520_2164019340496261_3972512314036322304_o.jp g?_nc_cat=0&oh=9a3720dca5b0f7d562f97edd46ee9137&oe=5B297EC2
Actualmente se cunosc aproape o sută de aşezări unde au fost descoperite obiecte cu astfel de inscripţii. Īn majoritate, aceste aşezări sunt cuprinse īn zonele culturale Vincea şi Tisa din bazinele Moravei, Dunării şi Tisei, īn teritoriile de azi din Serbia, estul Ungariei, nord-vestul Bulgariei şi vestul Romāniei, precum şi īn cadrul culturii Karanovo (3-6, Boian- Gumelniţa) din centrul Bulgariei şi sudul Romāniei, vechi teritoriu getodac.
https://scontent-arn2-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/29791248_2164019400496255_2125100275613040640_n.jp g?_nc_cat=0&oh=5db5bc0f6105e3fd571149bf28839372&oe=5B62BADD
Descoperirile făcute īn numeroase zone din arealul locuit de strămoşii noştri, ne fac să afirmăm că aici a existat din timpuri străvechi o populaţie sedentară numeroasă şi civilizată. Acele vremuri de pace se datorează matriarhatului, conducerii īnţelepte a reginelor şi a marilor preotese ale cultului solar.. Pacea şi traiul īn siguranţă au făcut posibilă de exemplu uimitoarea cultură Cucuteni. Sigur că de atunci datează obiceiul şezătorilor din serile lungi de iarnă, ca şi transmiterea tradiţiilor spre generaţiile următoare. Semnele găsite pe diverse materiale din acele timpuri sunt īn mare măsură folosite de adoratorii „Sfāntului Soare” īn cadrul ritualurilor cultului-sunt semne sacre. (cf. Virgil Vasilescu „Semnele cerului”).
Aceste semne au evoluat fie spre ideograme, scrierea silabică şi apoi fonetică – (scrisul fiind la īnceput folosit doar de sacerdoţi), sau au fost materializate pe ii, pe vālnice, pe fote, pe ştergare īncrustaţii īn lemn, ouă īncondeiate, pentru a conferi protecţie divină celor care le purtau sau le foloseau.
Costumul popular – portul, este cartea de identitate a celui care īl poartă dar este foarte posibil ca la īnceputuri aceleaşi cusături să fi putut oferi cu mult mai multe date ce puteau fi citite de către un privitor. Cu timpul sensul iniţial al semnelor ţesute sau īncrustate s-a pierdut, a rămas īnsă valoarea lor artistică poate şi pentru că sacralitatea le-a asigurat dăinuirea. Existenţa tradiţiei acestor activităţi ţărăneşti este o dovada a continuităţii neamului romānesc pe aceste meleaguri. strămoşeşti Nu se putea īnsă ca o asemenea civilizaţie evoluată spiritual să nu posede şi o scriere. După Fontes Zalmoxe a primit Legile Belagine de la zeiţa Hestia (regină a geto-dacilor zeificată ulterior), care le scrisese.
https://scontent-arn2-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/30127281_2164021033829425_7301600108649381888_o.jp g?_nc_cat=0&oh=ba5fb522c105c5302f12c693dd7aec34&oe=5B73D742
Existenţa unei scrieri preistorice īn sud-estul european a fost semnalată prima oară īn anul 1874, cānd Zsofia Torma (Sofia Turmă) din Orăştie a īntreprins săpături pe dealul de la Turdaş, lāngă Alba Iulia. Descoperirile, constānd din obiecte ceramice, figurine, fusaiole şi alte obiecte, cu peste 300 de semne incizate, au fost treptat distribuite muzeelor din Berlin, Mainz, Munchen şi Cluj.
Īn anul 1910, Marton Roşca a reluat săpăturile de la Turdaş. Contribuţia sa constă īn aranjarea şi publicarea materialului rezultat īn urma săpăturilor Sofiei Turmă. Sunt incizii simple pe care Iordache Moldoveanu le consideră că sunt cu 3.000 de ani mai vechi decāt cele de la Tărtăria.
https://scontent-arn2-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/29792160_2164021040496091_5790992190033362944_o.jp g?_nc_cat=0&oh=7877d92db472be51e717189773f9a4bb&oe=5B6C4979
obiecte de cult, şi au avut un scop hieratic, nefiind deloc notarea unor tranzacţii comerciale ori admi-nistrative, ca īn Mesopotamia. Cercetătoarea americană prof. Marija Gimbutas consideră că apariţia acestei culturi aparţinānd Neoliticului formează vechea cultură europeană, pe care o situează īntre 7.500-3.500 ī.d.H, cu o populaţie “pre indo-europeană” care cunoaşte apogeul dezvoltării sale īntre anii 5.000-4.000 ī.d.H. Cercetătoarea Ioana Crişan regăseşte īn ţesăturile şi cusăturile romāncelor toate semnele de pe tăbliţele de la Tărtăria. "In 2001 arheologul Vasile Boroneanţ a descoperit cu ocazia săpăturilor de la Chitila nişte oase de animale, acoperite de o scriere necunoscută.. Ele au fost descoperite īn interiorul locuinţelor, alaturi de obiecte de uz casnic şi podoabe. Predominau oasele cu suprafeţe mari, care ofereau spaţiu pentru scriere, īn special mandibule de cal, dar şi de la alte animale domestice sau vānate. Se scria, probabil, de la stanga la dreapta, căci se vede dupa inclinaţia semnelor. Adesea, osul este scris pe două feţe sau chiar pe trei. Īn mai multe cazuri, se observă două straturi de scriere: o scriere mai veche, care s-a tocit sau a fost ştearsă, şi o scriere mai nouă, aplicată deasupra celei vechi, dupa ce osul a fost din nou lustruit. Apar chiar şi imagini, cum e de pilda chipul din profil al unui barbat, asemănator cu unele reprezentari de pe monede, sau monograme. Semnele aparţin unei scrieri necunoscute, ele nu par sa fie nici greceşti, nici romane, nici rune gotice. Se combină intr-o manieră deosebită, apropiindu-se de īnsemnarile numite răboaje. Bucăţile de oase au căpătat luciu de la folosirea īndelungată. Este posibil să fie vorba de o scriere dacică, locală, folosită doar de iniţiaţi. Este o scriere autohtona. Iar aceasta scriere de pe oase aduce mult cu unul din tipurile de scriere de pe tabliţele de plumb de la Sinaia." (Aurora Peţan, revista Formula As )
https://scontent-arn2-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/29790375_2164021027162759_6363061041923883008_o.jp g?_nc_cat=0&oh=e1cc3c322bf8398d0a573dc5b8098492&oe=5B6BB3D6
Buzăului o piatră gigant inscripţionată cu semne aparţinānand unei civilizaţii necunoscute, "Piatra īnsemnată", după cum a fost numită, are forma unei ciuperci şi se afla la Brotari, comuna Colţi, zona cu celebrele aşezari rupestre Aghaton şi Fundul Peşterii, care cuprind simboluri īncepānd din Epoca Bronzului şi pānă īn perioada creştinismului timpuriu.
https://scontent-arn2-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/29683683_2164025593828969_2598564903249772544_o.jp g?_nc_cat=0&oh=5c4db9cc0023d6d5bec0b7fa3b37d8b2&oe=5B33F913
"Sunt semne absolut ciudate, īn formă de triunghi, steluţă sau pătrat, cu certitudine făcute de o fiinţă umană, care nu se regasesc īn nici o scriere cunoscută pāna la această oră", a declarat directorul Muzeului judeţean Buzău, Doina Ciobanu, citat de Agerpres.
https://scontent-arn2-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/29792327_2164025600495635_605462660703584256_n.jpg ?_nc_cat=0&oh=e97cd3b41667df1264a48a84728875b4&oe=5B64950B
Plutaşii de pe rāul Bistriţa foloseau pe la 1880, 56 de semne pentru crestatul lemnelor. Dintre acestea 13 sīnt identice cu semnele din scrierea liniar B iar 38 sīnt identice sau foarte apropiate cu semnele alfabetului geţilor. Īn “Revsta de literatură şi artă”, care a apărut īntre 1890-1910, un articol īnsoţit de o fotografie a unor blocuri de sare, ne informează că răbojul īncă mai era folosit de “şalgăi” (cei care tăiau şi transportau sarea īn ocne) pentru a īnsemna blocurile Secuii au folosit prin secolul Xlll un alfabet cu 33 de semne iar 28 dintre acestea sīnt identice sau asemănătoare cu semnele geţilor de pe tăbliţele de plumb. Īn Ardeal şi Ungaria s-a folosit īn secolele XV şi XVl un alfabet runic maghiar care a fost ,,prelucrat” tot din alfabetele geţilor.
https://scontent-arn2-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/30124375_2164025657162296_8672789029445435392_n.jp g?_nc_cat=0&oh=5ef78860cae54bf9d6fb8689bf12690b&oe=5B713934
Episcopul got Wulfila a ,,creat” şi el pe la mijlocul secolului lV e.n. un alfabet pornind de la semnele geţilor. Profesorul latinist Paul Găleşanu, după un studiu de 20 de ani asupra Bibliei lui Wulfila lucrānd pe o xerocopie după “Codex Argenteus” de la Universitatea din Upsala a ajuns la concluzia că această biblie este primul document protoromān lingvistic şi literar din secolul al IV-lea, document al continuităţii noastre Studiul asupra limbii folosite de Wulfilla l-a condus şi la alcătuirea unui glossar, de 200 de file unde 700 de termeni sunt romāneşti (Această cercetare a fost comunicată īn aprilie 1994 la Societatea “Getica” Bucureşti, apoi profesorul a prezentat-studiul şi la cursurile de vară organizate de Fundaţia “Pro Patria” a M.A.P.N., moderator indianistul George Anca.) Scrierea geţilor mai are semne comune cu alfabetul folosit īn secolele Vlll – ll ī.e.n. īn estul Spaniei (Tartesio/Turdetano), cāt şi cu alfabetele folosite de tuaregi şi libieni īnainte cu multe secole de era creştină.
32 din semnele folosite īn scrierea geţilor pe tăbliţele de plumb sīnt identice sau foarte apropiate cu semnele scrierii cretane liniar B din perioada 1500-1300 ī.e.n.
https://scontent-arn2-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/29683648_2164025677162294_7423733044218953728_o.jp g?_nc_cat=0&oh=9dece32d0934d142de93117246207400&oe=5B6292FB
Alfabetul chirilic folosit de romāni pīnă pe la 1870 este īn realitate o parte din alfabetele utilizate de strămoşii noştri geţi īn urmă cu 2500 de ani. Scrierea este de fapt un regres al capacităţilor psihice şi intelectuale umane şi nu nu progres! Semnele sunt adevarate mantre, ce dezvaluie concepte filosofice, acumulari energetice, ele pot da viaţă sau pot ucide! Rolul iniţial al semnelor a fost magic! Iniţiaţi care ştiau să desluşească scrierile arhaice, autohtone s-au găsit la noi pānă prin timpul lui Brāncoveanu, şi frānturi din secretele lor mai răzbat pānă la noi, dar pentru majoritatea cercetătorilor aceste scrieri īn limba romānă, arhaică, ţărănească, nici nu există! Este posibil să fi păstrat īn multe mănăstiri din Ardeal scrieri vechi avānd ca suport diverse materiale, dar prăpădul făcut de generalul Bukov īn lupta catolicismului īmpotriva ortodoxiei şi a zamolxianismului care īncă mai vieţuia, multe documente au fost definitiv pierdute. La editura ART, a apărut īn 2009, “Istoria scrisului, alfabete, hieroglife şi pictograme”, de Andrew Robinson, apărută īn 1995 şi īn 2007 la Londra īn care nu se scrie nici un cuvānt despre Tărtăria.
Nu mă mai miră că acest englez nu a aflat īncă de Tărtăria dacă istoricii noştri și Academia Romānă un o au īn atenție.
https://scontent-arn2-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/29597993_2164025717162290_7875425095357825024_o.jp g?_nc_cat=0&oh=0178dd94e0d612465e1f430e9c2726c9&oe=5B63C331
Și o informaţie apărută vineri 19 august 2011 (de pe internet) Papirusul descoperit la Mangalia īn anul 1959 este cel mai vechi din Europa şi a fost declarat „deteriorat“ de URSS. La acea vreme, sovieticii controlau īn totalitate oraşul şi asistau la toate săpăturile arheologice. Publiciştii Aurelia Lăpuşan şi Ştefan Lăpuşan, autori ai cărţii „Mangalia īn paginile vremii“, consemnează că acest papirus a stārnit interesul arheologilor ruşi īncă de la descoperire. „La acea vreme, oraşul era militar şi se afla īncă sub control sovietic, iar specialiştii de la Moscova asistau cu precădere la cercetările arheologice care se făceau īn Mangalia“, a declarat Aurelia Lăpuşan.
Astfel, la Mangalia, la 29 mai 1959, Academia Republicii Populare Romāne a chemat pentru susţinerea şi veridicitatea descoperirii specialişti din Moscova. Īn scurt timp, o echipă de specialişti ruşi condusă de academicianul Mihail A.Alexandrovski, şeful Serviciului de restaurări al Muzeului de Artă Puşkin din Moscova a văzut papirusul şi a declarat că acesta este destul de deteriorat şi că īn urma unor lucrări migăloase de restaurare se poate lectura.
Despre conţinutul papirusului s-a păstrat o singură mărturie scrisă de Tiberiu Petrilla, Demetru Popescu şi Marin Porumbescu īn anul 1962, īn volumul „Constanţa. Litoral“: „O primă serie de fotografii din document au fost executate cu raze inflaroşii şi confirmă caracterul elenistic al conţinutului care se referă la persoana defunctului. Acesta pare ar fi fost un proxenos, reprezentant de seamă al cetăţii, titlu ce comportă privilegii şi onoruri. Īn mormānt au mai fost descoperite unele obiecte rituale - vase ce reprezintă busturi de femei, sirene cu lira dansatoare, fin lucrate, unele acoperite cu un strat de aur“.
„Drept pentru care au decis să īl ia cu ei. Tot timpul s-a ştiut că papirusul este pentru restaurare la Moscova, iar răspunsurile venite din partea ruşilor erau evazive. La un moment dat, s-a vehiculat că nu mai poate fi recuperat, fiind deteriorat“, a declarat Aurelia Lăpuşan.
Primele demersuri pentru recupararea documentului au fost făcute de arheologul Ion Pāslaru īn urmă cu patru ani.
Fotografii cu papirusul īn forma iniţială nu există, după cum consemnează cei care au scris despre descoperire. Īnsă, īn Europa, mai există un papirus datat secolul IV, īnsă mai recent decāt cel din Mangalia, descoperit īn anul 1962 la Derveni, Grecia. Specialiştii spun că acesta a fost descifrat de abia īn 2004 şi este expus la ora actual la Muzeul de Arheologie din Salonic. Papirusul aparţinea unui ofiţer macedonian şi īn el scrie că doreşte să fie incinerat după moarte conform ritualului grecesc.
Luni, la Mangalia, are loc ceremonia de predare – primire a papirusului descoperit la Mangalia. După 50 de ani, papirusul declarat deteriorat se īntoarce īn locul unde a fost descoperit, şi anume īn mormāntul păstrat īntr-o stare foarte bună de conservare la Muzeul Callatis.