Nicolae P. Leonăchescu - Însemnările Generalului Constantin I. Brătianu [Arhivă]

admin

05.04.2018, 21:21

Însemnările Generalului Constantin I. Brătianu

Prof. univ. emerit dr. ing. Nicolae P. Leonăchescu (N.P.L.) Doctor Honoris Causa

Lectura cărţii scrise de Generalul Constantin I. Brătianu şi publicate în anul 1908 („CÂTEVA AMINTIRI DIN ROSTUL NOSTRU SOCIAL ÎN TIMPUL CELOR DIN URMĂ 40 DE ANI 1866-1907”) ne-a fost impulsionată de nepotul său, Ion I. Brătianu, care mi-a dăruit un exemplar cu cele 72 de pagini. Interesul nostru constant pentru cunoaşterea operei şi vieţii celor care au făcut parte din arborele genealogic al neamului Brătianu a fost marcat de trei factori:

1) Am frecventat (1945-1952) cursurile Liceului „Ion C. Brătianu" din Piteşti pe care le-am absolvit cu diplomă de merit;
2) În anii 1838-1843, Dincă Brătianu şi băieţii lui au avut în arendă satul meu natal, Stroeşti - Argeş; comportamentul acestora faţă de stroeşteni a fost constructiv şi a lăsat urme;
3) Am publicat („Stroeşti - Argeş. Documente şi mărturii”, vol. I, 1971; vol. II, 1981 şi vol. III, 2000) 19 documente referitoare la neamul Brătianu din anii 1741-1846; opt documente le-am găsit în Fondul Brătianu de la Biblioteca Naţională/Biblioteca Centrală de Stat/Biblioteca Brătianu.

M-am întrebat: de unde provine patronimul BRĂTIANU pentru că fonema d – în timp – devine t („Brad, Brădet, Brădieni, Brătieni, Brăduleţ” - comunicarea lui N.P.L. în cadrul celei de A 38-a sesiuni ştiinţifice organizate de Societatea Cultural - Ştiinţifică „Stroeşti – Argeş”, 25 iulie 2009).

Pe valea râului Vâlsan există schitul Brădet, loc de refugiu în secolul al XVII-lea în cazul năvălirilor barbare. Evident, originea numelui provine de la geticul Brad. Alături de acest schit s-a dezvoltat satul Brădieni, aşa cum s-a menţionat în harta (în limba greacă) a stolnicului Constantin Cantacuzino la 1700. În varianta latină din 1718 a lui Antonio Maria del Chiaro Fiorentino (vezi: „Bătalia pentru Sistemul Metric” de N.P.L., AGIR; 2013, pp. 110-112) localitatea s-a numit tot Brădieni; locuitorii au căpătat patronimul de Brădieni (Bradeni, Bradeanu) şi mai târziu, prin mecanismele limbii vorbite, s-a ajuns la varianta moderna Brătieni. Nu are nicio legătură cu „brat” (= frate, în limba rusă).

Brătienii au avut proprietăţi si terenuri arendate pe valea Vâlsanului unde ascendenţi de-ai lor s-au stabilit cândva. În secolele al XVIII-lea şi al XlX-lea se judecau cu vecinii proprietăţilor ce le deţineau în satul Mălureni - Argeş.

Generalul Constantin I. Brătianu a fost inginer – geograf (geodez, topograf şi topometru) – şi din punct de vedere profesional - avea o pregătire de specialitate la şcoli din Franţa ca şi Ion C. Brătianu şi fiul acestuia (vezi: „Studenţi români în Franţa” de N.P.L., AGIR, 2011. Idem „Premise istorice ale tehnicii moderne româneşti” de N.P.L., AGIR, 2007, pp. 448 si 891).

Spre a se evita confuziile, menţionăm că un predecesor Constantin (Dinu) I.C. Brătianu (născut: 13/25 ianuarie 1866, Florica, Valea Mare, jud. Argeş - decedat: 20 august 1950, Sighet judeţul Maramureş), inginer cu studii la Paris, a absolvit Şcoala Naţională Superioară de Mine (10 octombrie 1888 - 9 iunie 1891).

Generalul Constantin I. Brătianu căpătase o experienţă deosebită în: măsurătorile terestre, delimitarea unei proprietăţi, întocmirea de hărţi, a unui plan de proprietate, consemnarea în Cadastrul imobiliar şi foncier/funciar etc. Sursele ideilor consemnate în broşura din 1908 provin din: studiul individual; realitaţile vieţii sociale din ţările avansate ale Europei („de la care ... ne trudim să imităm toate în mod pripelnic şi fără socoteală”), istoria locală reflectată în documente, hotărnicii, acte etc.

Formaţia de inginer i-a permis a respecta ADEVARUL. După răscoala ţăranilor din 1907 se impunea „ca ţara să capete cât mai curând liniştea”.

Comparaţia dintre evoluţiile sociale din România şi Japonia în anii 1867-1907 ne dezavantajează. La japonezi, totul a fost făcut la ei „de jos in sus”.

În România, nimic nu era făcut în ţară ci se importa şi aşa s-a ajuns in 1907 la „acel îngrozitor spectacol de vandalism”.

Mai târziu, am acceptat şi noi PRINCIPIUL VALABILITĂŢII LIMITATE: „Un model de organizare are valabilitate limitată în timp şi spaţiu; el este rezultatul unei anumite evoluţii istorice”.

Cu alte cuvinte, MODELELE NU SE EXPORTĂ. Chiar dacă o idee are la baza iniţială valenţele progresului, condiţiile la limită (spaţiu geografic, timp, tradiţii etc.) fac imposibilă adoptarea modelului importat. Considerentele politice efemere produc efecte negative în plan social.

De aceea, tipul de primar din satele Belgiei n-a devenit o realitate în ţara noastră. Experienţa românească a marilor boieri din fruntea satelor a fost dată uitării.

Avem, după 1908, o catastrofală experienţă: ocupanţii ruşi au pus în fruntea satelor indivizi racolaţi din rândul celor mai săraci ţărani şi chiar ţigani. „Egalitarismul” totalitar bolşevic a permis armatei ruse de ocupaţie (1944 - 1964) să fure ca-n codru. Primarul din Ringhileşti judeţul Botoşani dăduse şi el un exemplu negativ fiind beţiv înrăit.

Generalul Constantin I. Brătianu propune o soluţie clasică şi salvatoare: TRADIŢIA locului trebuie respectată şi consolidată. Nerespectarea tradiţiilor locale a prăbuşit satul românesc în care s-au instalat: bolile venerice, sărăcia, crima la hotare, defrişarea abuzivă, depopularea, alcoolismul, arendaşul modern jefuitor etc.

Exemplul negativ al satului Vâlsăneşti - Argeş era notoriu la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul celui următor. Crima din 1915 în care proprietarul (Nicolae/Nae I. Ionescu - Marinescu) - cel care îşi păzea hotarul de nord la Valea Pivniţii - a fost omorât de hoţii de lemne din neamul Pătruleasa este de neuitat.

Generalul Constantin I. Brătianu descrie cu lux de amănunte viaţa ţăranului român lăsat pradă vie: arendaşilor străini şi jefuitori, avocaţilor şi juriştilor de tot felul s.a.

Proprietatea imobiliara n-a beneficiat de un Cadastru bine pus la punct. În secolul al XlX-lea, unii arendaşi au declanşat întocmirea unor HOTĂRNICII ale moşiilor luate în arendă şi le-au finalizat. Neexistând un registru cadastral/Cadastru funciar şi imobiliar, politicienii vremii au decis ca aceste hotărnicii să fie atestate prin sistemul judecătoresc. Ceea ce a urmat a fost o catastrofă pentru ţarani.

Un singur exemplu este suficient: arendaşul Dincă Brătianu şi băieţii lui au declanşat şi onorat întocmirea hotărniciei moşiei Stroeşti din judeţul Argeş. Actul cu planul respectiv au fost depuse la judecătoria judeţului spre confirmare şi atestare juridică.

Procedura justiţiară a durat decenii; ţăranii satelor din jur şi-au făcut şi ei hotărnicii confirmate juridic rapid.

Hotărnicia satului Stroeşti nu este confirmată juridic nici astăzi pentru că documentele respective au fost furate de vecini interesaţi. Juriştii şi avocaţii infractori n-au fost traşi la răspundere. Arendaşii străini de istoria satului românesc au ignorat TRADIŢIA şi s-au purtat ca nişte prădători „oficiali”.

Merită să ne oprim asupra unui alt principiu al vieţii noastre la care Generalul Constantin I. Brătianu face aluzie: PRINCIPIUL LOIALITĂŢII: „Principiul loialităţii minorităţii etnice faţă de Statul care o găzduieşte” (vezi: „Destine şi proiecţii” de N.P.L., Drim Edit, Târgu-Jiu, 2003, pp. 74 şi 75). Fără cadastru funciar, „rostul proprietăţii rurale, mai în toată ţara, se găseşte într-un continuu flux şi reflux de cotropiri şi revednicări nenorocite” (p. 44).

Generalul Constantin I. Brătianu constată că o legislaţie deficitară a lăsat cale liberă tuturor fenomenelor negative în viaţa satelor. Analiza pertinentă, a inginerului cuprinde şi aspectele negative din activitatea partidelor politice. A apărut tirania politică: unu conduce iar ceilalţi aplaudă şi execută.

Constatarea generalului că au năvalit în România mulţi străini care au ocupat posturi în: administraţie, învăţământ, presă etc. provoacă îngrijorare. Aceşti minoritari nu respectă Principiul loialităţii. Reproducerea unui catren din Scrisoarea lll a lui Mihai Eminescu reflectă o realitate: „năvăliri barbare” programate şi impuse României de către politicienii marilor puteri europene.

Soluţia propusă de general a fost una singură: învăţământ şi educaţie în binele ţării în care locuiesc. Minoritatea trebuie să respecte majoritatea!

Evident, ştim astăzi că suntem sub cupola unui al treilea principiu şi anume: PRINCIPIUL ETNODIVERSITĂŢII. Prin Protocolul de la Montreal s-a adoptat „Principiul biodiversităţii pe Terra”. În mod cert: „Etnodiversitatea este necesară pentru a asigura progresul societăţii omeneşti”. Biodiversitatea include etnodiversitatea!

Constatările fmale ale Generalului Constantin I. Brătianu sunt clasice: Importul unor modele străine de spiritualitatea şi tradiţia sătenilor au provocat disensiunii între locuitorii satelor şi administraţia locală. El propune şi o soluţie mult aşteptată: împroprietărirea ţăranilor.

Analiza în domeniul proprietăţii imobilare identifică trei paliere de acţiune: Starea socială a proprietăţii, Starea fizică şi Starea funciară.

Generalul Constantin I. Brătianu condamnă vehement „legiferomania sterile” reflectată în cele 47 de volume ale Monitorului Oficial. Aprecierea finală a generalului se înscrie pe linia principiului etnodiversităţii: „Parinţii noştri erau români şi rămâneau români!". În acest sens, el reaminteşte şi soluţia dată - în 1857 - de Ion C. Brătianu: „Prin mintea, prin inima şi prin braţul lor... în propriul său trecut” conform TRADIŢIEI.
Un OM, analist lucid, creator şi patriot, Generalul Constantin I. Brătianu (n. l7.06.1844, Soreşti, fost sat în comuna Bascov, judeţil Argeş - d. 06.01.1910, orele 22, Bucureşti) ne urmăreşte şi ne judecă de dincolo de marginile vieţii. Să nu-l uităm!

Anexă

LISTA SUMARELOR DOCUMENTELOR DESPRE NEAMUL BRĂTIANU PUBICATE DE N.P.L. N. LEONĂCHESCU – NĂNDRAŞU: STROEŞTI - ARGEŞ, DOCUMENTE ŞI MĂRTURII, (VOL. I (1520 - 1933) Editura LITERA, Bucureşti, 1971 (408 pagini)

1) Documentul 48 din 1779. Zapisul lui Ion Ciolcă, logofătul din Vâlsăneşti, prin care se obligă a plăti el datoria pe care o are fratele său Gheorghe către DINCĂ BRĂTIANU.
2) 165 - 1845.l.C. Brătianu şi fraţii săi cer 470 lei despăgubire pentru cheltuielile făcute cu prilejul hotărniciei moşiei Stroeşti în 1841 şi 1843 când era el arendaş.
3) 166 - 1845. Gavriil, egumenul mânăstirii Bistriţa, arată că răposatul clucer DINCĂ BRĂTIANU fiind arendaşul moşiei Stroeşti a cheltuit bani pentru facerea hotărniciei. Idem, (VOL. II) Editura SCRISUL ROMÂNESC, Craiova, 1981 (220 pag.)

1) 17-1741. Zapisul diaconuluio Oancea din Stroeşti dat la mâna logofătului IANE BRĂTIANU pentru 10 taleri fără 30 bani împrumutaţi cu soroc de zece zile.
2) 24-1775. Carte de hotărnicie a moşiei Mălureni întocmită de Anastasie şi Iordache Neculescu isprovnicii judeţului şi Gheorghe Vâlsănescu în urma unei judecăţi a moşnenilor din Mălurai cu Scarlat Drugănescu, Matei Gălăşescu şi COSTANDIN BRĂTIANU.
3) 27-1776. Carte de hotărnicie a moşiei Mălureni jud. Argeş întocmită în urma unor neînţelegeri dintre moşnenii din Mălureni şi Matei Găleşăscu şi IANE BRĂTIANU.
4) 28-1777. Hotărnicia moşiei Mălureni jud. Argeş întocmită de marii boieri în urma unor neînţelegeri dintre moşnenii din Mălureni şi Matei Găleşăscu şi IANE BRĂTIANU.
5) 29-1777. Carte de alegere a părţilor de moşie aparţinând lui Matei Găleşăscu şi lui IANE BRĂTIANU precum şi ale moşnenilor din Mălureni întocmită de Arsenie egumenul Argeşului şi Apostol biv vel clucer za Arie.
6) 30-1777. Zapisul de mulţumire dat de moşnenii din Mălureni boierilor Matei Găleşăscu şi IANE BRĂTIANU pentru hotărnicia făcută părţilor lor de moşie.
7) 34-1782. Carte de judecată dată de marii boieri în pricina dintre moşneni şi SAFTA BRĂTIANCA, ANCUŢA GĂLEŞASCA sora ei şi feciorii lor MATEI şi IANE din jud. Argeş pentru părţile lor de moşie din Mălureni jud. Argeş.
8) 43-1795. Alecsandru Costandin Moruzi voievod numeşte pe IANE BRĂTIANU şi BĂNICĂ URIANU hotarnici ai moşiei Stroeşti, în urma plângerii lui Hristea şi Ene Galatioiu că Episcopia Argeşului le calcă hotarele şi stăpânirea cea veche.

Idem, (VOL. III) Casa de Editură şi Librărie „Nicolae Bălcescu", Bucureşti, 2000 (808 pagini)
1) 264-1836..1839 martie 11. Extras din condica de venituri şi cheltuieli a lui DINCĂ BRĂTIANU.
2) 305-1837. Scrisoarea lui Matei Găleşescu, proprietarul moşiei Găleşeşti, către „nenea IONIŢĂ" în care-1 informează că Ghiţă Lerescu l-a orânduit pe Ştefan Vâlceleanu să scorocească lumea prin sate să meargă la Bucureşti să se plângă contra stolnicului DINCĂ BRĂTIANU.
3) 306-1837. Jalba a 14 locuitori fruntaşj din Stroeşti adresată Ocârmuirii în care arată ca Ştefan Vâlceleanu trimisul lui Ghiţă Lerescu a venit şi în satul lor şi a convins un beţiv dându-i până la 4 galbeni ca să meargă cu el la Bucureşti să reclame că au lucrat fără plată pentru autorităţi. Ei anulează orice jalbă data fără ştirea lor.
4) 314-1838. Cinovnicul A. Izescu convoacă pe ziua de 21 ianuarie la Stroeşti pentru cercetări pe: stolnicul DINCĂ BRĂTIANU, clucerul Ghiţă Enescu, fostul subcârmuitor Costache Urlăţeanu, Ghiţă logofăt şi Grigore Căprarul de dorobanţi.
5) 350-1838. Constantin Giurca, mazil din Stroeşti, se plânge la domnitorul ţării împotriva abuzurilor arendaşului moşiei şi cere să fie numit cinovnic stolnicul DINCĂ BRĂTIANU să cerceteze pricina, pentru că pe cei din partea locului îi mituieşte arendaşul.
6) 351-1838. Similar.
7) 356-1838. Idem. 8) 500-1846. Theodor BRĂTIANU şi fraţii săi cer de la Departamentul Trebilor Bisericeşti 473 lei şi 9 parale cheltuiţi cu ocazia facerii hotărniciei moşiei Stroeşti judeţul Argeş.