latan.elena
15.01.2018, 17:05
Iubiri de neuitat.Mihai Eminescu si Veronica Micle-Dincolo de moarte
Povestea iubirii tragice dintre Mihai Eminescu si Veronica Micle ni se pare ca o stim de cand lumea.Si o stim,pentru ca e veche de cand lumea.Incarcatura ei de sensibilitate,de romantism,a fost insa deseori aruncata,de pe soclurile inalte ale imaginatiei noastre,in realitatea bruta a lumii in care traim cu totii ori in aura magica a unor sfere pe care cu greu mintea omeneasca le poate patrunde.
S-au cunoscut la Viena,in anul 1872.Avea fiecare abia 22 de ani,Eminescu fiind cu trei luni mai mare decat Veronica.Frumusetea ei serafica l-a fascinat;nici nu se putea astfel,caci se ingemana cu o inteligenta nativa deosebita.Desi sotie si mama,viata ei de femeie tanara nu-si gasise implinirea adevarata in casnicie,alaturi de un sot-Stefan Micle,rectorul Universitatii din Iasi-cu 30 de ani mai in varsta.De aceea ,portretul imaginar al Luceafarului,cladit in visele ei,ii luase in stapanire simturile si sufletul,devenind o obsesie ridicata la rang de divinitate.A fost primul impuls dat celor doi de mana destinului.Cinci ani de frenetice trairi,cand geniul si pasiunea lui Eminescu s-au impletit pe vecie cu durerea si fericirea preafrumoasei doamne a sufletului sau.Au fost anii iubirii totale,situata deasupra calomniilor si a barfelor ce faceau sa fiarba „dulcele targ al Iesilor”.Repetau ei,pe Pamant,povestea lui Adam si a Evei,cei alungati din Rai?Poate ca da,insa gandurile li se uneau in sfera luminii eterne a sufletelor lor tinere.
http://cyd.ro/wp-content/uploads/2016/06/eminescu-micle-275x300.gifhttp://cyd.ro/wp-content/uploads/2016/06/images.jpg
Caderea a inceput odata cu moartea profesorului Micle.Pentru Veronica,amaraciunea produsa de insultele celor invidiosi pe iubirea sa a fost sporita de neajunsurile materiale.O farama de speranta ramasese:proiectata casatorie cu Eminescu.Dar impletirea stranie de destine le-a spulberat visele.Maiorescu,cel caruia poetul ii datora in mare parte afirmarea sa publica,invoca nevoia lui Eminescu de singuratate si de suferinta,pentru a desavarsi o opera monumentala.Desi in spatele acestei motivatii se ascundea un meschin sentiment mai vechi fata de familia Veronicai,casatoria nu s-a incheiat.In schimb,drama celor doi indragostiti s-a derulat,incet si sigur,catre deznodamantul final.De acum si pana la sfarsitul lor pamantesc,lantul intamplarilor si al coincidentelor stranii ii va incatusa tot mai strans.Ca un intunecat simbol pentru zadarnicia mistuitoarei lor iubiri,Veronica naste lui Eminescu un copil mort,in iunie 1880,cu noua ani inaintea mortii poetului.Sumbra prorocire anticipeaza si ruptura dintre ei.Vreme de un an si jumatate,cei doi corespondeaza sporadic,pe un ton rece,fara sa se mai intalneasca.Revederea si regasirea in acelasi devastator sentiment este insa o explozie de lumina.Nici aventura Veronicai cu mai tanarul Caragiale,nici pasiunea trecatoare a lui Eminescu pentru Mite Kremnitz,secretara particulara a regelui Carol I,si pentru Cleopatra Poenaru-Lecca nu se pot ridica spre a umbri iubirea de dincolo de viata si de moarte.
Un nou plan de casatorie se naruie insa iarasi,zadarnicit de acelasi Maiorescu.In plus,sanatatea poetului devine tot mai subreda,anul 1883 insemnand inceputul sfarsitului.In suferinta,ca si in iubire,Veronica il urmeaza cu o daruire extrema.Impartindu-se intre datoriile fata de familie si fata de propria chemare spre poezie,pe de o parte,si pe de alta parte chemarea inimii,ea il urmeaza pretutindeni.La Bucuresti,la Iasi,la Botosani,pasii o duc pe un neiertator munte al calvarului.Nebunia idolului de odinioara,devenit acum un neputincios ce se credea Matei Basarab,constituie pentru ea cea mai dureroasa
lovitura.Remuscari si autoacuze,murdariile celor ce o dusmaneau o fac pe Veronica Micle aproape de nerecunoscut.Obsedata de destinul nefericit al iubirii dintre ea si Eminescu,de fatalitatea ce-i urmarea,ea incepe sa pluteasca in apele magice ale taramului dintre lumea vazuta si cea nevazuta.
Pe 16 iunie 1889,la putin timp inainte de aflarea mortii poetului,petrecuta cu o zi inainte,scrie poezia „Raze de luna,lui”,in care revine obsesia mortii.Bizara poveste nu se incheie insa aici.Doua saptamani mai tarziu,Veronica se retrage la Varatec,spre a-si curata,in linistea manastirii,gandurile nemarturisite,pline de amintirea celui ce-i fusese singur iubit muritor.Departe de raul lumesc,impacata cu Dumnezeu,dar inca razvratita fata de sine,dorinta puternica de a-si revedea stapanul inimii,de a-i vorbi,o arunca prada vedeniilor si deprimantelor meandre ale memoriei.In dimineata zilei de 3 august,pe cand privea in apa izvorului din vecinatate,zareste aievea chipul lui Eminescu.Socul este iremediabil si fatal.In noaptea ce va urma,durerea sufleteasca o impinge in bratele mortii.Bea cu nesat arsenicul pregatit din vreme si,inainte ca ziua de 4 august sa se fi sfarsit,isi lasa taranei efemerul trup omenesc,spre a calatori in spirit catre eternitatea ce-l sorbise si pe Luceafar.Se implineau exact zece ani de cand Stefan Micle,sotul ei, trecuse in lumea de dincolo.Apoi,iubirea tragica dintre cei doi damnati a devenit amintire,fascinatie dureroasa si mit.
http://cyd.ro/wp-content/uploads/2016/06/mihail-eminescu-floare-albastra_ed242bd56dec9d-300x300.jpg
Mai mult:
Povestea iubirii tragice dintre Mihai Eminescu si Veronica Micle ni se pare ca o stim de cand lumea.Si o stim,pentru ca e veche de cand lumea.Incarcatura ei de sensibilitate,de romantism,a fost insa deseori aruncata,de pe soclurile inalte ale imaginatiei noastre,in realitatea bruta a lumii in care traim cu totii ori in aura magica a unor sfere pe care cu greu mintea omeneasca le poate patrunde.
S-au cunoscut la Viena,in anul 1872.Avea fiecare abia 22 de ani,Eminescu fiind cu trei luni mai mare decat Veronica.Frumusetea ei serafica l-a fascinat;nici nu se putea astfel,caci se ingemana cu o inteligenta nativa deosebita.Desi sotie si mama,viata ei de femeie tanara nu-si gasise implinirea adevarata in casnicie,alaturi de un sot-Stefan Micle,rectorul Universitatii din Iasi-cu 30 de ani mai in varsta.De aceea ,portretul imaginar al Luceafarului,cladit in visele ei,ii luase in stapanire simturile si sufletul,devenind o obsesie ridicata la rang de divinitate.A fost primul impuls dat celor doi de mana destinului.Cinci ani de frenetice trairi,cand geniul si pasiunea lui Eminescu s-au impletit pe vecie cu durerea si fericirea preafrumoasei doamne a sufletului sau.Au fost anii iubirii totale,situata deasupra calomniilor si a barfelor ce faceau sa fiarba „dulcele targ al Iesilor”.Repetau ei,pe Pamant,povestea lui Adam si a Evei,cei alungati din Rai?Poate ca da,insa gandurile li se uneau in sfera luminii eterne a sufletelor lor tinere.
http://cyd.ro/wp-content/uploads/2016/06/eminescu-micle-275x300.gifhttp://cyd.ro/wp-content/uploads/2016/06/images.jpg
Caderea a inceput odata cu moartea profesorului Micle.Pentru Veronica,amaraciunea produsa de insultele celor invidiosi pe iubirea sa a fost sporita de neajunsurile materiale.O farama de speranta ramasese:proiectata casatorie cu Eminescu.Dar impletirea stranie de destine le-a spulberat visele.Maiorescu,cel caruia poetul ii datora in mare parte afirmarea sa publica,invoca nevoia lui Eminescu de singuratate si de suferinta,pentru a desavarsi o opera monumentala.Desi in spatele acestei motivatii se ascundea un meschin sentiment mai vechi fata de familia Veronicai,casatoria nu s-a incheiat.In schimb,drama celor doi indragostiti s-a derulat,incet si sigur,catre deznodamantul final.De acum si pana la sfarsitul lor pamantesc,lantul intamplarilor si al coincidentelor stranii ii va incatusa tot mai strans.Ca un intunecat simbol pentru zadarnicia mistuitoarei lor iubiri,Veronica naste lui Eminescu un copil mort,in iunie 1880,cu noua ani inaintea mortii poetului.Sumbra prorocire anticipeaza si ruptura dintre ei.Vreme de un an si jumatate,cei doi corespondeaza sporadic,pe un ton rece,fara sa se mai intalneasca.Revederea si regasirea in acelasi devastator sentiment este insa o explozie de lumina.Nici aventura Veronicai cu mai tanarul Caragiale,nici pasiunea trecatoare a lui Eminescu pentru Mite Kremnitz,secretara particulara a regelui Carol I,si pentru Cleopatra Poenaru-Lecca nu se pot ridica spre a umbri iubirea de dincolo de viata si de moarte.
Un nou plan de casatorie se naruie insa iarasi,zadarnicit de acelasi Maiorescu.In plus,sanatatea poetului devine tot mai subreda,anul 1883 insemnand inceputul sfarsitului.In suferinta,ca si in iubire,Veronica il urmeaza cu o daruire extrema.Impartindu-se intre datoriile fata de familie si fata de propria chemare spre poezie,pe de o parte,si pe de alta parte chemarea inimii,ea il urmeaza pretutindeni.La Bucuresti,la Iasi,la Botosani,pasii o duc pe un neiertator munte al calvarului.Nebunia idolului de odinioara,devenit acum un neputincios ce se credea Matei Basarab,constituie pentru ea cea mai dureroasa
lovitura.Remuscari si autoacuze,murdariile celor ce o dusmaneau o fac pe Veronica Micle aproape de nerecunoscut.Obsedata de destinul nefericit al iubirii dintre ea si Eminescu,de fatalitatea ce-i urmarea,ea incepe sa pluteasca in apele magice ale taramului dintre lumea vazuta si cea nevazuta.
Pe 16 iunie 1889,la putin timp inainte de aflarea mortii poetului,petrecuta cu o zi inainte,scrie poezia „Raze de luna,lui”,in care revine obsesia mortii.Bizara poveste nu se incheie insa aici.Doua saptamani mai tarziu,Veronica se retrage la Varatec,spre a-si curata,in linistea manastirii,gandurile nemarturisite,pline de amintirea celui ce-i fusese singur iubit muritor.Departe de raul lumesc,impacata cu Dumnezeu,dar inca razvratita fata de sine,dorinta puternica de a-si revedea stapanul inimii,de a-i vorbi,o arunca prada vedeniilor si deprimantelor meandre ale memoriei.In dimineata zilei de 3 august,pe cand privea in apa izvorului din vecinatate,zareste aievea chipul lui Eminescu.Socul este iremediabil si fatal.In noaptea ce va urma,durerea sufleteasca o impinge in bratele mortii.Bea cu nesat arsenicul pregatit din vreme si,inainte ca ziua de 4 august sa se fi sfarsit,isi lasa taranei efemerul trup omenesc,spre a calatori in spirit catre eternitatea ce-l sorbise si pe Luceafar.Se implineau exact zece ani de cand Stefan Micle,sotul ei, trecuse in lumea de dincolo.Apoi,iubirea tragica dintre cei doi damnati a devenit amintire,fascinatie dureroasa si mit.
http://cyd.ro/wp-content/uploads/2016/06/mihail-eminescu-floare-albastra_ed242bd56dec9d-300x300.jpg
Mai mult: