latan.elena
06.01.2018, 22:19
Ultima familie din România care mai produce borangic din viermi de mătase
http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2018/01/04/5a4e8db7d7af743f8d0be7d1/974x468.jpg Toată familia Niculescu lucrează la afacerea cu viermi de mătase, Foto: Arhiva personală
La Stoeneşti, în judeţul Vâlcea, de aproape două decenii, familia Niculescu se străduieşte nu doar să reînvie tradiţii vechi şi dragostea pentru portul popular, ci şi să păstreze şi să dezvolte arta ţesutului tradiţional, un meşteşug vechi de când lumea.
Afacerea familiei Niculescu, singura familie de sericicultori din România, porneşte de la plantaţia de duzi, şi ajunge la creşterea viermilor de mătase, obţinerea borangicului şi se opreşte oarecum la produsul finit – fie el costum popular, maramă, covor, ie, perdele, ştergare şi eşarfe din borangic. Practic, Cristina Niculescu şi soţul ei sunt singura familie care mai ţese borangic de la viermii de mătase din „ogradă“.
Toate produsele lor sunt destinate târgurilor tradiţionale, din care familia se străduieşte să nu lipsească, dar se regăsesc şi în spaţiul de prezentare din comuna Stoeneşti, situat la drumul naţional care face legătura între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu.
„Povestea «Borangic Niculescu» începe la sfârşitul anilor ’70, pe când eram elevă în clasa a VII-a şi am participat alături de mama mea, la o emisiune TV care se numea «Noi, femeile». Atunci am realizat că hainele pe care le cream cu drag sunt apreciate şi căutate. De la mama am moştenit acest talent şi tot de la ea am căutat să învăţ tainele ţesutului tradiţional. Am înţeles că secretul pentru a realiza ceva cu adevărat deosebit constă în a pune suflet în tot cea ce faci“, îşi începe destăinuirea Cristina Niculescu.
http://adevarul.ro/assets//adevarul.ro/MRImage/2018/01/04/5a4e86ced7af743f8d0bbab1/646x404.jpg
Costum popular şi materia primă, Foto: Arhiva personală
NU ARE SUFICIENŢI MUNCITORI
Astăzi, în atelierul din Stoeneşti, judeţul Vâlcea, lucrează toată familia, plus nouă angajaţi. Iar dorinţa de dezvoltare persistă: „Toată familia o am lângă mine. Lucrăm eu, mama, soţul, soacra, fetele – chiar dacă au terminat o facultate. Cât despre angajaţi, îi am aproape de la început. De un an mă străduiesc să mai angajez cel puţin trei persoane şi nu găsesc pe nimeni interesat... Acum ne lovim de faptul că nu avem cu cine produce.“
Despre uneltele şi războaiele de ţesut folosite în procesul de producţie, Cristina Niculescu ne mărturiseşte: „Filatura manuală, pentru că nu am avut de unde s-o iau, am descoperit-o la Muzeul din Severin. Am dat peste oameni drăguţi care ne-au dat voie să facem poze şi am găsit un meseriaş dispus să facă o copie după poze. Războaiele de ţesut sunt vechi, cele mai noi au 20 de ani, altele au jumătate de secol. Le-am procurat de peste tot, de la cei care n-au mai avut ce face cu ele.“
http://adevarul.ro/assets//adevarul.ro/MRImage/2018/01/04/5a4e87f5d7af743f8d0bc4e3/646x404.jpg
Unul din nepreţuitele războaie de ţesut ale familiei Niculescu, Foto: Arhiva personală
DE LA DUD LA MĂTASE
Cultura de duzi a familiei Niculescu se întinde pe o suprafaţă de 5 hectare, suficient ca să nu mai depindă de alţi fermieri, pentru viermii de mătase. „La ce nevoi avem reuşim să ne descurcăm. Producţia de mătase este la nivelul ultimilor ani, de aproximativ 100 kg/an. Dar este orientativă, cine stă să cântărească, nu ne întreabă nimeni. Şi pentru că aţi pomenit de utilaje şi unelte pot să vă spun că am dublat numărul războaielor pentru borangic, acum avem şase“, ne spune Cristina Niculescu.
Când vine vorba despre comenzi, Cristina Niculescu mărturiseşte modest: „E binişor. Comenzile, în principal, ne vin din ţară. Clienţi permanenţi practic nu există. Ideea este că cineva care cumpără astăzi o ie, nu vine să cumpere şi peste o săptămână alta. Cine a trecut pe la atelierul nostru fie a cumpărat ce i-a plăcut din ce a văzut, fie a lăsat comandă, dacă nu am avut ceva pe stoc. Sau am făcut treabă cu ajutorul prietenilor. Am reuşit să ne mutăm la drumul naţional, care duce spre Horezu. Acolo avem atelierul şi spaţiul de prezentare a produselor, pe care acasă nu-l aveam... În perioada aceasta, în care se bate mult apa-n piuă pe lucrul manual, ca o contrapondere la chinezăriile care au invadat piaţa, aici chiar se poate vedea pe viu ce şi cum se realizează.“
http://adevarul.ro/assets//adevarul.ro/MRImage/2018/01/04/5a4e8895d7af743f8d0bc847/646x404.jpg
Clienţi fericiţi, familia Herţa Avram, Foto: Arhiva personală
TÂRGURILE DE CRĂCIUN, PLINE DE CHINEZĂRII
Pentru dezvoltarea afacerii, familia Niculescu a investit şi în online. „Am creat siteul borangic.ro şi ne-am făcut o pagină de Facebook, «Borangic Niculescu». Clienţii care doresc pot intra şi comanda produse“, ne spune patroana afacerii.
Nu totul merge ca pe roate în domeniul produselor tradiţionale, iar cele mai multe probleme apar în relaţia cu autorităţile. „Vreau să vă spun un lucru care mă doare: noi nu am fost în marele târg de Crăciun din Piaţa Constituţiei, pentru că n-a mai fost loc pentru noi. Ne-am înscris, am fost selecţionaţi, am fost în anii trecuţi... Numai că anul ăsta, chipurile, pe motiv că n-ar fi loc, ne-au pus într-o căsuţă cu altcineva. După ce că spaţiul e şi aşa limitat şi nu ai loc să te desfăşori de unul singur, darămite doi... Şi am renunţat. Ideea e că nu plânge nimeni. Autorităţile fac publicitate la marele târg de Crăciun cu tradiţii româneşti, în care 90% sunt produse made în China, India şi alte ţări. Aşa suntem noi producătorii autohtoni ajutaţi şi încurajaţi. Pentru noi, acest târg de Crăciun la care participam era o gură de oxigen, pentru câteva luni, pentru angajaţii noştri, în primul rând. Noi la ei ne gândim întâi, nu la noi. Plus că nimeni nu se gândeşte la investiţia pe care noi, cei din afara Bucureştiului, suntem nevoiţi să o facem, în cazare, mâncare şi transport“, mai spune Cristina Niculescu
Sursa :http://m.adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/ultima-familie-romania-mai-produce-borangic-viermi-matase-1_5a4e66e2d7af743f8d0aca66/index.html
http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2018/01/04/5a4e8db7d7af743f8d0be7d1/974x468.jpg Toată familia Niculescu lucrează la afacerea cu viermi de mătase, Foto: Arhiva personală
La Stoeneşti, în judeţul Vâlcea, de aproape două decenii, familia Niculescu se străduieşte nu doar să reînvie tradiţii vechi şi dragostea pentru portul popular, ci şi să păstreze şi să dezvolte arta ţesutului tradiţional, un meşteşug vechi de când lumea.
Afacerea familiei Niculescu, singura familie de sericicultori din România, porneşte de la plantaţia de duzi, şi ajunge la creşterea viermilor de mătase, obţinerea borangicului şi se opreşte oarecum la produsul finit – fie el costum popular, maramă, covor, ie, perdele, ştergare şi eşarfe din borangic. Practic, Cristina Niculescu şi soţul ei sunt singura familie care mai ţese borangic de la viermii de mătase din „ogradă“.
Toate produsele lor sunt destinate târgurilor tradiţionale, din care familia se străduieşte să nu lipsească, dar se regăsesc şi în spaţiul de prezentare din comuna Stoeneşti, situat la drumul naţional care face legătura între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu.
„Povestea «Borangic Niculescu» începe la sfârşitul anilor ’70, pe când eram elevă în clasa a VII-a şi am participat alături de mama mea, la o emisiune TV care se numea «Noi, femeile». Atunci am realizat că hainele pe care le cream cu drag sunt apreciate şi căutate. De la mama am moştenit acest talent şi tot de la ea am căutat să învăţ tainele ţesutului tradiţional. Am înţeles că secretul pentru a realiza ceva cu adevărat deosebit constă în a pune suflet în tot cea ce faci“, îşi începe destăinuirea Cristina Niculescu.
http://adevarul.ro/assets//adevarul.ro/MRImage/2018/01/04/5a4e86ced7af743f8d0bbab1/646x404.jpg
Costum popular şi materia primă, Foto: Arhiva personală
NU ARE SUFICIENŢI MUNCITORI
Astăzi, în atelierul din Stoeneşti, judeţul Vâlcea, lucrează toată familia, plus nouă angajaţi. Iar dorinţa de dezvoltare persistă: „Toată familia o am lângă mine. Lucrăm eu, mama, soţul, soacra, fetele – chiar dacă au terminat o facultate. Cât despre angajaţi, îi am aproape de la început. De un an mă străduiesc să mai angajez cel puţin trei persoane şi nu găsesc pe nimeni interesat... Acum ne lovim de faptul că nu avem cu cine produce.“
Despre uneltele şi războaiele de ţesut folosite în procesul de producţie, Cristina Niculescu ne mărturiseşte: „Filatura manuală, pentru că nu am avut de unde s-o iau, am descoperit-o la Muzeul din Severin. Am dat peste oameni drăguţi care ne-au dat voie să facem poze şi am găsit un meseriaş dispus să facă o copie după poze. Războaiele de ţesut sunt vechi, cele mai noi au 20 de ani, altele au jumătate de secol. Le-am procurat de peste tot, de la cei care n-au mai avut ce face cu ele.“
http://adevarul.ro/assets//adevarul.ro/MRImage/2018/01/04/5a4e87f5d7af743f8d0bc4e3/646x404.jpg
Unul din nepreţuitele războaie de ţesut ale familiei Niculescu, Foto: Arhiva personală
DE LA DUD LA MĂTASE
Cultura de duzi a familiei Niculescu se întinde pe o suprafaţă de 5 hectare, suficient ca să nu mai depindă de alţi fermieri, pentru viermii de mătase. „La ce nevoi avem reuşim să ne descurcăm. Producţia de mătase este la nivelul ultimilor ani, de aproximativ 100 kg/an. Dar este orientativă, cine stă să cântărească, nu ne întreabă nimeni. Şi pentru că aţi pomenit de utilaje şi unelte pot să vă spun că am dublat numărul războaielor pentru borangic, acum avem şase“, ne spune Cristina Niculescu.
Când vine vorba despre comenzi, Cristina Niculescu mărturiseşte modest: „E binişor. Comenzile, în principal, ne vin din ţară. Clienţi permanenţi practic nu există. Ideea este că cineva care cumpără astăzi o ie, nu vine să cumpere şi peste o săptămână alta. Cine a trecut pe la atelierul nostru fie a cumpărat ce i-a plăcut din ce a văzut, fie a lăsat comandă, dacă nu am avut ceva pe stoc. Sau am făcut treabă cu ajutorul prietenilor. Am reuşit să ne mutăm la drumul naţional, care duce spre Horezu. Acolo avem atelierul şi spaţiul de prezentare a produselor, pe care acasă nu-l aveam... În perioada aceasta, în care se bate mult apa-n piuă pe lucrul manual, ca o contrapondere la chinezăriile care au invadat piaţa, aici chiar se poate vedea pe viu ce şi cum se realizează.“
http://adevarul.ro/assets//adevarul.ro/MRImage/2018/01/04/5a4e8895d7af743f8d0bc847/646x404.jpg
Clienţi fericiţi, familia Herţa Avram, Foto: Arhiva personală
TÂRGURILE DE CRĂCIUN, PLINE DE CHINEZĂRII
Pentru dezvoltarea afacerii, familia Niculescu a investit şi în online. „Am creat siteul borangic.ro şi ne-am făcut o pagină de Facebook, «Borangic Niculescu». Clienţii care doresc pot intra şi comanda produse“, ne spune patroana afacerii.
Nu totul merge ca pe roate în domeniul produselor tradiţionale, iar cele mai multe probleme apar în relaţia cu autorităţile. „Vreau să vă spun un lucru care mă doare: noi nu am fost în marele târg de Crăciun din Piaţa Constituţiei, pentru că n-a mai fost loc pentru noi. Ne-am înscris, am fost selecţionaţi, am fost în anii trecuţi... Numai că anul ăsta, chipurile, pe motiv că n-ar fi loc, ne-au pus într-o căsuţă cu altcineva. După ce că spaţiul e şi aşa limitat şi nu ai loc să te desfăşori de unul singur, darămite doi... Şi am renunţat. Ideea e că nu plânge nimeni. Autorităţile fac publicitate la marele târg de Crăciun cu tradiţii româneşti, în care 90% sunt produse made în China, India şi alte ţări. Aşa suntem noi producătorii autohtoni ajutaţi şi încurajaţi. Pentru noi, acest târg de Crăciun la care participam era o gură de oxigen, pentru câteva luni, pentru angajaţii noştri, în primul rând. Noi la ei ne gândim întâi, nu la noi. Plus că nimeni nu se gândeşte la investiţia pe care noi, cei din afara Bucureştiului, suntem nevoiţi să o facem, în cazare, mâncare şi transport“, mai spune Cristina Niculescu
Sursa :http://m.adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/ultima-familie-romania-mai-produce-borangic-viermi-matase-1_5a4e66e2d7af743f8d0aca66/index.html