Adrian Pop
25.01.2012, 12:09
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/cum-distrugem-copilul-128472.html
Cum ne distrugem copilul
E o bucurie sa-l auzi pe copil ca reuseste sa rosteasca cuvinte scurte. Si pe masura ce creste, pronunta mai multe, dar unele sunt stalcite, de exemplu: "Ute te tutu mumos" - "Uite ce masina frumoasa!". Si in loc ca parintii sa-l ajute sa pronunte cat mai clar (corect), ajung sa-i vorbeasca folosindu-se de limbajul lui. Si peste cativa ani, sunt nemultumiti de cum le vorbeste copilul. Pierd din vedere ca dezvoltarea limbajului la copil depinde foarte mult de implicarea lor in acest proces.
Se intampla ca unii parinti sa nu-i refuze nimic copilului. De exemplu, daca este tarziu si copilul se uita la televizor, sunt parinti care ii spun doar o singura data ca trebuie sa doarma sau nu ii spun nimic pentru ca nu doresc sa-i puna capat placerii de a se uita la desene animate. Iar copilul continua sa stea in fata televizorului. Ce reiese de aici? Copilul va creste crezand ca are doar drepturi, ca parintii ii sunt datori sa-i implineasca cererile ori de cate ori doreste.
Daca se intampla sa faca ceva rau, o categorie de parinti nu cauta sa-l dezbare pe copil de fapta neplacuta, ci rad, semn ca acesta este cu adevarat creativ. Astfel, copilul nu se va mai rusina niciodata atunci cand va face ceva rau.
Nu i se atrage atentia ca nu trebuie sa citeasca unele publicatii sau sa urmareasca anumite programe. Se crede ca asa va avea parte de o educatie aleasa, din moment ce are acces la foarte multa informatie. Dar uitam ca se poate ajunge ca un copil sa caute sa se hraneasca numai cu un tip de hrana, care aduce decadere. Iar atunci cand parintii isi mai dau seama de ce inseamna sanatate, alearga la medic sau la preot sa-i rezolve problemele in mod magic. Cred ca problemele de luni sau ani se pot rezolva printr-o simpla intalnire. Ori stim ca acest lucru nu este posibil.
Este incurajat de unii parinti sa aiba parte de cat mai multe relatii, cu convingerea ca asa ajunge sa stie ce inseamna cu adevarat dragostea. In realitate, ajunge sa creada ca dragostea e doar relatia sexuala. Iar daca persoana este redusa doar la aceasta relatie, atunci cu siguranta va fi impotriva casatoriei si intr-o continua cautare dupa noi achizitii spre satisfacerea poftelor trupesti.
I se ofera zilnic spre cheltuire o anumita suma de bani, pe principiul ca nu doresc ca el sa traiasca lipsurile de care ei au avut parte. Dar asa va fi incapabil sa-si asume o activitate care presupune efort, va fi incapabil sa se descurce singur in viata. Mai mult, va ingropa darurile cu care a fost inzestrat de Dumnezeu.
Nu se discuta cu el problemele pe care le are in viata. Considera ca a vorbi despre acestea, ingreuneaza uitarea lor si tristetea adusa de ele va disparea mai greu. Dar efectul este altul, copilul se simte singur in familie si pentru ca nu i se acorda atentie ia hotararea sa nu mai vina acasa, sa bea, sa consume droguri etc.
Pentru a nu avea parte de o viata plina de suferinta, luptati sa evitati si cele cateva ganduri pe care le-am scris in legatura cu distrugerea copilului.
Adrian Cocosila
Cum ne distrugem copilul
E o bucurie sa-l auzi pe copil ca reuseste sa rosteasca cuvinte scurte. Si pe masura ce creste, pronunta mai multe, dar unele sunt stalcite, de exemplu: "Ute te tutu mumos" - "Uite ce masina frumoasa!". Si in loc ca parintii sa-l ajute sa pronunte cat mai clar (corect), ajung sa-i vorbeasca folosindu-se de limbajul lui. Si peste cativa ani, sunt nemultumiti de cum le vorbeste copilul. Pierd din vedere ca dezvoltarea limbajului la copil depinde foarte mult de implicarea lor in acest proces.
Se intampla ca unii parinti sa nu-i refuze nimic copilului. De exemplu, daca este tarziu si copilul se uita la televizor, sunt parinti care ii spun doar o singura data ca trebuie sa doarma sau nu ii spun nimic pentru ca nu doresc sa-i puna capat placerii de a se uita la desene animate. Iar copilul continua sa stea in fata televizorului. Ce reiese de aici? Copilul va creste crezand ca are doar drepturi, ca parintii ii sunt datori sa-i implineasca cererile ori de cate ori doreste.
Daca se intampla sa faca ceva rau, o categorie de parinti nu cauta sa-l dezbare pe copil de fapta neplacuta, ci rad, semn ca acesta este cu adevarat creativ. Astfel, copilul nu se va mai rusina niciodata atunci cand va face ceva rau.
Nu i se atrage atentia ca nu trebuie sa citeasca unele publicatii sau sa urmareasca anumite programe. Se crede ca asa va avea parte de o educatie aleasa, din moment ce are acces la foarte multa informatie. Dar uitam ca se poate ajunge ca un copil sa caute sa se hraneasca numai cu un tip de hrana, care aduce decadere. Iar atunci cand parintii isi mai dau seama de ce inseamna sanatate, alearga la medic sau la preot sa-i rezolve problemele in mod magic. Cred ca problemele de luni sau ani se pot rezolva printr-o simpla intalnire. Ori stim ca acest lucru nu este posibil.
Este incurajat de unii parinti sa aiba parte de cat mai multe relatii, cu convingerea ca asa ajunge sa stie ce inseamna cu adevarat dragostea. In realitate, ajunge sa creada ca dragostea e doar relatia sexuala. Iar daca persoana este redusa doar la aceasta relatie, atunci cu siguranta va fi impotriva casatoriei si intr-o continua cautare dupa noi achizitii spre satisfacerea poftelor trupesti.
I se ofera zilnic spre cheltuire o anumita suma de bani, pe principiul ca nu doresc ca el sa traiasca lipsurile de care ei au avut parte. Dar asa va fi incapabil sa-si asume o activitate care presupune efort, va fi incapabil sa se descurce singur in viata. Mai mult, va ingropa darurile cu care a fost inzestrat de Dumnezeu.
Nu se discuta cu el problemele pe care le are in viata. Considera ca a vorbi despre acestea, ingreuneaza uitarea lor si tristetea adusa de ele va disparea mai greu. Dar efectul este altul, copilul se simte singur in familie si pentru ca nu i se acorda atentie ia hotararea sa nu mai vina acasa, sa bea, sa consume droguri etc.
Pentru a nu avea parte de o viata plina de suferinta, luptati sa evitati si cele cateva ganduri pe care le-am scris in legatura cu distrugerea copilului.
Adrian Cocosila