latan.elena
29.01.2017, 17:40
Acesta este ULTIMUL articol scris de Eminescu, cu cāteva luni īnainte de a fi asasinat. Articolul a aruncat īn aer guvernul!
http://www.cunoastelumea.ro/wp-content/uploads/2017/01/eminescu-4-508x264.jpg
Notă introductivă (Daniel Roxin): Articolul pe care īl veți citi mai jos este scris de Eminescu, sub pseudonim, īn 13 ianuarie 1889. Articolul dovedește o luciditate deplină, fiind foarte bine scris și argumentat, īncă o dovadă că pretinsa nebunie a lui Eminescu este doar o mizerabilă calomnie.
Dacă Eminescu a fost declarat nebun, scos din viața publică, internat īntr-un sanatoriu și īn final asasinat, este pentru că el a deranjat enorm, prin articolele sale, politicienii trădători și interesele Imperiul Austro Ungar. Nu doar că a criticat fără milă toate acțiunile antinaționale ale acestora dar, cu un an īnaintea marii īnscenări, pe 24 ianuarie 1882, īnființa societatea Carpații al cărei scop era unirea Transilvaniei cu Romānia, īntr-o DACIE MARE.
Este demn de menționat īn acest sens că, īn momentul arestării și internării sale (1883), societatea CARPAȚII avea 20.000 (douăzeci de mii) de membri plătitori de cotizație, majoritatea īn Transilvania. Īnțelegeți, așadar, cāt de periculos a fost considerat de reprezentanții Imperiului Austro-Ungar!!!
Īn final, īi mulțumesc jurnalistului Miron Manega pentru faptul că ne-a pus la dispoziție acest material!
Īncă o NOTĂ – Īn finalul articolului puteți vedea și o emisiune īn care este dezvăluită conspirația care a dus la moartea marelui nostru geniu.
Miron Manega: Articolul de mai jos a avut un efect politic atāt de puternic, īncāt a fost pe punctul de a spulbera coaliția guvernamentală care se constituise īn urma alegerilor generale din octombrie 1888. Mihai Eminescu īşi păstrase intacte verva şi forța de expresie, īn ciuda “tratamentelor” la care fusese supus, cu doze uriașe de mercur şi supradozaje de medicamente care īi provocaseră schimbările de comportament.
ARTICOLUL LUI EMINESCU:
Se poate pune īntrebarea…
Se poate pune īntrebarea dacă, īn īmprejurările actuale şi cu grupările existente ale partidelor politice din ţară, va fi sau nu cu putinţă ca guvernul să izbutească pe deplin īn realizarea programului său de reforme, dīnd ţărei toate īmbunătăţirile pe care timpul şi situaţiunea poporului o reclamă.
E adevărat că, īn anul īn care a espirat, ţara a trecut prin o criză politică a cărei īnsemnătate şi ale cărei rezultate probabile nu se pot apreția de pe acum şi imediat, dar pe de altă parte nu se poate tăgădui că acea criză stă īntr-o strīnsă legătură cu soarta politică şi socială a ţării, şi din ea trebuie să răsară soluţiunile normale ale problemelor politice pe cari reforma ni le impune.
E deci cestiunea dacă ne aflăm īn adevăr īn preziua unor evenimente care să decidă īn mod hotărītor poziţiunea ţării ca stat civilizat şi constituţional, īntemeiat pe cerinţele dreptului modern şi ale exigenţelor prezentului, dacă avem īncă puterea de-a īntări şi īmbunătăţi situaţiunea dinlăuntru prin reforme īnţelepte şi măsuri corespunzătoare cu ele, dacă avem voinţa de a continuă, īn interesul bine īnţeles al ţării, programul politic inaugurat īn martie anul trecut, sau dacă din nou tendinţele adverse ale grupurilor politice cu aspiraţiuni īnvechite şi egoismul glacial al ambiţioşilor politici vor ridica piedici īn calea dezvoltării naţionale.
Prezumţiunea care admite posibilitatea introducerii reformelor presupune, īnsă, ca condiţie neapărată, ca din lupta parlamentară ce se va īncinge īntre grupurile politice actuale, guvernul din martie să iasă nu numai īn formă, ci şi īn esenţă, īn ce priveşte spiritul politicii sale, c-o victorie deplină asupra adversarilor; iar prezumţiunea a doua, adică crearea de piedice īn contra realisărei programului de reforme, s-ar ivi desigur īn cazul cīnd unele din elementele politice, cari participă la putere, n-ar vedea īn sacrificiele pe cari guvernul din martie le-au făcut, pentru a ajunge la o īnţelegere, decīt un semn de slăbiciune sau de īnclinare de a renunţă la realizarea programei, atīt īn ce priveşte forma cīt şi spiritul ei.
Rezervele pe cari guvernul din martie le-a stabilit, pentru ca o īnţelegere să fie cu putinţă, au fost, īn privire formală īntīi, că nu se renunţă la nici unul din membrii cabinetului cari ar fi colaborat la proiectele de reformă, iar īn privire materială, declaraţiunea, asemenea francă, că nu se renunţă la nici unul din proiectele de reformă. Pe baza acestei convenţiuni s-au format, deci, pīn-acum, majoritatea parlamentară şi tot pe această temelie ar fi de dorit ca să rămīie şi īn viitor.
Zicem că aceasta e de dorit, dar vine īntrebarea: oare această majoritate va persistă să existe şi atunci cīnd i s-ar zice că cabinetul are o altă misiune, mai generoasă, decīt aceea de-a servi de unealtă īn desfăşurarea egoistă şi unilaterală a manoperelor de partid şi de-a păstra intrigilor politice caracterul veninos şi vendicativ care īl au azi? Această īntrebare e īntemeiată şi ar fi o credulitate prea mare şi un optimism exagerat dacă am admite că guvernul nu va fi nicicīnd pus īn necesitatea de a-şi arată nemulţumirea faţă cu maşinaţiunile unor pretinşi amici politici.
Dintre proiectele propuse, se īnţelege că primează cele privitoare la cestiunea agrară şi că merită preferenţă şi īntīietate īn şirul discuţiunilor parlamentare. Dar o cestiune de o importanță, de nu egală cel puţin coordonată celei de mai sus, este a reformei organizaţiei judecătoreşti prin admiterea, măcar parţială, a inamovibilităţii. Īn această privinţa īnsă, s-a īntīmplat ceea ce Victor Hugo propunea pentru aducerea īn lume a păcii universale. Amic al păcii şi amic al celor ce propagă formarea unei legi universale pentru a eterniza pacea, el zice: doresc pacea universală care să-mpace toate interesele. Cam astfel, īnainte de a se fi votat legea inamovibilităţii, s-au īntīmplat remanieri īn personalul magistraturii, cari seamănă cu mijlocul propus de Victor Hugo pentru īntemeierea păcii universale. Dar să sperăm că, pe viitor cel puţin şi sub domnia unei noi legi, va īnceta obiceiul de-a numi sau demite magistraţi numai pe motivul strīmt că ar fi avut alte convincțiuni politice, căci toate consideraţiunile de partid şi personale ar trebui cu desăvīrşire īnlăturate cīnd e vorba de numiri īn magistratură, unde numai interesul unei dreptăţi impersonale caută să decidă.
Īn discordanță cu misiunea ce-a fost īncredinţată cabinetului, care a fost o misiune de īmpăcare, vedem răsărind din nou, pe orizon, pericolul unor procese de răzbunare politică, ca cel privitor la dezordinile comise la unele redacţiuni şi, īn sfīrşit, ca procesul pe care unele elemente voiesc să-l facă fostului cabinet Brătianu.
E evident că asemenea lucruri sīnt cu totul contrarie rolului de īmpăcare cu care coroana īnsărcinase cabinetul şi că toate acestea nu pot decīt să alimenteze şi mai mult urele şi răzbunările politice, căci, īn privinţa acestui rol, d. ministru de externe s-a exprimat īncă din martie, īn numele noului cabinet: ,,Garanţie de impunitate pentru guvernul trecut? Noi, īn această privinţa – şi această declaraţiune o fac īn numele īntregului guvern – credem şi nu ne vom depărta niciodată de această credinţă, că īn politică greşalele se īndreptează, dar nu se răzbună. Dacă dv. credeţi ca īn ţară această, la fiecare răsturnare de guvern, să se ajungă la răzbunare şi pedeapsă, dacă credeţi ca pentru fiecare greşeală politică să fie, īn afară de răspunderea morală, īn afară de pierderea puterii, şi o răspundere care atrage după sine pedeapsa, dacă dv. voiţi să aruncaţi ţara īntr-o confuzie şi convulsiune nepomenite, declar că nu noi ne vom preta la un asemenea joc”.
Toate aceste īmprejurări, izolate una de alta, par a nu avea īnsemnătate; īnsă, luate la un loc, ele īntăresc presupunerea că se pregătesc diferite expediente, īndreptate contra cabinetului şi, īn adevăr, īnţelegerea stabilită cu atīta greutate ar fi pusă īn cestiune şi s-ar decide definitiv īntrebarea dacă ţara mai e īn stare ca, sub conducerea unor oameni īncercaţi şi dezinteresaţi, să se dezvolte īnainte, sau dacă, īn locul erei nouă de reforme administrative, sociale şi financiare, o să revie timpul de neomenoasă exploatare şi de vīnătoare de funcţiuni pe care l-am avut de curīnd. Mult n-ar dura o asemenea reacţiune, dar īn orice caz, īn timpuri īn care ţara are nevoie de o conducere serioasă pentru garantarea siguranţei sale, o asemenea reacţiune ar fi o nenorocire.
MIHAI EMINESCU, „Se poate pune īntrebarea…”, Romānia liberă,13 ianuarie 1889 (reprodus īn La liberté roumaine , III, nr. 10, 14/26 ianuarie 1889), Apud M. Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei. (Editie critica intemeiata de Perpessicius), București, pp. 685-686
Citiți aici mai multe despre evenimentele care s-au īncheiat, īn final, cu acest articol:
Certitudinea.ro
(http://www.certitudinea.ro/articole/editorial/view/ultimul-articol-13-ianuarie-1889)Urmăriți mai jos o emisiune īn care este dezvăluită conspirația care a dus la moartea lui EMINESCU:
https://www.youtube.com/watch?v=i3OXbfw9Lzo
SURSA: http://www.cunoastelumea.ro/acesta-este-ultimul-articol-scris-de-eminescu-cu-cateva-luni-inainte-de-a-fi-asasinat-articolul-a-aruncat-in-aer-guvernul/
http://www.cunoastelumea.ro/wp-content/uploads/2017/01/eminescu-4-508x264.jpg
Notă introductivă (Daniel Roxin): Articolul pe care īl veți citi mai jos este scris de Eminescu, sub pseudonim, īn 13 ianuarie 1889. Articolul dovedește o luciditate deplină, fiind foarte bine scris și argumentat, īncă o dovadă că pretinsa nebunie a lui Eminescu este doar o mizerabilă calomnie.
Dacă Eminescu a fost declarat nebun, scos din viața publică, internat īntr-un sanatoriu și īn final asasinat, este pentru că el a deranjat enorm, prin articolele sale, politicienii trădători și interesele Imperiul Austro Ungar. Nu doar că a criticat fără milă toate acțiunile antinaționale ale acestora dar, cu un an īnaintea marii īnscenări, pe 24 ianuarie 1882, īnființa societatea Carpații al cărei scop era unirea Transilvaniei cu Romānia, īntr-o DACIE MARE.
Este demn de menționat īn acest sens că, īn momentul arestării și internării sale (1883), societatea CARPAȚII avea 20.000 (douăzeci de mii) de membri plătitori de cotizație, majoritatea īn Transilvania. Īnțelegeți, așadar, cāt de periculos a fost considerat de reprezentanții Imperiului Austro-Ungar!!!
Īn final, īi mulțumesc jurnalistului Miron Manega pentru faptul că ne-a pus la dispoziție acest material!
Īncă o NOTĂ – Īn finalul articolului puteți vedea și o emisiune īn care este dezvăluită conspirația care a dus la moartea marelui nostru geniu.
Miron Manega: Articolul de mai jos a avut un efect politic atāt de puternic, īncāt a fost pe punctul de a spulbera coaliția guvernamentală care se constituise īn urma alegerilor generale din octombrie 1888. Mihai Eminescu īşi păstrase intacte verva şi forța de expresie, īn ciuda “tratamentelor” la care fusese supus, cu doze uriașe de mercur şi supradozaje de medicamente care īi provocaseră schimbările de comportament.
ARTICOLUL LUI EMINESCU:
Se poate pune īntrebarea…
Se poate pune īntrebarea dacă, īn īmprejurările actuale şi cu grupările existente ale partidelor politice din ţară, va fi sau nu cu putinţă ca guvernul să izbutească pe deplin īn realizarea programului său de reforme, dīnd ţărei toate īmbunătăţirile pe care timpul şi situaţiunea poporului o reclamă.
E adevărat că, īn anul īn care a espirat, ţara a trecut prin o criză politică a cărei īnsemnătate şi ale cărei rezultate probabile nu se pot apreția de pe acum şi imediat, dar pe de altă parte nu se poate tăgădui că acea criză stă īntr-o strīnsă legătură cu soarta politică şi socială a ţării, şi din ea trebuie să răsară soluţiunile normale ale problemelor politice pe cari reforma ni le impune.
E deci cestiunea dacă ne aflăm īn adevăr īn preziua unor evenimente care să decidă īn mod hotărītor poziţiunea ţării ca stat civilizat şi constituţional, īntemeiat pe cerinţele dreptului modern şi ale exigenţelor prezentului, dacă avem īncă puterea de-a īntări şi īmbunătăţi situaţiunea dinlăuntru prin reforme īnţelepte şi măsuri corespunzătoare cu ele, dacă avem voinţa de a continuă, īn interesul bine īnţeles al ţării, programul politic inaugurat īn martie anul trecut, sau dacă din nou tendinţele adverse ale grupurilor politice cu aspiraţiuni īnvechite şi egoismul glacial al ambiţioşilor politici vor ridica piedici īn calea dezvoltării naţionale.
Prezumţiunea care admite posibilitatea introducerii reformelor presupune, īnsă, ca condiţie neapărată, ca din lupta parlamentară ce se va īncinge īntre grupurile politice actuale, guvernul din martie să iasă nu numai īn formă, ci şi īn esenţă, īn ce priveşte spiritul politicii sale, c-o victorie deplină asupra adversarilor; iar prezumţiunea a doua, adică crearea de piedice īn contra realisărei programului de reforme, s-ar ivi desigur īn cazul cīnd unele din elementele politice, cari participă la putere, n-ar vedea īn sacrificiele pe cari guvernul din martie le-au făcut, pentru a ajunge la o īnţelegere, decīt un semn de slăbiciune sau de īnclinare de a renunţă la realizarea programei, atīt īn ce priveşte forma cīt şi spiritul ei.
Rezervele pe cari guvernul din martie le-a stabilit, pentru ca o īnţelegere să fie cu putinţă, au fost, īn privire formală īntīi, că nu se renunţă la nici unul din membrii cabinetului cari ar fi colaborat la proiectele de reformă, iar īn privire materială, declaraţiunea, asemenea francă, că nu se renunţă la nici unul din proiectele de reformă. Pe baza acestei convenţiuni s-au format, deci, pīn-acum, majoritatea parlamentară şi tot pe această temelie ar fi de dorit ca să rămīie şi īn viitor.
Zicem că aceasta e de dorit, dar vine īntrebarea: oare această majoritate va persistă să existe şi atunci cīnd i s-ar zice că cabinetul are o altă misiune, mai generoasă, decīt aceea de-a servi de unealtă īn desfăşurarea egoistă şi unilaterală a manoperelor de partid şi de-a păstra intrigilor politice caracterul veninos şi vendicativ care īl au azi? Această īntrebare e īntemeiată şi ar fi o credulitate prea mare şi un optimism exagerat dacă am admite că guvernul nu va fi nicicīnd pus īn necesitatea de a-şi arată nemulţumirea faţă cu maşinaţiunile unor pretinşi amici politici.
Dintre proiectele propuse, se īnţelege că primează cele privitoare la cestiunea agrară şi că merită preferenţă şi īntīietate īn şirul discuţiunilor parlamentare. Dar o cestiune de o importanță, de nu egală cel puţin coordonată celei de mai sus, este a reformei organizaţiei judecătoreşti prin admiterea, măcar parţială, a inamovibilităţii. Īn această privinţa īnsă, s-a īntīmplat ceea ce Victor Hugo propunea pentru aducerea īn lume a păcii universale. Amic al păcii şi amic al celor ce propagă formarea unei legi universale pentru a eterniza pacea, el zice: doresc pacea universală care să-mpace toate interesele. Cam astfel, īnainte de a se fi votat legea inamovibilităţii, s-au īntīmplat remanieri īn personalul magistraturii, cari seamănă cu mijlocul propus de Victor Hugo pentru īntemeierea păcii universale. Dar să sperăm că, pe viitor cel puţin şi sub domnia unei noi legi, va īnceta obiceiul de-a numi sau demite magistraţi numai pe motivul strīmt că ar fi avut alte convincțiuni politice, căci toate consideraţiunile de partid şi personale ar trebui cu desăvīrşire īnlăturate cīnd e vorba de numiri īn magistratură, unde numai interesul unei dreptăţi impersonale caută să decidă.
Īn discordanță cu misiunea ce-a fost īncredinţată cabinetului, care a fost o misiune de īmpăcare, vedem răsărind din nou, pe orizon, pericolul unor procese de răzbunare politică, ca cel privitor la dezordinile comise la unele redacţiuni şi, īn sfīrşit, ca procesul pe care unele elemente voiesc să-l facă fostului cabinet Brătianu.
E evident că asemenea lucruri sīnt cu totul contrarie rolului de īmpăcare cu care coroana īnsărcinase cabinetul şi că toate acestea nu pot decīt să alimenteze şi mai mult urele şi răzbunările politice, căci, īn privinţa acestui rol, d. ministru de externe s-a exprimat īncă din martie, īn numele noului cabinet: ,,Garanţie de impunitate pentru guvernul trecut? Noi, īn această privinţa – şi această declaraţiune o fac īn numele īntregului guvern – credem şi nu ne vom depărta niciodată de această credinţă, că īn politică greşalele se īndreptează, dar nu se răzbună. Dacă dv. credeţi ca īn ţară această, la fiecare răsturnare de guvern, să se ajungă la răzbunare şi pedeapsă, dacă credeţi ca pentru fiecare greşeală politică să fie, īn afară de răspunderea morală, īn afară de pierderea puterii, şi o răspundere care atrage după sine pedeapsa, dacă dv. voiţi să aruncaţi ţara īntr-o confuzie şi convulsiune nepomenite, declar că nu noi ne vom preta la un asemenea joc”.
Toate aceste īmprejurări, izolate una de alta, par a nu avea īnsemnătate; īnsă, luate la un loc, ele īntăresc presupunerea că se pregătesc diferite expediente, īndreptate contra cabinetului şi, īn adevăr, īnţelegerea stabilită cu atīta greutate ar fi pusă īn cestiune şi s-ar decide definitiv īntrebarea dacă ţara mai e īn stare ca, sub conducerea unor oameni īncercaţi şi dezinteresaţi, să se dezvolte īnainte, sau dacă, īn locul erei nouă de reforme administrative, sociale şi financiare, o să revie timpul de neomenoasă exploatare şi de vīnătoare de funcţiuni pe care l-am avut de curīnd. Mult n-ar dura o asemenea reacţiune, dar īn orice caz, īn timpuri īn care ţara are nevoie de o conducere serioasă pentru garantarea siguranţei sale, o asemenea reacţiune ar fi o nenorocire.
MIHAI EMINESCU, „Se poate pune īntrebarea…”, Romānia liberă,13 ianuarie 1889 (reprodus īn La liberté roumaine , III, nr. 10, 14/26 ianuarie 1889), Apud M. Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei. (Editie critica intemeiata de Perpessicius), București, pp. 685-686
Citiți aici mai multe despre evenimentele care s-au īncheiat, īn final, cu acest articol:
Certitudinea.ro
(http://www.certitudinea.ro/articole/editorial/view/ultimul-articol-13-ianuarie-1889)Urmăriți mai jos o emisiune īn care este dezvăluită conspirația care a dus la moartea lui EMINESCU:
https://www.youtube.com/watch?v=i3OXbfw9Lzo
SURSA: http://www.cunoastelumea.ro/acesta-este-ultimul-articol-scris-de-eminescu-cu-cateva-luni-inainte-de-a-fi-asasinat-articolul-a-aruncat-in-aer-guvernul/