Adrian Pop
10.01.2012, 18:34
http://apologeticum.wordpress.com/2012/01/10/rugaciunea-lui-iisus-spusa-prin-mijlocirea-sfintilor/
Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor
Posted on 01/10/2012 by admin
Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe ritmul respiratiei, pentru curatirea puterii poftitoare.
Ne smerim mintea noastra mandra prin pocainta, gandindu-ne la pacatele savarsite, la pacatele care le-au facut altii din cauza noastra, la faptele bune pe care nu le-am facut, la faptele bune pe care nu le-au facut altii din cauza noastra, sincronizand cuvintele rugaciunii cu ritmul respiratiei, inspirand aerul, sa zicem tainic:
“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”.
Retinand apoi aerul, sa zicem tainic:
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale Sfantului N” (pomenim numele Sfantului care se praznuieste in aceea zi)
Apoi expirand aerul, sa zicem:
“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”
In timpul retinerii respiratiei, se poate zice:
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”
Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantul al carui nume avem,…
Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.
Retinerea aerului trebuie sa se faca astfel incat sa nu apara oboseala sau ameteala.
Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe pulsul inimii, pentru curatirea puterii manioase.
Ne smerim mintea noastra mandra, concentrandu-ne in centrul inimii duhovnicesti, unde se afla puterea manioasa si sincronizand cuvintele rugaciunii cu bataile inimii, sa zicem tainic: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”;
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”
Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantul al carui nume avem,…;
“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”
Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.
Pentru a ajuta mintea sa se roage, putem sa folosim metaniile tip bratara cu 33 de noduri.
La fiecare nod vom spune Rugaciunea lui Iisus.
Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe pulsul inimii, pentru curatirea puterii rationale.
Ne smerim mintea noastra mandra, concentrandu-ne in locul duhovnicesc al inimii, care se afla la doua degete orizontale deasupra sanului stang, si sincronizand cuvintele rugaciunii cu bataile inimii sa zicem tainic cu cuvantul launtric: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”;
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”
Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantului al carui nume avem,…;“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”
Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.
Pentru a ajuta mintea sa se roage, putem sa folosim metaniile tip bratara cu 33 de noduri.
La fiecare nod vom spune Rugaciunea lui Iisus.
Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, mintea noastra se va reintoarce in inima duhovniceasca, mireasa – sufletul nostru, se va intalni cu Mirele – Mantuitorul Iisus Hristos, care se afla in inima de la Sfantul Botez (Galateni 3, 27).
*
Nu trebuie sa ne speriem daca in timpul practicarii rugaciunii launtrice se starnesc in noi patimile si diavolii. Acesta este un semn bun, ca sa staruim, pentru ca rugaciunea cu ajutorul Harului Dumnezeiesc a inceput lucrarea curatitoare si alungarea demonilor.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune: Pomenirea numelui Domnului nostru Iisus Hristos il atata la lupta pe diavol, caci sufletul ce se sileste in Rugaciunea lui Iisus poate dobandi totul. Dar, mai intai, omul va vedea raul dinlauntrul inimii sale si apoi binele. Aceasta rugaciune da pe fata pacatul care este in noi si tot aceasta rugaciune il va nimici. Aceasta rugaciune va birui si va smulge, incetul cu incetul, puterea diavolului din inima noastra.
Cei care se roaga launtric au ispite mai mari, pentru ca ard cu ajutorul Harului Dumnezeiesc pe diavolii care se alfa in inima lor duhovniceasca si incep lupta de despatimire.
Prin ispite, Dumnezeu ne arata neputintele, pacatele si lipsa de desavarsire, ca sa ne smerim si sa-I cerem ajutorul. Cand suntem buni, atunci este lucrarea Harului Dumnezeiesc in inima noastra. Dar crestinul are tendinta sa se mandreasca, precum Lucifer. De aceea Dumnezeu ne arata prin ispite patimile, pacatele, neputintele, ca sa ne smerim, si, cu ajutorul Harului Dumnezeiesc sa lucram la desavarsirea noastra.
Urcusul duhovnicesc este cu ispite, cu caderi, dar sa ne rugam cu smerenie lui Dumnezeu ca sa ne intareasca si sa nu avem caderi prea mari.
Trebuie sa ne asteptam la ispite pentru ca duhul nostru este pacatos. Cei pacatosi sunt ispititi pentru pacatele lor[1], iar cei drepti sufera pentru desavarsire.
Deci, sa nu mai iscodim si sa cartim, ci sa ne smerim si sa zicem: Iarta-ma, Doamne! Pentru pacatele mele am avut aceasta ispita.
Pentru ca patimile si demonii care ataca prin intermediul patimilor se razvratesc in noi si ne intineaza puterile inimii duhovnicesti, vom lucra cu gandul rugaciunii launtrice pe acea putere sufleteasca care ne este intinata. Sfintii Parinti ne spun sa inlocuim cuvantul pacatos din Rugaciunea lui Iisus, cu patima si diavolii care ne lupta in acel moment.
Exemple:
Daca ne lupta patima desfranarii, trimitem gandul rugaciunii lui Iisus pe puterea poftitoare si zicem:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, desfranatul!
Daca suntem luptati de lene, trimitem gandul rugaciunii lui Iisus pe puterea poftitoare si zicem:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, lenesul!
Daca ne lupta zavistia, trimitem gandul rugaciunii lui Iisus, pe puterea manioasa si zicem:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, zavistnicul!
Daca nu am ajuns in treapta indumnezeirii, diavolul se afla in inima noastra duhovniceasca si ne lupta prin patimi. De aceea sa ne smerim si sa ne rugam lui Dumnezeu:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, indracitul.
Daca suntem nemilostivi, trimitem gandul rugaciunii lui Iisus, pe puterea manioasa si zicem:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, nemilostivul!
Daca ne lupta mandria, spunem cu cuvantul launtric, in centrul duhovnicesc al fiintei noastre:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine cel mandru!
Daca ne lupta slava desarta, spunem cu cuvantul launtric, in centrul duhovnicesc al fiintei noastre:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine cel iubitor de slava desarta!
Daca ne lupta ganduri de nemultumire, spunem cu cuvantul launtric, in centrul duhovnicesc al fiintei noastre:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine cel nevrednic de darurile tale!
Daca suntem impietriti la inima, sa ne rugam:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine nesimtitorul!” Si asa mai departe, cu celelalte patimi care ne lupta.
Sa ne rugam si pentru aproapele nostru:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi![2]
Sa ne pecetluim si cu Sfanta Cruce, care prin prezenta Harului Dumnezeiesc, curateste si unifica cele trei puteri sufletesti, treimea umana, si alunga pe demoni.
Astfel pazindu-ne mintea, vom lovi cu smerita cugetare orice gand rau de piatra Hristos. Iar rugaciunea noastra nu va mai fi mecanica, monotona si lipsita de atentie, ci vom petrece intr-o continua pocainta, pregatindu-ne pentru a primi Harul Dumnezeiesc curatitor de patimi.
In timpul practicarii „Rugaciunii lui Iisus”, cu smerita cugetare, inima noastra se va incalzi, iar aceasta caldura, daca este duhovniceasca[3], ne va ajuta mintea sa se coboare in inima si sa ramana acolo rugandu-se.
Aceasta practica a rugaciunii launtrice sa o facem de doua-trei ori pe zi, cate 15-20 de minute, intr-un loc linistit, de preferinta stand drept in picioare, sau in genunchi, cu mainile impreunate, la piept.
Apoi, in timpul zilei, la lucru, in masina, cand mancam, cand conversam cu altcineva, cand vrem sa ne culcam, sau cand ne trezim din somn, sa spunem rugaciunea launtrica prescurtata, folosind metaniile, pe respiratie sau pe pulsul inimii.
Parintele Daniil de la Rarau spune:
„Rugaciunea este locul sfant al lucrarii Duhului in noi”[4].
„Rugaciunea cea sfanta si fara curmare nu poate fi ceasul si clipa aleasa a unei anumite ziceri. Rugaciunea sfanta si necurmata nu poate fi formula putina si stearpa a unor anumite cuvinte. Rugaciunea cea sfanta si adevarata nu poate fi numai rugaciunea.
Rugaciunea cea adevarata inseamna sa arzi fara sa te mistui, sa arzi dumnezeieste, fara cenusa, din toata pricina si clipa vietii tale, din tot lemnul nevrednic al fiintei tale in pustiu sec de haritate”[5].
„Sa arzi cantand lui Dumnezeu, sau citind, sa arzi meditand sau rapit in pacea Lui, sa arzi mergand sau odihnindu-te, sa arzi stand de veghe sau fiind pierdut somnului.
Sa arzi in toate chipurile, in toate felurile, sa arzi in cruce”[6].
*
Staretul Daniil Tudor de la Rarau ne mai indeamna sa citim stand drept in picioare[7], Imnul Acatist[8] la Rugul Aprins al Maicii Domnului cu 13 Condace[9], de trei ori la rand, curatind, prin rugaciunea launtrica a Imnului Acatist, pe rand, la fiecare citire, intai puterea poftitoare, apoi puterea manioasa si, in final, puterea rationala. Aici sa ramanem adunati si concentrati cu mintea in locul duhovnicesc al inimii, si sa practicam „Rugaciunea lui Iisus” pe pulsul inimii. In acest fel, prin lucrarea Harului Dumnezeiesc (curatitor, luminator si indumnezeitor) se ajunge la starea de indumnezeire[10].
*
Rugaciunea launtrica trebuie spusa tainic[11], in asa fel incat sa nu fim observati sau urmariti din exterior, pentru ca altfel, apar ispitele mandriei, slavei desarte…
Sa participam cat mai des la slujbele Bisericesti, si sa spunem rugaciunea launtrica, curatindu-ne pe rand cele trei puteri sufletesti, smerindu-ne si coborand gandul rugaciunii launtrice in interiorul inimii duhovnicesti sub glasul celui care citeste sau se canta in Biserica.
Cei care au cazut in pacate mari, au trebuinta, la inceput, de o perioada mai indelungata ca sa-si curateasca inima, prin ascultare, post, canon de rugaciune, priveghere, munca binecuvantata, milostenie, spovedanie, Sfanta Impartasanie, Sfantul Maslu…
parintele Daniel de la Rarau
Cititi si:
Datoria drept-credinciosilor de a spune „Rugaciunea lui Iisus”
Rugaciunea lui Iisus: Invataturi practice pentru incepatori
„Rugaciunea lui Iisus” – spusa pe respiratie si spusa cu cuvantul launtric pe pulsul inimii
[1] „Fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte” (Iacob 1, 14-15).
[2] „Sa intemeiem o Cruciada a rugaciunii, impanzind lumea cu urzeala inchinaciunii fierbinti. Sa largim astfel campul rugaciunii noastre de mijlocire, din ce in ce mai mult, cautand sa cunoastem real si sa ajutam concret suferinta omeneasca. Rugaciunea dragostei cunoscatoare. Atunci rugaciunile noastre vor fi altceva decat cuvinte, in ele vor intra realitati de sentimente, ganduri precise. Rugaciunile noastre vor fi o adevarata munca de a tamadui suferintele, a nasterii de suflete, a rugaciunii rodnice pentru ceilalti (aflati) in restriste si pacat.
Din aceasta colaborare de dragoste dintre Dumnezeu si tine, cel ce te rogi pentru altul, inraurirea dumnezeiasca si cea omeneasca se impreuna, se intaresc si se sprijina intru infapturirea binelui in Lume”. (Ieroschim. Daniil de la Rarau, Sfintita Rugaciune, Editura Christiana, 2008, p. 73).
[3] Daca este caldura pacatoasa, mintea are ganduri pacatoase si va trebui sa reluam rugaciunea curatind puterea poftitoare sau sa facem o munca fizica binecuvantata.
[4] Ieroschim. Daniil de la Rarau, Sfintita Rugaciune, Editura Christiana, 2008, p. 47.
[5] Ibidem, p.13.
[6] Ibidem, p.14.
[7] „Rugaciunea, cat de duhovniceasca ar fi ea, pentru a fi deplina si intreaga, trebuie sa aiba si partasia trupului, sa se bucure de un anumit vitalism. Chemarea lui Dumnezeu, chiar cand ajunge sa fie tainica si deplin la launtru, tacuta si concentrata, trebuie sa ajunga la tipatul din adanc trecut prin sange (Iesirea 14, 9-18). Si asa, toata fiinta mea sa se invredniceasca sa cheme, sa caute, sa doreasca, sa suie pana la Domnul. Asa ajunge rugaciunea mintii, rugaciunea inimii”[7]. (Ieroschim. Daniil de la Rarau, Sfintita Rugaciune, Editura Christiana, 2008, p. 90.)
[8] Cuvantul Acatist se traduce din limba greaca: Sfant cantec in picioare.
[9] Imnul Acatist este un Acatist mistic, de inspiratie dumnezeiasca, structurat pe treptele desavarsirii crestine (despatimirea, iluminarea si indumnezeirea) si al rugaciunii launtrice, avand ajutor in indumnezeirea noastra pe Maica Domnului.
[10] Ieroschim. Daniil Tudor, Ce este Imnul Acatist, Acatiste, Editura Christiana, 2002.
[11] Parintele Arsenie Papacioc spune: „Nici tu sa nu stii ca spui rugaciunea”.
Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor
Posted on 01/10/2012 by admin
Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe ritmul respiratiei, pentru curatirea puterii poftitoare.
Ne smerim mintea noastra mandra prin pocainta, gandindu-ne la pacatele savarsite, la pacatele care le-au facut altii din cauza noastra, la faptele bune pe care nu le-am facut, la faptele bune pe care nu le-au facut altii din cauza noastra, sincronizand cuvintele rugaciunii cu ritmul respiratiei, inspirand aerul, sa zicem tainic:
“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”.
Retinand apoi aerul, sa zicem tainic:
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale Sfantului N” (pomenim numele Sfantului care se praznuieste in aceea zi)
Apoi expirand aerul, sa zicem:
“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”
In timpul retinerii respiratiei, se poate zice:
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”
Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantul al carui nume avem,…
Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.
Retinerea aerului trebuie sa se faca astfel incat sa nu apara oboseala sau ameteala.
Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe pulsul inimii, pentru curatirea puterii manioase.
Ne smerim mintea noastra mandra, concentrandu-ne in centrul inimii duhovnicesti, unde se afla puterea manioasa si sincronizand cuvintele rugaciunii cu bataile inimii, sa zicem tainic: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”;
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”
Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantul al carui nume avem,…;
“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”
Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.
Pentru a ajuta mintea sa se roage, putem sa folosim metaniile tip bratara cu 33 de noduri.
La fiecare nod vom spune Rugaciunea lui Iisus.
Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe pulsul inimii, pentru curatirea puterii rationale.
Ne smerim mintea noastra mandra, concentrandu-ne in locul duhovnicesc al inimii, care se afla la doua degete orizontale deasupra sanului stang, si sincronizand cuvintele rugaciunii cu bataile inimii sa zicem tainic cu cuvantul launtric: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”;
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”
Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantului al carui nume avem,…;“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”
Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.
Pentru a ajuta mintea sa se roage, putem sa folosim metaniile tip bratara cu 33 de noduri.
La fiecare nod vom spune Rugaciunea lui Iisus.
Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, mintea noastra se va reintoarce in inima duhovniceasca, mireasa – sufletul nostru, se va intalni cu Mirele – Mantuitorul Iisus Hristos, care se afla in inima de la Sfantul Botez (Galateni 3, 27).
*
Nu trebuie sa ne speriem daca in timpul practicarii rugaciunii launtrice se starnesc in noi patimile si diavolii. Acesta este un semn bun, ca sa staruim, pentru ca rugaciunea cu ajutorul Harului Dumnezeiesc a inceput lucrarea curatitoare si alungarea demonilor.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune: Pomenirea numelui Domnului nostru Iisus Hristos il atata la lupta pe diavol, caci sufletul ce se sileste in Rugaciunea lui Iisus poate dobandi totul. Dar, mai intai, omul va vedea raul dinlauntrul inimii sale si apoi binele. Aceasta rugaciune da pe fata pacatul care este in noi si tot aceasta rugaciune il va nimici. Aceasta rugaciune va birui si va smulge, incetul cu incetul, puterea diavolului din inima noastra.
Cei care se roaga launtric au ispite mai mari, pentru ca ard cu ajutorul Harului Dumnezeiesc pe diavolii care se alfa in inima lor duhovniceasca si incep lupta de despatimire.
Prin ispite, Dumnezeu ne arata neputintele, pacatele si lipsa de desavarsire, ca sa ne smerim si sa-I cerem ajutorul. Cand suntem buni, atunci este lucrarea Harului Dumnezeiesc in inima noastra. Dar crestinul are tendinta sa se mandreasca, precum Lucifer. De aceea Dumnezeu ne arata prin ispite patimile, pacatele, neputintele, ca sa ne smerim, si, cu ajutorul Harului Dumnezeiesc sa lucram la desavarsirea noastra.
Urcusul duhovnicesc este cu ispite, cu caderi, dar sa ne rugam cu smerenie lui Dumnezeu ca sa ne intareasca si sa nu avem caderi prea mari.
Trebuie sa ne asteptam la ispite pentru ca duhul nostru este pacatos. Cei pacatosi sunt ispititi pentru pacatele lor[1], iar cei drepti sufera pentru desavarsire.
Deci, sa nu mai iscodim si sa cartim, ci sa ne smerim si sa zicem: Iarta-ma, Doamne! Pentru pacatele mele am avut aceasta ispita.
Pentru ca patimile si demonii care ataca prin intermediul patimilor se razvratesc in noi si ne intineaza puterile inimii duhovnicesti, vom lucra cu gandul rugaciunii launtrice pe acea putere sufleteasca care ne este intinata. Sfintii Parinti ne spun sa inlocuim cuvantul pacatos din Rugaciunea lui Iisus, cu patima si diavolii care ne lupta in acel moment.
Exemple:
Daca ne lupta patima desfranarii, trimitem gandul rugaciunii lui Iisus pe puterea poftitoare si zicem:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, desfranatul!
Daca suntem luptati de lene, trimitem gandul rugaciunii lui Iisus pe puterea poftitoare si zicem:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, lenesul!
Daca ne lupta zavistia, trimitem gandul rugaciunii lui Iisus, pe puterea manioasa si zicem:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, zavistnicul!
Daca nu am ajuns in treapta indumnezeirii, diavolul se afla in inima noastra duhovniceasca si ne lupta prin patimi. De aceea sa ne smerim si sa ne rugam lui Dumnezeu:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, indracitul.
Daca suntem nemilostivi, trimitem gandul rugaciunii lui Iisus, pe puterea manioasa si zicem:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, nemilostivul!
Daca ne lupta mandria, spunem cu cuvantul launtric, in centrul duhovnicesc al fiintei noastre:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine cel mandru!
Daca ne lupta slava desarta, spunem cu cuvantul launtric, in centrul duhovnicesc al fiintei noastre:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine cel iubitor de slava desarta!
Daca ne lupta ganduri de nemultumire, spunem cu cuvantul launtric, in centrul duhovnicesc al fiintei noastre:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine cel nevrednic de darurile tale!
Daca suntem impietriti la inima, sa ne rugam:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine nesimtitorul!” Si asa mai departe, cu celelalte patimi care ne lupta.
Sa ne rugam si pentru aproapele nostru:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi![2]
Sa ne pecetluim si cu Sfanta Cruce, care prin prezenta Harului Dumnezeiesc, curateste si unifica cele trei puteri sufletesti, treimea umana, si alunga pe demoni.
Astfel pazindu-ne mintea, vom lovi cu smerita cugetare orice gand rau de piatra Hristos. Iar rugaciunea noastra nu va mai fi mecanica, monotona si lipsita de atentie, ci vom petrece intr-o continua pocainta, pregatindu-ne pentru a primi Harul Dumnezeiesc curatitor de patimi.
In timpul practicarii „Rugaciunii lui Iisus”, cu smerita cugetare, inima noastra se va incalzi, iar aceasta caldura, daca este duhovniceasca[3], ne va ajuta mintea sa se coboare in inima si sa ramana acolo rugandu-se.
Aceasta practica a rugaciunii launtrice sa o facem de doua-trei ori pe zi, cate 15-20 de minute, intr-un loc linistit, de preferinta stand drept in picioare, sau in genunchi, cu mainile impreunate, la piept.
Apoi, in timpul zilei, la lucru, in masina, cand mancam, cand conversam cu altcineva, cand vrem sa ne culcam, sau cand ne trezim din somn, sa spunem rugaciunea launtrica prescurtata, folosind metaniile, pe respiratie sau pe pulsul inimii.
Parintele Daniil de la Rarau spune:
„Rugaciunea este locul sfant al lucrarii Duhului in noi”[4].
„Rugaciunea cea sfanta si fara curmare nu poate fi ceasul si clipa aleasa a unei anumite ziceri. Rugaciunea sfanta si necurmata nu poate fi formula putina si stearpa a unor anumite cuvinte. Rugaciunea cea sfanta si adevarata nu poate fi numai rugaciunea.
Rugaciunea cea adevarata inseamna sa arzi fara sa te mistui, sa arzi dumnezeieste, fara cenusa, din toata pricina si clipa vietii tale, din tot lemnul nevrednic al fiintei tale in pustiu sec de haritate”[5].
„Sa arzi cantand lui Dumnezeu, sau citind, sa arzi meditand sau rapit in pacea Lui, sa arzi mergand sau odihnindu-te, sa arzi stand de veghe sau fiind pierdut somnului.
Sa arzi in toate chipurile, in toate felurile, sa arzi in cruce”[6].
*
Staretul Daniil Tudor de la Rarau ne mai indeamna sa citim stand drept in picioare[7], Imnul Acatist[8] la Rugul Aprins al Maicii Domnului cu 13 Condace[9], de trei ori la rand, curatind, prin rugaciunea launtrica a Imnului Acatist, pe rand, la fiecare citire, intai puterea poftitoare, apoi puterea manioasa si, in final, puterea rationala. Aici sa ramanem adunati si concentrati cu mintea in locul duhovnicesc al inimii, si sa practicam „Rugaciunea lui Iisus” pe pulsul inimii. In acest fel, prin lucrarea Harului Dumnezeiesc (curatitor, luminator si indumnezeitor) se ajunge la starea de indumnezeire[10].
*
Rugaciunea launtrica trebuie spusa tainic[11], in asa fel incat sa nu fim observati sau urmariti din exterior, pentru ca altfel, apar ispitele mandriei, slavei desarte…
Sa participam cat mai des la slujbele Bisericesti, si sa spunem rugaciunea launtrica, curatindu-ne pe rand cele trei puteri sufletesti, smerindu-ne si coborand gandul rugaciunii launtrice in interiorul inimii duhovnicesti sub glasul celui care citeste sau se canta in Biserica.
Cei care au cazut in pacate mari, au trebuinta, la inceput, de o perioada mai indelungata ca sa-si curateasca inima, prin ascultare, post, canon de rugaciune, priveghere, munca binecuvantata, milostenie, spovedanie, Sfanta Impartasanie, Sfantul Maslu…
parintele Daniel de la Rarau
Cititi si:
Datoria drept-credinciosilor de a spune „Rugaciunea lui Iisus”
Rugaciunea lui Iisus: Invataturi practice pentru incepatori
„Rugaciunea lui Iisus” – spusa pe respiratie si spusa cu cuvantul launtric pe pulsul inimii
[1] „Fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte” (Iacob 1, 14-15).
[2] „Sa intemeiem o Cruciada a rugaciunii, impanzind lumea cu urzeala inchinaciunii fierbinti. Sa largim astfel campul rugaciunii noastre de mijlocire, din ce in ce mai mult, cautand sa cunoastem real si sa ajutam concret suferinta omeneasca. Rugaciunea dragostei cunoscatoare. Atunci rugaciunile noastre vor fi altceva decat cuvinte, in ele vor intra realitati de sentimente, ganduri precise. Rugaciunile noastre vor fi o adevarata munca de a tamadui suferintele, a nasterii de suflete, a rugaciunii rodnice pentru ceilalti (aflati) in restriste si pacat.
Din aceasta colaborare de dragoste dintre Dumnezeu si tine, cel ce te rogi pentru altul, inraurirea dumnezeiasca si cea omeneasca se impreuna, se intaresc si se sprijina intru infapturirea binelui in Lume”. (Ieroschim. Daniil de la Rarau, Sfintita Rugaciune, Editura Christiana, 2008, p. 73).
[3] Daca este caldura pacatoasa, mintea are ganduri pacatoase si va trebui sa reluam rugaciunea curatind puterea poftitoare sau sa facem o munca fizica binecuvantata.
[4] Ieroschim. Daniil de la Rarau, Sfintita Rugaciune, Editura Christiana, 2008, p. 47.
[5] Ibidem, p.13.
[6] Ibidem, p.14.
[7] „Rugaciunea, cat de duhovniceasca ar fi ea, pentru a fi deplina si intreaga, trebuie sa aiba si partasia trupului, sa se bucure de un anumit vitalism. Chemarea lui Dumnezeu, chiar cand ajunge sa fie tainica si deplin la launtru, tacuta si concentrata, trebuie sa ajunga la tipatul din adanc trecut prin sange (Iesirea 14, 9-18). Si asa, toata fiinta mea sa se invredniceasca sa cheme, sa caute, sa doreasca, sa suie pana la Domnul. Asa ajunge rugaciunea mintii, rugaciunea inimii”[7]. (Ieroschim. Daniil de la Rarau, Sfintita Rugaciune, Editura Christiana, 2008, p. 90.)
[8] Cuvantul Acatist se traduce din limba greaca: Sfant cantec in picioare.
[9] Imnul Acatist este un Acatist mistic, de inspiratie dumnezeiasca, structurat pe treptele desavarsirii crestine (despatimirea, iluminarea si indumnezeirea) si al rugaciunii launtrice, avand ajutor in indumnezeirea noastra pe Maica Domnului.
[10] Ieroschim. Daniil Tudor, Ce este Imnul Acatist, Acatiste, Editura Christiana, 2002.
[11] Parintele Arsenie Papacioc spune: „Nici tu sa nu stii ca spui rugaciunea”.