latan.elena
31.07.2016, 11:55
RAMTHA
REFLECŢIILE UNUI MAESTRU DESPRE ISTORIA UMANITĂŢII
In continuare, am selectat cateva paragrafe din primul volum al seriei Ramtha Reflectiile unui Maestru.Mi se par semnificative pentru ceea ce Ramtha transmite ca si mesaj general, sistem de gandire, ce aduce el nou ca si viziune asupra creatiei, asupra a TOT CEEA CE ESTE.
Ramtha este o entitate care a trait pe pamant acum 35.000 ani pe vremea Lemuriei si Atlantidei. A fost un razboinic impotriva tiranilor, a cucerit 2/3 din lume asa cum o stim noi acum conform spuselor lui iar in cursul vietii traite pe Pamant, datorita unei rani grave ce l-a tinut departe de campul de lupta o lunga perioada de timp, contempland natura a aflat si trait secretele Creatiei, ascensionand in cele din urma in fata armatei sale de peste 2.000.000 de oameni. In timpul marsului sau, oamenii i-au oferit proprii lor copii pentru a-i creste si educa, iar unul dintre acestia a purtat numele de Ramaya, cea care astazi este JZ Knight. Aceasta a infiintat, in urma unor experiente pe care le puteti citi in aceasta carte, Scoala de Iluminare Ramtha pentru a impartasi altora invataturile lui. Nu este o secta, ci chiar o scoala care preda o programa si care intra ce-i drept in contradictoriu cu religia crestina pe alocuri dar care aduce si cateva completari.
http://2.bp.blogspot.com/-GyZ3e2Alf-M/Tu5WKN3tRTI/AAAAAAAAAiw/Oq0vBiWV6NM/s400/ramtha+egipt.jpg
(http://2.bp.blogspot.com/-GyZ3e2Alf-M/Tu5WKN3tRTI/AAAAAAAAAiw/Oq0vBiWV6NM/s1600/ramtha+egipt.jpg)
Ramtha īşi comunicć īnvăţăturile printr-un fenomen pe care īl numeşte canalizare. A fost Ramtha cel care a făcut acest termen cunoscut. El foloseşte corpul lui JZ Knight (se citeste Gezi Nait), pentru a se canaliza pe sine şi a preda īnvăţăturile īn persoană. Un canal este diferit de un medium prin aceea cć, canalul nu este intermediar īntre conştiinţa care vine prin el şi audienţă.
Existenta lui este dovedita stiintific prin numeroase teste la care au fost supusi ani de-a randul atat el, cand folosea corpul lui JZ, cat si JZ insasi. Rezultatele cat si metodologia sunt publice si pot fi vizionate pe www.ram-romania.ro sau pe site-ul www.ramtha.com . Studentii Scolii sale de Iluminare sunt responsabili de filmul documentar What the bleep do we know?, o productie care explica Realitatea precum si Crearea ei voluntara si involuntara, prin perspectiva fizicii cuantice.
Canalul nu rămāne īn transă, sau o altă stare alterată īn timp ce canalizeazć, el īşi părăseşte complet corpul, ca atunci cānd cineva moare, şi īngăduie conştiinţei care vine să aibă control complet asupra mişcărilor şi tuturor funcţiilor corpului. Īn timp ce este canalizat de JZ Knight, Ramtha poate deschide ochii, merge, dansa, mānca şi bea, rāde, vorbi şi preda studenţilor. JZ Knight este singurul canal pe care el 1-a ales şi pe care el īl va folosi vreodată pentru a-şi aduce mesajul.
Īn 1996 un distins grup de savanţi īn medicină, psihologie, sociologie şi experţi īn religie au studiat-o pe JZ Knight īnainte īn timpul şi după canalizarea lui Ramtha. După ce au terminat studiul ştiinţific pentru care au folosit cele mai moderne tehnici şi echipamente posibile, au concluzionat că rezultatele sunt atāt de dramatice īncāt exclud categoric posibilitatea prefăcătoriei, a schizofreniei sau multiplei personalităţi.
http://4.bp.blogspot.com/-ICyfH7G01O4/Tu3vJZJdjzI/AAAAAAAAAg4/5-ThXjnEqds/s400/ramtha.jpg
(http://4.bp.blogspot.com/-ICyfH7G01O4/Tu3vJZJdjzI/AAAAAAAAAg4/5-ThXjnEqds/s1600/ramtha.jpg)
EPICA CREAŢIEI
Deci la īnceput, cānd toţi eraţi nişte scāntei de lumină, de conştiinţă personală aţi făcut drumul īn materie sau materie corporală. Aţi căzut şapte nivele de vibraţie, īntru adevăr de conştiinţă. Aşa. Deci acum sunteţi la īnceputul evoluţiei. Şi la īnce*putul evoluţiei, misiunea voastră a fost să faceţi cunoscut necunoscutul, ca entităţi nemuritoare ce sunteti, Dumnezeu, ceea ce toţi sunteţi, şi oglinda lui reflectoare care este personalul vostru sine (persoana īn totalitate). Această călătorie este pentru Spirit şi Suflet īntr-o Carte a Vieţii, care se numeşte evoluţie.
Ramtha
CREAŢIA, ARTA CONEMPLĂRII ŞI A DEVENIRII
Dumnezeu a devenit extins din gānd īn lumină, īn eminenţa sunetului. Din mişcarea lui Acum īn eternitate aţi apărut voi, unul cāte unul. Gīndul nu are diviziuni de electrum, dar es*te cel care scade frecvenţa lui īn materie lumina fiind un fiu material al divinului Tată continuării din sine toate diviziunile electrumu-ului. Fiecare lumină ce a apărut īn frumuseţe manifestată ( a fost matreializată), a purtat īn sine creaţia marelui gīnd īn existenţă sa, īn fiinţa sa, īn lumina sa unică, īn sunetul luminii.
Lumina a privit gīndul şi a devenit gīnd. Şi Dumnezeul fiiniţei voastre, născut īn lumină a creat pentru sine ceea ce se cheamă Domnul fiinţei voastre, numit memorie, gāndul con*templativ, care a fost dat fiului de către Tată, ca fiul să aibă şi el ceea ce Tatăl are, Domnul Dumnezeu al fiinţei voastre. Şi iată, fiecare entitate şi-a īnceput desfăşurarea prin mişcarea gāndului, divinul Tată, forţa vitală. Şi īn timp ce viaţa unduia calea Existenţei īn eternitate, lumina Sa s-a separat şi a stat ca o masivă coloana īn ceruri. Şi cānd lumina a apărut, iată că a mai apărut una şi īncă una. Din fiecare fragment de lumină a mai apărut una şi īncă una. Şi toate au stat ca nişte sentinele ce păzesc perimetrele eternităţii, a ceea ce se numeşte gānd au privit marele gānd şi au iubit marele gānd, căci el era creatorul lor. Iar gāndul a privit lumina şi iată īn lumină el devine şi esenţa lui va fi cu ea (lumina) pentru veşnicie. Acesta este
La īnceput a fost Cuvāntul nu-i adevărat şi Cuvāntul a fost cu Dumnezeu şi cu omul. La Īnceput a fost gāndul şi gāndul a fost īntotdeauna cu omul pentru că omul este gāndul. După ce sentinelele de lumină s-au aliniat pe magistrala eternităţii şi mişcarea sunetului a devenit tunet īn centrul lui Acum al lor, iată, fiecare coloană de lumină, posedānd puterea sfāntului gānd condensat īn puterea fiinţei sale. a devenit fiecare Sursă/gānd. Dumnezeu/gānd.
Lumină şi culoare. Nu există culoare. Culoarea a fost creată de marea lumină, care nu este nici albă, nici pură, nici invizibilă. Ea este, atāt.
Şi iată, fiecare sentinelă de lumină, a īnceput să creeze ea īnsăşi, prin acelaşi proces īn care ea s-a născut, şi s-a extins. Cīnd coloana a devenit extinderea sa proprie, a creat alta şi alta, continu. Sentinelele de lumină au continuat gāndul numit Acum īn vibraţie, cīntec şi īnţeles. Şi lumina a strălucit veşnic, dar nu s-a mişcat, căci unde să se ducă, dacă nicio*dată nu se sfārşeşte (este nelimitată) īn postura ei briliantă. Toate luminile erau īn Void, fiecare strălucind acolo unde fusese creată. Dar iată că prima sentinelă s-a extins şi a deve*nit un mic univers, apoi alta sentinelă a adăugat prin creaţia ei la Void, toate au adăugat la Void, caci fiecare, devenind ea īnsăşi (duplicāndu-se), au īnceput să se extindă.
http://3.bp.blogspot.com/-Hd7nZ_k7dd0/Tu31uGfc2RI/AAAAAAAAAhI/lBZe06_hdWo/s400/SISTEM+SOLAR+CALEA+LACTEE.gif (http://3.bp.blogspot.com/-Hd7nZ_k7dd0/Tu31uGfc2RI/AAAAAAAAAhI/lBZe06_hdWo/s1600/SISTEM+SOLAR+CALEA+LACTEE.gif)
APARIŢIA SISTEMELOR SOLARE
Apoi au apărut universurile şi galaxiile, fiecare īn sfera ei. Şi pe măsură ce creaţia evolua, sorii erau aşezaţi pe orbitele lor din centrul universurilor, iar ceea ce dădea lumină, nu emitea căldură, era doar lumina. Lumina ce stă īn centrul universului vostru a fost creată pentru a da naştere la viaţă şi Dumnezeilor individuali la īnceputurile lor. Cāte un soare a fost aşezat īn centrul fiecărui univers, căci soarele, cum ī1 numiţi voi, Ra cum īl numesc eu, emite particule de lumină, aminteşte de īnceputul a toate gīndul. Emană viaţă din fiinţa lui. Şi iată, din marele soare au apărut copii lui, unul cāte unul. Uite că s-a născut primul copil şi a crescut īn masă, s-a făcut minunată, dar īntr-o zi a explodat. Aceasta s-a īntīmplat īn partea de nord a acestei regiuni (universul nostru), iar īn acel loc a rămas o mare rană.
Prima planetă a aprut īn primul ei leagăn (orbita) şi s-a numit Malina, minunata creaţie a soarelui mamă. Şi copilul a īnceput să se dividă pe sine şi a crescut mare, tot mai mare. Pe o orbită mai mare, īn afara orbitei-leagăn, a apărut ceea ce voi numiţi Mercur. Malina era ca un copil -masă, structură materială a unui copil nu este niciodată configurată pānā ce sufletul nu se aşează īn interior şi Spiritul vine şi el. Sentinelele, Dumnezeii, şi-au aşezat fiinţele lor minunate pe planul Malinei, iar acolo, au devenit element co-creator alături de Tatăl, care le dăduse lor existenta.
Şi aşa a īnceput viaţa aici. Şi pe măsură ce toţi (sentinelele) deveneau mai mari şi mai mari, fiecare devenea individual (deosebit) īn fiinţa lui, după felul de gāndire. Şi fiecare Dumnezeu devenea profunzimea creaţiei sale, aceste forme de lumină deveneau obiect direct al creativităţii lor. Toţi erau minunaţi, căci nu există gāndire urātă sau rea. Ei erau īntruparea luminii şi treptat au devenit similari cu ceea ce sunteţi voi acum, numai ca mai mari, īn decursul unui moment, sau un mileniu, cum spuneţi voi. Atunci Malina nu avea mări sau oceane, nu era nevoie de ele. Avea doar ceea ce ar fi partea gazoasă a pāmāīntului. Din fiecare Dumnezeu, a fost creat un altul īn scopul expansiunii. Şi fiecare Dumnezeu, a luat ceea ce se cheamă elemente de spaţiu si a īnceput să creeze.
Mălina nu avea oceane, dar avea uriaşi munţi şi văi. Mulţi Dumnezei care vroiau să fie mai aproape de soare, au creat munţii, iar cei care vroiau mai multă pace au creat văile, şi fiecare s-a dus la creaţia lui si a continuat să creeze.
Nu exista moment īn care Dumnezeu să nu creeze. Cāta vreme Sursa, tunetul, expansiunea gāndului este veşnică, atunci mintea lui Dumnezeu este īn continuă mişcare columnele-sentinele continuau să creeze, căci gāndul nu poate fi oprit īn loc. Dacă se uitau şi vedeau, aceea devenea.
http://4.bp.blogspot.com/-DZrwtuZp978/Tu33RQuMAXI/AAAAAAAAAhY/uu-8w9Z9_aw/s400/MALINA+PLANETA.jpg
(http://4.bp.blogspot.com/-DZrwtuZp978/Tu33RQuMAXI/AAAAAAAAAhY/uu-8w9Z9_aw/s1600/MALINA+PLANETA.jpg)
CREATIVITATEA PUSĂ LA ĪNTRECERE ŞI ATACATĂ
Ceea ce voi numiţi piatră, fusese creată lucitoare, ca să se potrivească cu strălucirea creatoriior, este ceea ce voi numiţi marmură. Ei au luat substanţa gāndului şi a planetei, microsubstanţe le-au amestecat ca să se asemene cu fiinţele lor şi au decorat Malina. Totul era alb. Munţii nu erau īntunecaţi sau luminoşi erau albi pentru că reflectau pe Dumnezeul care īi crease .Toate lucrurile de pe Malina, munţii şi văile reflectau frumuseţea Dumnezeului coloană. La un moment dat, unul a gāndit că ar putea crea ceva deosebit şi a creat marmura roz, dintr-o vibraţie nouă. Pe măsură ce ei realizau gāndul ca expansiune a lor, creaţia devenea tot mai absolută. Ceea ce voi numiţi Partenon, templul, a fost făcut după modelul creaţiilor de pe Malina. Coloanele templului reprezintă sentinelele de lumină, Dumnezeii. Pe Malina fuseseră create temple cu acoperişuri de marmură rezemate pe măreţi pilari(sau piloni) de marmură, toţi albi ca zăpada. Şi văzānd relaţia directă dintre ei şi creaţia lor solidificată īn masă, au īnvăţat să creeze mai bine.
Totul era creat din lumină şi culorile erau din lumină, nu ca cele din planul vostru. Erau frumuseţi de lumină.
Unul a creat iarba cānd călcau pe ea, schimba tonuri de lumină. Altul a creat copacul. Iar cel care crease iarba, s-a uitat la copac şi a văzut ca ceea ce crease celălalt era mai mă*reţ şi atunci el a creat un copac mai īnalt, dar celalalt a creat un copac şi mai īnalt, apoi primul a creat doi copaci. Iar celălalt, cīnd a văzut cei doi copaci, a creat o mulţime de copaci şi mai īnalţi. Atunci celelălt a creat o prăpastie īn care au căzut copacii.
Pe munte, minunatele entităţi, care īsi puseseră fiinţele sentinele īn minunate creaţii, au devenit atāt de ocupate de creaţiile lor, īncāt nu au mai dorit să viziteze soarele. Ei au creat atāt de multe structuri, īncāt nu mai rămăsese loc liber.
Dumnezeul care crease marmura roz era atāt de īncīntat de creaţia lui, īncāt a dorit să construiască un templu cu minunata piatră, dar nu mai era loc şi el nu vroia să se ducă īn vale, acolo unde se prăbuşeau copacii. Vroia să creeze pe munte, dar nu mai era loc pentru energia lui. A devenit furios şi iată, un fulger de lumină s-a născut din furia lui.
Furia a devenit un gānd colectiv şi s-a născut emoţia.
Un templu care i se părea plictisitor şi a devenit ţinta gāndului său. Şi spre ciuda celorlalti, a prăbuşit templul. Ceilalţi se uitau cu uimire şi uimirea a fost creată. Īn timp ce ei erau uimiţi, un fulger i-a lovit, spre şi mai mare uimirea lor, iar ei au devenit şocaţi. Cu cāt mai uimiţi stăteau, cu atīt mai multe fulgere īi loveau. Curīnd s-au adunat īmpreună şi au dispărut, iar cel care dărmase templul, a pus īn loc templul său..Ceilalţi ī1 priveau şi deveneau nemulţumiţi, căci credeau că Sursa, Tatăl ,nu īi īnvăţase şi pe ei asta. S-au adunat şi s-au dus la cel care crease fulgerul şi l-au īntrebat: Ce nouă creaţie a fost aceea cu care ne-ai lovit ? Iar el le-a răspuns că ei nu-i lăsaseră loc pentru creaţia lui măreaţa şi el nu īnţelesese de ce. Atunci ei au spus:Ai distrus templul nostru şi l-ai ridicat pe al tău. Nu ştii că nu poţi face asta? Şi totuşi ai făcut-o. Dar cel care crease templul roz, a fost foarte mulţumit, căci acum ştia că poate obţine ce vrea folosind fulgerul.
Aceasta i-a făcut pe ceilalţi să le fie frică căci nu au īnvăţat nimic din asta. S-au dus la creaţiile lor şi au īnceput să le păzească, gravitānd īn jurul lor. Dar iată că un templu nu mai era de ajuns, el vroia să aibă mai multe. Şi unul cāte unul, el a distrus templele, pe care celalţi nu ştiau cum să le păzească, pānă s-a ajuns la ultimul, care era cel mai mic. Şi acesta a fost doborāt, dar Dumnezeul care īl construise deveni furios şi iată că emise un fulger care lovi atacatorul. Acesta lovi īnapoi, curānd toţi īncepură sa emită fulgere şi să se lovească unii pe altii.
Ast*fel tot ce era pe Mălina īncepu să fie distrus.
Competitivitatea şi puterea Dumnezeilor era mare. Vedeţi, să fii martor la o atitudine, īnseamnă să o contemplezi, iar apoi devii acea atitudine.Toţi au devenit furioşi. Şi curānd creaţiile furiei au devenit măreţe. Toţi erau cuprinşi īn bătălie īn afară de cāţiva care erau īn altă parte ocupati cu alte creaţii īn univers. Ei au privit bătălia şi distrugerea Malinei.
Şi pe cāt de repede se făcuseră creaţiile, pe atāt de repede fuseseră distruse. Acesta a fost marele război al Dumnezeilor.
Credeţi că sună puţin hilar ? Poate, dar vedeţi, atunci ei nu mureau. Vor īnvaţă mai tārziu despre moarte, dar atunci īncă nu era cunoscută. Ei au creat fertilitatea loviturii fatale copilul secolelor şi mileniilor care vor veni Dumnezeu īmpotriva altui Dumnezeu şi chiar moartea. Ei nu au murit, s-au războit doar, şi războiul a durat, după cum socotiţi voi timpul, doua milioane de ani.
http://4.bp.blogspot.com/-nd7T5JAFTBQ/Tu32X1Jz6NI/AAAAAAAAAhQ/veUMd0WFUVU/s400/PLANETA+MALINA.jpg (http://4.bp.blogspot.com/-nd7T5JAFTBQ/Tu32X1Jz6NI/AAAAAAAAAhQ/veUMd0WFUVU/s1600/PLANETA+MALINA.jpg)
TRISTEŢEA DISTRUGERII
Şi distrugerea Malinei a devenit o certitudine. Īntre zeii care priveau, era o entitate minunată, care se numea Zeiţa Turturea.(Dove). Ea a īnceput să suspine pentru distrugerea a ceea ce ea iubea şi a creat o lacrimă.
Zeita Turturea suspina, īn drăgălăşenia ei pentru casa distrusă, pentru distrugerea copilului luminii. Aşa a creat tristeţea. Şi cānd o lacrimă cădea din ochii ei de lumină, pe loc se cristaliza. Oriunde pāngea, cădeau cristale. Dumnezeii nu ştiau ce īnseamnă plīnsul, nu ştiau ce īnseamnă jalea. Să vă spun eu ce este. Fulgerele de lumină izvorāte din furie, pot nivela totul, dar un suspin, ce poate nivela? (darīma).
Zeiţa a suspinat un cāntec către Tatăl, iar cīntecul ei a fost un cīntec de tristeţe şi lu*mină. A rugat Sursa să oprească distrugerea, căci durerea era acum adāncā. Şi ea jelea pentru viitoarele dureri, căci durerea fusese de acum creată. Cīntecul ei a dus mai departe vestea ca locurile ei erau distruse, toate creaţiile erau distruse şi această distrugere era mai mare decāt ea īn propria-i lumină, putea suporta.
Ati auzit vreodată o femeie plāngād cu glas tare ? Vibrează distrugere, străpunge sufle*tul bărbatului, devine o uriaşă fantomă. Ce poate fi creat atāt de trist īncāt puterea tristeţii să atingă sufletul unui gānd? Zeiţa Turturea a fost o femeie care plāngea din cauza distrugerii, iar cīntecul ei a căzut pe fulgerele bătăliei.
Ea a oprit distrugerea pentru că atunci cānd ei au auzit cāntecul şi plānsul ei, teribilul plāns, au oprit bătălia şi s-au īntors sa privească marea coloana de lumina care plāngea . Cīntecul ei a ajuns īn vale şi valea a īnceput să se cutremure, a pătruns īn măruntaiele munţilor şi munţii s-au zdruncinat şi s-au prăbuşit. Minunatul alb devenise o mare a distrugerii.
Şi īn timp ce Dumnezeii războinici o priveau īnsăşi fundaţia gāndului lor se prăbuşea. Cāntecul ei īnainta şi pătrunse chiar īn miezul Malinei, producīnd explozia planetei, īntr-un tunet uriaş.
Şi iată, īntāiul copil al soarelui nu mai era. Lumina marelui soare central s-a īntins īn nefericirea lui ca să culeagă rămăşiţele şi a plīns pentru copilul lui. Buna mamă care şi-a iubit copilul, a cules corpul lui frānt şi 1-a adus din nou la sufletul ei īndurerat.
Zeiţa Turturea şi ceilalţi care erau cu ea, s-au ridicat īntr-un gānd şi au plecat spre cel mai īndepărtat loc din univers, unde au creat din nou din lumina lor, dar această creaţie a fost recrearea unui gānd şi nu a avut valoare, deci nu a creat viată.
Dar, iată din mama soare, un nou copil apare, şi de īndată ce apare este atras spre cel mai īndepărtat loc din univers acolo unde era zeiţa Turturea şi este planeta pe care voi o numiţi Pluto. Acolo zeiţa Turturea şi cei care erau cu ea, şi-au īnceput creaţiile īn pace. Ei sunt acum pe planeta care este opusă cu Pămīntul de cealaltă parte a soarelui şi pe care voi o veţi descoperi īnainte de sfārşitul acestui secol.
Deci, primul copil al mamei soare, a fost planeta tristeţii, nici un Dumnezeu nu a putut s-o aibă, pentru că a explodat era mai măreaţa decit soarele şi s-a numit Mălina.
http://3.bp.blogspot.com/-OWbRFdMtXQY/Tu33jRI3aII/AAAAAAAAAhg/8GZrqK6njBA/s400/WARRIOR+ANGEL.jpg (http://3.bp.blogspot.com/-OWbRFdMtXQY/Tu33jRI3aII/AAAAAAAAAhg/8GZrqK6njBA/s1600/WARRIOR+ANGEL.jpg)
TERRA, NAŞTEREA UNEI SPERANŢE
Şi mama soare a născut unul după altul copiii ei. Dumnezeii-coloane īi priveau şi nu le plăcea nici unul, nici unul nu era perfect, pīnă ,iată, ca cel mai mic copil īşi făcu apariţia. Mama soare īşi ridică capul şi privi la noul ei născut, atunci lumina ei deveni mai mică. Noul copil era īnconjurat de un strat apos de vapori. Dumnezeii l-au privit şi au văzut īn el asemănarea cu ceea ce a fost Mălina. Soarele a pus copilul pe orbita lui, căci acest micuţ era perfect. Dumnezeii au privit din nou la copil şi au văzut că suprafaţa lui era moale, pliabilă şi schimbătoare, iar stratul care īl inconjura lua toata lumina de la mama soare şi o distribuia egal pe toata suprafaţa sa şi treptat, au īnceput să creeze ceea ce creaseră şi pe Malina. Şi iată că prima iarbă apăru, apoi alte plante. Aici era ceea ce se cheamă lumină oxigenată, care avea toate particulele necesare vieţii īn plan tridimensional.
Deci iată că primul Dumnezeu a creat iarba, era verde, dar nu de lumină strălucitoare, ci verde īnchis, o culoare cum Zeul nu mai văzuse. Zeul era jubilant. Copilul acesta era minunat īn felul īn care producea creaţia lor. Un alt Zeu a venit şi a produs o plantă, care avea aceeaşi culoare cu iarba. Un altul a venit şi a creat aceeaşi plantă, dar cu frunza despicată. Şi ei au creat plantele din nou şi din nou. Apoi a mai venit un Zeu care a creat ceea ce se cheamă un animal.
Era minunat, doar că nu se mişca. Atunci Zeul a devenit o parte din acest animal, i-a suflat din viaţa lui, din spiritul şi sufletul lui şi iată că animalul a venit la viaţă. Organele animalului nu erau făcute să digere lumină sau gāndul, ele aveau nevoie de substanţă, deci el a mīncat toate plantele. Īn curīnd a rămas doar el. Plantele au fost create din nou şi el le-a māncat din nou, ei au creat mai multe plante, dar animalul le-a mīnact pe toate, iar cel care crease animalul creat noi animale.
Aceasta devenise o problemă mare pentru creatorii de plante, căci nu dovedeau să creeze pe măsura foamei animalelor. Deci trebuiau sa facă ceva. Zeul care crease animalul, a devenit animalul, că să-1 facă mobil, deci şi ei puteau face ceva de genul acesta, pentru ca creaţia lor să dăinuie. Atunci Zeul a devenit plantă şi a aşezat īn plantă un gānd de permanenţă. Acest gānd a devenit sămānţă. Animalul a venit şi a mīncat planta, dar sāmānţa ei a trecut prin tubul lui digestiv şi a ieşit afara īn ceea ce se cheamă excremente. Acolo săminţa a īnceput să crească din nou. Zeul jubila. Şi ceilalţi creatori de plante au făcut la fel şi iată că animalele māncau plantele şi ele creşteau din nou.
Şi fiecare zeu, a creat seminţe mai deosebite şi mai frumoase sau mai delicate, de*osebite unele de altele şi cāt mai perfecte, aşa īncāt creaţiile lor să nu mai fie distruse vreodată.
Minunata mamă soare dădea acestei lumi lumina ce īnconjura planeta īn totalitate, Pāmāntul nu cunoştea īntuneric. Era lumină continuă distribuită egal pe toată suprafaţa de stratul de nori. Şi temperatura era constanta şi egală. Zeii creau lucruri din ce īn ce mai frumoase şi mai trainice şi nu īşi mai distrugeau unul altuia creaţiile, ci se străduiau să le facă pe ale lor cāt mai unice.
http://4.bp.blogspot.com/-om2sQeYKmWM/Tu33o858YHI/AAAAAAAAAho/6aqoiC6l59Y/s400/warrior-angel.jpg (http://4.bp.blogspot.com/-om2sQeYKmWM/Tu33o858YHI/AAAAAAAAAho/6aqoiC6l59Y/s1600/warrior-angel.jpg)
REFLECŢIILE UNUI MAESTRU DESPRE ISTORIA UMANITĂŢII
In continuare, am selectat cateva paragrafe din primul volum al seriei Ramtha Reflectiile unui Maestru.Mi se par semnificative pentru ceea ce Ramtha transmite ca si mesaj general, sistem de gandire, ce aduce el nou ca si viziune asupra creatiei, asupra a TOT CEEA CE ESTE.
Ramtha este o entitate care a trait pe pamant acum 35.000 ani pe vremea Lemuriei si Atlantidei. A fost un razboinic impotriva tiranilor, a cucerit 2/3 din lume asa cum o stim noi acum conform spuselor lui iar in cursul vietii traite pe Pamant, datorita unei rani grave ce l-a tinut departe de campul de lupta o lunga perioada de timp, contempland natura a aflat si trait secretele Creatiei, ascensionand in cele din urma in fata armatei sale de peste 2.000.000 de oameni. In timpul marsului sau, oamenii i-au oferit proprii lor copii pentru a-i creste si educa, iar unul dintre acestia a purtat numele de Ramaya, cea care astazi este JZ Knight. Aceasta a infiintat, in urma unor experiente pe care le puteti citi in aceasta carte, Scoala de Iluminare Ramtha pentru a impartasi altora invataturile lui. Nu este o secta, ci chiar o scoala care preda o programa si care intra ce-i drept in contradictoriu cu religia crestina pe alocuri dar care aduce si cateva completari.
http://2.bp.blogspot.com/-GyZ3e2Alf-M/Tu5WKN3tRTI/AAAAAAAAAiw/Oq0vBiWV6NM/s400/ramtha+egipt.jpg
(http://2.bp.blogspot.com/-GyZ3e2Alf-M/Tu5WKN3tRTI/AAAAAAAAAiw/Oq0vBiWV6NM/s1600/ramtha+egipt.jpg)
Ramtha īşi comunicć īnvăţăturile printr-un fenomen pe care īl numeşte canalizare. A fost Ramtha cel care a făcut acest termen cunoscut. El foloseşte corpul lui JZ Knight (se citeste Gezi Nait), pentru a se canaliza pe sine şi a preda īnvăţăturile īn persoană. Un canal este diferit de un medium prin aceea cć, canalul nu este intermediar īntre conştiinţa care vine prin el şi audienţă.
Existenta lui este dovedita stiintific prin numeroase teste la care au fost supusi ani de-a randul atat el, cand folosea corpul lui JZ, cat si JZ insasi. Rezultatele cat si metodologia sunt publice si pot fi vizionate pe www.ram-romania.ro sau pe site-ul www.ramtha.com . Studentii Scolii sale de Iluminare sunt responsabili de filmul documentar What the bleep do we know?, o productie care explica Realitatea precum si Crearea ei voluntara si involuntara, prin perspectiva fizicii cuantice.
Canalul nu rămāne īn transă, sau o altă stare alterată īn timp ce canalizeazć, el īşi părăseşte complet corpul, ca atunci cānd cineva moare, şi īngăduie conştiinţei care vine să aibă control complet asupra mişcărilor şi tuturor funcţiilor corpului. Īn timp ce este canalizat de JZ Knight, Ramtha poate deschide ochii, merge, dansa, mānca şi bea, rāde, vorbi şi preda studenţilor. JZ Knight este singurul canal pe care el 1-a ales şi pe care el īl va folosi vreodată pentru a-şi aduce mesajul.
Īn 1996 un distins grup de savanţi īn medicină, psihologie, sociologie şi experţi īn religie au studiat-o pe JZ Knight īnainte īn timpul şi după canalizarea lui Ramtha. După ce au terminat studiul ştiinţific pentru care au folosit cele mai moderne tehnici şi echipamente posibile, au concluzionat că rezultatele sunt atāt de dramatice īncāt exclud categoric posibilitatea prefăcătoriei, a schizofreniei sau multiplei personalităţi.
http://4.bp.blogspot.com/-ICyfH7G01O4/Tu3vJZJdjzI/AAAAAAAAAg4/5-ThXjnEqds/s400/ramtha.jpg
(http://4.bp.blogspot.com/-ICyfH7G01O4/Tu3vJZJdjzI/AAAAAAAAAg4/5-ThXjnEqds/s1600/ramtha.jpg)
EPICA CREAŢIEI
Deci la īnceput, cānd toţi eraţi nişte scāntei de lumină, de conştiinţă personală aţi făcut drumul īn materie sau materie corporală. Aţi căzut şapte nivele de vibraţie, īntru adevăr de conştiinţă. Aşa. Deci acum sunteţi la īnceputul evoluţiei. Şi la īnce*putul evoluţiei, misiunea voastră a fost să faceţi cunoscut necunoscutul, ca entităţi nemuritoare ce sunteti, Dumnezeu, ceea ce toţi sunteţi, şi oglinda lui reflectoare care este personalul vostru sine (persoana īn totalitate). Această călătorie este pentru Spirit şi Suflet īntr-o Carte a Vieţii, care se numeşte evoluţie.
Ramtha
CREAŢIA, ARTA CONEMPLĂRII ŞI A DEVENIRII
Dumnezeu a devenit extins din gānd īn lumină, īn eminenţa sunetului. Din mişcarea lui Acum īn eternitate aţi apărut voi, unul cāte unul. Gīndul nu are diviziuni de electrum, dar es*te cel care scade frecvenţa lui īn materie lumina fiind un fiu material al divinului Tată continuării din sine toate diviziunile electrumu-ului. Fiecare lumină ce a apărut īn frumuseţe manifestată ( a fost matreializată), a purtat īn sine creaţia marelui gīnd īn existenţă sa, īn fiinţa sa, īn lumina sa unică, īn sunetul luminii.
Lumina a privit gīndul şi a devenit gīnd. Şi Dumnezeul fiiniţei voastre, născut īn lumină a creat pentru sine ceea ce se cheamă Domnul fiinţei voastre, numit memorie, gāndul con*templativ, care a fost dat fiului de către Tată, ca fiul să aibă şi el ceea ce Tatăl are, Domnul Dumnezeu al fiinţei voastre. Şi iată, fiecare entitate şi-a īnceput desfăşurarea prin mişcarea gāndului, divinul Tată, forţa vitală. Şi īn timp ce viaţa unduia calea Existenţei īn eternitate, lumina Sa s-a separat şi a stat ca o masivă coloana īn ceruri. Şi cānd lumina a apărut, iată că a mai apărut una şi īncă una. Din fiecare fragment de lumină a mai apărut una şi īncă una. Şi toate au stat ca nişte sentinele ce păzesc perimetrele eternităţii, a ceea ce se numeşte gānd au privit marele gānd şi au iubit marele gānd, căci el era creatorul lor. Iar gāndul a privit lumina şi iată īn lumină el devine şi esenţa lui va fi cu ea (lumina) pentru veşnicie. Acesta este
La īnceput a fost Cuvāntul nu-i adevărat şi Cuvāntul a fost cu Dumnezeu şi cu omul. La Īnceput a fost gāndul şi gāndul a fost īntotdeauna cu omul pentru că omul este gāndul. După ce sentinelele de lumină s-au aliniat pe magistrala eternităţii şi mişcarea sunetului a devenit tunet īn centrul lui Acum al lor, iată, fiecare coloană de lumină, posedānd puterea sfāntului gānd condensat īn puterea fiinţei sale. a devenit fiecare Sursă/gānd. Dumnezeu/gānd.
Lumină şi culoare. Nu există culoare. Culoarea a fost creată de marea lumină, care nu este nici albă, nici pură, nici invizibilă. Ea este, atāt.
Şi iată, fiecare sentinelă de lumină, a īnceput să creeze ea īnsăşi, prin acelaşi proces īn care ea s-a născut, şi s-a extins. Cīnd coloana a devenit extinderea sa proprie, a creat alta şi alta, continu. Sentinelele de lumină au continuat gāndul numit Acum īn vibraţie, cīntec şi īnţeles. Şi lumina a strălucit veşnic, dar nu s-a mişcat, căci unde să se ducă, dacă nicio*dată nu se sfārşeşte (este nelimitată) īn postura ei briliantă. Toate luminile erau īn Void, fiecare strălucind acolo unde fusese creată. Dar iată că prima sentinelă s-a extins şi a deve*nit un mic univers, apoi alta sentinelă a adăugat prin creaţia ei la Void, toate au adăugat la Void, caci fiecare, devenind ea īnsăşi (duplicāndu-se), au īnceput să se extindă.
http://3.bp.blogspot.com/-Hd7nZ_k7dd0/Tu31uGfc2RI/AAAAAAAAAhI/lBZe06_hdWo/s400/SISTEM+SOLAR+CALEA+LACTEE.gif (http://3.bp.blogspot.com/-Hd7nZ_k7dd0/Tu31uGfc2RI/AAAAAAAAAhI/lBZe06_hdWo/s1600/SISTEM+SOLAR+CALEA+LACTEE.gif)
APARIŢIA SISTEMELOR SOLARE
Apoi au apărut universurile şi galaxiile, fiecare īn sfera ei. Şi pe măsură ce creaţia evolua, sorii erau aşezaţi pe orbitele lor din centrul universurilor, iar ceea ce dădea lumină, nu emitea căldură, era doar lumina. Lumina ce stă īn centrul universului vostru a fost creată pentru a da naştere la viaţă şi Dumnezeilor individuali la īnceputurile lor. Cāte un soare a fost aşezat īn centrul fiecărui univers, căci soarele, cum ī1 numiţi voi, Ra cum īl numesc eu, emite particule de lumină, aminteşte de īnceputul a toate gīndul. Emană viaţă din fiinţa lui. Şi iată, din marele soare au apărut copii lui, unul cāte unul. Uite că s-a născut primul copil şi a crescut īn masă, s-a făcut minunată, dar īntr-o zi a explodat. Aceasta s-a īntīmplat īn partea de nord a acestei regiuni (universul nostru), iar īn acel loc a rămas o mare rană.
Prima planetă a aprut īn primul ei leagăn (orbita) şi s-a numit Malina, minunata creaţie a soarelui mamă. Şi copilul a īnceput să se dividă pe sine şi a crescut mare, tot mai mare. Pe o orbită mai mare, īn afara orbitei-leagăn, a apărut ceea ce voi numiţi Mercur. Malina era ca un copil -masă, structură materială a unui copil nu este niciodată configurată pānā ce sufletul nu se aşează īn interior şi Spiritul vine şi el. Sentinelele, Dumnezeii, şi-au aşezat fiinţele lor minunate pe planul Malinei, iar acolo, au devenit element co-creator alături de Tatăl, care le dăduse lor existenta.
Şi aşa a īnceput viaţa aici. Şi pe măsură ce toţi (sentinelele) deveneau mai mari şi mai mari, fiecare devenea individual (deosebit) īn fiinţa lui, după felul de gāndire. Şi fiecare Dumnezeu devenea profunzimea creaţiei sale, aceste forme de lumină deveneau obiect direct al creativităţii lor. Toţi erau minunaţi, căci nu există gāndire urātă sau rea. Ei erau īntruparea luminii şi treptat au devenit similari cu ceea ce sunteţi voi acum, numai ca mai mari, īn decursul unui moment, sau un mileniu, cum spuneţi voi. Atunci Malina nu avea mări sau oceane, nu era nevoie de ele. Avea doar ceea ce ar fi partea gazoasă a pāmāīntului. Din fiecare Dumnezeu, a fost creat un altul īn scopul expansiunii. Şi fiecare Dumnezeu, a luat ceea ce se cheamă elemente de spaţiu si a īnceput să creeze.
Mălina nu avea oceane, dar avea uriaşi munţi şi văi. Mulţi Dumnezei care vroiau să fie mai aproape de soare, au creat munţii, iar cei care vroiau mai multă pace au creat văile, şi fiecare s-a dus la creaţia lui si a continuat să creeze.
Nu exista moment īn care Dumnezeu să nu creeze. Cāta vreme Sursa, tunetul, expansiunea gāndului este veşnică, atunci mintea lui Dumnezeu este īn continuă mişcare columnele-sentinele continuau să creeze, căci gāndul nu poate fi oprit īn loc. Dacă se uitau şi vedeau, aceea devenea.
http://4.bp.blogspot.com/-DZrwtuZp978/Tu33RQuMAXI/AAAAAAAAAhY/uu-8w9Z9_aw/s400/MALINA+PLANETA.jpg
(http://4.bp.blogspot.com/-DZrwtuZp978/Tu33RQuMAXI/AAAAAAAAAhY/uu-8w9Z9_aw/s1600/MALINA+PLANETA.jpg)
CREATIVITATEA PUSĂ LA ĪNTRECERE ŞI ATACATĂ
Ceea ce voi numiţi piatră, fusese creată lucitoare, ca să se potrivească cu strălucirea creatoriior, este ceea ce voi numiţi marmură. Ei au luat substanţa gāndului şi a planetei, microsubstanţe le-au amestecat ca să se asemene cu fiinţele lor şi au decorat Malina. Totul era alb. Munţii nu erau īntunecaţi sau luminoşi erau albi pentru că reflectau pe Dumnezeul care īi crease .Toate lucrurile de pe Malina, munţii şi văile reflectau frumuseţea Dumnezeului coloană. La un moment dat, unul a gāndit că ar putea crea ceva deosebit şi a creat marmura roz, dintr-o vibraţie nouă. Pe măsură ce ei realizau gāndul ca expansiune a lor, creaţia devenea tot mai absolută. Ceea ce voi numiţi Partenon, templul, a fost făcut după modelul creaţiilor de pe Malina. Coloanele templului reprezintă sentinelele de lumină, Dumnezeii. Pe Malina fuseseră create temple cu acoperişuri de marmură rezemate pe măreţi pilari(sau piloni) de marmură, toţi albi ca zăpada. Şi văzānd relaţia directă dintre ei şi creaţia lor solidificată īn masă, au īnvăţat să creeze mai bine.
Totul era creat din lumină şi culorile erau din lumină, nu ca cele din planul vostru. Erau frumuseţi de lumină.
Unul a creat iarba cānd călcau pe ea, schimba tonuri de lumină. Altul a creat copacul. Iar cel care crease iarba, s-a uitat la copac şi a văzut ca ceea ce crease celălalt era mai mă*reţ şi atunci el a creat un copac mai īnalt, dar celalalt a creat un copac şi mai īnalt, apoi primul a creat doi copaci. Iar celălalt, cīnd a văzut cei doi copaci, a creat o mulţime de copaci şi mai īnalţi. Atunci celelălt a creat o prăpastie īn care au căzut copacii.
Pe munte, minunatele entităţi, care īsi puseseră fiinţele sentinele īn minunate creaţii, au devenit atāt de ocupate de creaţiile lor, īncāt nu au mai dorit să viziteze soarele. Ei au creat atāt de multe structuri, īncāt nu mai rămăsese loc liber.
Dumnezeul care crease marmura roz era atāt de īncīntat de creaţia lui, īncāt a dorit să construiască un templu cu minunata piatră, dar nu mai era loc şi el nu vroia să se ducă īn vale, acolo unde se prăbuşeau copacii. Vroia să creeze pe munte, dar nu mai era loc pentru energia lui. A devenit furios şi iată, un fulger de lumină s-a născut din furia lui.
Furia a devenit un gānd colectiv şi s-a născut emoţia.
Un templu care i se părea plictisitor şi a devenit ţinta gāndului său. Şi spre ciuda celorlalti, a prăbuşit templul. Ceilalţi se uitau cu uimire şi uimirea a fost creată. Īn timp ce ei erau uimiţi, un fulger i-a lovit, spre şi mai mare uimirea lor, iar ei au devenit şocaţi. Cu cāt mai uimiţi stăteau, cu atīt mai multe fulgere īi loveau. Curīnd s-au adunat īmpreună şi au dispărut, iar cel care dărmase templul, a pus īn loc templul său..Ceilalţi ī1 priveau şi deveneau nemulţumiţi, căci credeau că Sursa, Tatăl ,nu īi īnvăţase şi pe ei asta. S-au adunat şi s-au dus la cel care crease fulgerul şi l-au īntrebat: Ce nouă creaţie a fost aceea cu care ne-ai lovit ? Iar el le-a răspuns că ei nu-i lăsaseră loc pentru creaţia lui măreaţa şi el nu īnţelesese de ce. Atunci ei au spus:Ai distrus templul nostru şi l-ai ridicat pe al tău. Nu ştii că nu poţi face asta? Şi totuşi ai făcut-o. Dar cel care crease templul roz, a fost foarte mulţumit, căci acum ştia că poate obţine ce vrea folosind fulgerul.
Aceasta i-a făcut pe ceilalţi să le fie frică căci nu au īnvăţat nimic din asta. S-au dus la creaţiile lor şi au īnceput să le păzească, gravitānd īn jurul lor. Dar iată că un templu nu mai era de ajuns, el vroia să aibă mai multe. Şi unul cāte unul, el a distrus templele, pe care celalţi nu ştiau cum să le păzească, pānă s-a ajuns la ultimul, care era cel mai mic. Şi acesta a fost doborāt, dar Dumnezeul care īl construise deveni furios şi iată că emise un fulger care lovi atacatorul. Acesta lovi īnapoi, curānd toţi īncepură sa emită fulgere şi să se lovească unii pe altii.
Ast*fel tot ce era pe Mălina īncepu să fie distrus.
Competitivitatea şi puterea Dumnezeilor era mare. Vedeţi, să fii martor la o atitudine, īnseamnă să o contemplezi, iar apoi devii acea atitudine.Toţi au devenit furioşi. Şi curānd creaţiile furiei au devenit măreţe. Toţi erau cuprinşi īn bătălie īn afară de cāţiva care erau īn altă parte ocupati cu alte creaţii īn univers. Ei au privit bătălia şi distrugerea Malinei.
Şi pe cāt de repede se făcuseră creaţiile, pe atāt de repede fuseseră distruse. Acesta a fost marele război al Dumnezeilor.
Credeţi că sună puţin hilar ? Poate, dar vedeţi, atunci ei nu mureau. Vor īnvaţă mai tārziu despre moarte, dar atunci īncă nu era cunoscută. Ei au creat fertilitatea loviturii fatale copilul secolelor şi mileniilor care vor veni Dumnezeu īmpotriva altui Dumnezeu şi chiar moartea. Ei nu au murit, s-au războit doar, şi războiul a durat, după cum socotiţi voi timpul, doua milioane de ani.
http://4.bp.blogspot.com/-nd7T5JAFTBQ/Tu32X1Jz6NI/AAAAAAAAAhQ/veUMd0WFUVU/s400/PLANETA+MALINA.jpg (http://4.bp.blogspot.com/-nd7T5JAFTBQ/Tu32X1Jz6NI/AAAAAAAAAhQ/veUMd0WFUVU/s1600/PLANETA+MALINA.jpg)
TRISTEŢEA DISTRUGERII
Şi distrugerea Malinei a devenit o certitudine. Īntre zeii care priveau, era o entitate minunată, care se numea Zeiţa Turturea.(Dove). Ea a īnceput să suspine pentru distrugerea a ceea ce ea iubea şi a creat o lacrimă.
Zeita Turturea suspina, īn drăgălăşenia ei pentru casa distrusă, pentru distrugerea copilului luminii. Aşa a creat tristeţea. Şi cānd o lacrimă cădea din ochii ei de lumină, pe loc se cristaliza. Oriunde pāngea, cădeau cristale. Dumnezeii nu ştiau ce īnseamnă plīnsul, nu ştiau ce īnseamnă jalea. Să vă spun eu ce este. Fulgerele de lumină izvorāte din furie, pot nivela totul, dar un suspin, ce poate nivela? (darīma).
Zeiţa a suspinat un cāntec către Tatăl, iar cīntecul ei a fost un cīntec de tristeţe şi lu*mină. A rugat Sursa să oprească distrugerea, căci durerea era acum adāncā. Şi ea jelea pentru viitoarele dureri, căci durerea fusese de acum creată. Cīntecul ei a dus mai departe vestea ca locurile ei erau distruse, toate creaţiile erau distruse şi această distrugere era mai mare decāt ea īn propria-i lumină, putea suporta.
Ati auzit vreodată o femeie plāngād cu glas tare ? Vibrează distrugere, străpunge sufle*tul bărbatului, devine o uriaşă fantomă. Ce poate fi creat atāt de trist īncāt puterea tristeţii să atingă sufletul unui gānd? Zeiţa Turturea a fost o femeie care plāngea din cauza distrugerii, iar cīntecul ei a căzut pe fulgerele bătăliei.
Ea a oprit distrugerea pentru că atunci cānd ei au auzit cāntecul şi plānsul ei, teribilul plāns, au oprit bătălia şi s-au īntors sa privească marea coloana de lumina care plāngea . Cīntecul ei a ajuns īn vale şi valea a īnceput să se cutremure, a pătruns īn măruntaiele munţilor şi munţii s-au zdruncinat şi s-au prăbuşit. Minunatul alb devenise o mare a distrugerii.
Şi īn timp ce Dumnezeii războinici o priveau īnsăşi fundaţia gāndului lor se prăbuşea. Cāntecul ei īnainta şi pătrunse chiar īn miezul Malinei, producīnd explozia planetei, īntr-un tunet uriaş.
Şi iată, īntāiul copil al soarelui nu mai era. Lumina marelui soare central s-a īntins īn nefericirea lui ca să culeagă rămăşiţele şi a plīns pentru copilul lui. Buna mamă care şi-a iubit copilul, a cules corpul lui frānt şi 1-a adus din nou la sufletul ei īndurerat.
Zeiţa Turturea şi ceilalţi care erau cu ea, s-au ridicat īntr-un gānd şi au plecat spre cel mai īndepărtat loc din univers, unde au creat din nou din lumina lor, dar această creaţie a fost recrearea unui gānd şi nu a avut valoare, deci nu a creat viată.
Dar, iată din mama soare, un nou copil apare, şi de īndată ce apare este atras spre cel mai īndepărtat loc din univers acolo unde era zeiţa Turturea şi este planeta pe care voi o numiţi Pluto. Acolo zeiţa Turturea şi cei care erau cu ea, şi-au īnceput creaţiile īn pace. Ei sunt acum pe planeta care este opusă cu Pămīntul de cealaltă parte a soarelui şi pe care voi o veţi descoperi īnainte de sfārşitul acestui secol.
Deci, primul copil al mamei soare, a fost planeta tristeţii, nici un Dumnezeu nu a putut s-o aibă, pentru că a explodat era mai măreaţa decit soarele şi s-a numit Mălina.
http://3.bp.blogspot.com/-OWbRFdMtXQY/Tu33jRI3aII/AAAAAAAAAhg/8GZrqK6njBA/s400/WARRIOR+ANGEL.jpg (http://3.bp.blogspot.com/-OWbRFdMtXQY/Tu33jRI3aII/AAAAAAAAAhg/8GZrqK6njBA/s1600/WARRIOR+ANGEL.jpg)
TERRA, NAŞTEREA UNEI SPERANŢE
Şi mama soare a născut unul după altul copiii ei. Dumnezeii-coloane īi priveau şi nu le plăcea nici unul, nici unul nu era perfect, pīnă ,iată, ca cel mai mic copil īşi făcu apariţia. Mama soare īşi ridică capul şi privi la noul ei născut, atunci lumina ei deveni mai mică. Noul copil era īnconjurat de un strat apos de vapori. Dumnezeii l-au privit şi au văzut īn el asemănarea cu ceea ce a fost Mălina. Soarele a pus copilul pe orbita lui, căci acest micuţ era perfect. Dumnezeii au privit din nou la copil şi au văzut că suprafaţa lui era moale, pliabilă şi schimbătoare, iar stratul care īl inconjura lua toata lumina de la mama soare şi o distribuia egal pe toata suprafaţa sa şi treptat, au īnceput să creeze ceea ce creaseră şi pe Malina. Şi iată că prima iarbă apăru, apoi alte plante. Aici era ceea ce se cheamă lumină oxigenată, care avea toate particulele necesare vieţii īn plan tridimensional.
Deci iată că primul Dumnezeu a creat iarba, era verde, dar nu de lumină strălucitoare, ci verde īnchis, o culoare cum Zeul nu mai văzuse. Zeul era jubilant. Copilul acesta era minunat īn felul īn care producea creaţia lor. Un alt Zeu a venit şi a produs o plantă, care avea aceeaşi culoare cu iarba. Un altul a venit şi a creat aceeaşi plantă, dar cu frunza despicată. Şi ei au creat plantele din nou şi din nou. Apoi a mai venit un Zeu care a creat ceea ce se cheamă un animal.
Era minunat, doar că nu se mişca. Atunci Zeul a devenit o parte din acest animal, i-a suflat din viaţa lui, din spiritul şi sufletul lui şi iată că animalul a venit la viaţă. Organele animalului nu erau făcute să digere lumină sau gāndul, ele aveau nevoie de substanţă, deci el a mīncat toate plantele. Īn curīnd a rămas doar el. Plantele au fost create din nou şi el le-a māncat din nou, ei au creat mai multe plante, dar animalul le-a mīnact pe toate, iar cel care crease animalul creat noi animale.
Aceasta devenise o problemă mare pentru creatorii de plante, căci nu dovedeau să creeze pe măsura foamei animalelor. Deci trebuiau sa facă ceva. Zeul care crease animalul, a devenit animalul, că să-1 facă mobil, deci şi ei puteau face ceva de genul acesta, pentru ca creaţia lor să dăinuie. Atunci Zeul a devenit plantă şi a aşezat īn plantă un gānd de permanenţă. Acest gānd a devenit sămānţă. Animalul a venit şi a mīncat planta, dar sāmānţa ei a trecut prin tubul lui digestiv şi a ieşit afara īn ceea ce se cheamă excremente. Acolo săminţa a īnceput să crească din nou. Zeul jubila. Şi ceilalţi creatori de plante au făcut la fel şi iată că animalele māncau plantele şi ele creşteau din nou.
Şi fiecare zeu, a creat seminţe mai deosebite şi mai frumoase sau mai delicate, de*osebite unele de altele şi cāt mai perfecte, aşa īncāt creaţiile lor să nu mai fie distruse vreodată.
Minunata mamă soare dădea acestei lumi lumina ce īnconjura planeta īn totalitate, Pāmāntul nu cunoştea īntuneric. Era lumină continuă distribuită egal pe toată suprafaţa de stratul de nori. Şi temperatura era constanta şi egală. Zeii creau lucruri din ce īn ce mai frumoase şi mai trainice şi nu īşi mai distrugeau unul altuia creaţiile, ci se străduiau să le facă pe ale lor cāt mai unice.
http://4.bp.blogspot.com/-om2sQeYKmWM/Tu33o858YHI/AAAAAAAAAho/6aqoiC6l59Y/s400/warrior-angel.jpg (http://4.bp.blogspot.com/-om2sQeYKmWM/Tu33o858YHI/AAAAAAAAAho/6aqoiC6l59Y/s1600/warrior-angel.jpg)