Val Răzeşu

[latan.elena]

(https://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&ved=&url=http%3A%2F%2Fdiez.md%2F2015%2F06%2F25%2F100-de-site-uri-de-unde-se-pot-descarca-legal-si-gratuit-carti%2F&psig=AFQjCNEfG414_mrkC3XKEQrNLqGe0h91Fg&ust=1467836330714841)


https://www.youtube.com/watch?v=nSgr4J-BFFo


Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi)


Visam întotdeauna să fiu egal cu eu
Când vuietul furtunii ca pescăruş mă cheamă,
Din tunetul de ape cu glasuri de aramă
De clopote sfințind, să urc în curcubeu.
... Şi am rămas cu setea pe nişte scări de fum,
Nu este înainte, nu este înapoi
Şi totuşi sunt eu însumi, şi totuşi sunt pe drum,
Nu e nimic afară, Lumina e în noi...

Subsemnatul Val Răzeşu, născut sub cupola maternității Frumosului, avănd părinți Dreptatea şi Adevărul, cu certificatul de naştere eliberat de o nălucă ce pretinde a fi scriitor, de naționalitate Om, cu cartea de identitate pe aripile unui covor ce şi-a pierdut adeseori busola, în vârstă de 57 de ani şi-o floare de nu-mă-uita, absolvent al Academiei de privighetori, cu domiciliul stabil în sudul inimilor fiecăruia dintre voi, de profesie călător către infinit, proprietar de drept al Iubirii ideale şi în fapt al Stelei Singurătății, întemnițat pe tărâmul Poeziei într-o iarnă cu năluci şi stele, vă doresc tuturor un An Nou cu multă lumină în suflet şi priviri şi declar cu măna pe aripă că vă iubesc mai presus de cuvinte şi niciodată sărutare ca Iuda nu vă voi da.

Cred că m-am ataşat deja prea mult de prietenii mei virtuali. Care, în fapt, nu sunt deloc virtuali. Altfel nu i-aş putea cuprinde pe toți in surâsul unui gând, in tăcerea unei lacrimi neplânse, în lumina unor cuvinte din limpezimea unui izvor adevărat, În fața unor străini nu vii niciodată cu sufletul în palme, pentru a le spune ,, Iată-mă!"...

[latan.elena]

Vioara mea, rană frumoasă

replică-comentariu la ,, Vioara" d-nei Lucia Barbu (https://www.facebook.com/paulalucia.barbu)


Stă scrisă-n mine partitura,
Aşteaptă arcuşul, fermecat
Ca un sărut uitat pe gura
Unei iubite ce-a plecat.

Vioara tace...'şi-aminteşte
În carnea ei de lemn durut
Cum paltinul încă mai creşte
Din Cântecul ce l-a născut.

Visează...noaptea o sărută...
Tresare pe furiş o strună
Şi din tăcerea ne-ncepută
Îi fură razele de lună.

Zâmbeste-n sinea ei vecina,
Care mimează somnul greu,
,, Ce ştie prima de lumina
Din steaua ce-am furat-o eu?..."

A treia mă priveşte tristă,
,, Am colindat întregul cer,
Un plâns e totul ce există
Şi Dumnezeu e lutier."

Văd în privirea ei umbrită
O şoaptă care s-ar şopti,
,, În melodia ne-mplinită,
Tu, lacrimă, cum poți zâmbi?!"

Aş vrea să o ating cu drag,
Ca focul ce-şi mângâie para
Dar frigul mi se face prag,
,, Stai liniştit, trezeşti vioara..."

Vioara... încă mai visează
Cum cântă paltinul bătrân.
Şi îngerii parcă valsează
Prin aerul încins în sân.

Mai scrie, cel plecat din mine
În visul ei, încă o notă.
A patra strună, o văd bine
Cum îşi dă aer de cocotă...

,, Din toate, cel mai bine ştiu
Că toate au un preț pe lume,
Închide pagina, musiu
Nu vrei, în doi, o rugăciune?..."

Visez şi eu? Nu ştiu... tresar,
În liniştea aşa precară,
În struna ce-mi surâde iar
Cântă o lacrimă amară...

,, Dormi, somn uşor, eu mai veghez
Cum paltinii sărută cerul...
Şi ție lacrima ți-e crez?
E iarnă, draga mea, şi gerul

Va împietri pe ochiul nins
Izvorul şi va fi prăpăd,
Dar chiar suntem de necuprins,
În taine care nu se văd."

A cincea aerul sfâşie
Cu hohote de nerostit,
,, Nebunule, ce melodie
Şi care cântec n-a murit?"

,, Îți voi răspunde de îndată,
Nu te-ai uitat pe portativ:
Surâsul care te îmbată
Este un plâns definitiv...

Chiar tu nu ştii, nu poți să vezi
Că nesfârşit este urcuşul
- Cea care-ncepi ca să visezi
De cum te-a mângâiat arcuşul?"

Vioara mea, rană frumoasă...
Păcat, n-am fost eu lutierul,
Te-a îmbrăcat altul mireasă,
Să colindați în Cântec cerul.

Stă scrisă în mine partitura,
Asteaptă arcuşul, fermecat
Ca un sărut uitat pe gura
Unei iubite ce-a plecat....


13 ianuarie 2016

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu)

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




Marmură cu fulgere verzi
De ce cu ochii-închişi, străino,
Ca o icoană rătăcind hai-hui?
Cu tandre felinare de gutui
Îți luminez cărarea, haide, vino!
Ai rătăcit prin lumea de statui
Visându-te şi tu Venus din Milo?
Deschide ochii larg şi râzi, copilo!
Din marmura cu fulgere verzui.
Cu neființa te-amenință gerul,
Hai, intră-n casa sufletului meu,
Cu Cântecul, cu Rana şi cu Cerul,
Înalță-mă din lacrimi curcubeu.




https://astrodeva.files.wordpress.com/2016/08/overthinking.jpg

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




Dacă...

Dacă Lumina nu ar fi fost
şi întunericul s-ar fi numit adevăr
munții
din cioburi de amintiri
de s-ar înălța
şi mările din nisipul clipei ar valuri
dacă sîngele ierbii nu ar pulsa
în corolele florilor
florile vis peste umărul nostru
vis dacă n-ar fi
iar lacrimile
rouă de diamante ar străluci
dacă fiecare gară ar memora
doar trecerea trenurilor
şi nu ar păstra în arhiva secretă
pe lângă certitudinea plecărilor
iluziile întâlnirii
nu am şti niciodată
la care peron fluieră bezmetică
locomotiva destinului



http://4.bp.blogspot.com/-z9F1g3yFtbY/VQMm1zHA2VI/AAAAAAAALO0/E6O3tKUAv44/s1600/lacrima9.jpg

[latan.elena]

Lumina împărătească a misterului



Ceasul trage cu revolverul
clipele se frâng
arătătoarele aleargă
să le pună cătuşele de sidef
ale umbrei
ale tristeții
Dar clipa
clipa sublimă
deschide larg ferestrele
de cristal ale zorilor
şi ciocârliile
toate ciocårliile lumii
iau în cioc câte un cuvânt
şi se înalță pe verticala Cântecului
iźbindu-le de soare
Şi sună argintul
din brațele cuvintelor
şi cupola cerului răsună
luminându-se
de numele tău




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13699942_267563360283632_6125792804597532722_n.jpg ?oh=62b199638eaf9b73fe376c95d1f64964&oe=58591507
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=267563360283632&set=a.266361073737194.1073741831.100010899094877&type=3)

[latan.elena]

Val Răzeșu


(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=267563360283632&set=a.266361073737194.1073741831.100010899094877&type=3) De-ar fi să tac


De-ar fi să tac, tăcerea ți-aş dărui-o ție
Să o prefaci pe buze în mir şi-apoi cuvânt
Îngemănând iubirea în trupul unui cănt,
Tu, ce mă naşti în versuri şi îmi eşti Poezie.

De-ar fi să tac, vioara din lumea nenăscută
Ar tresări mirată din somnul ei curat
Şi fără chip şi formă, un cântec necântat
Ar răsuna în paltinul visånd că te sărută.

De-ar fi să tac, tăcerea ca floare te-ar striga
Când simte că securea se-apropie de trunchi,
În marea de lumină, livadă în genunchi
Aş fi dacă în tine pe nume m-ai chema.

De-ar fi să tac, tăcerea, ca aerul pe strune
S-ar auri de tine şi-ar tresări mirată
În cântecul din mine când stau la rugăciune
De un cuvånt frumos, cu fruntea sfărâmată.

De-ar fi să tac, tăcerea mi s-ar împodobi
Cu diamantul tainei...( Ție nu-ți pare rău?...)
Şi singurul cuvånt care l-aş străluci
Ar fi o veşnicie, mereu, numele tău.

De-ar fi să tac, tăcerea atăta ar cânta
Că îngerul din mine s-ar răzvrăti şi, ție,
Ți-ar prinde stele-n păr, întreaga galaxie,
Ar poposi cu cerul sărut pe gura ta.

25 ianurie 2016


(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=267563360283632&set=a.266361073737194.1073741831.100010899094877&type=3)

[latan.elena]

Cântec pentru o vioară de Cremona



Acordurile lirei...iar ard şoptit, sihastre,
Ca nişte psalmi de crini într-o idee sfântă
Când sufletul dă mâna cu zările albastre
În lacrima pe care privighetoarea cântă.

Imi toarnă Necuprinsul azur în călimară,
Cupola foii albe e templul meu de ins,
Pe-ascuns mă naşte timpul ca magică vioară
Din coapsa unei stele şi-a unui flaut nins.

Cănd viscolul, pe frunte, cu-arcuşul mă atinge,
Misterioase strune vibrează şi se frâng,
În sala de concerte a sufletului ninge
Şi Oameni de Zăpadă aplaudă şi plâng.

În clipele senine pe strune se strecoară,
Vin fluturii iubirii din orizont amar
Şi locuiesc surâsul - cea mai înaltă gară
De unde plec orchestră şi-n cântece tresar.

Atât nu ştiu, un Cântec - un imn pentru plecare... -
Cât lutul n'--are aripi, vioara n'-are cer.
Voi căuta, cât încă sunt nuferii în floare,
O lebădă, să-mi fie maestrul lutier...

Versuri vechi, scrise de un alt eu...

[latan.elena]

Măcar atât albastru



Cănd trupul tău - vioară de început de lume -
Va fi uitat de mult că plânge lutierul
Ce născocise visul care striga pe nume
Nimicul şi Eternul, Prăpastia şi Cerul,

Când ochii tăi - în umbră, un pic de cer topit -
Mă vor privi ca nişte străini pe un străin,
Când nu va fi sub pleoape decât un asfințit
În care mă topesc şi nu mai pot să vin,

Când părul tău - o taină ştiind o melodie
În care ca o floare petalele-ți desfaci -
Sub mângâierea tandră nu va putea să fie
Un lan pe care mâna îl fulgeră cu maci,

Când gura ta - izvor împodobit cu fluturi
Din care apa vie se murmură pe sine -
Nu va mai scoate-n cerul cel coboråt în ciuturi
Măcar atât albastru cât Cântecul din mine,

Când sânii tăi - chemare în marea aventură
Spre Neştiutul care îmi ară prin artere -
Vor fi uitat lumina cea limpede şi pură
Care făcea din viață o Noapte de- Înviere,

Când nu va fi să fie măcar atâta loc
Cât să-mi aşez în pace zăpezile pe tâmple,
Tăcerea când va cere impozit pe noroc,
Ori să îmi pierd arcuşul de-o fi să se întâmple,

Abia atunci va fi cu-adevărat pustie
Vioara parfumată şi goală partitura
Şi nimeni, niciodată, cu-atâta apă vie
Nu va putea să-ți spele privirile şi gura.

[latan.elena]

Tavy, dacă citeşti acrostihul, poți să nici nu te mai osteneşti mai mult. Doar nişte gânduri din lungile mele nopți de insomnie...

Cum împreună mergem pe-acelaşi drum subțire,
Un borangic țesut din cântec şi din rouă
Şi cum un curcubeu nu poate să se mire
În haina lui frumoasă că peste lume plouă,
Mă bucur când alături mai am vreun călător
Plecând spre nicăieri cu mine împreună.
Avem în umeri muguri de aripă şi zbor,
Trec lin prin întuneric, ca razele de lună,
Încerc, regina-nopții petalele când sună
Eu să mă fac parfum, şi rouă şi fior.
Pot scrie, sigur, multe, dar nu este destul...
Eu pot scrie o carte, dar nu ar fi nimic,
(Nu că aş fi un sceptic, ori, poate un fudul..)
Tot ce doar pare mare, este atât de mic...
Rămân un anonim de sine prea sătul,
Un fel de timbru sec pe-un oarecare plic.
Desigur, câteodată, străinul cel din mine,
Oprindu-se prim lume din mersul lui ciudat,
Mai pune piatră nouă la ziduri în ruine,
Nimic nu cere lumii, că Totul i-a fost dat...
Un musafir sunt lumii şi-un musafir cånd vine
Lasă în urmă Cântec de unde a plecat...
Cumva, oamenii mari au suflet de copii...
Insumi copil al lumii, mă simt al tuturor.
Un singur cer există şi Tatăl Celor Vii
Ridică lutul sus, cu mâna pe zăvor,
Trimite nişte raze şi micul călător
Intră din sine-n sine, a şi ajuns la poartă.
Nu e închisă, garda salută cu onor...



14 ianuarie 2016
Val Răzeşu








https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13669063_267569713616330_171285377680589921_n.jpg? oh=a6bb4f904bb89bb77d48ad3340482739&oe=5826AE9A

(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=267569713616330&set=a.266361073737194.1073741831.100010899094877&type=3)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=267569713616330&set=a.266361073737194.1073741831.100010899094877&type=3)

[latan.elena]

Iubito, am fost uneori
prin țara cu vise şi flori
prin munți de alint
curg râuri de-argint
Luceferi in zori
toarnă-n viori
privighetori
Acolo sunt mări de smarald
şi iarna e viscolul cald
maci roşii în lanuri dau foc
şi mierle în zări de noroc
izvoarele-s limpezi şi reci
născând apă vie în veci
sub tei înfloriți sunt poteci
ce duc spre un magic palat
acolo-i tărâm fermecat
Acolo cu mine să vii
când stelele ard argintii
Pamântul respiră prin nai
cresc aripi de rouă pe cai
încalecă hai
pe aceşti bidivii
stăpîni pe vecii
cu mine să vii
în rai




13 Ianuarie ·




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13645093_266361813737120_1711501641767833900_n.jpg ?oh=5bb8f76a93efa01a3b3b36b623fbc76f&oe=5857BA9B

[latan.elena]

♡
Voi ştiți atât de bine că florile nu mor...
Aveți o primăvară eternă înainte,
Vâslesc cu nevăzută aripă de cocor,
O lume port sub pleoape, o alta în cuvinte,
In mine vă port Cântec de dragoste şi dor.
În mersul meu nu şovăi, chiar de-i cărarea grea...
Un drum, un om, o țintă. Neutru e abisul.
Bolnav de înălțime, mă-ndrept către o stea
În care locuiesc de când mă ştiu, cu visul.
În steaua mea toți munții închipuie vulcani,
Numai din frământarea iubirii naşte slava,
Torente de iubire în nesfârşit de ani,
O magică potecă îşi întăreşte lava.
Tot ce-i urât îngheață ciudat şi fantezist,
Din urmă vin frumoşii şi dragii mei cei dragi...
Eu în lumina voastră mereu o să exist
Acolo unde steaua i-a îndrumat pe magi:
Un prunc încărunțind din ce în ce mai trist.
Numai uitarea-mi spune că toate au-să dispară
Acolo unde-n Cântec, Tăcerea o să doară...
11 ianuarie 2016



https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-0/s526x395/13669587_267614246945210_6575008958652545014_n.jpg ?oh=512a09e4f1e12fbb0975516a50d898f3&oe=5859BAFF

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=Bf1aAN8X9aw






Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi) Deoarece comentariul meu poartă un acrostih, îl postez mai sus, pentru voi toți. Voi mulțumi, în felul meu şi fiecăruia în parte. In zilele care urmează. Vă iubesc şi eu, ,, scribălăii" mei dragi!

[latan.elena]

Neființa din vioară



Ca un cântec în artere scris
Dorul de Înalt mă mai colindă,
Mă ascund în îngerul proscris
Şi tu vezi doar umbra din oglindă.

Urc, de când mă ştiu, acelaşi deal
- Mi-am crestat cărările pe frunte-
Călărind pe umbra unui cal
Nenăscut, ce va urca la munte.

Uneori mă duc ca un răzeş
La porumbul lui de mămăligă,
Alteori, ca floarea la cireş
Când lumina soarelui o strigă.

Şi, adesea, umbră întradins,
Mă ascund în dosul inimii
(Poate chiar cireş de floare nins...),
Treci pe lângă mine şi nu ştii.

Primăvară am zidit mereu.
Deşi ninge-n mine a prăpăd,
Lacrima se face curcubeu
Peste ochii care nu mă văd.
................................................
Mă topesc în aerul din jur
Mii de eu când îți sărută chipul
Şi pe țărmul fără de contur
Mă priveşti şi vezi numai nisipul.
.................................................. .....
Nu port mască, însă mască sînt
Unui Ce mai tare ca granitul,
Totuşi, mai subțire ca un cânt
Ce colindă tainic infinitul.

Eu sunt neființa din vioară,
Aerul ce plânge când te-apasă
Pe retină stelele în seară
Cu lumina lor misterioasă.


In surâsul tău împărățeşte
Crisalida unui vis hoinar
Dar nu-l vezi pe cel ce te iubeşte
Fluture de aur şi de jar.

Uneori mă pierd cu un suspin
În risipa ce te înconjoară
Şi-mpletim, străin lângă străin,
Un arcuş, un Cântec, o vioară.

Înpletim o taină şi nu ştim
Care Noi desăvârşim Înaltul,
Cerul pe argilă-l sprijinim
Două vise, unul lângă altul...





https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13686742_267615140278454_2228936264129425542_n.jpg ?oh=49bb0b27d6dce578ee82c51a0fe6c412&oe=585833C2

[latan.elena]

In ceasurile de singurătate amară, fiecare auzim cum alunecă viața pe långă noi, ca un tren Expres pe lângă o minusculă haltă părăsită. Şi adeseori aruncăm întrega povară a vinovăției pe umerii destinului.
Nu cred că există undeva în Univers un Cineva-Ceva care poseda dosarele noastre personale şi prin intermediul unor forțe oculte ori a unui superordinator ultrasofisticat ne comandă paşii existenței ,, la stânga, marş, ls dreapta marş!", după bunul său plac.Nu cred nici că destinul poate fi programat precum orele la coafor.
Cred, însă, că în infinitatea de drumuri care brăzdeaźă timpul şi spațiul - şi din care numai pe un număr infim se piate ajunge la Punctul Magic - fiecare din noi intră in funcție de valorile pe care, conştient ori nu, le-a asumat şi le reprezintă. Cărările extrem de puține şi de înguste, cu sens unic, ce duc spre Cetatea Eternă sunt atât de bine camuflate în imensul labirint al nenumăratelor bulevarde de lux ce duc spre pustiu încât fac imposibil accesul impostorilor. Şi mai există o barieră în calea neaveniților: ei nu sunt capabili să-şi ardă viața cu flacăŕă înaltă şi pură spre a lumina în calea sufletului prin aproape imposibilul de descifrat labirint al propriilor lor făpturi şi rătăcesc printre anotimpurile înțelegerii ca nîşte năluci de cocori care şi-au pierdut busola...
Toți învinşii vieții se plâng că nu au avut Noroc. Ei nu pot să înțeleagă că Norocul poartă asuns sub tichia de mărgăritar pumnalul, mereu la pândă, pregătit să îl împlânte pe neaşteptate în sufletul care ar îndrăzni să nesocotească frontiera dintre vis şi realitate.
In ceea ce mă priveşte, pretind că la Marea Şcoală a Vieții am fost unul dintre elevii sârguincioşi, chiar dacă uneori m-a prins copiind sau cu temele nefăcute. Vin din planeta trecutului, ( prezentul nu intră în calcul- cu fiecare clipă devine trecut), escortat de o numeroasă suită de întrebări ce încearcă să-mi călăuzească paşii către Golgota. Adeseori Tăcerea dă câte un răspuns atât de înspăimântător încât înghețul intră în mine până în prăsele. Iar în răspunsurile cere se răzvrătesc să iasă de sub lupa îndoieli, până şi Adevărul poate deveni nălucă... iar Frumusețea, o rană deschisă...

Val Răzeşu





https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13690667_267617736944861_4793529299604612999_n.jpg ?oh=327ff02448189ddb974c54156199215f&oe=585DE356

[latan.elena]

Galop



Cer fără de sfârşit şi aripi care abia inmuguresc
Visele
cămăşile acelea de abur ale inimii
când pleci din tine în lume
după ce mai cârpeşti vreo iluzie
mai netezeşti vreo impresie
după ce mai potriveşti o dată stelele
în lumina ochilor
întrebându-te care drumuri îți vor devora paşii
unde îți va scoate îndoiala în cale
înşelătoarea oază de popas
Gândul aleargă nevăzut prin lumea lui
ajunge mereu înaintea ta
în albastrul nemărginirii
să îți dea nume de pasăre în Cântec
în largul amintirilor viitoare
dar se repede ca o pasăre de pradă Uitarea
poate întrebărle asupra drumurilor
şi nu poți răspunde
şi nici altcineva
dacă au un capăt
sau o cale de întoarcere

ŞI cum ai obosit căutând
ți se pare
că de la depărtare de numai un fior
aşteaptă cineva care te aşteaptă
numai pe tine
dai pinten
şi gåndul aleargă
ca un bidiviu potcovit cu stele




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13709922_267735480266420_2729786521096741776_n.jpg ?oh=9e238be9838c595c2ba839a1196d4f4b&oe=58291BBD

[latan.elena]

Pentru tine, Prieten drag, Ion Pavel Ion

(https://www.facebook.com/pavel.ion.376)

Acrostih



Privind mereu în urmă şi respirând trecut,
Eu cel pierdut în lume şi-'n vreme călător,
Nu mai puteam găsi ființa cea de lut
Trecând spre piedestal pe aurit covor.
Rămâne sus, pe soclu, un eu necunoscut,
Un eu ce mă îndeamnă şi astăzi ca să zbor...
Tu ai văzut cândva - încă mai cred aceasta-
În taine cum se-mbracă şi-'n Cântec efemerul,
Nu eu am fost acela ce a deschis fereastra,
Eu doar am deschis ochii şi ai venit cu cerul.
Nici azi şi nici atunci şi poate niciodată,
Eu nu voi putea spune ce dragoste mă cheamă,
Lumina ca o haină- atâta de curată-
Un om când o îmbracă-i devine de o seamă...
La hanul cu luceferi, cu coasa-nlăcrimată
Eu tai pînă la Cântec şi-ntineresc îndată.
Privesc cum vine iar sub paşii mei nisipul,
Eu întâlnesc pustiul cumva ca un sărut...
Nici în oglindă nu-mi mai păstreză riduri chipul,
Tu vii frumos şi tânăr precum te-am cunoscut,
Răsare peste vreme din cântecul meu mut
Un lanț de zei aevea şi, tu eşti prototipul.
Ființe de eter sau călători prin timp,
Rămâne să alegem cărările şi rostul...
Un lucru îl ştiu bine - există un Olimp
Mereu la mine-n suflet, să-ți fie adăpostul.
Un om. Atât. Un om banal cutreierând
Şi scormonind prin sine, prin tot ce-a adunat...
Eu ştiu, fără de greş, prin vene galopând
Toți caii ce jeratic din stele au mâncat,
E greu să-mbrățişezi năluca unui gând
Atuncea când în şa e cu adevărat...
Ziceam în gând pe drumul în doi spre Babilon:
În ce mister plutim, ce pregăteşte soarta?
La mine în destin, de aripă e zvon
E cerul mai albastru şi se deschide Poarta?
Lumina stă pe fruntea străinului Pavel Ion (https://www.facebook.com/pavel.ion.376)
Oglindă ce arată-n Nemărginire harta
Rămasă şi busola spre-mpărății şi tron?

Cei care n-au urcat pe trenuri nevăzute,
Încoronați n-au fost o clipă cu iubire,
Nu au purtat în suflet decât ciocârlii mute
Degeaba deschid ochii, n'-adună în privire...
Nici azi, când port în mine, ascunse, lumi întregi,
Eu ştiu că aş fi săracul săracilor de-ar fi
Acuma sau vreodată să nu mai înteleģi
Minunea clipei noastre din fiecare zi.
Că arde lumånarea cu flacără mai mică,
Un colț că mai rămâne încă necercetat,
Nu are importanță, din mine se ridică
O pasăre, să zboare când eu voi fi plecat...
Şi va zbura deasupra nisipului fierbinte
Când gândul te va duce la Hilla să-nfloreşti,
Un alb cocor va trece şi-ți va aduce-aminte:
- Tu porți ceva din mine în cerul ce-l priveşti...
Cu dragoste, LA MULTI ANI!




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13697099_267736486932986_3569349296668403332_n.jpg ?oh=c9ac41e6dda7367d8a23da4ed9f9c222&oe=581DC744

[latan.elena]

2

Nu am avut cal şi am încălecat pe umbra lui... Gândurile au pus biciul pe cuvinte, împingându-le din pleasnă către profunzimile Adevărului. Am descălecat din amintire în adâncuri şi am făcut câțiva paşi... m-am oprit ca şi cum un pinten străin mi-ar fi fulgerat nălucile gândului - ajunsesem la răscrucea Durerii.
Am trăit mulți ani după maxima lui Ioanid Romanescu ,, Dincolo de speranță m-a aşteptat suferința, dincolo de suferință m-a aşteptat poezia, dincolo de poezie nu există nimic." Şi am învățat - uneori scrâşnind din dinți - poezia vieții reale.
Ei bine, printr-o orgolioasă inversare a planurilor de receptere a vieții, dar fără nicio derogare de la principiul absolutismului am reuşit să înțeleg, că acolo unde raiul există, iubire nu există!
Conştiința reală şi justă la superlativ. Aceasta este definiția exactă a tuturor dimensiunilor existenței noastre din Neştiut. Raiul şi Iadul există! Realități absolut distincte dar iremediabil inseparabile, două jumătăți identice ale unui cerc magic în a cărui circumferință -pe care eronat o numim destin - se circumscrie istoria secretă a devenirii umane.
Trăind pe coordonatele dorului de Absolut, studiind cu pasiune şi perseverență astronomia universului meu interior, am constatat cu surprindere că nu cel de-al doilea eu este năluca inabordabilă, ci un al treilea străin, chintesență a omului şi nălucii, mai presus de conştiință şi adevăr, şi totuşi departe de a fi un zeu. Este atât de pur, sensibil şi fragil încât orice tulburare a echilibrului dintre ceilalți doi îl trece în neființă. Acest al treilea este omul-flacără-privighetoare-fluture-floare de nu-mă -uita. Musafir care ne vizitează o singură dată în viață şi locuieşte în noi doar atâta vreme cât din spatele oglinzii dintre trup şi suflet îşi țese nefîința curcubeul Ďorului-Dor. Doar atunci atingem perfecțiunea.
Da, perfecțiunea există. Este unica secție externă a raiului; şi fericiți cei care nu o ating! Celor care o ating, le mijesc de îndată în umeri aripi şi devin într-o dureroasă şi obsedantă conştiență, total şi pentru întreaga viață, străini de acest pământ. Pentru ei, atingerea perfecțiunii înseamnă punctul de sprijin pentru saltul într-o prăpastie fără de sfârşit.
Şi cum să nu-ți vină să dai cu barda în Dumnezeu cănd înțelegi că unica stare normală a Sublimului poate fi atinsă doar sărind cu paraşuta iluziilor, asigurat doar cu fragila centură de siguranță a unui rai cutremurat de blestem?...
Iubirea este o compensație aleatorie, cine poate crede în unicitatea şi eternitatea ei? Şi dacă, totuşi, îndrăgostiții cred, acea credință are numai girul stării de inconştiență absolută.
Nu mă joc cu cuvintele, am suferit destul crezând că ajunge să trăieşti în aşa fel încât să poți veni la Marea Judecată cu sufletul în palme şi să poți spune cinstit: Iată dovada adevărului, Am trăit - Am iubit! Am avut umilința de a arde pentru această idee şi orgoliul de a crede că merită. Dar m-am înşelat amarnic, singurul ,, câştig" a fost Steaua Singurătății Exemplare.
Iubirea este în primul rând instinct primar, ( şi este foarte bine că este aşa), abia apoi vis şi rațiune. Pentru că implică în primul rând animalul împins cu biciul evoluției de imuabila lege a perpetuării speciei. Dar a o rezuma numai ls atât înseamnă a privi lumea şi viața cu ochii orbilor.
În fiecare din noi există doza aceea de sublim numită Dor de Absolut. Dar, cum Absolutul şi l-a rezervat în exclusivitate Creatorul, nouă ne rămâne numai Dorul-Dor. El ne împinge să visăm iubiri unice şi eterne, procurându-ne amnezia atât de necesară asupra faptului că Iubirea se naşte, înfloreşte şi moare, din relativitatea ei luînd naştere setea noastră de Absolut.
Viața fiecărui om este strict circumscrisă în deşertul trinității singurătății sale, Prietenia şi Dragostea sunt doar evadări provizorii din temniță, suntem cu toții, ( toți cei pentru care verbul A FI este sinonim cu A IUBI), nişte uzurpatori ai scăderilor firii omeneşti, nişte bieți proscrişi...
Val Răzeşu

[latan.elena]

Mi-ai pus întrebarea: iasomie?


Zăpada cu parfum de iasomie
Învie iară oameni de zăpadă,
Fulgi obosiți, cu aripi de hârtie
Pictează derdeluşul pe o stradă.

În podul palmei, inima tresare,
Un Cântec în artere se întâmplă,
Se-nalță dorul ca privighetoare
În norii albi ce viscolesc pe tâmplă

Mi-aduci în prag icoane afumate
Şi cercuri care se întrepătrund,
Un clopot tainic între ele bate
Şi-'n înviere morții se ascund...

Ce vis frumos, doi călători de lut,
Prin morți trecând, în înfloriri învie,
Înzăpeziri ce nu s-au cunoscut
Iau chip de ghiocei şi iasomie.

[latan.elena]

,,Nimănui"", fii pe fază, începe un recital care se va opri doar la cererea ta expresă sau a bunului Dumnezeu....

La porțile cerului este un munte înalt;; pe cărările dorului, însetat de lumina Sublimului, hoinăresc către uşa lui Dumnezeu. Privirile mele statornicesc peste declinul necruțător al timpului, clipa de aur. Clipa în care sufletul îngenuncheat se întoarce spre sine. Dacă dorul ar avea o unitate de măsură şi dacă ar exista un aparat de măsurat suferința, acul indicator s-ar duce până la capăt. Îmi trebuiesc nouăzeci şi nouă de prieteni şi Tu, Iubito, să înalț prin inimile voastre o scară până la cer, să şterg praful de pe steaua fericirii.... pentru că nu întotdeauna când Dorul-dor mă cheamă pe celălalt tărâm- al poveştii noastre de dragoste -- aduce de dârlogi calul alb înaripat, deşi îl aud nechezând sălbatic în lacrima ce nu vrea să se rostogolească dincolo de marginile sufletului... Azi am ieşit cu tava de jeratic când Luceafărul de ziuă abia îsi mai stăpânea întredeschise pleoapele somnoroase încărcate cu rouă, aveam multe păcate
de înfăptuit.... Era în ceruri linişte şi pace ca înainte de facerea lumii, pământul dormea învăluit în visul pe care îl visa pe când nu era decât intenție la picioarele Creatorului...
Deodată, un Adevăr înalt a început să incendieze fortificațiile întunericului şi ciocârliile , toate ciocârliile lumii, singurele ființe îngăduite de Creator să lucreze şi în zilele de duminecă, s-au înhămat la caravana zorilor. Cînd o ciocârlie îşi umplea ciocul cu raze de soare şi aripile cu albastru, o stea din candelabru îşi dezbrăca cămaşa de noapte şi închidea pleoapele... Şi ciocârliile strigau din înalt: ,, Treziți-vă oameni şi lucruri, ființe şi neființe, cuvântătoarelor şi necuvântătoarelor, treziți-vă oameni buni, priviți-ne şi bucurați-vă că v-am ridicat şi azi din cavoul jumătății voastre de moarte! Veniți şi luați Lumină!". Şi sudoarea lor , ce picura fără contenire, aşternea peste lume covoare de diamante...
Ca în fiecare zi, m-am îngropat în tăcere, să-mi plâng morții mei care nu mai pot auzi de sub țărână cântecul ciocârliilor, apoi pe cei îngopați în uitare, pe al căror tărâm abia de mai îndrăzneşte să țipe chiar şi cucuveaua...
Mi-am strigat bidiviul... dar a venit doar un mânz căruia abia îi mijeau aripile...
Val Răzeşu

[latan.elena]

Dacă...



Dacă Lumina nu ar fi fost
şi întunericul s-ar fi numit adevăr
munții
din cioburi de amintiri
de s-ar înălța
şi mările din nisipul clipei ar valuri
dacă sîngele ierbii nu ar pulsa
în corolele florilor
florile vis peste umărul nostru
vis dacă n-ar fi
iar lacrimile
rouă de diamante ar străluci
dacă fiecare gară ar memora
doar trecerea trenurilor
şi nu ar păstra în arhiva secretă
pe lângă certitudinea plecărilor
iluziile întâlnirii
nu am şti niciodată
la care peron fluieră bezmetică
locomotiva destinului

[latan.elena]

Marmură cu fulgere verzi


De ce cu ochii-închişi, străino,
Ca o icoană rătăcind hai-hui?
Cu tandre felinare de gutui
Îți luminez cărarea, haide, vino!

Ai rătăcit prin lumea de statui
Visându-te şi tu Venus din Milo?
Deschide ochii larg şi râzi, copilo!
Din marmura cu fulgere verzui.

Cu neființa te-amenință gerul,
Hai, intră-n casa sufletului meu,
Cu Cântecul, cu Rana şi cu Cerul,
Înalță-mă din lacrimi curcubeu.

[latan.elena]

Am cunoscut păduri smintite,
Ce-mi puneau piedică cu vreji
De mure şi cu crengi pitite
Între ciulinii cei viteji.

Ori, dimpotrivă, codri mari
Ce mă primeau cu-atâta fală
Umbrind cărarea cu stejari
Din garda lor imperială.

Călcam solemn peste covorul
Țesut de toamne în declin,
Le-am dat cu glas de lup onorul,
Au tras trei salve de rubin.

Era prezent Duhul Pădurii,
Fanfara triluri intona,
Şi-a oferit sufletul, gurii,
Din mine, tainiic, Cineva.

- Am fost o fiară, pui născut
Din Necuprins şi Fulgerare,
Din tot ce-n Cântec a durut
Când suna corn de vânătoare.

M-au hăituit dulăi de rasă
Şi vânători ne-nduplecați,
Singurătatea mi-a fost casă
Şi codrii singuratici, frați.

Mai întrebam în noapte luna
De ce doar fuga mi-e popas,
De ce să iert întotdeauna
Cei ce mă vor fără de glas.

Abia târziu, când am fost mare,
Mi-a dat răspuns un vânător...
I-a lucit carabina-n soare,
M-am mîniat îngrozitor,

Văzut-am bine, de aproape,
Abia când colții au lovit:
- Avea doar lacrima sub pleoape
Şi-'n brațe pui de lup, rănit.

Când văd ai oamenilor prunci,
Urlu la lună în neştire
În mine. Fiara de atunci
Abia mai poate să respire.

Abia aştept un vânător
Cu nepăsarea în cătare,
S'-apese pe trăgaci uşor,
De la o mică depărtare.

Aş vrea să fie lună, seara
Şi glonț de aur...şi, din prima...
Ca lup, nu mai suport ocara.
Cu sângele , să-mi spele vina...

Val Răzeşu

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


5 Ianuarie ·







Pentru Lili Lazăr, comentariu la poezia ,, În pădurea din apropiere".
Motto:
Abia atunci mi-am dat seama că sunt OM
când un lup a sărit la mine în suflet
şi a început să-mi lingă păcatele.
Val Brădeanu
La început, după ce am scris comentariul propriuzis, mi-am spus că unul atât de răuvoitor nu am mai făcut niciodată pe faceebook. Apoi, mi-am spus că Adevărul trebuie să rămână Adevăr , să întrerup măcar pentru o clipă corul laudativ al celor care nu au înțeles nimic din poezia asta. Şi a venit un alt apoi, să fie exclusiv privat.
Dar, un ceva nelămurit m-a îndemnat ca, de această dată, să nu am încredere în propria mea logică, să ignor toate argumentele ei, să mai caut încă o dată dacă în spatele acestei anarhii de cuvinte gratuite aranjate in strofe care la rândul lor nu se înşiruiesc logic, nu se ascunde , totuşi, un mesaj care îmi scăpa. Pentru că nu părea a purta niciun mesaj deasupra banalului şi gratuitului. Am recitit cu cea mai mare atenție şi, pe cănd mă pregăteam să-mi spun că nu mai este nimic de făcut, mi-a venit brusc în minte povestea celor trei îngeri pe care Dumnezeu i-a întrebat care ar fi cel mai nimerit loc în care ar putea fi ascuns Adevărul, de om. Am tras cu urechea la răspunsul celui de al treilea şi, l-am găsit!
Trebuia să mă aştept la aşa ceva, doar eşti soție de preot...
Am cunoscut păduri smintite,
Ce-mi puneau piedică cu vreji
De mure şi cu crengi pitite
Între ciulinii cei viteji.
Ori, dimpotrivă, codri mari
Ce mă primeau cu-atâta fală
Umbrind cărarea cu stejari
Din garda lor imperială.
Călcam solemn peste covorul
Țesut de toamne în declin,
Le-am dat cu glas de lup onorul,
Au tras trei salve de rubin.
Era prezent Duhul Pădurii,
Fanfara triluri intona,
Şi-a oferit sufletul, gurii,
Din mine, tainiic, Cineva.
- Am fost o fiară, pui născut
Din Necuprins şi Fulgerare,
Din tot ce-n Cântec a durut
Când suna corn de vânătoare.
M-au hăituit dulăi de rasă
Şi vânători ne-nduplecați,
Singurătatea mi-a fost casă
Şi codrii singuratici, frați.
Mai întrebam în noapte luna
De ce doar fuga mi-e popas,
De ce să iert întotdeauna
Cei ce mă vor fără de glas.
Abia târziu, când am fost mare,
Mi-a dat răspuns un vânător...
I-a lucit carabina-n soare,
M-am mîniat îngrozitor,
Văzut-am bine, de aproape,
Abia când colții au lovit:
- Avea doar lacrima sub pleoape
Şi-'n brațe pui de lup, rănit.
Când văd ai oamenilor prunci,
Urlu la lună în neştire
În mine. Fiara de atunci
Abia mai poate să respire.
Abia aştept un vânător
Cu nepăsarea în cătare,
S'-apese pe trăgaci uşor,
De la o mică depărtare.
Aş vrea să fie lună, seara
Şi glonț de aur...şi, din prima...
Ca lup, nu mai suport ocara.
Cu sângele , să-mi spele vina...

[latan.elena]

Cântecul nescris

.................................
Ce mult înseamnă să te ştii în stare
Să fie tâmpla ta un țărm frumos
Când se aruncă îngerii în mare
Pe derdeluşul clipei de prisos.
Vor nuferii de ape să se spele,
Cocorii-îşi pierd aripile în vis,
Priviți-mă - sub ploile de stele -
Cum port pe buze Cântecul nescris.
Iert munții de prăpăstii trecătoare,
Păduri albastre şi privighetori
Mă-nchid într-o poveste viitoare
Cu soarele, în cupa unei flori.
Dar iarnă curge din clepsidre sparte,
Sub viscol înflorirea n-o mai ştiu
Şi-mi spulber viața în secreta carte
Pe car niciodată n-am s-o scriu...




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-0/p526x296/13709877_267738663599435_6939148070940427136_n.jpg ?oh=d0d4a1273f179e6f01b58346eb622568&oe=5823F2AF

[latan.elena]

NUMĂRĂTOARE INVERSĂ
Lucia Barbu



De ce-mi vine să fiu rug?
Rug arzând în iceberg rece,
Îl topesc sub pleoapă seara,
Şi îl duc în lacrimi zece.
De ce-mi vine să amurg,
Când în zori de zi cu rouă,
La trezire-s floare dalbă,
În petale,... lacrimi nouă .
Şi sărutul, dor pe buze,
Cu mirosul de măr copt,
Lasă gustul lui pe pernă,
Şterge-o lacrimă! Sunt opt!
De ce-mi vine să mă frâng,
Frunză-n adieri de şoapte?
Miere-amară,rug de mure,
Spinii împărţiţi în şapte !
S-a-ntunericit şi gândul,
A rămas oftatu-n oase,
Biciuie cărarea vântul,
Lacrimi au rămas doar şase.
Inima făcută cioburi,
Doar spărturi amestecate,
Rămăşiţe de vitraliu
Din cinci vise colorate,
Se topesc în amintiri,
Verzi ca frunzele de iarbă.
Patru boabe mari de rouă,
Se unesc acum în barbă.
Îmi coboară pleoapele,
Peste ochii-atât de grei.
S-a uscat o lacrimă
Şi acum, rămas-au...trei.
Tânguit, suspin se-aude,
Lunecă spre nicăieri,
Două lacrime sărate
Din sfârşitul unei veri.
În palmă s-a rupt arcuşul,
Mânuind-l mâna mea,
Când încă ţipa vioara,
S-a uscat şi lacrima !






Lu, poezia ta ,,Numărătoare inversă", merită mai mult. Fii indulgentă cu modestul comentariu pe care i l-am făcut.

Toți paltinii s'-ar vrea viori,
( Că asta şopotesc întruna...),
I-am auzit de-atâtea ori:
,, Din mine, Stradivari, una."
Prin frunze lunecând spre fân,
Lumina cu aroma mierii
Şoptea unuia mai bătrân:
,, Mai bine, două Guarrnieri..."
Iar un puiandru mai frumos,
Vorbea timid, ruşinos bietul: ,, Tati,
Mă simt destul de viguros
Să port în mine trei Amatti!"
Pe când cei trei gesticulau
Ca nişte mimi ajunşi la teatru,
A mai şoptit unul: ,, Eu vreau,
De orişicare, măcar patru..."
Era pădurea fermecată,
Doar păsări, poate, ciripeau?
Mă crezi, tu, Lu, că deodată
Erau chiar cinci care vorbeau?
Le-ai spus şi lor de lacrimi pure,
Cum poate un amurg să doară?
Că, uite, strigă în pădure
Al şaselea, că vrea vioară...
Ai destulă melodie
În visarea ta albastră?
Încă unul vrea să ştie,
Şapte vor să te găsească.

Ori, sărutul de măiastră
Ce miroase a măr copt
A deschis spre cer fereastră,
De vorbesc acuma opt.
Totul e o vrajă pură,
Dinspre Cântec cade rouă
Şi ascult, în zarea sură,
Şuşotind în taină, nouă.
Tu le-ai spus că o vioară
E-a muri şi-a învia,
Cântecul că e comoară?
Că al zecelea, ştia...

[latan.elena]

Cum ştie curcubeul, să ştii să taci frumos,
Să fie pretutindeni un căntec sl luminii,
Să spintece tăcera în tine pân' la os,
Ca să auzi cum urcă pe lujerul lor crinii..




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-0/s526x395/13699986_267616620278306_6729075132941150247_n.jpg ?oh=a01bd8c913e9447c8e6e274bf78c94da&oe=5857AEF5
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=267616620278306&set=a.266361073737194.1073741831.100010899094877&type=3)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=267616620278306&set=a.266361073737194.1073741831.100010899094877&type=3)

[latan.elena]

Cuvântul de taină


L-am căutat în cer şi nu era,
Nici pe pământ cândva nu se rostise
Şi nimeni nici în vis nu-l auzise,
Cuvântul ce pe nume te chema...





https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13680646_267615640278404_4437467349309326762_n.jpg ?oh=93eace776380f9ad573e8a9c70b48cbf&oe=581C2098


Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi) Închide ochii - prăvălii de hoți / ce vând lumina din privire- / şi urcă-n inimă, de poți, / ca pe un munte de safire...

[latan.elena]

Dacă m-ai auzit...


De te-aş chema pe nume, ar prinde trup chemarea
Şi ar privi cu ochii din omul de nisip
Cum saltă pescăruşii pe aripi toată zarea,
Să-ți deseneze Marea, cu valuri line, chip.
De te-aş şopti cuvinte ca ochii tăi frumoşi,
Furtunile s-ar frânge în digul cel mai bun,
S-ar avânta prin ele perechi de albatroşi
Şi ar striga din ceruri ce nu-ndrăznesc să spun.
Te murmur în tăcere, în fiecare stâncă
Un eu încărunțeşte cioplind acelaşi dor,
Îl poți vedea doar tu, privirea ta adâncă
Pătrunde în lumina aceluiaşi fior.

De-aş îndrăzni, în mine adânc îngenuncheat,
Zăpada dintre sâni să-mbrățişez smerit,
Mi-ai spune din sărutul pe care l-am uitat
Acolo într-un vis, dacă m-ai auzit.
De te-aş striga pe nume... Dar te-am strigat deja,
Altfel, nimic pe maluri nu ar înmuguri
Şi când adie briza, petale n-ar striga
Acelaşi tainic nume şi nu ai înflori...





https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/l/t1.0-9/13627173_266361057070529_1246069580699766973_n.jpg ?oh=3b7289500db2ca9698a2490a138eb726&oe=585C09A4

[latan.elena]

Poem de sărutat pe gură



Iubeşte-mă o clipă cât m-ai cuprins în vers
Ogindă inimii, arată Poezia
Cum un sărut cuprinde întregul Univers,
Lumina din priviri cuprinde veşnicia.

În tine, cea frumoasă, valsează tainic Eva
Visând Nemărginirea, cu mărul lângă ea.
Şi dorul meu împinge în muguri toată seva,
În ramul sărutat de-atâția fulgi de nea.

M-am dezbrăcat de înger în raiul tău de vis,
Că îngerii sunt toți ca vremea de bătrâni,
Vreau să mă ispiteşti ca un poem nescris,
Să îți sărut cu visul zăpada dintre sâni.

Femeie din femeie, cu zâmbet luminos
Te-am sărutat pe gură cu poezia ta
Şi-a înflorit iar mărul atâta de frumos
Că ne vor creşte aripi şi ne vom înălța...

[latan.elena]

Taina să rămână taină


Muşcă drumul de copite calul ce îl țin la pas
În povestea ce te cheamă printre fulgi de păpădii,
Am brodat cu stele fråul, numai două au rămas
Să îmi lumineze noaptea, ochii tăi atât de vii.

Să ții dorul sub sprâncene, focul întețit pe gură,
Voi veni mereu, nălucă şi descălecând uşor
Eu voi fi acela care tot jăraticul ți- l fură
Şi voi fi înaripatul din suspin şi din fior.

Lacătele de la poarta primăverii le fărâm,
Mi-ai şoptit Nemårginirea ca un ghiocel sfios,
Abia azi înțeleg bine că eşti celălalt tărâm,
N-are vechea lume nici măcar părul tău frumos.

Taina să rămână taină, voi da calului aripa
Care mi-a crescut în umeri din sărutul nerostit.
Fără tine, ce vecie ar dura măcar cât clipa
Din lumina inimii când pe buze m-ai zâmbit.

Poate vine primăvara, ce îmi pasă, eu sub geană
Te port lacrimă-nflorită într-un Cântec nesfârşit,
Mi-ai tivit viața cu nalbă şi cocori, tu, Cosânzeană,
În povestea luminoasă, chiar şi când a viscolit.




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13669834_266926423680659_3545203466768151044_n.jpg ?oh=c4d8932025c0608b8183e1e4c078f21b&oe=5820A145

[latan.elena]

Pe numele de floare


Suntem două lumini îmbrățişate
În seva care urcă clandestin
La porțile livezilor prădate,
În sfeşnicul aceluiaşi destin.

Şi... te-am chemat pe numele de floare,
Îngenunchind, în mugure te-am scris
Şi îmi surâzi în taină din ninsoare,
Că vine primăvara, nu e vis.

E încă frig în lumea dimprejur,
Ascunde-mă în somnul din poveşti,
Nemărginirea toată să ți-o fur,
Doar în sărut să poți să te trezeşti.

Dar... uite... zorii fața îşi arată,
Ce vis ciudat - pe ochiul meu deschis
Clipeşte pleoapa ta înmiresmată
Şi lumea vede floarea de cais...





https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/12798943_444386522439291_684888583649048299_n.jpg? oh=2cee5c145d54b3cbf02e95ac698dec36&oe=5859DE61

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/12742479_439690102908933_1482795101850402875_n.jpg ?oh=d2e64bde406de232454b177951c48194&oe=581D7728




Eşti Poezia mea



Sunt versul care viscolul prescrie,
Nu pot să tac, în iarnă să rămån,
Eşti Poezia mea şi, pe vecie,
Îmi legeni primăverile la sân.

Eşti Poezia mea ce nu se spune
Decât cu mir pe masă de altar,
Cuvintele,- n genunchi, la rugăciune,
Coboară Timpul de pe minutar.

Iar clipele surâd îmbrățişate
Pe gura ce întreabă din sărut
Neîntâmplat, din care lumi visate
Lumina din priviri te-a cunoscut.

Din amintiri, ca din biserici sfinte,
Se-nalță necuprinsul altui eu
Şi cum nu-ncapi întreagă în cuvinte,
Se face ciocârlie versul meu.

De dragul tău am tot urcat spre soare
Privirea ce sub pleoape te-a păstrat,
Nemărginirea s-a spuzit de floare
Şi- am scris cu fluturi gândul meu curat.






https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13729181_267111383662163_8550149549535580988_n.jpg ?oh=00526e9f901421a45d0cfd309f8adcfa&oe=5810617C

[latan.elena]

Val Răzeșu


Nemărginirea nu se scrie...



Te-ai furişat cândva în mine
Cu un surâs. M-ai jefuit:
Mi-ai luat frigul. Iarna vine,
Zadarnic ninge viscolit.

În primăvara mea secretă,
Unde luceferi ai 'nălțat,
Migrez, mai alb ca o egretă
Ce de păcate s-a spălat.

Chiar eu sunt candela aprinsă
De tine pe-un altar de vis
Şi se preface tâmpla ninsă
În rug de floare de cais.

Am fost somat de cel hai-hui,
Ce te-a îmbrățişat deja,
Ca să privesc mireasa lui
Cum s-a născut pe gura ta.

Nu eşti o umbră călătoare,
Lumina care te-a văzut
E o sfințită lumînare
Fără sfârşit sau început.

Aprinde-mă la o icoană
- Şi Dumnezeu mi-e martor mut-
Îngenuncheat în suflet rană
Sublimă, ca să te sărut.

Mă dărui... ca o poezie,
Metafora să-mi fii mereu.
Nemărginirea nu se scrie,
E taina sufletului meu...




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/12654503_1514239525547873_4064086346076557453_n.jp g?oh=ffba50a7bdc40e653232b5d2a1112e5d&oe=58149951

pictor: Mihai Criste

[latan.elena]

Prietenilor mei

.................................................. ....
Mi - a fost adesea greu prin lume să vă port,
Icoane vii şi sfinte prin țările tăcerii,
Vedeau şi umbra voastră ascunsă - n paşaport,
Voiau s - o aresteze adesea grănicerii.
Deşi le - am spus că umbra aceea minunată
Nu ține de vreo lege si nu e clandestină,
E - atâta de frumoasă şi - atâta de curată,
Că o ascunde ochiul în raza de lumină.




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/12645107_437200896491187_8044458803431830161_n.jpg ?oh=100f3fa634b4e3ad03b6fee188b33da3&oe=581DC237

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/12650985_436654559879154_5936726143012588826_n.jpg ?oh=98996595736c3138710aaa9622037070&oe=585C724C


Dar vine primăvara



Te-am căutat în iarna ce-a trecut,
Din care viscol, fulg de nea, pe gură
M-ai sărutat şi n-am recunoscut
Zăpada ta de cuminecătură?...

Ai rătăcit în mine ca un vis,
Şoptesc cărări cu flori de iasomie
Ce te primesc mereu pe cord deschis
În vara ca un puf de păpădie.

Că fluturii pe care i-ai uitat
În palmele întinse-a-mbrățişare,
Pe lacrima din care te-am strigat
Îşi strång aripile, ca pe o floare.

Prin toamna care arămind păduri
Se pitula sub geana unei ploi
Ne strecuram, uşor, ca nişte furi,
Că strigă primăvara după noi.

Dar ninge, încă ninge, draga mea,
Mai să înghețe îngerii, de trişti,
În lacrima cu fluturii pe ea.
Dar vine primăvara. Şi exişti...

2 februarie 2016







https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/12592200_435653559979254_2532934310857562413_n.jpg ?oh=e3eebe7cac7f8975b19379a96a6b5c28&oe=582065B3

[latan.elena]

Floare de cireş



Te-am ales cireş în floare,
În petale să mă scald
Desenând raze de soare
Cu surâsul cel mai cald.

Mă privesc muguri pereche
Şi roşesc când îndrăznesc
Să-mi şoptească la ureche
Că pe mine mă-nfloresc.

Ce ciudat.. la rădăcină
Şi din iarba dimprejur
Strigă lacrimi de lumină
Să privesc albastru pur

1
Cum te întrupezi făptură
Dintr-un dor nepământean
Să mă înfloreşti pe gură
Cum mă-nalți din ram în ram.

Din petalele cuminți
Îmi şopteşti.. ce nu-i de spus,
Eşti a mea şi te alinți
A pereche, tot mai sus.

Ce frumos eşti vinovată
Floare de cireş, ştii bine,
Scrii, în vers îmbrățişată,
Poeziile din mine..

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/12813893_446481822229761_3218233891372874778_n.jpg ?oh=1a66770048154e810c56ddc7d2feb513&oe=58558AEC




Timp oprit



Se pare că un ceas secret
Opreşte-n taină minutarul
Când te sărut din vers, discret
Şi păcăleşte calendarul

Care ne strigă din ninsori
Ce-şi poartă lupii după pradă,
Ca să privim cu ochi de flori,
Zâmbind, la Omul de Zăpadă.

Şi să visăm poveşti de doi,
De mii de stele luminați,
Când strigă iarna după noi
Şi adormim îmbrățişați.

Şi răsfoiți prin calendar
De întrebări fără răspuns,
Ne-aşteaptă Timpul în zadar
Din clipa care ne-a ascuns.

Mai înfloreşte-mă, mai ia-mă
Cu ochii tăi de primăvară,
Din neființa ce mă cheamă
Dau gurii tale iară vamă.

Se pare că un ceas secret
Opreşte-n taină minutarul
Cånd te sărut din vers, discret
Şi păcăleşte calendarul..




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13697083_266711850368783_1408582320791227555_n.jpg ?oh=54edfc4d0cb88fa3c4aaf39a34692f2e&oe=58113FEC

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13233064_166021890466318_7197650029985666783_n.jpg ?oh=eb93429a83e025c0d2283a161039656f&oe=58278816

[latan.elena]

Te-am găsit



Eu te-am găsit când ziua, obosită,
Îşi furişa tăcerea către cer.
Şi m-ai făcut maestru lutier,
Vioara mea, din noaptea nevenită.

A tot cioplit în carnea mea durută
Privirea ta, simțindu-şi Nevăzutul,
Cum înfloreşte-n partea stângă lutul
Sorbind din ochi lumina ne-ncepută.

Nu s-a-ntâmplat în lume, niciodată,
Vioara să-şi sărute lutierul,
Să facă mai albastru cerul
O melodie nouă, încă necântată.

Doar te şoptesc cu note de vecie,
În clipa asta aş putea să mor,
Ar fi un vis că te sărut uşor
Şi, Dumnezeu pe partitură scrie...

30 iunie 2016
Val Răzeşu



https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13510905_260420330997935_4919952690420146014_n.jpg ?oh=fa6317454534b819e5619e7e9c76ffc4&oe=58103125

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/s851x315/13567342_197646540637186_546465917822440933_n.jpg? oh=809a6ef83ebf528982f319a19dc68f64&oe=581C18A2





Cresc mare, şi cumpâr!

( Replică la poezia ,, Pofteşte de mă priveşte" de Mariana Cruceru


Am tot privit fotografia
Şi indelung am reflectat.
- Cum să nu cumpăr, mama mia!
Ş renovez al tău palat...

Somezi să vin, şi, cu fierbinte...
-Am foc şi pară în dotare,
Chiar dacă par aşa cuminte,
Obrăznicia mea e mare.
,, Să se-mplinească datul sorții",
De samahoancă să n-aud
... Doar dacă scoți, în fața porții,
Caneaua, să se vadă, nud.
Eu sunt de fel, aşa, sfios,
De îmi dai turtă, e dement...
Să fie totul mai gustos,
Te rog s-o pui pe ,, document".
Să îți fac curte?! Păi, nu crezi
Că doar aş vrea să bat un par
La gardul peste care, vezi,
Că trebuie să cresc , să-l sar...
Ia seama bine, sunt flăcău
În creştere, e drept, acuş...
Dacă mă ții la pieptul tău,
Sunt cel mai paşnic bebeluş...
29 iunie 2016

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13533071_196448884090285_253714759169781669_n.jpg? oh=3b5ba31b52a2d9beada2ef8395616424&oe=585D58A8

[latan.elena]

Hai, iubito


Hai, iubito, pune şaua, murgul bate din picior,
Să aduc o stea şi flori, dau o fugă până-m soartă.
Până ce îi dai jăratic , am sosit şi eu, în zbor
Şi, cu un surăs sfios, deschid vraja de la poartă.

Ce tărâmuri ne aşteaptă...ce drum lung ne face semn
Să pornim, adapă calul, printre nouri n-o să bea...
Haide, iute, nu ți-am spus, că de asta te îndemn,
Ne aşteaptă în poveste Dumnezeu, la o cafea.

Zmeiii sunt plecați aiurea, dar străluce visul blond
Ca un lan , de toți fiorii mîinii mele treierat,
Poate să ne iasă-n cale chiar vreun înger vagabond,
Să îți fure auriul pârului pe spate dat.

Să ai grijă de albastrul de sub pleoape, că ți-l fură
Fără veste Necuprinsul, sau, cum vrei, îți dă la bal
Cântecul şi Poezia, ca să mă săruți pe gură
Şi cu tainele din tine, şi cu dorul lui astral.

Speriați de umbra mâinii, ce îi apără de soare,
Cum tresaltă sânii tăi, pitulați sub aer pur...
Vai de cine ar culege din parfumul lor o floare!
Cum să fiu gelos? Ei, bine, doar pe...aerul din jur.
27 iunie 2016



https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13620905_266329857073649_8942890868051551584_n.jpg ?oh=2b40c8fff4121f50094770ee24d11ec7&oe=585983D4

[latan.elena]

Ochii tăi

În temnița tăcerii nu se moare,
Doar se cioplesc destinele pe cruci...
Te strig mereu pe numele de floare,
In amintiri ascunse să mâ duci.

Tu desenezi pe gratii uşi secrete
Şi evadează crinii în parfum
Cånd îi apucă o ciudată sete
De a porni spre Necuprins la drum.

Cuvintele îşi caută un trup
De rouă, de lumină, de mister,
Şi din tăcerea lumii când se rup,
Tu le deschizi aripile spre cer.

Ca în văzduh, pe tâmpla-ngândurată
Îşi strigă pescăruşii visul lor,
În ochii mei, ce nu plâng niciodată,
Doar tu îi vezi, în lacrima de dor.

Doar ochii ce iubesc fără măsură
Văd Nevăzutul cum îmbracă chip,
Te-mbrățişează mârile din mine,
Când locuieşti castele de nisip.

Tot ce nu poate clipa să cuprindă
Şi zămisleşte Timpul pe ascuns,
Se vede-n ochii tăi, ca-ntr-o oglindă
În care Veşnicia a pătruns..
iunie 2016

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13508893_192958104439363_5444472494761672854_n.jpg ?oh=e1ef505b37fd23ca7151160bf097608a&oe=5829A941

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi)

Parcă-l naşte scoica unei mări
Ce-ți trimite briza pe retină,
Să îl învelesc în întrebări
Precum nişte aripi de lumină...



Răvaş de înger

Doarme îngerul din tine sub aripă, nu-l trezi,
O fi colindat prin stele, să le prindă-n păr mănunchi,
Să vadă privighetoarea, scrisă-n rouă-n zori de zi
Partitura nemuriirii, când mi-e sufletu'- n genunchi.

Poate că visând a taină prin lumina dintre noi
S-a-ntâlnit cu Neînțelesul, a uitat că e acasă
Şi a fulgerst a Cântec prin tăcerea de apoi
Şi i-au ars aripa macii de pe gura ta frumossă.

Al meu e la rugăciune, cred că are insomnie,
Să îți spun ce face acum, crede-mă, abia cuteź...
- Şi-a smuls penele din aripi şi a scris pe Veşnicie
,, Te iubesc! Mi- e dor de tine! Vreau să te îmbrățişez!"

iunie 2016




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13658972_266332140406754_3113209878483815034_n.jpg ?oh=5cfcfc98f57ede7b226f00c10803e11b&oe=58219495

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?__tn__=%2CdC-R-R&eid=ARDwnr6kdl2w63ImDBqv6FEGRR3S4Lccj7O1-awtu4szCYbQJEkllz7bM8UOYYzPHq8VxT0g_LgIeTRK&hc_ref=ARSu3k3HlFbA9bKmOKcnOQrJX549rJeK_UpPBlWXh3K di3MNR92pjJFkJd6rmJBQ2tA&fref=nf)

Aplecând cumpăna lumii, poate soarta, poate dorul
Te îmbrățişează tainic, lacrimi clipele se fac,
Strălucesc sub pleoape stele, şi mă murmură izvorul
Unde setea unei zile se preface într-un veac.

În tăcerea dimprejur, călător hoinar prin gânduri,
Pe tărâmul primăverii unde înfloriri ai scris,
Eu citesc povestea noastră, ce-au şoptit-o printre rånduri
Două inimi răstignite pe Golgota unui vis.

Ne iubim de când e lumea, sau abia ne-am cunoscut?
Două umbre-mbrățişate în lumină, cum să ştie...
Clipele ne-au spus pe nume şi-au plecat în nevăzut
Şi-a rămas uimirea noastră ca un fulg de păpădie.

De ți-aş spune, de ți-aş cere să pui verii de-o cafea
Şi mai întreba de unde am albastrul de cicoare,
Ți-aş arăta curcubeul neființa cum îşi bea,
Cum aduce ciocârlia zorii zilei de la soare.

Chiar de ar voi tăcerea ori uitarea să ne-nşele....
Marea te-a furat din tine, dă privirii mele un chip -
- Nudul tău, ca o icoană-n vara visurilor mele,
Care, când e sărutată, se întinde pe nisip.

Dă-mi din gura ta cuvinte, sau sărută-mă, totuna,
Te-am îmbrățişat cu ochii şi te-am strâns sub pleoape blând
Şi fiindcă mi-e aproape somnul cel dintotdeauna,
Să privesc prin tine cerul, lacrimă de până când...
iunie 2016





https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13620241_266351643738137_671645204022069889_n.jpg? oh=373fa0d8967fd6fb9423891f6719e525&oe=585C4C42

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13445258_191805094554664_6629993467144883638_n.jpg ?oh=5b93932b1731dccf5a8c2e102548c337&oe=58591B97

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?__tn__=%2CdC-R-R&eid=ARDwnr6kdl2w63ImDBqv6FEGRR3S4Lccj7O1-awtu4szCYbQJEkllz7bM8UOYYzPHq8VxT0g_LgIeTRK&hc_ref=ARSu3k3HlFbA9bKmOKcnOQrJX549rJeK_UpPBlWXh3K di3MNR92pjJFkJd6rmJBQ2tA&fref=nf)

Priveşte-mă

Priveşte-mă sfioasă, chiar de-am venit târziu
Sunt cel visat de tine când nu ştiai sărutul.
Èu am îngenuncheat şi îți aduc trecutul,
De îți aduci aminte, povestea pot să fiu.

Ştiu, te vei întreba cine-i necunoscutul
Ce vine primăvara cu părul argintiu.
M-a viscolit tăcerea,, dar aş putea să fiu
Un Cântec ce pe buze îți pune Absolutul.

Femeie, de codană în visul meu te ştiu,
Când înfloreau cireşii privirii mele lutul
Sărutul tău era în toți mugurii viu
Şi nu ştia că floarea e numai începutul.

Priveşte-mă sfioasă, chiar de-am venit târziu
Nu zăbovi prea mult, mă cheamă Neştiutul.
Tu nu citeşti cuvinte, e rană tot ce scriu,
Povestea ne-mplinită îşi va uita pierdutul.
Iunie 2016

[latan.elena]

Spui că mi-ai trimis o carte, s'-o citesc, cumva glumeşti?
- Am trăit-o amândoi, am făcut clipa vecie,
Îți citesc în ochi sărutul unde mi te dăruieşti
Şi lumina ce mi-o dărui, omeneşte n-o poți scrie.

Al tău suflet, ce miracol! De pe buze când se-avântă,
Lacrima privighetorii cade rouâ peste flori
Şi trezesc în flăcări macii, ciocârliile ce cântă
În lumina sărutată de pe gura mea, în zori.
Vii cu inima în palme, cerul se răsfrânge nud
În tic-tac-cul ce ne-adună din îmbrățişări, volum,
Şi te scrie primăverii dorul meu cu verde crud
Când din mine înspre tine pornesc stelele la drum.
Iar în palmele-adunate cuibăresc cocori de vis
- Sudul tău în somnul lumii, scrisul tău adevărat -
Din livezile iubirii, când tăcerea m-a proscris,
M-au luat pe aripi tainic şi în Cântec m-au 'nălțat.
Nu rostesc, nu scriu cuvinte, doar sub gene îți port chipul,
Şi mă tulbură condurii ce-mi valsează pe retină.
Marea frumuseții tale aureşte tot nisipul
Clipelor ce ne adună în clepsidra de lumină.
Fără porți! Ce țărm din mine nu te ştie pe de rost,
Chiar de porți un trup de taină niciodată-mbrățişat?!
În zăpada de pe sâni niciodată nu am fost
Doar ninsorile din mine albul lor au sărutat.
Ştii şi tu că niciodată nu vom evada din vis,
Lasă-mă să-ți scriu pe buze adevărul cara sunt,
Când voi fi pkecat acolo unde verbu'-i interzis,
Vers şi literă de aur, să mă ai intr-un cuvânt.
iunie 2016





https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13680759_266353253737976_7096592188869707999_n.jpg ?oh=43a360777a07b6e67dc8c02152edc9bc&oe=5813B4FD

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-0/s526x395/13406756_189422618126245_4761163770652403739_n.jpg ?oh=55f2543e378e39389873af654c986e80&oe=5853DE4D

[latan.elena]

Rupe calendarul filele de post,
S-au făcut duminici clipele de-a rândul,
Ochii îți dau trup, te cuprinde gândul,
Mi-e a primăvară cum nu mi-a mai fost.

În oglinda vremii dacă m-aş uita,
Omul de zăpadă saltă carabina,
Trage pe alături, l-a orbit lumina,
Mi-e a înflorire sub privirea ta.

Strigă cel ce pleacă ,, O să-ți pară rău,
Vei lăsa în urmă lacrimi de tăcere".
- Mă auzi, iubito, sunt la Înviere,
Mi-e a Cåntec dorul de suråsul tău.

Poate a uitare săbii se ascut
Într-o altă lume, cine poate şti...




Cât, citindu-mi versul, mă mai poți zâmbi,
Mi-e a nemurire, ca să te sărut.

Rupe calendarul filele de post,
S-au făcut duminici clipele de-a rândul,
Ochii îți dau trup, te cuprinde gândul,8
Mi-e a primăvară cum nu mi-a mai fost.



https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-0/p526x296/13423950_290824851262194_5877826273559062549_n.jpg ?oh=f8d742038b33f4e85fdd3362575ad325&oe=581637A2

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/12592280_114313302303844_5961685632973532638_n.jpg ?oh=8d5128176e758ee7863e84d39611cdbe&oe=5811DB67

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13010618_121231588278682_598535947539715719_n.jpg? oh=e039c20ca3a6edd0918c74d07f596241&oe=5827343E

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/12991110_123101988091642_3115131755013174678_n.jpg ?oh=0858a943dda38c1f833a36b6ec243e44&oe=5813DAA3

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/12963906_128776287524212_303973727085330281_n.jpg? oh=7248f47a854539b36cfec5004ee7d6f2&oe=5823B53D

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13233097_167060550362452_7053131123662692597_n.jpg ?oh=05167e6ad42ed4eadd965564856f07cc&oe=581B11AD

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13406858_186820781719762_5041144852862549407_n.jpg ?oh=ae3c104fb36cf43b40431b0d6d2dc11b&oe=58561D86

[latan.elena]

Te voi striga

M-a arestat tăcerea, fără vină,
Din Cântecul pe gura ta pitit,
Din lacrimile tale de lumină
Ce în privirea mea au strălucit.

Rătăcitor, stingher sub pleoapa serii
Te-mpart cu universul pe dindouă,
Să te mângâie, în povestea verii
Un gând aşterne stelele pe rouă.

Mă vor ascunde clipe de smarald,
Din firul ierbii numele şoptind,
Surâsul tău mă va cuprinde cald
Dar nu vei şti că toată te cuprind.

Iubita mea din ultimul meu vis,
Se face tot mai mult de dimineață,
Să mă citeşti definitiv pe cord deschis
Rămâne versul meu, pe viață.

Te voi striga cu flacără de maci,
Cu tril de ciocârlie voi da foc
Cuvintelor în care arzi şi taci
Cu Cântecul din mine la un loc.

8 iunie 2016


https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13669207_267117983661503_4868795965276541283_n.jpg ?oh=fadf2c7d5e1f3cdbf3bae44ca45bfa8d&oe=5856EAEA

[latan.elena]

Poate porți duminici în privire,
Pe cuvinte zugrăveşti cu mir,
Poate eşti petală de iubire
În corola unui trandafir.

Poate-ți cântă îngerii în palme
Când visezi cu ochii larg deschişi,
Din furtuni, acele clipe calme-
Tainele în care-am fost proscrişi.

Poate rupi sigilii de pe tâmple
Necuvinte când îmbrățişezi
Şi pe buze pot să se întâmple
Înfloriri de maci şi de livezi.

Poate eşti copila altei sorți
- În iubire să dezlegi misterul
Când îți bate Cântecul la porți
Să deschizi cu aripile cerul.

Poate dincolo de timp ai scris
Cu săruturi clipa fermecată
Unde eşti femeie- întrun vis
Ce nu se sfârşeşte niciodată.
iunie 2016


https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13654195_266360293737272_2231293478984252488_n.jpg ?oh=98169649e8ee9eb5c5c442cf1f0c5b54&oe=580FFCA9

[latan.elena]

Te-am găsit

Eu te-am găsit când ziua, obosită,
Îşi furişa tăcerea către cer.
Şi m-ai făcut maestru lutier,
Vioara mea, din noaptea nevenită.

A tot cioplit în carnea mea durută
Privirea ta, simțindu-şi Nevăzutul,
Cum înfloreşte-n partea stângă lutul
Sorbind din ochi lumina ne-ncepută.

Nu s-a-ntâmplat în lume, niciodată,
Vioara să-şi sărute lutierul,
Să facă mai albastru cerul
O melodie nouă, încă necântată.

Doar te şoptesc cu note de vecie,
În clipa asta aş putea să mor,
Ar fi un vis că te sărut uşor
Şi, Dumnezeu pe partitură scrie...

30 iunie 2016
Val Răzeşu



https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13510905_260420330997935_4919952690420146014_n.jpg ?oh=fa6317454534b819e5619e7e9c76ffc4&oe=58103125

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13590239_500361536826771_7008205959644854511_n.jpg ?oh=5f73719cd5ff5039b18c84d9a2fdf837&oe=581427D8



A ÎNFLORIT MAGNOLIA


A înflorit magnolia, ( privesc...),
Ca o femeie cånd surâde seara
Când pleoapele-i sărută primăvara
Şi ochii ei cu stele strălucesc
Şi luminează-n taina ce mă poartă
Aripile ce-abia înmuguresc,
Şi vin pe jos, să-ți spun că te iubesc,
Chiar dacă nu vezi îngerul la poartă.
O va deschide dorul, care ştie
Că va intra un cerşetor ciudat,
Să-ți dăruiască tot ce i s-a dat
Să poarte-n lume către veşnicie.
Pe numele de flăcări te strig iar,
Sfioasă să-mi tresari în partea stângă,
Cu rouă toate stelele să plângă,
În lacrima din Cântec să tresar.
Să îți cerşesc zăpezile de crini
Ce şi-au cernut pe sâni lumina pură,
Şi fragii dați în pârgă de pe gură
Să nu mai fie singuri şi străini.

Priveşte-n palme, o privighetoare
Aşterne cu duminici de fiori,
Nu-s' degete, sunt strune de viori,
Când te ating, magnolie în floare...
mai 2016
Val Răzeşu








https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13567425_261188880921080_5189196601686610143_n.jpg ?oh=f74e26ac4f90e9dd6cbe174556bd70ba&oe=581F4CA0
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=261188880921080&set=a.167061410333828.1073741829.100010899094877&type=3)












A ÎNFLORIT MAGNOLIA (2)



A înflorit magnolia tu, fată,
Noaptea suflă-n mine să mă sting,
Pe raza lunii cu petale ning,
Te-mbrățişez cu noaptea deodată.
Îți simt petalele, aripi desvhise,
Cum îți înalță trupul în parfum,
Nisipul din clepsidră stă pe drum
Şi ne iubim în clipe interzise.
Te-mbrățişez cu seva din tulpină
Îngemănånd în doi acelaşi rug,
În necuvinte cântecele fug,
Să împărțim aceeaşi rădăcină.
În doi sorbim albastrul din înalt
Când se ascunde Dumnezeu în ploi,
Ne îmbătăm de dragostea din noi
Şi colindăm târâmul celălalt.

Ne întâlnim pe ramul nostru iară,
E taina mea şi numsi tu o ştii.
Săruturile noastre, mii de mii,
Sunt pentru ochi doar flori de primăvară.
Să ne găsească zorii plânşi de rouă,
Să fulgere din soare ciocârlii,
Să coborâm din calendar copii
Şi să intrăm într-o clepsidră nouă.
Dau nopții foc cu stele şi cuvinte,
Iubeşte-mă să-mi fie deajuns,
La sânul de lumină, pe ascuns,
Să-mi ațipesc veciile, cuminte.
Să nu mai fie iarnă niciodată,
Strecoară-ți visul în poemul meu.
Să înfloreşti, să te sărut mereu,
Magnolie, te țin îmbrățişată...
3 iulie 2016
Val Răzeşu







(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=261188880921080&set=a.167061410333828.1073741829.100010899094877&type=3)

[latan.elena]

Şi îngerii se iubesc



Hai, să dăm nopților foc,
Patul sufletului, vamă,
Între stele-şi face loc
Şi la aşternut ne cheamă.
Cu privirea te despoi
De-ntuneric şi îți fur
De pe buze aer pur,
Să nu fie între noi
Decât miezul unei taine,
Negândită şi nespusă,
În tăcerea presupusă,
Sufletele fără haine.
În surâsul tău sfios,
Te sărut pe sâni de miere,
Şi, mă-nvăluie-n mistere
Părul tău de abanos.
Sus, pe cerul meu de mire,
Din fiori tiviți cu nalbă,
Te sărut, tu, floare albă,
Cu albastrul din privire.
Brațele din flori de mai
Ating coapse de vioară,
Dorul-Dor mă cheamă iară,
Să mă arzi pe strune, hai!
Flăcări se întrepătrund,
Rugul arde aşternutul,
În îmbrățişări, ascund
Îngerii, sub aripi, lutul...
Val Răzeşu





https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13557745_202086350193205_5229182705118447219_n.jpg ?oh=1b2345d768f2965f5a76283779d8d823&oe=581C3091

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13606768_265653020474666_3841639395314240678_n.jpg ?oh=2eab348b46a7244683c485081adce00a&oe=585EC824



Doamne, de cånd m-ai trimis
Să copilăresc în lume
Şi mi-ai dăruit un nume
Pentru lacrimă şi vis,

De când mi-ai spălat cu stele
Nevăzutul pe retină
Şi pe crucea de lumină
Mă ascunzi în taine grele,
De cånd port în palme cer
Şi aripi de doi, de miri
Cu albastrul în priviri ,
Mă îmbracă în mister,
De când noaptea-n insomnii
Culcă lin în stânga sorții
Şi a pieptului, şi-a porții,
Maci pe sânii de sub ii,
De când tai cu ciocårlii
Din tăcere zori de zi
Şi pe buze pot citi
Scrisul altei veşnicii,
Bob de rouă m-ai lâsat
Pe o sărutare pură
Ce-a uitat-o peste gură
O mireasă ce-a plecat..
Val Răzeşu




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13645154_1728268464094686_1146337620100145949_n.jp g?oh=2f5fc50b153b30f2d9ac742085fdffdd&oe=58573B34

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13606744_204165703318603_8301703826644177318_n.jpg ?oh=9cecb31cec4120f60fb266f3c860f332&oe=581BD664

[latan.elena]

OBOSIT DE-ATÂTA CER



Te-am furat în plină zi, eu, maestrul lutier,
Şi mi-a ars privighetoarea de pe gura răzvrătită
Partitura necântată de pe ştima pregătită
Pentru îngerul viorii, obosit de-atâta cer.
Mi-ai plătit, e-adevărat... cu tot aurul din păr,
Cu argintul din cuvinte, şi, cu-adevârat comoară,
Tainele nedezlegate din profilul de vioară
Unde Cântecele lumii se prefac în adevâr
Te cioplesc din toți fiorii-ncătuşați în osul frunții,
Pe zăpada dintre sâni aştern drum de veşnicie
Şi vom locui sărutul chiar în clipa străvezie
Când arcuşul înfloreşte cerul pentru noaptea nunții.
Pentru Càntecul din tine, închid sala de concerte,
Să cântăm Sonata lunii, din tăcerea de apoi
Sâ aducem şi să ardem toate rănile din noi,
Eva mea, de data asta, Dumnezeu o să ne ierte.
De-i prea mult în partea stångă... să îmi facă mie vină
Că țărâna de sub pas am făcut-o toată fluturi
Care nu ştiau că zborul se ascunde în săruturi,
Şi, i-am pus pe gura ta ca o floare de lumină...
13 iulie 2016
Val Răzeşu





https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13659174_266791180360850_6553104862302319149_n.jpg ?oh=9e0e07a12183700503c63e9b64595c88&oe=58172847

[latan.elena]

De vorbă cu cerul



În Nevăzut când mă iubeşti
Cu cântul clipelor senine,
Cu stele rana cerului cârpeşti
Şi-o înveleşti cu lacrima din tine.

Suntem plăpânzi, doar vis în vis,
Pe cruce am urcat din lut
Sub pleoapa cerului deschis,
Şi mă alinți ca un sărut.

Văzduhul tăinuit în dor,
Cu soarele pe genele sfioase,
Tu pui veciile la locul lor,
Cuvinte dau din aripi sperioase.

Şi înfloreşte lutul de sub pas
Când ne găsim cu El în Neştiut
Când pâlpâie în inimă un ceas
- Fiorii care L-au recunoscut.

Cărări de vis albastru şi mister
A semănat cu drag în fiecare,
- Doar una nevăzută către cer,
Doar cine a-nvâțat să zboare.

... Dar cred că ție ți-a şoptit,
Spălându-te de orice vină,
Că, pentru tot ce ai iubit,
Te-nveşmântează în lumină..

15 iulie 2016
Val Răzeşu






https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13686626_268214886885146_7389158626338314310_n.jpg ?oh=d4bbc47b600b2755b47aedae8ddeb6d8&oe=585ABE00

[latan.elena]

UIMIRE DECOLTATĂ



Te-am iubit doar cu privirea
Dar aş vrea, măcar o dată,
Să îți scriu mai decoltată,
De pe sâni, uimirea toată.
De pe coapsa sărutată
Să îți tulbur toți fiorii
Care fulgeră sub piele,
Să-ți culeg pe pântec stele,
Gura, vina să ți-o spele
Către tainele comorii.
Måna stångă să roşească,
De pe spate, tot mai jos,
Să-ți tresară pân' la os
Deal catifelat, Frumos,
Toată să mi-o cotropească.
Dreapta, cu cinci hoți proscrişi,
Să pornească-n aventură,
Să îți desenez pe gură
Cerul tot, fără măsură,
De sub ochii tâi închişi.
Pieptul să mi-l răcoreşti
Cu zăpada de pe sân,
Chiar de m-am făcut păgân
Lasă-mă, copil bătrân
Să îți gânguresc poveşti.
Sunt şi flacără şi joc,
Te-am lipit de mine toată
Şi tresari înfiorată,
Toată valea minunată
A luat deodată foc.
Lăcrimează trupul flori,
Pielea-i neîncăpătoare,
Hai, să devenim visare,
Să te plimb în Carul Mare,
După o perdea de nori...
16 iulie 2016
Val Răzeşu





https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13731595_1095703410505342_2099963951310711999_n.jp g?oh=39e561307ebb0af4ebca14c8e9154dfa&oe=581B1B3C

[latan.elena]

SUS, PE CERUL TĂU



Mi te dăruieşti din depărtări,
Mă săruți cu fulgi de păpădie,
Dorul te cuprinde şi te ştie
În poeme de îmbrățişări.

Ai deschis în pieptul meu cărări
Ce-ți sărută urma de sub pas,
Pe fiorul care a rămas
Să pun amintirilor brățări.

Primăvara mea, din veac în veac
Să rămâi şi dincolo de vreme
Te sărut cu gură de poeme,
Floare de lumină te prefac,

Când îmi sfâşii nopțile de dor,
Pun pe steaua noastră aşternut,
Bucuria că te-am cunoscut
O iubesc de-mi vine ca să mor.

Va voi țârâna nimiciri
Dar te-am povestit lui Dumnezeu
Şi a scris cu stele dorul meu,
Sus, pe cerul tău cu amintiri.


17 iulie 2016
Val Răzeşu




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13659030_268930953480206_5574470496182238695_n.jpg ?oh=e15fb514760c110785ab76c8f1c5b034&oe=581DF4C3

[latan.elena]

MĂ NING DIN SÂN ZĂPEZI



Eva mea în vis înalt
Ce ascunzi atâtea taine,
Vezi în suflet numai haine?
Nu îl vezi pe celălalt?

Foc ți-am dat cu mere coapte
Doar la flacâra privirii,
- Ai văzut în ea cum mirii
Se topesc în prima noapte?

Ce ştiu eu, poate sfioasă
Vezi pe lacrimă doar nuferi
Şi mi-o sorbi de parcă suferi
Bucuria de mireasă...

Eşti atâta de frumoasă
În făptura-ți de femeie
Că doar pod de curcubee
Trece dorul către casă.

Dar sunt carne, sânge, os,
Sunt bărbat, de ce nu vezi
Că mă ning din sân zâpezi
Doar de îi privesc sfios...

Ți-ar strivi sărutul cerul
De pe gura pârguită
Iar vioara adormită
Şi-ar cuprinde lutierul.


Doar te-aş mângâia mereu,
Nimicuța nu ți-aş spune...
Brațele, ca nişte strune
Ar vibra pe trupul meu.

Suntem flori şi suntem fluturi
Dar în ceasul marii taine
Nici Cuvântul n-are haine
Sub magia de săruturi....

19 iulie 2016

Val Răzeşu




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13781910_269794686727166_1909572552045569080_n.jpg ?oh=12ade540414966bd6f34a804dce8ddff&oe=5822BCB7

[latan.elena]

Gabriel Stanciulescu (https://www.facebook.com/gstanciulescu?fref=nf)‎ în Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


ELOGIU FIINȚEI IUBITE
Iubită ființă ai candorea,
Petalelor în flori de Mai,
Ai zâmbetul cu strălucirea
Luminii sfinte-n colț de rai.
Iubită ființă ești fiorul,
Născut în nopți albe cerești,
Esti voluptatea, ești tumultul
Ești răul ce ți-l mai dorești.
Am spaime multe, parcă-s vrăji,
Hrănesc dorința cu suspine,
Nu rar se nasc în mine griji
Că ziua noastră nu mai vine.
Iubită ființă suntem noi,
Povestea ce începe azi,
Se poate naște doar în doi
Deschide-ți sufletul și crezi!
Nu-i timp prea mult a savura,
Puținul ce ne-a mai rămas,
Din an în an simțim povara
Și tremurul sfios în glas.
Nu-i bai și nu ne este teamă,
Mai trece-un timp și anii nu-s,
Refacem în memorie seama
Și pașii ce nu i-am parcurs.

Veni-vor ani înlănțuiți la pas,
Cu patimi mici și tandră dăruire,
Să luăm iubito, tot ce-a mai rămas
La asfințit, din patosul numit iubire.
Și-n anii grei cu saci povară,
Cu pasul greu dar capul sus,
Vom colinda ca-n luni de vară,
Prin vămile călăuzite de Iisus.



http://confluente.ro/gabriel_stanciulescu_1469168154.html



https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13731486_271350683238233_7304229039492438663_n.jpg ?oh=325220f044d38e5f5d52fcfc471f2d63&oe=5851B5FD


Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi) Onorat , maestre! Superbă!

[latan.elena]

CE-NSEAMNĂ ABSOLUTUL?



A mai trecut o iarnă, prin mine-a viscolit
S-au troienit pe tâmple atâtea depărtări...
De nu-mi zâmbeai din taina atâtor aşteptări
Aş fi rămas în gheața tăcerii rătăcit.
Nu pomeni de îngeri, ce-nseamnă Absolutul?
Adam fără de Eva s-ar fi făcut ateu...
Acolo, în lumina ce-a prohibit sărutul,
Aş fi străin de mine, şi chiar de Dumnezeu.
Ştiu bine, nu te-aş face o zee, la altar
Aş sta îngenuncheat cu tine doar mireasă,
Pe crucea unui pat ne-am răstigni vulgar
Şi-ar străluci în inimi Golgote de mătasă.
Nu suntem, nu, atei, dorul ne-a-ngenuncheat
Şi ne iubim cuminți, şi nu suntem păgâni,
Mi-e trupul tău vioară un templu prea curat,
Stă cerul în priviri, altarul e pe sâni.
Am veşnici acolo pierduți de timp şi loc,
Dar ce-nvieri grozave de fiecare dată
Şi, ciocârlii, în noi, ar da nopților foc
Şi-ar înflori în Cântec pe gura sărutată...
Val Răzeşu

[latan.elena]

NOAPTEA ARDE ÎN STELE ABANOS




Noaptea arde-n stele abanos,
Cade peste noi câte-o scânteie,
Ai luat în vise foc, femeie,
Şi îmi arzi pe brațe luminos.

Ochii strălucesc atât de vii,
Scriu cu stele-n mine epopeea,
Stă pe buze, nerostită, cheia
Celei mai de foc împârății.

Te-am furat din tine , cei din jur
Nu te văd cum înfloreşti pe gură
În sărut de cuminecătură
Cum te-brățişează versul pur.

Trupul tău de abur şi poem
Mă cuprinde când se lasă seara
Şi suspină, tresărind, vioara
Care mă visează când te chem.

Marea murmură un cânt păgân,
Zboară clipele ca nişte vrăbii...
Te iubesc pe lama unei săbii
De corsar, ucide-mă la sân..

Val Răzeşu



https://external.fotp3-2.fna.fbcdn.net/safe_image.php?d=AQBwHFJnapgRj6A_&url=https%3A%2F%2Flh3.googleusercontent.com%2F-GtqkSfPsDMI%2FVyZzboab5sI%2FAAAAAAAAEP0%2Fk9eH8gqu frcCySobTtt9fIkE5DjX6RPcA%2Fw426-h568%2Fballo-alla-luna.gif

[latan.elena]

PE AL SÂNILOR MISTER



Lacrimă din zori de zi
Fiecare mugur poartă,
Te-a cuprins aceiaşi soartă,
Gura ta va înflori.

Fără tine, m-aş usca,
Primăvară de apoi
Nu se pot în veci uita
Înfrunzirile în doi.

Flori de necuprins cu ochii
Şi parfum adus de vânt
În copacul care sânt,
De pe tivul unei rochii.

Pe al sânilor mister
Stelele surâd a seară,
Le sărut a primăvară,
Ramură ce urci spre cer.

Tu eşti ultimul meu vis,
Vii de dincolo de vreme,
Te sărut printre poeme,
Floare albă, de nescris.

Tu mă vei înzăpezi,
Stau petalele troiene,
Te sărut sfios pe gene
Floarea mea de zi cu zi...

Val Răzeşu



https://external.fotp3-2.fna.fbcdn.net/safe_image.php?d=AQCJr7DOviKeEVKJ&url=https%3A%2F%2Fs-media-cache-ak0.pinimg.com%2Foriginals%2F22%2F1e%2F89%2F221e89 d8838fd1198dedd998c2e4842d.gif

[latan.elena]

MI-E SETE DE VIAȚĂ



În seara aceasta mi-e sete de viață
De mult nu mi-ai dat de pe gura ta mir
Petalele tainei te fac trandafir
Ce poartâ în cupe şampanii la gheață.

Mi- e sete de tine, am fost beduin
Pierdut fără rost în Sahara iubirii
Şi vreau să te beau când adorm trandafirii
Sângerând într-o noapte cu lumină de crin.

Sunt o flacără tot, cu privirea te ard,
Brațele te cuprind ca o şoaptă de ploi,
Fulgeră cu fiori, de pe buzele moi,
Până-n inima mea, care ticăie fard.

Tu auzi, simți şi tu cum aleargă galop
Herghelii de mustangi, prin artere pulsând,
Ce adapă-n vecia aceluiaşi gând
Unde setea de tine se bea strop cu strop?

Cumpăna nopților, toate cât mi-ai lipsit
Se apleacă pe trup doar de lună spălat,
Am să-l beau până-n zori, voi pleca însetat
În Sahara iubirii, beduin fericit...

Val Răzeşu

[latan.elena]

https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13782227_502609286617014_1862358802723394216_n.jpg ?oh=fb6358a2cd79b121791b683cb606ebb3&oe=5853A5E7




DOR DE DOR



Haide visule, dii, hai,
Ne aşteaptă nişte cai
Potcoviți cu drum de stea
Şi cu dor de draga mea
Pasc în inima mea jar
Şi când aripi le tresar,
Din povestea ce-i aştept
Mările le iau în piept.
Ne înghit albastre zări
Şi, deşi venim călâri,
Doar doi ochi de pe pământ
Pot sâ vadă unde sunt.
Iar pe tine, drag de dor,
Cine să te vadă-n zbor
Cum îmi năpusteşti talaz
Gura verii pe obraź.
Cine să te vadă cum
Mi-ai făcut sufletul scrum
Decât ochii care ştiu
Că al meu eşti, şi că viu
Cu toți vecii ce îi ştii
S'-aprinzi macii pe câmpii,
Tînând mările sub şa,
Dacă nu m-ar aştepta
La un țărm privirea ei
Semănând pe scoici scântei,
Caii înspumați pe crupă
Cântec din tăceri să rupă.
Poartă aşteptare chip
În castele de nisip,
De pe tâmpla unui nor,
Razele de soare dor.
Şi te strig, iubito, strig
Ca talazurile-n dig,
Când mă fulgerâ fiori
Şi cuvintele fac flori..
Ce târziu s-a mai făcut,
M-a trezit, ca un sărut
Briza, mi-a ascuns păgân,
Dor de gură şi de sân,
Dor de coapsă în văpâi,
De surâs din ochii tăi,
Dor de dorul tău în salt
Pe tărâmul celălalt...
21 iulie 2016
Val Răzeşu








https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13781794_604798299689540_8528564546520057925_n.jpg ?oh=5324d8fd764e4bed8d7dcb8e2310d812&oe=581B3AFF

[latan.elena]

DUMINICĂ DE FLOARE ALBĂ



Salcâmi în strai de gală. Verde pal.
Văzduh de mierlă. Cântec. Nori de nalbă.
Dă primăvara cel mai mare bal
Într-o duminică de floare albă.

Sunt deschise porțile ls rai,
Să împârțim vecia pe dindouă
Sărută-mă din floarea ce erai
Când străluceam în ochii tâi de rouă.

Coboară din surâsul tâu amar,
Cu ochii limpezi spală-mă de vină
Şi fă-mă iar maestrul tău florar,
Cireşul cu aripi la râdăcină.

Îngăduie-mi tâcerea să mi-o mint
Cu umbra ta frumos mirositosre
Ce poartă pe tipsii de-argint
O lacrimă şi o privighetoare.

Pulberi de aur cerne-ntregul cer,
Un vals dumnezeesc îngână zorii
Şi rătăceşte Cântecul stingher
Că au rămas în viscol dansatorii.

De tine îmi sunt ochiii locuiți
Ca strugurii de vin. Melancolie.
Şi strălucesc salcâmii înfloritți
Ca nişte lumânări de cununie...

Val Răzeşu




https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13718558_272168039823164_5245916924091681368_n.jpg ?oh=5b859aae3b5cbdef1629db0bd7c8458e&oe=58210E92

[latan.elena]

CÂNTEC PENTRU CEA MAI FRUMOASĂ IUBIRE



Cu tot ce eşti mă înfloreşti, femeie,
Nemuritoareo, visului m-ai dat
Şi mă aprind, scânteie cu scânteie,
Tu arde-mă albastru şi curat.

Vor săruta smeriți şi firul ierbii
Pe care cu privirea l-ai atins
Şi vor purta o veşnicie cerbii
Pe frunte steaua unde nu a nins.

Sunt prea pustii cărările pe care
Toți ingerii din noi călătoreau
Chemați de steaua lor strălucitoare
Şi-n zările albastre se pierdeau.

În cer e toamnă şi în cordul stâng
Tristețea lasă florile să moară.
Prim ochii mei trec norii care plâng
Şi cântă straniu sufletul vioară.

Hai să-nflorim lăstarii din poiene
Ca sâ ne ierte fluturii că mor,
Să ne sărute soarele pe gene
Şi să întoarcem lacrima-n iźvor.

Vor tresări, mirate, în pădure,
Acvila-n cuib şi frunzele sub ploi
Când vom îngenunchea pe rugi de mure
Cu spinii depărtării intre noi.

Ne va trăsni un fulger drept în frunte,
Furtunile ne vor amesteca
Şi ne vor arde braziii, sus, pe munte
Şi vom nunti în doi cu flacăra.

Va mai rămâne-o mână de cenuşă,
Două scântei, o rugă şi ùn cult,
Ne va deschide Dumnezeu o uşă.
Să locuim albastrul absolut....

Val Răzeşu






https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13769623_502636869947589_7547274419598403763_n.jpg ?oh=29749ccf502d6b6158f251e7b34970ee&oe=581B9B5A

[latan.elena]

POMUL SOMNULUI



În noaptea asta luminoasă
Veghez în templul tău pustiu
Cum înfloreşti, fată frumoasă,
Corola de minuni şi de târziu.
Trupul tău înmiresmat
Cu arome amărui
Parcă-i pomul somnului
Din tărâmul fermecat,
Printre frunze de suspin
Sânii se înalță lin,
Sub zăpada lor de crin
Brațele sunt ramuri vii
Printre raze argintii.
O pasăre-i pe legile splendorii
Surâsul tău, şi veşnicia asta
Să nu vàslească din aripi cu zorii,
Am zăvorât, înfricoşat, fereastra..
Trupul tâu înmiresmat
Mă indeamnă la păcat,
Roua visului să ți-o sărut,
Să colind ca un zefir
Peste-al buzelor potir
Ca pe un tărâm necunoscut
Şi pătruns de adevăr
Să mă sting încet în păr,
De uimire şi sfială mut.
Şi rog puterea tutelară,
Cireşiii înfloriți sâ ningă,
În visul tău de primăvară
Luceferii să nu se stingă.

Trupul tău înmiresmat
Cu aromă de cais,
Iată, iată pomul interzis.
Veşnicie te desfid,
Îți pun clipele la zid
Dar îþi iert Luceafărul din zori
Să vegheze luminos
Pomul somnului, frumos,
Plin de floare şi privighetori.

Val Răzeşu

[latan.elena]

CĂRUȚA CU SOARE ŞI FLORI



Noi am fost uneori prin iubire nomazi,
Zei păgâni şi cuminți într-un templu cu brazi
Dar n-am ştiut niciodată, în zori
Să urcâm în căruța cu soare şi flori.

N-am ştiut să cărăm cu sărutul poveri,
E pustiu şi închis orice drum câtre ieri,
Ai plecat cu un tren, rătăceşti cu o mie
Din gară pustie în gară pustie.

N-am putut să râmân la peron părăsit,
Am urcat într-un tren care n-a mai venit,
Cu tăcerea ai pus dinamită pe şine
Şi gara Iubirii e toată ruine...

Ştiu prea bine că plângi când te uiți înapoi
Şi priveşti cum se surpă curcubeul pe noi,
Că în lacrima mea, cea neplânsă vulgar
Te aştept surâzând, ai plecat în zadar.

Cu tine în brsțe, chiar de-aş fi Dumnezeu,
Genunchii să-i plec, rugăciune mereu,
Răstignindu-te iar peate verdele crud,
Să orbesc şi să tac şi nimic să n-aud.

Vino iar, ne aşteaptă micuța cabană
Unde floare mi-ai fost şi-am plecat ca o rană,
Să urcăm iar, cu lumina pe frunți,
Printre flăcări săruturi, iar cărarea pe munți.


Către seară să mor chipul tău contemplând,
Prea destul am purtat o nălucă în gând,
Apoi, noaptea întreagă, fulgerați de fiori,
Să urcăm în căruța cu soare şi flori.

Să ne pierdem apoi către noi călători,
Eu în tine să cânt, tu în mine să zbori,
Să rămânem aşa, pe vecie, nomazi
Zei păgâni şi cuminți într-un templu cu brazi...


Val Răzeşu






https://external.fotp3-2.fna.fbcdn.net/safe_image.php?d=AQBWk3jx79cP9l8u&url=https%3A%2F%2Fs-media-cache-ak0.pinimg.com%2Foriginals%2Fa1%2Ff1%2F9b%2Fa1f19b 53a16f9f8e41e934944d8676fd.gif

[latan.elena]

Stea şi Val



Te voi duce-n largul mării,
Pe un nufăr, către sud,
Unde semnele-ntrebării
Nu ne vâd şi nu ne-aud.

Fărâ umbŕă, fără iarnă,
Între noi şi lume, cald
Pe talazuri să se-aştearnă
Drumul nostru de smarald.

Scoica timpului vuieşte,
La timonă albatroşii...
Ne indreaptă spre poveste
Soarele cu pleope roşii.

Pe Ulyse încă-l ştie
Circe, va-ncerca săraca
Să ne piardă, torță vie
Străluceşte-n noi Ithaca.

Poate printre alizee
Polul nord zăpada-şi cerne
Dar am pus sub sacrâ cheie
Stea şi Val, cărări eterne..


Val Răzeşu

26 iulie



https://external.fotp3-2.fna.fbcdn.net/safe_image.php?d=AQByv5l7nBC9p6l0&url=https%3A%2F%2Fs-media-cache-ak0.pinimg.com%2Foriginals%2F79%2Ffc%2Fc1%2F79fcc1 873ef98cc2561a04880817c21f.gif
(https://www.facebook.com/val.razesu/posts/273665476340087)

[latan.elena]

LA ȚÂRMUL DIN NOI



Bate valul la țărm, şi, în gànd,
Cerul arde pe umeri de ploi,
Pescâruşii se-nalță chemând
Corăbii la tărmul din noi.

Stă Neptun cu furtuna la sân,
Țin consiliu ai mării străjeri,
Marea-ngână un cântec păgân.
Vrei să pleci dinspre azi înspre ieri.

Orizontul e zid blestemat,
Vrea sa-nchidă-ntre noi nişte uşi
Între ape şi cer şi uscat.
Marea joacă un joc de păpuşi....

Dar vreau şi ştiu un drum spre tine,
Cu mine-n dorul tău pierdut de tot,
Aşteaptă-mă cu zilele senine,,
Cu cer în bratè voi veni înot...


Val Răzeşu



https://external.fotp3-2.fna.fbcdn.net/safe_image.php?d=AQD9vmjqpvBvWSRg&url=http%3A%2F%2Fimg3.dreamies.de%2Fimg%2F383%2Fb% 2Fc2ro9rovvp4.gif

[latan.elena]

TE-AM INVITAT LA O CAFEA



Zâmbesc pe canapea, şi mi-e a vară
Mă arde locul gol din aşternut,
A mai rămas o urmă de sărut
Din flacăra iubirii, tutelară.

Te-am invitat la o cafea, atât.
Şi am băut din ceşti cu filigran
Atâta gingăşie ce purtam
In lumea asta plină de urât.

Doar şoapte şi fiori de nedescris,
Scria un dor nespus o partitură,
Ne-mpârtăşeam cafeaua de la gură
Ca îngerii cu mir în paradis.

Mi-ai mulțumit cu cântec de naiadă,
M- ai fulgerat pe cap cu mână ta
De sufletul mi se cutremura
Ca visul toamnei prefăcut zâpadă.

S-a prefăcut în pasăre măiastră,
Cânta-n făptură ta nepâmântean
Şi se pierdea ca valul în ocean
Şi clocotea în cana ta albastră.

Cu tine, m-aş pricepe la ghicit.
Doar de sărut pe buza caldâ cana
Eu te zidesc în mine, precum Ana
În zidul ei de vis spre infinit.

Îți mulțumesc de clipele de jar
Furate morții care ne pândeşte,
Dumnezeim în doi pe pământeşte,
Te rog să vii la cafeluță iar.

Źâmbesc pe canapea şi mi-e a vară,
Mă arde locul gol din aşternut,
A mai rămas o urmă de sărut
Din flacăra iubirii, tutelară...


Val Răzeşu





https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13754633_275143259525642_7332592762023476707_n.jpg ?oh=3e235732db3cd4469afea5f5bcf30e45&oe=581FE4A0

(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=275143259525642&set=a.167061410333828.1073741829.100010899094877&type=3)

[latan.elena]

AMINTIRILE MA FURĂ



Doar eu şi noaptea singuri, iară,
Eu fără Ea, ea fără stele,
Lumina noastră-i o vioară
Ce cântă visurile mele.

Din suflet se aud suspine
Ce par a fi o melodie
Pe care primăvară vine
Şi doar privirea ta o ştie.

Şi amintirile mă fură,
Clepsidra lumii s-a oprit
Şi mă transcriu pe partitură
Precum un zarzăr înflorit...


Val Răzeşu

[latan.elena]

MĂ MISTUIE VARA



Iubito, mă mistuie vara
În fagurii źilelor tale,
Surâsuri ca nişte petale,
În suflet îmi umplu cămara.

Sunt zilele şir de mărgele
Când marea sărută nisipul,
Pe buze înalță castele,
Sub gene, poveste e chipul.

Cărarea-i sub stâncă pitită
Pe cer pescăruşi îndrăznesc
Lumina sub tălpi răstignită
De îngeri ce nu-şi amintesc.

Ai tăi , pe vecie, sunt zorii
În lacrimi de rouă te- ascund
Şi plouă sub pleoape din norii
Ce în altă vecie pătrund.

Ce bine-i în visele tale
Când lumi zugrăveşti pe retină,
Iubirea îmbracă în zale
Sărutul ascuns în Lumină.

Şi tu - cea pierdută în mine -
Învălui cu foc asfințitul
Iar eu rătăcesc către tine,
Din clipe adun infinitul...

30 iulie 2016
Val Răzeşu





https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13892001_276124709427497_4004527502927618600_n.jpg ?oh=e8d93714a3cdfca5008becf2558f6640&oe=5826924E

[latan.elena]

S-A ÎNTINS SAHARA



S-a întins Sahara-ncet, încet,
Pustii cămări, pustii bucătării,
Bunicile dau țâță la copii,
- Mămicile trebăluiesc pe net.

Se iau pe şpăgi concedii medicale,
La monitor tătici-s' beduini
Bolnavi să te audă cum suspini
Când ne iubim pe dune ancestrale.

Câte-o codană ruşinoasă foarte,
Cu fața îngropată în tabletă,
Telescopează ochii a lunetă,
Să vadă amănunte de departe.

Mătuşi şi unchi, cam fără ton,
Pitiți sub părul alb ca sub tichie,
Se sfătuiesc sa dea cu alifie
De lustruit mânerul la baston.

Incălecați de-a valma pe cămilă,
Cu toții văd o oază undeva
Sahara şi Morgana sa
De beduini vremelnici nu au milă.

Doar soacră-mea, pe un asin fălos
Îşi aminteşte de când era fată
Cum călarea măgarii altă dată
Pe dealuŕi şi câmpii, în sus, în jos.

Eu, beduin pårât degeaba,
Îmi văd de beduina mea, şi-atât,
N-am treabă cu acei ce-n gât,
Să scuipe vorbe, îşi înfundă laba...


Val Răzeşu






https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13891917_278375735869061_2209690437435087239_n.jpg ?oh=43f6d0ec8fcbf175c28ebf62870a2c00&oe=585A8163

[latan.elena]

TUTUROR PRIETENILOR MEI



Mi-a fost adesea greu prin lume să vă port,
Icoane vii şi sfinte prin țările tăcerii,
Vedeau şi umbra voastă ascunsă-n paşaport,
Voiau s-o aresteze adesea granicerii
Deşi le-am spus ca umbra aceea minunată
Nu tine de vreo lege şi nu e clandestină,
E atâta de frumoasă si-atâta de curată
Că o ascude ochiul în raza de lumină...

[latan.elena]

NU MĂ IUBI



Nu mă iubi, eu sunt un visător
Ce îşi cârpeşte visele cu stele,
În mine toate cerurile dor,
Tu eşti Lumina lacrimii din ele.

Povestea mea, cât lumea e de veche.
Cireş bătrån şi îți sărut uşor
Cireşele de mai după ureche.
Nu mă iubi, eu sunt un visător.

Veciile, sub pleoapa altei sorți
Puteau de orice vină sâ mă spele,
Sunt rana ce îți umblă pe la porți
Şi îşi cârpeşte visele cu stele.

De umbra de alături mi-este teamă,
Urcând spre tine toamnele-mi cobor
Spre viscolul ce-aşteaptă şi mă cheamă,
În mine toate cerurile dor.

Tu eşti frumoasă, vis cu ochii verzi,
Nu mă iubi, te rog din toate cele,t
În rănile din frunte de-mi visezi,
Tu eşti Lumina lacrimii din ele...

1 august 2016

Val Răzeşu

[latan.elena]

DIN UIMIRE ÎN UIMIRE



Cu privirea îmi dai foc
Stelelor din amintire,
De-a veciile mă joc
Din uimire în uimire.

Îmi pun aripi de cocor
Şoaptele-ți de nerostire
Urc în mine şi cobor
Din uimire în uimire.

În sărut duminici locuieşti
Visu-mi nerostit de mire,
Buzele mi le striveşti
Din uimire în uimire.

Toată foamea de frumos
Mi-o astâmperi cu iubire,
Sâni a rai ascuns miros
Din uimire în uimire,

Din țărâna de sub pas
Răsar cruci spre nemurire
Şi mă lasă fără glas
Din uimire în uimire.

ŞI cobor în taina ta
Dor cu dor într-o unire
Ca să poți şi tu urca
Din uimire în uimire.

Şi murim puțin, apoi
Îngerii ne dau de ştire
Mir de învieri că bem
Din uimire în uimire.

Şi, ca Eva şi Adam,
Nemurim în înflorire
Cerut tot din ram în ram,
Din uimire în uimire..

3 august 2016

VAL RĂZEŞU



https://www.youtube.com/watch?v=DfyZnyf6sOU

[latan.elena]

ERATELOR DIN POEZIE



Am colindat prin suflete pribeag,
A obosit Tăcerea să tot cânte,
Mă ustură în stânga aripi frânte
Şi în privire lacrima din prag.

În urma paşilor, doar flori
Am semănat, veniră mărăcinii
Şi-au înspinat cărările luminii,
Şi-au sångerat în curcubeu culoŕi.

Străinilor, în voi străini amar,
Doar purtători de vorbe meşterite
În vieți de bunăseamă cântărite
Cu greutate lipsă la cântar.

Doar purtători de frunți sunteți, atât,
Nu v-a cântat vreodată ciocârlia
Pe gură. Maculați hârtia
Din arbori netăiați. Urât!

Presupunând că ați avea, ( eu, sper...),
Un suflet doar montează circuite
Şi scapără amnare în chibrite
Să lumineze soarele pe cer...

Ajunge, basta, ce v-am spus,
Preaplinilor de har şi bieți calici,
Poate că eu vă văd atât de mici
Că, solo v-ați slăvit prea sus.

Nu sunteți vrednici să-mi legați cravata,
O spun amar,roşind de modestie.
Vă locuiți în suflet cu chirie,
În Poezie, voi sunteți erata..

[latan.elena]

CREDEAM ÎN ÎNGERI



Ning zarzării vise, uimirea
Ca scară de aur o sui
Cånd mă înfloreşti cu privirea
Din ochii cu fulger căprui.

Sunt irişii tăi flori de stâncă
Şi ard un ceva tăinuit
Şi Marea cu atât mai adâncă
Cât Cerul în ea zugrăvit.

Ca pruncii. zidim în nisipuri
Castele în zodii de-o clipă,
Umbra lor cade pe chipuri
Şi visul tresare aripă.

Pulsează în inimi abisul
Din serea încinsă pe guri,
O rană adåncă e visul,
E somnul o bandă de furi.

Plecăm de pe țărm şi,din noi,
Chemați de un tainic mister,
Cad îngeri cu aripi de ploi
Şi uită cărarea spre cer.

În ochi, te-ai ascuns în lumină,
Privindu-i pe cei rătăciți,
Rămaşi la peron fără vină,
Mă văd printre cei maziliți.

În numele tău caut drumul -
Ce fuge luat ca de streche -
Primindu-ne doar câte unul
Din umbrele încă pereche.

Şi cad fără veste-ntr-o lume
De doi care nu au sfârşit
Şi Marea mă strigă pe nume
Din Cerul în ochi zugrăvit.

În lumea cu ochii închişi
Nici arborii n-au rădăcină,
Şi plimbă de mână caişi,
Prin nouri, livezi de Lumină.

Ne alungă din noi cineva -
Suntem doar parfum şi mister -
Vai, îngerul nostru purta
În loc de aripi, revolver.

Ce bine-i în brațele calde
Când gloanțele trase ratează,
Când naşte sărutul smaralde
Şi soarele verde visează.

Am fost în alt vis pân' la tine
Acum te visez că ai fi
Lumina luminii din mine
În nopțile ce vor veni...

6 august 2016

Val Răzeşu





https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13876642_279829535723681_7216470588940330904_n.jpg ?oh=11e76c7611ba318d39ec67d86497dae4&oe=5855547E



Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu)




Femeia este cea mai prețioasă bijuterie creată de Dumnezeu...
Cuvintele, oricât de meşteşugite ar fi ele, nu îi pot reda strălucirea..



https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13921208_508233469387929_542496376307969167_n.jpg? oh=98f0ceaae2505c2597580025b2656d81&oe=58234D0A

[latan.elena]

https://lemietraduzioni.files.wordpress.com/2014/07/2-il-mare-di-priamo.gif




AM SCRIS CERUL



Cu lumina din privire
Am scris cerul peste ploi,
Din uimire în uimire,
Curcubeul dintre noi.

Mi-ai furat dumnezeirea...
Nemurirea înapoi
Mi-o dă dorul din privirea
Ce-ți sărută sânii goi.

Să deschidem poarta sorții....
Fermecat, ca la descântec,
Să mă sui în taina morții
De pe trupul tău în Cântec.

Şi ajuns la Adevăr
Să învii în zori de zi
-Să-mi ascundă fața- n pâr
Îngerul, de s-o trezi.

Să zâmbească Dumnezeu
Încântat nespus de sine,
Tandru, cu sărutul meu
Să te învelească bine.

Poate eşti, poate nu, zåna,
Niciodată nu voi şti,
Doar visez...Ating cu mâna
Timpul care va veni...


7 august 2016

Val Răzeşu





http://www.astrocafe.ro/uploads/gallery/large/3-moduri-de-a-ramane-treaz-intr-o-lume-adormita.jpg

[latan.elena]

POVESTEA MEA CEA MAI FRUMOASĂ



Ferestrele uitării nu te ştiu,
Mă înveleşti cu noapte luminoasă,
Tu eşti povestea mea cea mai frumoasă,
Primeşte-mă tărâmul tău să fiu.

Eşti curcubeu pe fruntea mea noroasă
Şi stea polară dorului târziu
Ce mi-a-nflorit pe tâmple argintiu,
În mine, fără tine nu-s acasă.

Aşteaptă-mă cu ochii arşi de ger
La marginea de sus poveştii noastre
Ca să ne ducem stelele pe cer
ŞI să le ardem lumânări albastre.


Îmbrățişați în ultima scânteie
Cocori din lacrimi fulgerați, femeie...

7 august 2016
Val Răzeşu



https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13920599_508806785997264_7266184094450846229_n.jpg ?oh=94e2ef9df23e151137ad14d22908de2e&oe=5852BB2E

[latan.elena]

DOR DE FLACĂRĂ



Îmi rătăeşti nălucă la fereastră,
Mă poartă dorul între baionete
Spre eşafod, o pasăre albastră
Pe buze-mi toarnă flacără şi sete.

În lipsa ta-nserez şi-ntunec,
În visul dintre zâmbete când taci,
Cu schiul amintirilor alunec
Peste un càmp incendiat de maci.

Să vii cu roua. Printre şoapte
Am ostenit privighetoare
Şi noaptea, obosind să fie noapte,
Se-nalță ciocârlie către soare...

7 august 2016
Val Răzeşu







https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13880154_280474182325883_7522536366712824081_n.jpg ?oh=ffd975ff9099efbae28bd1a5a764cbce&oe=581F65FA

[latan.elena]

DAR SĂ NU UIȚI



Zîmbesc acum atât de trist
Că maci în mine asfințesc....
Să uiți iubito, că exist
Dar să nu uiți că te iubesc.

Mă incolțesc nişte ninsori,
Doar necuvintele-mi zâmbesc
Tăcerea ce-ți trimite flori,
Dar să nu uiți că te iubesc.

Te vei uimi şi tu càndva
Că paşii macii ți-i citesc,
Vor înlori în urma ta.
Dar să nu uiți că te iubesc.

Se-nchid petalele roşind
În răni ce încă mă uimesc,
Şi parcă mor uşor dormind,
Dar să nu uiți că te iubesc...

Zâmbesc acum atât de trist
Că maci în mine înfloresc...
Să uiți, iubito, că exist,
Dar să nu uiți că te iubesc..

8 august 2016
Val Răzeşu





https://cetatealuibucur.files.wordpress.com/2016/06/macii-iubirii.jpg?w=300






http://www.tablouri-de-vis.ro/files/paintings/big/tablouri_cu_flori_daniela_simona_vizitiu_macii_iub irii.jpg

[latan.elena]

DIDINA



Sub spuza cerului de vară,
Într-o poiană, pe sub brazi,
Iar paşte un cal de odinioară,
Trecutul se întoarce Azi.

Şi văd aevea vagi căruțe...
Copiii Marelui Nomad
Colindă zările desculțe
Şi în ghiocuri stele ard.

Mai strălucesc, în zări pierdute,
Didino, ochii tăi frumoşi
În nopțile de basm pierdute
În tribul tău de mincinoşi.

Revăd țigănci cu țåța goală
Şi multă zarvă de copii...
( Credeam că sug cu toții smoală
De-s' puradeii tuciurii...).

Şi, tu râdeai paşnic mirată -
Suna argintul din brățări -
Ca o icoană afumată
De fumul de la lumănări.

Şi se uitau urât pletoşii
Şi nespălații tăi confrați
Când lângă flăcările roşii
Ne sărutam îmbrățişați.

Dar viața nu-i o lungă vară,
Ce bine ai ghicit în cărți
Că îți porți trupul de vioară
Sub un arcuş din alte părți.

Nu am uitat ce-a fost frumos
Şi peste anii ce s-au dus,
Didino - vis de abanos -
Mi-aduc aminte că mi-ai spus:

,, Când ard miresme de otavă
Sub botul calului de şatră,
Incandescentă ca o lavă
E clipa răscolită-n vatră".

...Şi, printre nori, cărări înguste
Colindă luna prin genuni,
Ca o țigancă-n multe fuste
Care vrăjeşte în tăciuni...

10 august 2016

Val Răzeşu

[latan.elena]

http://3.bp.blogspot.com/-assyDTEbcrA/TxYVmM6Wl6I/AAAAAAAAE7w/_QAtZs9ya-k/s1600/011.%2BCornea%252C%2BCaras%2BSeverin%2B-%2BTaranca.jpg




CÂNTEC DE ADORMIT ALEXANDRA


Val Răzeşu



Soarele, bunic bătrân
Obosit de jocul lumii,
Pleacă-n celălalt tărâm.
Hai şi noi pe drumul lui,
Nani pui, puişor, nani pui...
Moşul Ene, pezevenghi,
Îți sărută gura dulce
Şi pe frunte face benghi,
Alexandra să se culce...
Şi-n vârful năsucului....
Nani pui, puişor, nani pui....
Doarme-n Cartea cu Poveşti,
Albă ca Zăpada,
Ning uimiri pe la fereşti,
Şopoteşte strada...
Doarme o veioză-n cui...
Nani pui, puişor, nani pui...
Steaua ta de vis frumos
Desenând volute
Se coboară lin în jos
Ca să te sărute....
Cu surâs 'napoi o pui...
Nani pui, puişor, nani pui...

Noaptea a venit tiptil
Ca un şoricel de pluş...
Noapte bună, drag copil!
Dorm si îngerii acuş'
În înaltul cerului....
Nani pui, puişor, nani pui...



http://2.bp.blogspot.com/-M02Ar0Wt0PQ/UrVr1K1rjNI/AAAAAAAAABo/_oeLFPVCz7U/s1600/978x0.jpg

[latan.elena]

Hai, iubito

Val Răzeşu


Hai, iubito, pune şaua, murgul bate din picior,
Să aduc o stea şi flori, dau o fugă până-m soartă.
Până ce îi dai jăratic , am sosit şi eu, în zbor
Şi, cu un surăs sfios, deschid vraja de la poartă.

Ce tărâmuri ne aşteaptă...ce drum lung ne face semn
Să pornim, adapă calul, printre nouri n-o să bea...
Haide, iute, nu ți-am spus, că de asta te îndemn,
Ne aşteaptă în poveste Dumnezeu, la o cafea.

Zmeiii sunt plecați aiurea, dar străluce visul blond
Ca un lan , de toți fiorii mîinii mele treierat,
Poate să ne iasă-n cale chiar vreun înger vagabond,
Să îți fure auriul pârului pe spate dat.

Să ai grijă de albastrul de sub pleoape, că ți-l fură
Fără veste Necuprinsul, sau, cum vrei, îți dă la bal
Cântecul şi Poezia, ca să mă săruți pe gură
Şi cu tainele din tine, şi cu dorul lui astral.

Speriați de umbra mâinii, ce îi apără de soare,
Cum tresaltă sânii tăi, pitulați sub aer pur...
Vai de cine ar culege din parfumul lor o floare!
Cum să fiu gelos? Ei, bine, doar pe...aerul din jur.

27 iunie 2016

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


Şi îngerii se iubesc



Hai, să dăm nopților foc,
Patul sufletului, vamă,
Între stele-şi face loc
Şi la aşternut ne cheamă.

Cu privirea te despoi
De-ntuneric şi îți fur
De pe buze aer pur,
Să nu fie între noi

Decât miezul unei taine,
Negândită şi nespusă,
În tăcerea presupusă,
Sufletele fără haine.

În surâsul tău sfios,
Te sărut pe sâni de miere,
Şi, mă-nvăluie-n mistere
Părul tău de abanos.

Sus, pe cerul meu de mire,
Din fiori tiviți cu nalbă,
Te sărut, tu, floare albă,
Cu albastrul din privire.

Brațele din flori de mai
Ating coapse de vioară,
Dorul-Dor mă cheamă iară,
Să mă arzi pe strune, hai!

Flăcări se întrepătrund,
Rugul arde aşternutul,
În îmbrățişări, ascund
Îngerii, sub aripi, lutul...


7 Iulie




https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/13891852_277851225916563_1052959917934211191_n.jpg ?oh=9614d4d51bcdccb24a6899f6d599f78c&oe=584FA423

[latan.elena]

http://monia2009.m.o.pic.centerblog.net/irl8qbid.gif






PELERINI PRIN CLIPE SFINTE


Deschisă-i larg fereastra zării
Pescarii pleacă de la mal
Şi Poseidon, în largul mării
Deschide geana de coral.

Doi pelerini prin clipe sfinte
Plutim în zbor de albatroşi
Pe țărm de dor şi necuvinte
Prin Mecca anilor frumoşi.

Şi pescăruşul de departe,
Din sudul nostru clar şi bun,
Pe briza inimii de cart e
Şi navigăm un vis comun.

Apar la orizont vapoare,
Din primăvara lumii vin
Pline de cântec şi de soare
Spre țărmul meu de tine plin.

Scrie în noi un val de mare
Cu alge şi cu diamant
O Carte pentru Neuitare,
Cu cer albastru şi neant.

Ne- a- mbrățişat târziu destinul,
Şi, am ştiut încă din start
Că voi pleca spre stele primul,
La jumătatea unui cart.

De-aceea cap compas am pus
Spre țara unui suflet cald
Şi toate pânzele sunt sus,
Pe mari caterge de smarald.

Îți dărui Marea, toată, ție,
Să pot - la Marele Apel,
Călători spre Veşnicie
Din rada unui port model...

13 august 2016

Val Răzeşu.








http://abload.de/img/denizmanzara-nisanboaviscc.gif

[latan.elena]

https://spatiulinimii.files.wordpress.com/2015/07/inima-bun-2.jpg





BISERICI DE IUBIRE


Ți-e inima un clopot pur,
Scrie lumină în azur
Cu lacrimă de aur pur,
Curat...

Poartă parfum de busuioc
Şi, clipele, de-atât noroc,
Îngheață, Timpul stă pe loc
Mirat...

Clopotnițe de maci cântând
Sub cerul unui singur gând,
Cu gura îngeri surâzând
Oftat...

Biserici de iubire cresc
În bietul suflet omenesc...
Sub cruce, totuşi, mă trezesc
Culcat...


13 august 2016

Val Răzeşu







http://www.danila-voyante.com/medias/images/cours-danila.gif

[latan.elena]

http://gradina.acasa.ro/uploads/photos/440x330/440x330_074673-nufar.jpg



REMEMBER

Val Răzeşu


Pe lacul de argint mîşcând
Petalele de nuferi
Pluteai la bordul unui gând,
Am înțeles că suferi.

Sfios, ca un cocor pețit
De taine-ndepărtate,
Pe raza lunii am venit
Să-ți dau eternitate.

Când ne-am pierdut într-un sărut,
De-atâta nebunie,
S-a frânt al nopții negru scut
Şi-am fost o toŕță vie.

Ne-am regăsit abia în zori,
Cu aurul în plete,
Ca doi Luceferi visători
Arzând de- agurii sete.

Şi-am împlinit din doi nebuni
De dorul frumuseții
O punte nouă pe genuni
De când sâmânța vieții..

14 august 2016
Val Răzeşu






http://amoart.ro/image/cache/data/barci-vapoare/tablou-barj%C4%83-egiptean%C4%83-pe-r%C3%A2u-cu-nuferi-boat6-700x700.jpg

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




SIMFONIE CU MACI

Val Răzeşu




Îi bagă vara în cuptor,
Îi rumeneşte fastuos
Şi, macii plâng, şi, macii dor
Călătorind cerul pe jos.

Într-un apus de vâlvătăi
Ce sângerează preacurat
Pe pleoape înspre ochii tăi
Lumina ce m-a sărutat.

Nişte petale-ți ard în păr,
Pe sâni valsează mac cu mac
Şi hoarde-ntregi pe trup îți fac
Un lan cuprins de adevăr.

Te-mbrățişează ca un rug,
Te mistuie, abia mai ştii
Că din clepsidră clipe fug
Să se înalțe ciocârlii

Ce-nalță flăcări de rubin
Din neființă până-n unghii,
E universul un suspin
Albastru, care îl înjunghii

Cu un surâs abia şoptit
De buze ce deschid o uşă
Pe care macul înflorit
Se va preface în cenuşă.


De-atâta drag a asfințit
În lume până în poveste,
Privighetoarea a venit
Să cânte lumii la ferestre.

S-a înoptat în Dumnezeu,
Clipeşte stele, te sărută...
În iarba arsă sunt tot eu,
Un mac din simfonia mută..

16 august 2016
Val Răzeşu



https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-0/p526x296/14021585_285196158520352_2776200183769238417_n.jpg ?oh=f97fae35ca2a6bde788e7d8e334c7b0b&oe=5859A02F







Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)



SIMFONIE CU MACI (2)

Val Răzeşu


In zi iluminată doar cu maci,
Cutreierată de săruturi,
Iubito, vino să te-mbraci
În lan, cu aripă de fluturi.

Cu înfloriri să te mângâi,
Să-mi legăn dorul pe petale,
Cu vâlvătăi la căpătâi,
Cu vâlvătăi, nu vorbe goale.

Un fluture, doar asta sânt...
Pentru o clipă fermecată
Iubeşte-mă, cu dorul sfânt
Să te sărut încă o dată.

Vei fi povestea de demult
Ce nici in vis nu ți-ai şoptit-o
Şi, totuşi, inima-ți ascult
Bătând în pieptul meu, iubito.

O floare cu aripi de foc
Ce îşi visează visul său,
Zburând spre steaua cu noroc
Spre cel mai tandru, candid hău.

Atâta de adevărat
E un cuvânt, că poți apoi
Să taci în visul întâmplat,
Este doar Cântec între noi.

Nu ți -a cântat pe--acest pământ
Vreun Făt Frumos, Sonata lunii,
Eu sunt mereu aşa cum sunt,
Ştii...ca poeții şi nebunii...

Am să-ți aduc, aşa să ştii,
Când vor cuprinde ochii zorii,
Să te salute ciocârlii,
Cu soare să adape norii.

Suntem nişte copii bătrâni
Care se joacă de-a lumina
Care s-a furişat pe sâni
Şi nu îşi recunoaşte vina.

Să nu faci florile să plângă...
Aceasta este legea firii,
Sunt macul tău din partea stângă,
Roşind în tainele iubirii.

Sărut zăpada dintre sâni,
Ce albă şi catifelată!...
Chiar de am fi îngeri bătrâni,
Am tot păcătui, măi fată.

Miros amar, miros de maci
Ce îşi revendică aripa,
Îmbrățişează-mă, şi taci,
Cenuşă ne preface clipa.

E o beție, un descântec
Pe buze ce încep să fiarbă,
Se-adună fluturii pe pântec
Când îmi aplec genunchi în iarbă.

În ochii ce privesc mirați,
Albastrul tot s-ar întâmpla,
Dar privesc macii tupilsți
Şi spicele s-ar tot uita.

Şi, totuşi, se-nserează acuş'...
Când arzi, cât poate fi o zi?
Ori, poate, te-am iubit cândva
Şi doar ne vom reaminti.

Ne înfăşoară un zefir,
Imbrățişați, uităm de lume,
De frumusețea ta mă mir,
Şi intru să te strig pe nume..

Vom arde doruri de nespus,
Pe nesimțite, când vin zorii
Vom fi deja atât de sus
Că vor rămâne doar fiorii.

Te voi arde pe vecie,
Nu credeam să am de ştire
Cine în văzduh mă scrie
Din uimire în uimire.

Sunt un puf de păpadie...
Cum de mă adună soarta,
Dumnezeu, sau cine ştie,
Să-ți deschid inimii poarta?

Ce zână bună, care mag,
Venit din care necuvânt,
M-a adus mac la tine-n prag
Când eu eram de aripi frânt?

Da... eşti un potir în asfințit
Cu tot ce e deasupra firii,
Şi răsărit şi asfințit
Prin toate tsinele iubirii.

Dar nu ştiai, nici nu vei şti
Că eu te fac nemuritoare,
Cu flori de mac te voi iubi
Chiar de voi fi plecat spre soare..

17 august 2016
Val Răzeşu






https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14053963_306361906382166_2558074273584056640_n.jpg ?oh=9785fa4c8726f5aa2d9da1c305edb0b6&oe=585902A7

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)



La mulți ani, AURORA PAVEL



Când doi prieteni buni se întâlnesc,
Cu aurul luminilor din plete
Par două diamante ce-şi zâmbesc
Şi îşi răsfrâng lumina pe-ndelete.

In ochii lor luceferi strălucesc,
Îsi tremură înaltele mistere
Şi razele mereu şi le unesc
În diafană muzică de sfere.

Mari aurore-n ceruri se desfac,
Ard suflete aprinse, amândouă,
Par două minunate flori de mac
Ce-şi scutură petalele de rouă..

LA MULȚI ANI!

...Şi nu uitați: prin voi imi amintesc de vremea când eram Dumnezeu şi torceam din fuiorul vesniciei Începutul începuturilor...

16 august 2016

Val Răzeşu





https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/a9/10/f4/a910f4ee59c178bbd239fada801f94b6.gif

[latan.elena]

http://www.gifmania.ro/Gif-uri-Animate-Plantele/Imagini-Animate-Frunze/Frunze-83708.gif



Val Răzeşu

CÂNTEC DE TOAMNĂ



Toamna poartă şevalet în spate
ŞI colindă vechile poteci,
Codrii sună zestrea de carate,
Rugăciune ca să nu mai pleci.

Dau cocorii țipăt de plecare,
Aripile zămislesc pustiu,
Calendarul zile nu mai are,
În clepsidre s-a făcut târziu.

Te voi pierde, ştiu ca te voi pierde,
Dar te rog plecarea să-mi amâni,
Cât mai e măcar o frunză verde,
Să-ți sărut zăpada dintre sâni.

Vei pleca în care amintire,
Care vară de odinioară
Te va prinde-n iia ei subțire
Când, de mână, florile să moară.

Te voi pierde, ştiu că te voi pierde,
Mai priveste-mă o clipă doar,
Inima privirea şa-ți desmierde
Şi apoi să bată tot mai rar.

Vei pleca o umbră într-o taină
Luminată doar spre a masca,
Să te-mbrac cu ochii cu o haină
Mai curată decât lacrima.

Când vei crede tu că esti departe,
Vor striga părerile de rău,
Că le-ai dus spre steaua fără moarte
Şi le-a ars cenuşă dorul tău.

Te voi pierde doar ca să revii
Din tăcere-n aer melodie,
Cerul tău spuzit cu ciocârlii
Cântec să se facă pe vecie.

Te voi pierde, ştiu că te voi pierde,
Dar privesc într-una înapoi,
Va înmuguri iar frunza verde,
Şi zăpezile pe sânii goi...


Val Răzeşu







http://data0.eklablog.com/virtuellife/mod_article27215925_2.gif?2542

[latan.elena]

MARMURĂ CU FULGERE VERZUI



De unde vii cu ochii închişi, străino,
Ca o icoană rătăcind hai - hui?
Cu tandre felinare de gutui
Îți luminez cărarea, haide, vino!

Ai rătăcit prin lumea de statui
Visându-te şi tu Venus din Milo....
Deschide ochii plânşi şi râzi, copilo
Din marmura cu fulgere verzui.

Cu dălți de gheață amenință gerul,
Hai, intră-n casa sufletului meu,
Să te cuprind cu foc înalt cât cerul,
Înalță-te din lacrimi curcubeu.


Cu tandre felinare de gutui
Să luminăm în toamna din statui.
Val Răzeşu





http://2.bp.blogspot.com/-ZfAruIpp09A/UIvqRquc7MI/AAAAAAAAAbs/gKUTb5CyyvY/s1600/wallpaper_ochi_verde_verde.jpg

[latan.elena]

ÎN PORTUL DE MĂRGEAN




Nu mai ştiu de linişte şi soare,
M-am jucat cu părul tău în vis
Şi s-a spart în piept un val de mare
Când pleoapa dimineții s-a deschis.

Ştiu atât -că Marea e albadtră
Ca ochii tăi sălbatic de senini,
Briza suflă peste viața noastră
Un covor de spumă şi lumini.

Trupul tău a fermecat nisipul,
Îți mângâi conturul fin şi cald,
Valurile-ți deseneaza chipul
Pe târziul serii de smarald.

Ochii mei te caută, colindă
Țărmuri de poveste pentru doi,
Îşi rotesc azurul în oglindă
Pescăruşii visului din noi.

Chiar dacă vine ordinul furtunii,
E dorul meu eternul suveram
Şi hoinăresc coclaurile lunii
Şi te iubesc în portul de mărgean...


Val Ŕăzeşu








http://4.bp.blogspot.com/-5Tp6MiUQRGE/VeuByjTskcI/AAAAAAAAA-4/7HhpNx40Zeo/s1600/doi%2Bpescarusi.jpg

[latan.elena]

Val Răzeşu


ALBATROSUL ULTIMULUI CART



La țărmul tău, pe tremurate unde
De unde-au mai plecat corăbieri
Şi s-au întors pe valuri numai umbre,
Tăcere niciodată să nu -mi ceri.

Te-au ars destul cu fulgerele norii,
Ți-a viscolit destul pe la fereşti,
Eu îți aduc cu roua şi cu zorii,
Spre primăvară, porți împărăteşti.

Am locuit şi eu tristeți, femeie,
Am navigat pe drumuri fără țel...
Azi am 'nălțat un pod de curcubee
Ce duce spre un port model.

Când vom porni înfiorați din radă,
Va fi o vară-n flăcări de rubin,
Vom da ocol ca păsări de zăpadă
Topindu-ne înghețul în senin.

Strig S.O.S în zările sihastre,
Furtunile fărâme le despart
Şi pe târziul fericirii noastre
Sunt albatrosul ultimului cart...


Val Răzeşu

[latan.elena]

FEMEIA, ÎN ETERN BALANS

Val Răzeşu

Părinte-al celor care sânt
Şi- al celor care vor veni
Mi- e inima spre tine cânt
De ciocârlie-n zori de zi.

Eu mă căiesc şi îmi fac vina
Că deschid porți împărăteşti
Să zboare clipele-n lumina
În care tainic locuieşti

Mai am păcatul de-a iubi,
Pe lacrimi pun privighetori
Şi cerul spăl în zori de zi
Cu toată roua de la flori.

Poate că sunt mai bun creştin,
Să nu îți fie cu mirare,
Eu la Femeie mă închin,
Din versuri îi zidesc altare.

Nu te întreb dacă greşesc,
Îmi taci alături luminos,
Sunt mai presus de omenesc
Sfințind poem de sân frumos.

Părinte, stelele sunt reci,
Mi-e rugăciunea în suspans,
Măsoară viața mea, în veci,
Femeia, în etern balans...

2o august 2016
Val Răzeşu

[latan.elena]

ADORM ÎN VERI TRECUTE



S-a adunat prea multă toamnă
În fluturii din partea stângă,
Adorm în veri trecute, doamnă,
Şi numai florile să plàngă....

Visează iarba adormită fân
Cum paşii tăi din zori buimaci
Cu ciocârlii ascunse-n sân
Pe vâlvătăi de flori de maci.

Şi ne iubim cuminți, firesc,
De dragul dorului flămând
Izvoarele înebunesc
Pe setea gurilor zburând.

Murim în doi şi repetat,
Copilărim în învieri
Nemărginiri de timp uitat
În Cântecul dintre tăceri.

În noi e anotimp ciudat,
Cireşi pe tâmple înfloresc,
Zăpezi ce frigul şi-au uitat
În ierni ce se copilăresc.

Şi totuşi au plecat cocori,
Ard lampioane în gutui,
Se întomnează în viori
Ce parcă cântă nimănui.

Şi adormim îmbrățişați
Într-o uitare-ngândurată
Cu îngerii din noi plecați
Să-şi afle aripa uitată.


Cântă lumina în priviri
Albastrul cerului promis,
Spre viitoare amintiri
Cu flori de mac pe cord deschis.

Pe pleoape cade bruma iarăş,
Zâmbeşte luna cam nătångă,
Cu fluturii mă fac tovarăş,
Cu fluturii din partea stângă...


23 august 2016
Val Răzeşu




http://www.onlinearts.ro/files/art/original/fluturi-prin-maci.jpg

[latan.elena]

NOPȚI DE JAR

Val Răzeşu


Te voi iubi atât de mult
Că sufletul va exploda
Şi voi putea să îți ascult
Tocmai în mine inima.

Cu tine, noaptea e de jar
Şi ardem două vålvătăi,
Murim puțin, şi cånd tresar,
Lumina mea-i în ochii tăi.

Eu sunt un flutur de rubin
Ce-ți fură cerul în sărut,
În lume este mai puțin
Albastrul care ne-a durut.

Mereu suntem la început,
Desi ne naştem din sfârşit,
Îmbrățişați am cunoscut
Că este Rai şi Infinit.

Suntem în templul unei flori,
E sufletul îngenuncheat
În rugăciune de fiori
Pe crucea dragostei, curat.

Cărări de nesfârşiri târzii
Ne cheamă doi să nemurim,
Să devenim nişte copii
Şi tot aşa să ne iubim.

Nu scriu, doar pun un indigou
Pe sufletul din partea stângă
Şi în poemul ăsta nou
Eu nu las florile sa plângă.

De ce tresare în uimiri
Privirea care mă încântă?
Pentru a dragostei zidiri
Chiar şi Tăcerea vrea, şi cântă.

Sărutul tău dă nopții foc,
Pe frunte îmi aprinde stele
Şi de-a veciile mă joc
Pe gura ta cu taine grele.

Ca o statuie ce-a dormit
În marmura de vis durut,
Ai coborât din vis cioplit,
Ca sculptor m-ai recunoscut.

Ai învățat că din sublim
Se naşte Rai şi Poezie,
Atât de mult ne tot iubim
Că Timpul nici nu ne mai ştie.

Femeia mea, iubito, fată,
Tu esti cărarea către cer,
De unde am venit odată,
Cu tine, Evă, nu disper.

Frumoasă eşti cât nu te ştii,
Eşti rana mea cea mai frumoasă,
Valsezi frumos în poezii
Şi fiecare vers ți-e casă.

Eşti picătura din ocean,
Dar în al dragostei taifun
Prefac sărutul în mărgean,
Un port în care mă adun.

Sunt gândurile lacrimi calde
Ce povestesc un vis trăit
În ceas cu clipe de smaralde
Şi timpul lumilor oprit.

Mi-ai aşternut sub pleoape patul,
Cu raza lunii înveliți,
Femeie,întâlneşti Bărbatul...
Imbrățişați şi fericiți...

Eu sunt aşa de muritor
Că sunt deja pierdut în tine,
Şi nu mai pot să mă cobor,
Atât e de frumos şi bine.

Şi semăn dor de Absolut,
Un cer ce-i nenăscut, se naşte,
Un Cântec încă ne-nceput,
Pe portativ se recunoaşte.

Superbă esti, vioara mea,
Învăț la sânul tău să tac
Cum cel mai mare dirijor,
Tot eu orchrstră mă prefac.

In veci de veci nu te-o iubi
Vreun muritor, aşa de bine,
Doat tu, însă, din toti, vei şti
Cum sună Cântecul din mine...


23 august 2016

Val Răzeşu

[latan.elena]

HAI, IUBITO, ÎN POVESTE, HAI

Val Răzeşu

A fost odată, într-un colț de lume,
Cânf florile priveau cu ochi de rouă,
Când ne strigau izvoarele pe nume
Când în Sahara sufletului plouă,

Un templu sacru străjuit de brazi
Scăldat împărăteşte în lumină,
În care urci şi nu mai poți să cazi,
În taină eşti spălat de orice vină.

Când iarba ne striga cu verde crud
Şi ne lovea o nevăzută coasă
Ne prăbuşeam în raiul cald şi nud
Şi ne miram că am ajuns acasă.

Privirea ta mă îmbrăca destul,
Sărutul tău mă sătura de toate,
Surâsul oprea clipa în pendul,
Cuvintele - grădini înmiresmate.

O lume cucerisem, tu erai...
- Perechea evadată din potop -
Şi nechezau sălbatic nişte cai
Prin venele încinse, la galop.

Ne părăsise timpul, fulgerând
Chiar Dumnezeu a sigilat nisipul
Şi te-a lăsat pe tine, surâzând,
Să luminezi veciile cu chipul.

Era risipă de-nflorire-n jur
Cum n-a mai fost în lume niciodată,
Se răsfrângea pe frunte aur pur
Lumina ce cânta în inimi, fată.

O primăvară cât un infinit
Am fi putut trăi nemuritori,
Dar s-a-ntâmplat ceva şi s-a sfârşit,
S-au ofilit în templu nişte flori.

Ne-am risipit în jocul de lumini
Luînd doar cartea cu ,, A fost odată..",
Să o citim amarnic de străini
Când viscolul la geamuri o să bată.


....Şi-am răsfoit-o de atâtea ori....
De dorul tău mi-e sufletul o rană
Şi cuibăresc în ea privighetori
În linistea atoate suverană.

Eu, fără tine-s' zero absolut,
Părere de ecou care persistă,
Cum sa trăiesc şi orb şi surd si mut
În lumea dimprejur, ce nu există...

Prea bine ştiu că plângi neîncetat
Într-un pustiu de casă şi de stradă,
Mă afli de iubire vinovat
În cartea ta cu Oameni de Zăpadă.

Dar nu-ndrăzneşti, măcar în vis,
Ca să întorci ultima filă,
Să închizi poarta spre abis
Şi să deschizi spre clorofilă.


Intoarce-o fără frică, iar,
Sunt vinovatul fără vină
Şi pe Golgota mea de jar
Nechează caii de lumină.

De scuturi frâul, vei ieşi din vis
Înspre tărâmul nopților de mai,
Să evadăm din Marele Abis,
Hai, iubito, în poveste, hai!

Să adormim ca firele de grâu
Când tristețea iernii le-nconjoară
Cu zăpada albă până-n brâu
Şi să ne trezim la primăvară.

Să vii ca floarea la cireşul verde,
Eu vin cu tot seninul cuvenit,
Să locuim sărutul ce ne-o pierde
Din ochii lumii către asfințit.


Când, obosiți de-atâta fericire,
Vom poposi-n oglinzi de neminciună,
Bătrâni şi albi de-atâts înflorire,
Vom da galop, pe sub pământ, spre lună...

Jar de stele-n inimă mai ai,
Cai nechează tainic şi le cresc
Aripi albe, dor împărătesc...
Hai, iubito, în poveste, hai!


26 august 2016
Val Răzeşu



https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/f3/35/89/f33589402df6f1e9dbfdeff3900a93fd.gif

[latan.elena]

IN LIPSA TA

Val Răzeşu

Ce dacă ai destin de floare,
În jurul tău e doar pustiu,
E toamnă, plouă şi-i târziu
În templul clipei migratoare.

Doar câte-un fulger străveziu
Străbate zările amare,
Şi nici un fluture, să zboare,
Nu îndrăzneşte, cald şi viu.

Doar eu, nebunul oarecare
Dintr-un ceasornic auriu,
Cu strop de primăvară scriu
Când vin eclipsele de soare.


În lipsa ta, în cenuşiu
Totul apasă, totul doare,
Şi locuiesc într-o eroare,
E toamnă, ceață, frig, trziu...


26 august 2016
VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

LUMINA DIN SĂRUT

Val Răzeşu

S-a facut târziu în nemurire,
Au albit secundele în ceas,
Dintr-o vară plină de iubire
Numai amintirea a rămas.

Dumnezeu a obosit zâmbind
Curcubee tandre peste ploi,
Înoptări trecute aurind
Cu lumina verilor din noi.

Fluture cu jar de stele scris
Pe cuvinte chiar la Turnul Babel,
Unde cerurile s-au deschis
Şi-au rescris povestea despre Abel.

Lume, lume, ai putea să crezi
Ca te-a făurit bijuterie
Cel care te vede şi nu-L vezi,
Cel Necunoscut, care te ştie?

Să nu crezi nimic de nu ți-a dat
Adevăruri mai presus de fire,
În poveste dacă n-ai zburat
Să aduni din ochi străini safire.

Dacă nu te-au ars îmbrățişări
Şi-ai rămas scânteie în cenuşă
Ca un soare adormit mirări
Către dimineața de la uşă.

Dacă n-ai murit de multe ori
Intr-o înviere de extaz,
De nu ți-au cântat privighetori
Înflorirea unui alt obraz.


Ție-ți mulțumesc, iubito, veşnic,
Din tăcerea care m-a durut
Ai adus atâtea clipe-n sfeşnic
Şi le-ai dat lumina din sărut...

Ardem două sfinte vålvătăi,
Gura ta e unicul izvor
Unde beau azur sub ochii tăi
Şi se risipeşte orice nor.

Şi, năuc de trupul răzvrătit,
Îngerul înalță peste gură,
Peste cerul lumii, obosit,
Curcubeu de cuminicătură...



27 august 2016
VAL RĂZEŞU





http://www.touchofadream.ro/wp-content/uploads/2012/12/legenda-curcubeului-jpg.jpg

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?hc_ref=NEWSFEED&fref=nf)‎ în Aurora Pavel (https://www.facebook.com/aurora.pavel.5?fref=nf)


SĂRBĂTORILE ABSENȚEI

Sunt clipe ce mă strigă din depărtări ciudate,
Au în ecoul lor ceva sfâşietor,
Rămân precum un lacăt imens pe o cetate
Bezmetic ridicată din borangic şi dor.

Am încercat de unde strigă, cine?
Tăcerea a venit ca ultimul răspuns...
Oriunde aş privi, ma văd numai pe mine,
Rămâne cel ce strigă în lacrimă ascuns.

Incerc ca sa pătrund cinstit în nepătruns,
La vama dintre Plânsul şi Cântecul din mine
Eu sunt acel pierdut dar şi cel cu mir uns.

Am fost mereu prea singur cu oamenii în jur,
Bătătoream cărarea ce duce spre pustiu
Şi n-am putut ajunge la Adevarul pur,
Eu am iesit din pielea aceea mai târziu...

Nu pot să spun decât că ninge viscolit
Tot la fereastra veche a sufletului meu,
Eu abia astăzi ştiu ce mult v-am mai iubit,
În fiecare clipă, vă voi iubi mereu...

27 august 2016
VAL Val Răzeşu



https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14141883_290131404693494_8464092140292949432_n.jpg ?oh=d713b2fefeba266366225c887d676fdf&oe=585545B5

[latan.elena]

CORABIA CU VÂSLE DE ARGINT
Val Răzeşu


Te-am căutat în amintiri integre,
Cu dorul şi ecoul te-am strigat
Să te întorci pe țărmul Mării Negre,
E vară pe tărâmul fermecat.

Şi soarele te-a aşteptat la gară,
Văzduhul pe aripi de pescăruşi,
In inima bătând a primăvară
Au înflorit mânerele la uşi.

Când a găsit sărutul maluri,
Destinul l-am luat în săbii,
Delfinii clipei zbenguiau pe valuri
Şi în priviri alunecau corăbii.

Am făcut pact cu fluturii mirării,
Au înflorit doi nuferi pe un val,
Iar briza ne-a purtat în largul mării,
Pe-ntinsul unei zile de coral.

Şi-am rătăcit pe-o insulă pustie,
Din scoici şi alge ți-am făcut castel
Şi i-am luat lui Dumnezeu chirie
În rada unui port model.


Poate urla cât o pofti furtuna,
Cât suntem doi şi trăsnetu-i alint,
Noi ne-am ales pentru întotdeauna
Corabia cu vâsle de argint..


29 august 2016
VAL RĂZEŞU




https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/32/82/9d/32829d5d7789b55b72a837b669949bf8.gif

[latan.elena]

SUB CURCUBEE DE MĂTASE

Val Răzeşu

Ai venit din tainicul tezaur,
Dintr-o vară fără de sfârşit,
Într-o toamnă cu copaci de aur
Şi cu cer albastru, desfrunzit,

Strugurii plecaseră din vii
La cules de soare, după rit,
Zările-şi cususeră pe ii
Cu arama unui asfințit.

Am aşteptat la ultimul liman
De tinerețe fără de sfârşit
Şi-am urcat cărările în van,
În privirea ta am rătăcit.

Ochii tăi aiurea m-au chemat,
Din oglinda lor catifelată
O nălucă m-a îmbrățişat,
Am crezut că tu erai, măi fată.

Doar hoinăreai prin jocuri iluzorii
Şi dintre sânii tăi inzăpeziți
Zadarnic am privit cum spală norii,
Pe gura ta, cireşii pârguiți.

Tu petreci sub zodia nevoii
Seninului dintr-un surâs hoinar
Şi nu auzi amenințarea ploii
Ce ne imparte zilele la zar.

Păcat ca eşti frumoasă, prea frumoasă,
Ai semănat în jur numai pustiu,
Lumina ce-o răsfrângi e mincinoasă
Şi umbra ți-am văzut-o prea târziu.

Te-am strigat din vuietul furtunii,
Zadarnic ai văzut şi auzit
Cum în privire fulgeră lăstunii
Din lacrima in care-au cuibărit.

Îți răzi sub curcubee de mătase
Țesute vis din val de funigei,
De fluturii uimirilor frimoase,
Cu umbra drept lumină intre ei.

Dar teme-te de-atâta frumusețe,
Dar teme-te de tine ca de foc,
Ademeneşti zăpada şi-o să-nghețe
Nisipul în clepsidra cu noroc.

Şî, pleacă în povestea ta de vară,
Aici sunt veşti de trăsnet şi pustiu,
Se iau de mână florile să moară,
E toamnă, ploaie, ceață, frig, târziu.

...Cu prima stea în noapte ai plecat,
S-a ofilit o floare pe meninge,
S-a frânt ceva-n arcuşul fermecat
Şi pe vioara visului iar ninge...


VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

VIOARA ŞI VALURILE

Val Răzeşu

Te crezi străină pe un țărm pustiu...
Dar nu auzi in valuri că sunt glas,
Că te sărut în urma de sub pas
Şi orizont albastru pot să-ți fiu?

Cu pescăruşi în mine mi te scriu
Te-mbrățişez cu mări fără sfârşit
Şi te sărut cu cerul, bun venit!
Te crezi străină pe un țărm pustiu?

Nu te dezmiardă ape de pripas,
Pe glezne îți citesc întregul chip,
Te semeni din vioară pe nisip
Dar nu auzi în valuri că sunt glas.

Nopți rătăcite, stele mi-au rămas
Nedumerite strălucind sub pleoape
Înfiorate năluciri de ape,
Că te sărut din urma de sub pas.

În ceas secret secundele te ştiu
În Nevăzut zâmbind poveşti visate,
Sunt Făt Frumos ce-n înimă îți bate,
Că orizont albastru pot să-ți fiu...


Şi orizont albastru pot să-ți fiu
Că te sărut din urma de sub pas,
Dar nu auzi în valuri că sunt glas,
Te crezi străină pe un țărm pustiu?


1 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU




https://christinemarieturcu.files.wordpress.com/2014/12/lauren-anna-photography.jpg?w=300&h=294

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)



CĂLĂRI PE IARNĂ

Val Răzeşu


Călări pe iarnă voi veni,
Pocnind din Crivăț nemilos,
Dar când vei auzi, vei şti
Că nu-s pe tine mânios.

Voi colinda stradă cu stradă,
Mirată tare, vei vedea
Cum vine Omul de Zăpadă
Zvârlind cu bulgării de nea.

Te vei juca, tainic copil,
Luîndu-mi mâna înghețată,
Să ducem iarna la azil
Din noi, către ,, A fost odată..".

Cînd vor veni ninsori târzii
Pe fruntea mea căzând anume
Să te aştearnă-n poezii
În care te strigam pe nume


Vom fi doi fericiți nebuni
Care răsar din dimineți
Făcând duminică din luni
Şi asfințind în alte vieți...



VAL RĂZEŞU



http://2.bp.blogspot.com/-Dy4z1EvIY38/UrXrWrnKhKI/AAAAAAAABk0/cEjDuOjF12s/s1600/iarna+peisaj+imagine+animata.gif

[latan.elena]

LACRIMI ASCUNSE-N CUVINTE

Val Răzeşu


replică la poezia d-nei Lucia Barbu
Nu pot uita

Sunt lacrimi ascunse-n cuvinte
Cât lumii să-i fie apus,
Spui lucruri atăta de sfinte
Cum numai Lumina a spus.

Şi, cerul întunecă pleoapa,
Se naşte din Cântec suspin,
Se-ntoarce-n iźvoare iar apa
Băută în cupa de crin.

În Rai nu sunt locuri vacante,
Aici nemurim, sau plecăm
În vise de doi, aberante,
Şi lacrimi în lume uităm.

Când Marea sărută nisipuri,
Nici eu şi nici tu nu vei şti
Ce nume, ce taină, ce chipuri
La țărmul poveştii vor fi.


Suntem toți datori cu plecare,
Cu floare aprinsă în piept,
Să fim către ceruri mirare,
Şi Timpul va curge mai drept.

3 septembrie 2016

VAL RĂZEŞU



http://3.bp.blogspot.com/-USBEs01qowo/T6lcYjm0psI/AAAAAAAAGuI/mdApmQYygSU/s320/00190.gif

[latan.elena]

SE PRĂVĂLEA LUNA PE NOI

Val Răzeşu



È primăvară, iară primăvară,
Să evadăm, iubito, sus, în munți,
Să devenim copii a doua oară,
În zâmbet şi lumină mai cărunți.

Ți-am rezervat în liniştea eternă
Apartament în nişte amintiri,
Ca un sărut furat din stâncă-n stâncă
Ai tot urcat pe cerul din priviri.

-Îți aminteşti cum ne scrisese verde,
În mugurii care crăpau de dor,
Lumina ce venise să ne cheme
Din lacrima plecată din izvor?

Cum ciocârlii, pe buzele de jar
Se întorceau din ceruri de poveşti,
Cum tresărea vecia pe altar
De sâni înzăpeziți, împărăteşti?

Cum sfântul Petru, ştrengăreşte
Făcea cu ochiul, ( ca-ntre sfinți...),
Că raiul tainic înfloreşte
Pe coapse tainice, fierbinți?

Cum am murit în învieri
Năuce de atâta freamăt,
Sorbind luceferi din tăceri
Şi galaxiile din geamăt?

Cum, floarea mea cu aripi moi,
În crucea nopții răstigniți,
Se prăvălea luna pe noi
Să ne strivească fericiți?

Cum, de pe fragii de pe gură
Se înălța în psalm curat
Sărut de cuminicătură
În inimi binecuvântat?
Hai cu mine în Parâng,

Cerul în priviri să-l strâng,
Să-l aşez pe fruntea ta
Mai curat ca lacrima...


6 septembrie 2016

VAL RĂZEŞU






https://simonamiron.files.wordpress.com/2010/05/ploaie.gif

[latan.elena]

CA ÎN LUMĂNARE SUFLĂ UITAREA

Val Răzeşu



Voiam să-ți spun că este toamnă,
Îmi tremură luna la geam
Privind la mine ca o frunză
Căzută aurind din ram.

Voiam să-ți spun că din tăcere
Îşi alegea vântul culori,
Pictând pe raze austere
Aur şi fluturi peste flori.

Sub pleoape se-ntomnase-o vară
În care ne-am iubit fugar...
Fă o cafea, dar mai amară
Şi peste umbre dă cu var.

Sorbim din ceaşcă necuvinte,
Ne adunăm în cântec mut
Ca la altar icoane sfinte
Când liturghia a-nceput.

Mi-e rugăciunea cam păgână,
Poate sunt înger decăzut,
Cu stelele te țin de mână
Sub bruma care a căzut.

În mine, ca în lumănare
Suflă uitarea, ca să tac,
Dar eu sunt frunza din mirarea
În care tu îmi eşti copac.

Deschid în mine, din uimire,
Aurării ce-s' fără leac,
Să strălucească din iubire,
Pe fruntea toamnei, până-n veac.

În Cântec rătăcesc cocori,
Întoarce gura către sud,
Ca un poem surâs de flori
Pe coapsele de verde crud.

Se întomnează de iubire,
Pe sâni suspină clipa trist
Ca un sărut uitat de mire
Pe pielea ta de ametist.

Mi-este pe aripă răcoare,
Îmbrățişează-mă cu jar,
Fii, în arama toamnei, floare
Cu flăcari 'nalte, nu nectar.

Mă potopeşti din calendare
Cu toamne ce au ocolit
Să cadă bruma pe vreo floare
Pe buze ce mi-a răsărit.

Te ard cu macii de-astă vară
Şi hoinăresc prin simfonii
În cântec ce te cheamă iară,
În înflorire să revii.

Ne strigă câmpul plin de maci
Ca nişte clipe de apoi,
Sărută-mă în vis , şi taci,
Privighetoarea-i între noi.

Pe pat de iarbă adormită
Cu aiurări de soare, fân,
Ne stă iubirea răstignită
La umbra toamnei, ca la sån.

Vom adormi în visul care
Prin zile străvezii, subțiri,
Cu pescăruşi de neuitare
Ne leagănă prin amintiri.

Vor trece nori pe mări, mai reci
Vor plânge urme pe nisip,
Dar nu-s' pe lume depărtări
Să te întunece la chip..

Zâmbeşte-mi lacrimă de toamnă,
Surâs de vară nu uita
Să porți pe buze arse, doamnă,
Pe nemurirea mea şi-a ta...



6 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU




https://fiituinsutimaa.files.wordpress.com/2014/06/6853342c.gif?w=590

[latan.elena]

NE SĂRUȚI ARZÂND

Val Răzeşu
replică la poezia

PSALMUL UNUIA NĂSCUT CUVÂNTUL
de DUMITRU ICHIM

Zâmbeşti cu necuvinte atâta de frumos
Că ruşinezi lumina ce cade-n asfințit
Şi-aduci pe buze cerul, curat, atât de jos,
Să vadă păcătosul ce nu a mai privit.

Îți scriu cu flori cireşii livezi în partea stângă
Şi zugrăveşti cu aur genunchii aplecați
Să nu lase sub brumă ca florile să plângă,
Să stingă-n lampioane gutuii sărutați.

Se vede-atât de bine aripa-nmugurită
În umerii ce poartă lumina de la cruci,
Rămâne pe Golgota vecia-nmărmurită
Când flacăra divină pe frunte ni-o aduci.

Şi ne săruți arzând, îmbrățişând şi spinii
Din noi, să limpezeşti cărările Luminii...

VAL RĂZEŞU
8 septembrie 2016


https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/75/b9/b1/75b9b1f40e422dca368aeb9a2966aa12.gif


Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi)

Minunile sunt lucruri prea fireşti
Când Nevăzutul uită că e toamnă
Şi ne deschide porți împărăteşti
Poftindu-ne la vals, stimată doamnă...

Care minune! Două poezii
Scriu împreună pagină de viață,
Eşti şi puțin din Dumnezeu când scrii,
Tu nu îl vezi zâmbidu-ne din ceață?

Dar nu-i minune, nici hazard,
S-a scris în Cartea Vietii undeva,
Să fie-ceruri stele care ard,
Şi pe pământ, să fie...tot aşa...

[latan.elena]

ÎNFLORIT ÎN LACRIMĂ

Val Răzeşu




Mă vei uita cu ora şi cu clipa,
În ceasul tău se clatină ciudat
Ce-a adunat din viața mea risipa
În visul tău albastru şi curat.

Ai încercat în mine să te pierzi,
Eu m-am făcut sălbatică pădure,
Te-am sărutat din toți mugurii verzi,
Mi-ai dăruit mireasma florii pure.

Cu rădăcini cu tot ascuns, sub pleoape
Mă odinnesc în foşnetul din rochii
Şi sub privire umbra nu mă-ncape,
Cu răuri de smaralde cântă ochii.

M-am strecurat la tine în privire,
În lacrima ce m-a întinerit,
Din vremea ce mă fură în neştire,
Cireş să fiu, de floare viscolit



VAL RĂZEŞU




http://i7.tagstat.com/p1/0/M4Ym1s9hhytGZXoz1sqUL1IpMX5sTFek7neHNpUMZvSxvI-QaPpNMA==.gif

[latan.elena]

FLOARE ALBĂ
Val Răzeşu

Te sărut pe ochii de vis viu,
În privire îți sărut mirarea,
Gura mea a îndrăznit târziu
Să-ți şoptească ce îmi spune marea...

Bine ai venit din dor nebun,
Unde viscoleşte până-n nalbă
Cu lumini ce tainice îmi spun
Că-mi vei fi mereu o floare albă.

Ochii, stele-nalță către cer,
Stea voi fi şi eu curând în salbă,
Să te-mbrac în cel mai pur mister,
Să rămâi mereu o floare albă.

A visat băiatul ce eram
Că te răstignea sfios în iarbă,
Te-nălțai în inima lui ram
Potopit de soare, floare albă.

Ce-ți voi spune de prin veşnicii
Îți va face sângele să fiarbă
Şi-ți va lumina în seri târzii
Numai ție ochii, floare albă.

Tu, iubita mea, mirific foc,
Chiar de-o fi neantul să mă soarbă
Vei rămâne steaua cu noroc,
Cu lumina ta de floare albă...

9 septembrie 2016

Val Răzeşu

(https://www.facebook.com/val.razesu)http://ekladata.com/yXEcqyaa__zRG1fOKvlMASTjoQM.gif
(https://www.facebook.com/val.razesu)

[latan.elena]

PREȚUL DE A SPUNE NU

Val Răzeşu

Abia aştept să vii înapoi,
Se surpă în auz pereții
Şi fără tine ochii-s' goi,
Acum, şi pentru restul vieții.

Din care taină ai venit
Şi, fără să îmi bați la poartă,
Pe tâmpla mea ai înflorit
Şi m-ai răpit în altă soartă?

Pe ce tărâm, în ce poveste
Un loc va fi să mai avem,
Unde trecutul va fi ,, Este"
Şi vei veni dacă te chem?

Sunt pom în floare, spune-mi tu
De ce e toamnă în livezi...
O, prețul de a spune ,, Nu",
E lacrima, de ce nu vezi?

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

PRIVEŞTE CÂT EŞTI DE FRUMOASĂ

Val Răzeşu

În umbra de alături sunt eu,
Luminile cântă năuce,
Dar tu vei rămâne mereu,
Când voi răstignirea, o cruce.

Nu chipul în care asud
Sunt eu - cel venit din tării
Să-ți fure sărutul dintâi -
E doar o oglindă, să ştii...

Priveşte cât eşti de frumoasă
În apele ei de safir
În mine mereu eşti acasă
Şi pui pe surâsul tău bir.

Şi eu, surâzând, voi urca
În tot ce mai sfânt tăinuieşti
Ca pasăre în inima ta:
Tic-tac, voi zbura în poveşti.

Şi vor mai veni primăveri
Pe cerul sub aripi deschis
Dar nu voi mai fi cel de ieri
Cu aripi de flori de cais...

9 septembrie 2016

Val Răzeşu


(https://www.facebook.com/val.razesu)https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/49/e8/23/49e82309f15e3c545cac897aa882375d.gif
(https://www.facebook.com/val.razesu)

[latan.elena]

https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/44/27/26/442726068ea2a11dbb79056825f01f1a.gif


SĂ RĂSARI DIN FURTUNI

Val Răzeşu

Se aude o orchestră pe lună,
Nunteşte lumina-n oglinzi,
O rază mă strigă să-mi spună
Că tu înoptării mă vinzi....

Se-mbracă-n tăcere Cuvântul,
Nelinişti m-aruncă în hău,
Iubito, ce rece-i pământul
În lipsa surâsului tău.

Dar port încă marea pe frunte,
În suflet un port interzis
Uitării, te-aştept cu un munte
De vise să urci din abis.

M-apropii cu teamă de-amurguri,
Mai am doar un sfeşnic umil
- Un capăt de lună, pe burguri
Mai dă înoptării azil.

Te-aştept să răsari din furtună
Călare pe cal fermecat,
Se-aude orchestra nebună
Şi-n ring cum copitele bat.

Doar eu te zăresc cum din şa
Îmi sfâşii din ochi înoptarea,
Şi-mi cântă cu nu - mă - uita,
Pământul sî cerul şi marea...


11 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


FLUTURI

Val Răzeşu
celei mai iubite dintre pământeni


Fluturii pe care i-am pierdut
În poveşti de clipe fulgerate
S-au trezit din somnul lor durut,
Scânteind pe rouă nestemate.

Îi priveşti cu ochi de iasomie,
Cerul aplecând spre partea stângă....
Dumnezeu, de-atâta bucurie,
Rouă vrea din curcubeu să plângă.

Dar fluturii visează doar că mor,
Flori din mine-s', învățându-şi zborul,
Doar rănile luminii îi mai dor
Când întomnări întunecă decorul.

Te rog să furi din mine întomnarea
Şi ploile ce spală amintiri,
Ascultă picătura vuind marea
Şi poartă-mă spre țărmul din priviri.

Şi poartă fluturi cerul fulgerând,
Mă auresc prin veri nebănuite,
Din florile ce îmi zâmbeşti în gând
Eu să aud şoptindu-mă: ,,Iubite...".

De ce să fugi, şi unde, sunt cu tine,
Sunt umbra care te îmbrățişează
Când nu mai pot de-atâta rău de bine
Şi soarele pe gura ta valsează.

Te scriu pe aripa înmugurită
În umerii veciei dintr-o clipă,
Cu-atâta cer albastru în risipă
De nimeni n-ai mai fost iubită.

Şi fluturii, desigur, pot muri,
Cu ei sărută Ziditorul firea,
Ajunge doar să-i poți zâmbi
Cum îți adormi nemărginirea.

Că zborul lor te-a prefăcut lumină,
Ei seamănă din Cântec nenăscut
O primăvară care stă să vină
Să-ți înflorească gura în sărut.

Deschide, visătoare, brațe moi
Petalele se scriu pe cer destin,
Cu aripi nevăzute zburăm doi,
Să înviem şi-apoi să nemurim.

Doar pentru tine, floare de departe,
Înaripez în vers şi ard mocnit
Şi scriu cu dorul care ne desparte
Că sunt, că zbor, că am venit.


Zadarnică ți-e fuga, poți fugi
Din inima ce bate cu fiori
Şi să mai poți veciile privi
Prin pleoape aiurând de flori?

E-atâta curcubeu între destine
Că poți să urci cu pasul hotărât,
Ştiind că te vei întâlni pe tine
Şi nu un cer de vis posomorât.

Şi, ştii ceva? Nu-i visul clandestin
Şi nici îmbrățişarea prohibită....
Sunt fluture cu aripi de rubin
La un rever de gură înflorită.

Dar de zâmbeşti molatic ațipind,
Visând nemărginiri de nevisat,
Cu aripile, toată, te cuprind,
Nemărginind în vis adevărat...


11 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU



http://img1.picmix.com/output/pic/normal/7/6/3/7/4867367_39683.gif

[latan.elena]

CÂNTECUL NESCRIS

Val Răzeşu

Din vis eu cad în fulgerul mirării,
Freamăt de val şi flutur de coral
Şi, din vecii sub semnul întrebării,
Corabia din palme vrea la mal.

Ce mult înseamnă să te ştii în stare
Să cerni nisipul pe un țărm frumos
Când se aruncă îngerii în mare
Pe derdeluşul clipei de prisos.

Vor nuferii de ape să se spele,
Cocori îşi pierd aripile în vis,
Priviți-mă, sub ploile de stele
Cum port pe buze Cântecul Nescris.

Iert munții de prăpăstii trecătoare,
Păduri albastre şi privighetori
Mă-nchid într-o poveste viitoare
Cu soarele, în cupa unei flori.

Dar nu e rouă...vara e departe,
Sub toamnă inflorirea n-o mai ştiu
Şi-mi spulber viața în secreta carte
Pe care niciodată n-am s-o scriu.

Mai înoptez iubiri în necuvinte
Îmbrățişate mut, autumnal,
Şi, din sărutul verii ce mă minte,
Corabia din palme vrea la mal..


12 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

POEM NETERMINAT

Val Răzeşu

Suntem deja soldați infrânți....
- Un glonte te amenință şi taci,
Iar când din rană vrei să cânți,
Tăcerea se strecoară pe trăgaci.

Soldați sentimentali....mereu tranşeie,
Ajungem să tânjim capitulări,
Să nu mai fim nicicum bărbat, femeie,
Doar mutilați de nişte depărtări.

În ranițe se poartă dor durut,
Spre doi, numai un glonț în carabină,
Doar unul va pleca înspre trecut,
Şi celălalt, aiurea, din lumină.

Ascultă camarade, am un țel,
Retrage-te, să fie-n lume flori,
Ajung atâtea lacrimi sub drapel
Şi deturnări de vise şi cocori.

Eu, ştii prea bine, sunt rănit mortal,
Degeaba vine-n lanț de trăgători
Destinul, sunt sentimental,
Urc curcubee tainice pe nori.

Tu... să zâmbeşti - să nu priveşti 'napoi,
Să-mi duci şi mie ranița acasă,
Să îmi săruți Jurnalul de război,
Poem neterminat, pe masă...


12 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

CĂRAREA SPRE CER
Val Răzeşu

replică la ,, CICATRICEA PALMEI"
de DUMITRU ICHIM


Ce ar fi fost, părinte, de urma de la cuie
Ar fi rămas doar rană făcută în zadar?
Cu sufletu'- n genunchi, se vede cărăruie
Celor bolnavi de cer, dumnezeiescul dar


De-a mirui pe frunte cu binecuvântări
Şi-a spovedi lumina luminilor, sub pleoape,
Şi a-Lprimi pe Miel în mii de sărutări
De lacrimă albastră, călătorind pe ape...


Sunt răni, sunt flori, sunt stele,
Sunt pecetea Iubirii ce a băut paharul,
Sunt porți împărăteşti, şi nu intrăm pe ele
Nesărutîndu-I paşii ce au urcat Calvarul.


Sunt înțelesul tainei ce a zâmbit genunii,
A aurit vecia cununa Lui de spini...
Părinte, pui în slove aripa rugăciunii
Şi bați în vers metanii cu lacrimi şi lumini.


Mă simt atât de mic....dar îndrăznesc să scriu
Că te-am văzut senin zâmbind în Cartea Vieții,
Călătorind desculț spre tronul Celui viu,
Care zâmbea privind nebunii şi poeții...


13 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU




http://3.bp.blogspot.com/-vptmHeGtGXQ/UZfr_PVpImI/AAAAAAAAAKE/rdzu-TEBr_g/s1600/Escalera+Cielo.gif

[latan.elena]

CĂRAREA SPRE CER

Val Răzeşu

replică la ,, CICATRICEA PALMEI"
de DUMITRU ICHIM



Ce ar fi fost, părinte, de urma de la cuie
Ar fi rămas doar rană făcută în zadar?
Cu sufletu'- n genunchi, se vede cărăruie
Celor bolnavi de cer, dumnezeiescul dar

De-a mirui pe frunte cu binecuvântări
Şi-a spovedi lumina luminilor, sub pleoape,
Şi a-Lprimi pe Miel în mii de sărutări
De lacrimă albastră, călătorind pe ape...

Sunt răni, sunt flori, sunt stele,
Sunt pecetea Iubirii ce a băut paharul,
Sunt porți împărăteşti, şi nu intrăm pe ele
Nesărutîndu-I paşii ce au urcat Calvarul.

Sunt înțelesul tainei ce a zâmbit genunii,
A aurit vecia cununa Lui de spini...
Părinte, pui în slove aripa rugăciunii
Şi bați în vers metanii cu lacrimi şi lumini.

Mă simt atât de mic....dar îndrăznesc să scriu
Că te-am văzut senin zâmbind în Cartea Vieții,
Călătorind desculț spre tronul Celui viu,
Care zâmbea privind nebunii şi poeții...



13 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU



http://3.bp.blogspot.com/-vptmHeGtGXQ/UZfr_PVpImI/AAAAAAAAAKE/rdzu-TEBr_g/s1600/Escalera+Cielo.gif

[latan.elena]

MĂ ARZI ÎN IUBIRE CA LAVA

Mă iartă, iubito, mă iartă
Că mugurii nu au plesnit
La vreme. Toamna îmi ceartă
Cireşul pe tâmple-nflorit.

A fost primăvară şi vară?
Să-mi spui cu o floare-n priviri,
La sân, ciocârlii să tresară
Din aripi de ambră, subțiri.

Iar dacă a fost şi tăcere
În roua din ochi fulgerată,
Cuvinte tivite cu miere
La poartă străină să bată.

Eu ştiu că în sâmbur de vină
Încape tot dorul flămând....
Mă spală, femeie,-n lumină
Să vin ca un Cântec, valsând.

Şi ce mai înseamnă mirarea
Când tu eşti minunea grădinii
Şi-auzi, când se cerne ninsoarea,
Cum urcă pe lujere crinii....

Imi iartă, iubito, visarea,
În mine doar eu m-am pierdut,
Mă-ntorc pescăruş către marea
Ce-o porți zăvorâtă-n sărut.

Prin tine s-a scris Răsăritul,
Mă arzi în iubire ca lava,
Iubito, sunt iară Iubitul
Ce-ți scrie secundelor slava.

Iar când voi pleca în Plecare,
Prin veacuri de stele te cânt,
Va arde şi apa în mare
De dorul rămas pe pământ...

14 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU




https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/3a/13/c0/3a13c04d1a5f60be3b4dc895100e8d9d.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi) In artă, ca şi în stiință sunt trei termeni permanențk: divinitatea, omul si natura. Ei sunt când în acord, când în conflict. Relația divinitate-om-natură imbraca forme istorice, oferind contemplatorului un spectacol grandios, in care instrumentele utile adaptării se imbină cu cele producatoare de bucurii spiritualeIncordare disperată, joc şi incercare permanentă de a ieşi din înlantuire, prin ştiință sau prin credință. Recomandările stoicilor si panteiştilor moderni imbărbatează, dar nu consolează, fiindcă omul vrea sa-şi impună lumea lui interioară, chiar dacă această lume nu se potriveste cu lumea exterioară si chiar dacă nu corespunde adevărului. Acordul dintre el si lume su cu lucrurile care o compun este adevărat, dar lmul liber este împins de o cerință lăuntrică spre zona imposibilului...




Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi) Un argument al lui Hegel , in care natura şi spiritul se intâlnesc i artă, in care gândirea si simtirea se impletesc, simbolurile artistice fiind pusein slujba Adevarului: ,, Din această cauză, artistul nu introduce in formele si modurile de exprimare artistică tot ce gaseste dat in lumea exterioară si pentru ca îl gaseste dat, ci el prinde numai trasaturile juste si conforme cu conceptul lucrului, dacă vrea să creeze poezie autentică.Dacă-şi ia ca model natura şi producțiile ei si în general ceea ce e dat, aceasta sevîntâmplă nu fiindcă natura le-a realizat în cutare fel ci fiindcă le-a realizat just. Acest ,,, just" este însă superior față de ceea ce este dat ca atare". ( op. cit.)








Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi) Un prieten îmi spunea că fructele cele mai gustoase sunt cele aruncate în poală de noroc.. Sa nu mai vorbim de întinderea lumii şi de complexitatea ei si a spiritului intreg.. Bucuria jovului nesfârsit al nuanțelor se transformă în chin. Forme raționale, mitice, magice şi mistice.Doresti uneori sa le prinzi într-un cuvânt, din care totul sa se desfacă în evantai. Mi se pare ca rațiunea seamană cu o moară la care se macină ființe, lucruri şi mister..Toate obiectele din afara ei se transformă în incertitudini.



Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi) ,, Dacă spiritului nostru i s-ar interzice uzul rostirii mitice, am deveni fară nici o exagerare muți ca mormintele.". Lucian Blaga ( în TRILOGIE)



Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi) Nu-mi place drumul pe care a luat-o literatura momentului...
Este adevărat ca omul modern fuge de canoane şi modele, ba chiar vrea sa le sfarâme. Această atitudine produce pe plan etico-politic anarhie, pe plan intelectual confuzie, iar pe plan estetic pseudo-valori artistice. Omul grabit şi obosit inghite şi pseudo-frumuseți..













Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi) ,, Se aude, nu se caută. Se ia, nu se întrebă cine.
Un gând luminează ca un fulger, îmbracă cu necesitate, fără întârziere. N-am ales niciodată... Un instinct al rosturilor mistice, care cuprinde vadte spații si forme.Totul se întâmplă involuntar....dar ca un vifor al sentimentului libertății şi al necondiționării, al puterii şi al Divinului." Nietzsche, ,, Ecce homo"...




Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi) ,, Totul curge.Dintr-unul toate şi din toate unul. Nimic nu stă pe loc. Acelaşi fluviu şi totuşi altul. Zeul este zi şi noapte, vară şi iarnă, război şi pace, saturare şi foame. Binele este râul şi râul este binele, intregul este clădit din contrarii şi peste tot dombeşte o armonie invizibilă, peste zei, peste oameni, pexte sclavi şi stăpâni. Adevărul se naşte în urgiile spiritului. ( Heraclit. După W. Capelle şi H. Schmidt. )



Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi) Omul se mişcă între ideea de limită şi principiul devenirii eterne, al expierenței larg deschise.
Lumea are un început şi un sfârşit. Lumea n-are inceput şi n-are sfârşit.. În acest context se poate vorbi de lumea finită şi infinită., cu alte cuvinte că lumea are limite în timp şi spațiu sau n-are. Dintre cele patru antinomii Kantiene consemnez pe aceasta, pentru permanenta nelinişte metafizică pe care o produce.
Când mă gândesc la omul liber şi la omul î lănțuit, îmi vin în minte vorbele lui Faust: iubesc pe acela care doreşte imposibilul.



Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi) ,, Uneori mi se pare ca viața este o cutie de semne: semne de hotar,msemne grafice, sembe de punctuație, semne matematice, semne convenționale. ( Dict. limbii române moderne ) . Şi orice simbol plăsmuit in starea de veghe, sau desprins din vis, su t sculele rațiunii, cu care aceasta prelucrează şi exprimă tot ce culege din zonele misterului, fantasticului, raționalului şi concretului., aceste din urmă fiind greu de sevă ßi mister, aşa cum îl gândeşte Blaga. Cutia aceasta cu semnele ei ne-a scos, într-o oarecare măsură din brațele naturii, în care ne odihnim neputincioşi, temători şi neîncrezători. Triumful nominalismului în cearta universalilor, adica potolirea foamei de concret a omului şi reducerea lumii la fornele rațiunii lui autonome i -a permis acestuia sa se miste în lumea semnelor, în pădurea de simboluri, intrebuințând limbajul lui Baudelaire, mai liber şi sa-şi schimbe piziția pasivă de contemplator intr-una de cuceritor, sa cheme natura la interogator, cum s-a spus.. Aceasta este ciudătenia: fictiunile gândirii ajută omului sa devină stăpân, pe masură ce se depărteaza de miezul lucrurilor. Cu sistemul lui de ipoteze isi mută cortul în zona posibilului, sau cum spunea Faust a imposibilului.. Speranța şi-a mutat sediul in aceasta curte.
....Aş putea continua, este interesant, crede-mă...
Dar este târziu...
O noapte linistită, fara nelinişti metafizice!



Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=ufi) Părinte, imediat după căderea Omului din rai, Ziditorul a însarcinat robi ai săi să-l mărturisească ca Lumină şi Iubire şi a promis decăzuților un Răscumpărător, prin care să poatâ să se inalțe iar la sta6rea cea dintâi.
Care a venit la sorocul hotărât, Şi pentru că spunea întreg Adevărul, l-am răstignit.
În marea sa Ințelepciune l-a luminat pe apostolul Ioan să ne arate care va fi plata păcatului, dar şi răsplata Harului.
Şi suntem orbi şi surzi.
Intre semnele care vor anunța sfârşitul vremurilor, ni s-a spus că ,, Dumnezeu va turna iar din harul său, şi bătrânii voştri vor avea vedenii iar tinerii voştri vedenii".
Cred că d-vs sunteți unul dintre ultimii soli binecuvântați....
Fiþi binecuvântat!

[latan.elena]

DUMINICI DE CLIPE

Val Răzeşu

E iară pe sâni dimineață,
Străluce sărutul uitat
De buze cu iz de verdeață,
De floare, de tainic păcat...

Pe pleoape, duminici de clipe
Ce ard amintiri vâlvătăi,
Mă pierd şi mă nasc în risipe
De-albastru a ochilor tăi.

Sprâncenele, aripi de fluturi,
Mirate, privirea tresar,
Cireşul din mine îl scuturi
Şi ninge cu flori de cleştar.

Potop de mirări mă încântă,
La piept strângi buchet de corsar,
Pe buze în pârgă mă cântă
Surâsul din Sud exemplar.

Şi părul...şi-aduce aminte
Cum ape de dor vălurea
Ca marea, sub mâna fierbinte
Ce stele pe cap îți punea.

Clipeşti cu atâta candoare,
Că timpul în minea-i oprit
Şi rana din inimă-i floare
În toamna cu cer desfrunzit...

15 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU


https://4.bp.blogspot.com/-XtcMnDNnTVA/Vu-og2V9xvI/AAAAAAAAOgM/CTKDqZFlKjIfvnu16fDYZSj82ZVNDXnvQ/s1600/Animation.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


OMUL, UN CÂNTEC
Val Răzeşu

celui mai iubit dintre pământeni
Nelu Pavel

In Cântecul acesta un clopot bate-n dungă,
Duminici se inalță, pe cer se dă cu mir,
Pe-o clipă măsurată ca o vecie lungă
In lacrima de rouă a unui trandafir.

In lacrima aceasta ce toate le sfințeşte,
Înconjurați de nuferi, au cuibărit lăstunii
Şi taie cu aripa vecia care creşte
Pecetea ce au pus-o cândva pe raza lunii..

În Cântecul acesta se-nalță ciocârlii
Cu mirul în privire, sub aripi absolutul,
Şi-nalță imn de slavă acelei veşnicii
Pe care o ascunde sub haina noastră lutul.

Eşti, Omule, în taină, eternă melodie
Spălând cerul cu stele, pe care le-ai fâcut
Din setea de lumină şi setea argintie
A ochilor ce-n lume pe toate le-au născut.

Èşti, Omule, chiar visul in care se visează
Chiar somnul ce-l cuprinde, povestea neştiută
Ce născoceşte Lumea fiindcă ființează
În partea asfințită şi partea ne-ncepută.

Doar Tu şi Poezia sunteți de neclintit....
Eşti, Omule, in vreme, o melodie tristă,
Nu poți cânta sub iarbă pământul înflorit,
Şi, fără tine, Lumea aceasta nu există...

VAL RĂZEŞU


(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=300136480359653&set=a.266361073737194.1073741831.100010899094877&type=3)

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

GARA FĂRĂ NUME

Ce are gara aceasta cu noi de ne vrea
Cu bilete de lux către mari depărtări...
Intre atâtea sosiri şi atâtea plecări
Cred că s-a zăpăcit, nu mai ştie nici ea.

Ce de sus îi priveşte pe acei călatori....
Chiar de multe-a văzut, , nu ştie nici puțin,
Că suntem călători mai întâi în destin,
Chiar de-i râde în nas, la macaz, uneori.

Tot pândeşte, mereu, fiecare peron,
Fluieră uneori fără haz spre oraş
Şi ne-mpinge în tren, cum împingi un făraş,
Cum împingi un talaş când ascuți un creion.

Uneori, nu ştiu cum, parcă are năduf
Şi împrăştie vise ciudate pe şine....
Le loveste marfarul, care ştie şi vine
Şi...rămân tot intregi, ca o pernă de puf.

Şefi de tren, şefi de gări, impiegați de decor
Ne salută, ne spun unde suntem pe drum,
Dar de ce, habar n-au, nici nu ar avea cum,
Toate visele tac şi cuvintele mor.

Câte una, când simte cât e de înaltă,
Se şi simte pupată de toți cei ce trec...
Nu-nțelege, săraca, că oricare zecvec,
In final, tot coboară , tăcut, într-o haltă.

Am urcat în vagonul de clasa întâi...
Nu mă vrea, mă împinge bancheta de pluş
Spre vagoane-mpărțite în cabine de duş
Unde poți rezista doar sub damf de lămâi.

Incidentul, minor, controlorul, şiretul,
Pune de-un tămbălau, cheamă şeful de tren,
Care are un cântec, şi se crede refren,
Şi vrea să-mi retragă cu sila biletul...

Vezi, chiar aici e problema de fond,
Stau prin gări, făra păs, râuri de infractori...
Oare crimă ar fi, între alți călători,
Să priveşti amuzat un cinstit vagabond?

(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=300159077024060&set=a.167061410333828.1073741829.100010899094877&type=3)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=300159077024060&set=a.167061410333828.1073741829.100010899094877&type=3)

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


CÂNTEC DIN LACRIMĂ
Val Răzeşu

Ai plecat şi mi-ai luat visul de a pleca
Să mă plimb prin înalt nevăzut şi uşor
Pe aripa țesută şi de lacrima ta,
Din povestea în care am fost călător.

Fără tine, îmi sunt azi atât de străin
Că nici eu întrumine nu sunt, nu exist,
Mi-este aerul greu şi tăcerile vin
Şi pe cruce mă pun ca evreii pe Christ.

Cât îmi este de dor, sunt cuvintele mici
Ca să poată cuprinde un plâns prin artere
Când speranța aleargă pe lamă de brici
Şi inima, tristă, pompează durere.

A ajuns uşa casei un prag de blestem,
Ia de mână, mereu, doar pe altcineva...
Tu n-auzi cum din rănile mele te chem
Şi cum stă în genunchi, suspinând, inima?

Nopțile îmi pândesc ochii, ca nişte lupi
Ce te-au luat şi te-au dus undeva-n neştiut,
Orele le sfărâmi şi secundele rupi,
Până-n zori nu găsesc timpul ce s-a pierdut.

Ploaia bate în geam monoton, ( şi tresar ),
Ca postaş de departe venind obosit,
Stropii reci se preling în privire amar
Şi -i aud cum şoptesc ,, n-a venit... n-a venit..."

Într-o zi, hoț de rai vinovat, vei veni,
Ceasul te va privi doar cu capul plecat,
Secundarul, rotind timpul, îți va şopti
,, Tatăl tău a plecat, a plecat....a plecat...

VAL RĂZEŞU




https://media.giphy.com/media/3o6gE5YjIIz0abFHYA/giphy.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

VISCOL ÎN ATELIERUL DE STELE

În mine, o orchestră întreagă s-a prelins
Pe uşa din părinți lăsată larg deschisă,
Şi a deschis în suflet - Cremona propriuzisă -
Atelier de stele, un fel de flaut nins.

Pe portativ, Iubirea în frac de sărbătoare,
În sala de concerte luminile s-au stins
Şi explodează-n cântec multiplicatul ins,
Ca un cais ce-şi ninge petalele la soare.

Şi viscoleşte paşnic, cât poate viscoli
De paşnic şi de tandru în fulgeŕul mirării,
Cel răstignit tăcerii de mii de ori pe zi,
Tot aşteptându-şi trenul din gările uitării..

Şi aşteptând smerit dumnezeescul son,
Orchestra care sunt îngheață la peron...

VAL RĂZEŞU


http://4.bp.blogspot.com/-OVG8Vgx0VpQ/VH9QsIwQhpI/AAAAAAAACWk/UDGCqK7IiAc/s1600/25931658.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

FLOARE CU ARIPĂ DE GER

Val Răzeşu

Din anotimpuri pure, ca pasăre de foc
Cu aripa de rouă, din zarea neştiută,
Cu flori albastre-n alba zăpezilor redută,
Port în sărut, pe buze, sămânță de noroc.

Şi iată-mă, sunt floare cu aripă de ger,
De dorul tău cu iarna întreagă mă injunghii
Şi rana mi-e albastră pe bolta unui cer
Care sădeşte-n vârful aripii mele unghii...

Făclii de-argint - cuvinte - vor primăvară nouă
Şi strigă-n viscol, tandre, din trandafir, cu rouă....

16 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU




https://media.giphy.com/media/YFbof6Ygh0DhS/giphy.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

CÂNTA ÎN RAI O CIOCÂRLIE
Val Răzeşu

Fân cosit. Florale simfonii.
Ingeri blânzi şi trişti. Melancolie.
Sărutul toamnei tandru mă sfâşie,
Pe mine, cel compus din melodii.

Cuvintele mai țin tovărăşie
Doar gurii. Cântece pustii.
Din care lacrimă să vii
Să-ți aminteşti a ciocârlie?

Pe cerul de sub pleoape Nemărginirea-i preț,
În curcubeu lumina din irişi se fărâmă,
Vioara-ți străluceste în albul de îngheț
Şi nu mă vezi alături, deşi te țin de mână.

Un ceas polar măsoară în mine timp ce piere
Şi clipele mă-ngheață pe strune de tăcere...

16 septembrie 2016

VAL RAZEŞU



https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/79/34/fd/7934fd2a006d872b7bcff5205d4744a7.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

RUGĂ ÎN FÂNTÂNA DE NECUVINTE

Val Răzeşu

A-mbătrânit izvorul albastru în fântâna
Copilăriei, luna-nsetată şi sihastră
Zadarnic se izbeşte cu razele-n fereastră,
Zăvoarele-s închise pentru întotdeauna.

Zadarnic vine dorul cu aripi de măiastră,
Au pus multe sigilii păianjenii şi zâna
A părăsit tărâmul şi-a răsucit cu mâna
Zăpezilor eterne, cheia de gheață-n broască.

Pe soclul ei de deal, fântâna-i o statuie,
Pe buze i-a pus maicii tăcerea necuvinte
Şi nu mai urcă tata râzând pe cărăruie,
El a urcat pe crucea aducerii aminte.

Cu trandafirul lor zâmbesc de sub morminte
Şi murmură o rugă-n fântâni de necuvinte...

16 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU


http://img1.picmix.com/output/pic/normal/9/3/2/9/5309239_0b427.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

NU-MI SMULGE ARIPA

Val Răzeşu

Ferestrele uitării s-au deschis...
Suntem străini pe-aceeaşi baricadă?
Am fost doar chiriaşii unui vis
Şi deşteptarea ne-a gonit în stradă?

Pe fruntea mea a nins mereu...
Tu ai schiat ades şi nu vei şti,
Că lunecând, încet, prin dorul meu
Şi bând mereu lumină, poți orbi.

E viața noastră plină de erori....
Voiam să-mi pui cătuşe de lumină,
S'-ajung la puşcăria de cocori,
Din necuvinte, toamna să nu vină.

Dar tu nu ştii, nu poți să vezi
Că am visat, şi dincolo de scară
E primăvara care o visezi
Când sufletul aripă te-nconjoară.

Cocor de lut de-ți par a fi,
Nu-mi smulge-aripa obosită,
Mai bine, pune-n zori de zi
Pe fruntea mea o dinamită...

VAL RĂZEŞU



https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/da/a7/4a/daa74a1b72474a6195529ba0128c11d6.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

SĂRUTĂ-MĂ

Val Răzeşu

Tu furi din mine Omul de Zăpadă
Şi-mi spui că iarna încă n-a venit,
Deşi e ger pe-a sufletului stradă,
Sărută-mă din viscolul mințit.

Îmi spui de-o primăvară luminată
Şi furi cireş în floare pentru vis,
Chiar dacă ninge peste lumea toată,
Sărută-mă din cântecul nescris.

Venind spre tine de o veşnicie,
Toți lupii depărtării mă-ncolțesc,
Se năpustesc cărarea să-mi sfâşie,
Sărută-mă, să nu mă rătăcesc.

Înconjurați de flăcări diafane,
Cum se topesc plecările pe guri...
Cuprinde-mă-n îmbrâțişări profane,
Sărută-mă, tăcerea să mi-o furi.

Dar tot mi-e frig, intoarce-te, revino
Din țara unde iarna are preț,
Te-aşteaptă Omul de Zăpadă, vino,
Sărută-mă, să-ncep să mă dezgheț.

Tu furi din mine-vis, la ziuă du-te
În lacrima în care mai întârzii
Când la peronul zilelor pierdute
Mai circulă doar trenul cu iluzii.

Şi vino iar din țara veşniciei,
Cu florile din pas majestuos
Să vină primăvara bucuriei,
Să mă topesc pe gura ta, frumos...

18 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU


http://3.bp.blogspot.com/-BpmLBe37LuA/UQ6-gtI2S-I/AAAAAAAAAP4/A2RQshG7OlQ/s1600/cirese-iarna.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

DEMERS CĂTRE ULTIMUL TRANDAFIR

Val Răzeşu

Eu sunt un cocor urmărit de blestem,
Migrez deseori către noapte şi ger
Dar ştiu că e veşnic un soare pe cer,
De frig si eclipse nu pot să mă tem.

Şi vin înspre tine cu țipăt de rază,
Împuşcă-mă-n piept cu obuz de polen,
Ca să cad fulgerat în năluca de tren
Ce duce în gara Saharei o oază..

Tu eşti trandafir veşnicind fără spin,
Tăcerea-i o brumă ascunsă în sân,
Cu aripile largi deschise rămân,
Impuşcă-mă iar cu un tun cu senin.

O floare-am 'nălțat, Doamne sfinte,
Nu pot să o pierd undeva-n univers,
Cu ea vin spre tine ca ultim demers,
Împuşcă-mă iar cu o vară fierbinte...

18 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU


https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14390990_301344313572203_852517853991358642_n.jpg? oh=6c8292ffa47e806923106e76cf261ab9&oe=58690025

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

CUM LACRIMA FOŞNEA

Val Răzeşu

Amintirea mea te-a căutat
într-un lan vegheat de luna nouă,
Care ne primise ca un pat
Pentru mirii călători pe rouă.

Parcă stă şi-acum surâsul pur
Agățat firav de graminee,
Ca o floare când ai prins contur
Şi te-ai înălțat la cer femeie.

Acolo unde-am ars sărut
Şi mi-am aplecat genunchi-n iarbă,
Sângerează macii până-n lut
Şi tăcerea înforeşte nalbă.

Şi aud cum lacrima foşnea
Ca o rugăciune nerostită....
- Jur pe cer şi jur pe steaua mea,
Eşti icoana mea nepângărită.

Rătăcesc ca un cocor rămas
Pe un țărm cu viscolul sub geană,
În clepsidră-alunecă la pas
Caii din povestea ca o rană.

Dă asalturi verbul ,, A uita...",
Încercând cătuşele a-mi pune,
Dar te port în amintirea mea
Ca într-o tranşee fără nume.

Poartă, murmurându-l clar, pârâul
În povestea noastră, cer topi,t
Şi suspină-n raza lunii grâul,
Ca un pat de nuntă părăsit...

VAL RĂZEŞU


https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/b0/2f/8e/b02f8ebcfe044e73e90c45278e26b6e2.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

PRIN LUME, CUVINTELE

În gândul din palmă, surâs efemer
Pe o rază de soare atât de discretă
Că lasă vioara să urce spre cer
Din paltinii albi, cu aripi de egretă.

Te închid în cuvântul ce nu-l pot rosti,
Mai bine o mierlă să-nalțe un tril...
Mă urc într-un cer de april, tu vei şti,
Şi candid privesc, cu ochi de copil.

Îmi porți amintirile-n flamuri,
Uitarea îşi caută vad,
Se-mbracă în aur pe ramuri
Cuvintele-n frunze, şi cad.. .

19 septembrie 2016

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu)



https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/23/d3/94/23d39468673d519fef32f63abf4132ad.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

VIOARA MEA PROMISĂ

Val Răzeşu

Te iubesc ca unică ființă,
Fără tine-s' ultimul sărac....
Aş pleca zâmbind în neființă
Dar, ce să fac acolo, ce să fac?

Ochii tăi - o taină nevisată,
Lumină peste timp, peste prăpăd...
Aş pleca în lumea-ntunecată
Dar, ce să văd acolo, ce să văd?

Gura ta - surâs şi apă vie,
Cântecul esenței pure nud....
În tăcerea care nu te ştie,
Ce s'-aud acolo, ce s'-aud?

Sânii tăi înmuguresc mistere,
Florii de cireş îi iau uium...
Paşaportul spre neant l-aş cere
Dar, ce parfum acolo, ce parfum?

Trupul tău - vioara mea promisă
De când a visat Cel Nalt, Eden...
Aş pleca-'n plecarea propriuzisă
Dar, ce refren acolo, ce refren?

Paşii tăi - mirarea cea mai pură
Pe caldarâmul visului ce piere...
Aş pleca în Marea Aventură
Dar, ce tăcere acolo! ce tăcere!...

Doar Poezia, partea mea de vină,
( Încălecau plecârile pe cai...) :
- Aşteaptă-mă în viscol de lumină,
Unde pleci nefericitule, mai stai....

20 septembrie 2016

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


CÂNTEC PENTRU VIORILE DE LUT

Val Răzeşu


Voi scrie un Cântec, un vals fără nume,
Pe un munte de aur, pe o frunte de cer,
În curgerea vremii, în uitare să sune,
Să cânte ca marea-n furtuni de mister....

Voi scrie cu suflet- durut minereu -
Sub peceți de vise şi doruri pierdute,
Să răsune-n pustiul din sângele meu
Paşi de floare în templul clipei trecute.

Voi fi instrumentul cu o singură pleoapă,
Cu o singură strună, într-un doi efemer
Arcuşul va fi lumina curată
Din sărutul viorii cioplită în cer.

Voi fi, în orchestra tristeților voastre,
Vioara surâsului amar auriu,
Pe marea ce strigă cu lacrimi albastre,
Busolă cu acul mereu spre târziu.


Voi fi portativ încărcat cu uitare,
( Cum viața mi-e pod suspendat
Intre cerul visat şi un plânset de mare
Între altar, Dumnezeu şi păcat.)...

Şi nu şi da, stau în descântec,
Dar nu ca Iuda ce-a vândut
Pe Dumnezeu, eu scriu un Cântec
Pentru viorile de lut...

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

VISCOLUL SECRET

Val Răzeşu

Tăcerea intră- n templul iubirii-n plină zi,
Din stânga jefuind şi clipe numărând,
Încununând cu spini şi cruci acelaşi drum
Pe care rătăceşte şi verbul ,, A iubi'.

Tăcerea intră-n Cântec ca aerul, discret,
Şi seamănă, perfidă, sămânțâ de zăpezi,
De aceea poți, iubito, în flaute să vezi,
La schiu, năluci de fluturi, în viscolul secret.

Adâncă rana. Ceață. Şi-o stranie răcoare
Din templul primăverii mă fură pe ascuns
Şi, nu mai ştiu, cireşii, la tine de-au ajuns
Cu ramurile grele de vis şi albă floare.

Ai risipit în vară din mine păpădii
Şi poame pârguite privirile-au spălat,
Dar, uite, că la streşini se zgribulesc pustii
Palatele de lut, toți puii au zburat.

Nu simți că porți în umeri aripi şi tu acum?
Mă strigă veşnicia să-mi spună ,, noapte bună".
Sunt, nevăzut, cu tine alături, sunt pe drum
Dar muritorii văd doar îngerul spre lună..

20 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


CURCUBEUL DINTRE NOI

Val Răzeşu

fiului meu

Să te vadă cine eşti,
Te va privi prin fereşti,
Pe aripa lui de ploi,
Curcubeul dintre noi.

Pod de lacrimă şi rouă
Legând suflete vreo două,
Creşte clipa, creşte-ntr-una
Şi vecia este una.

Diamante şi safire
Şi rubine în neştre,
Sfori de miere şi smaralde
Şi de ametiste calde.

Din surâs şi din fiori,
Pe pilonii lui de flori,
A aşezat Dumnezeu
Podul nostru curcubeu..

L-a țesut din mii de fire
De lumină şi iubire
Şi din dorul infinit
În albastru ne-a sfințit...

VAL RĂZEŞU


http://vienela.ro/wp-content/uploads/2014/06/curcubeu.jpg

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


MIGREAZĂ COCORII

Val Răzeşu

Migrează cocorii...Imensă risipă
De aspirine, rugină şi gripă,
Soarele doarme cuminte in struguri,
Pădurea-şi ascunde comorile-n muguri.

Migrează cocorii....Risipă de ceață,
De must şi pastramă, de viață.
Pleacă-n povexte ultimii fluturi,
Gemenii nucii ies de sub scuturi.

Migrează cocorii...Risipe totale
De frunze, aripi şi petale,
Pâinea se-ascunde în boabe, sub brazdă,
Peşterii iau urşii în gazdă.

Migrează cocorii...Risipă parşivă
Bătrânii cu cârje fug în colivă,
Oile-şi leapădă bruma în munți,
Bachus face ravagii la nunți.

Migrează cocorii.... În ultima clipă,
Toamna s'-ascunde sub o aripă,
Maramele albe ceru'-şi încinge



https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/e7/6a/7d/e76a7da619794571a515452f5aaddf06.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

TRANDAFIRII?

Val Răzeşu

replică, d-lui Viorel Gongu

Te iubesc! Cuvântul vine plin de rouă, cu cocorii...
Ştii, cocorii sunt corăbii care vin din Necuprins
Cu mătasea ierbii crude, flori, albastru, şi duc norii,
Şi din porturile iernii, spre uitare, tot ce-a nins.

Te iubesc! Cuvânt de vrajă spus de-o pasăre polară...
Şi migrează nevăzută peste ger, sublim descântec,
Intră-n noi privighetoare şi din nou e primăvară
Şi ne pomenim deodată că ne umplem doi de Cântec.

Te iubesc! Cuvântul vine diafan ca şi zefirii...
Ştii, zefiru'-i răsuflarea unul Făt Frumos ce doarme,
Făt Frumos este mireasma ce-o suspină frandafirii
Când îi cheamă Cupidon cu toți spinii lor, sub arme.

Trandafirii? Simfonia unei zile de rubin,
Rug de flăcari între mirii rătăciți în Neştiut,
( Spinii lor veghează veşnic acostarea în suspin...),
Ochi deschişi ai Veşniciei pentru noi în Nevăzut...

21 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU


http://img1.picmix.com/output/pic/normal/5/8/9/1/4871985_c4e7c.gif







Viorel Gongu (https://www.facebook.com/viorel.gongu.1?fref=ufi)


Un ultim trandafir, primit cu drag,
Printre zăpezi ce se-mbulzesc la uşă,
Stă-n umbra clipei, răstignită-n prag,
Cu spinii aburind colţi de cenuşă.

Doar pragul frânt, de-atâta aşteptare,
Poartă visări în fibra lui de fag,
Şi odihndeşte-n palme, sub ninsoare,
Un ultim trandafir primit cu drag.

Sunt ucigaşul ce-a ucis cu har,
În pieptul nopţii am înfipt ţepuşă.
Singurătăţi cernut-am în zadar
Printre zăpezi, ce se-mbulzesc la uşă.

Privind pios cum frunzele se-noadă,
Acoperind cărarea, sub brumele şirag,
Doar inima răpusă, sub corvoadă,
Stă-n umbra clipei răstignită-n prag.

De răstigniri, de aşteptări de miri,
Sunt prins cu lanţ, de parc-aş fi cătuşă
Ascunsă-ntr-un buchet de trandafiri,
Cu spinii aburind colţi de cenuşă.

Cu spinii aburind colţi de cenuşă,
Stă-n umbra clipei răstignită-n prag,
Printre zăpezi ce se-mbulzesc la uşă,
Un ultim trandafir , primit cu drag.

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

GHICITOARE

Val Răzeşu

Când sunt prea bătăioase, se îngrozeşte cerul
Şi, pitulat sub iarbă, pământul chiar tresaltă.
Când îl sărută dulce, îl şi îmbată criță,
Cu sfori multicolore, sus, tot mai sus, îl saltă.

Când se adună multe, orice zăgazuri rup,
De zici că sunt cuprinse chiar de sălbăticie,
Nimic nu le opreşte, iau totul cu hei-rup,
E îngrozit pământul de samavolnicie.

Când, una câte una, pe câmp de trandafiri,
Se-aşează pe petale şi le dezmiardă, calde,
Țes, la război de raze, dantele pentru miri
Şi, pentru sala nunții, covoare de smaralde.

Nu au deloc astâmpăr, se-mbracă-n fel şi chip...
Iar când au chef de joacă, zburdalnice din fire,
I-ademenesc pe plajă-n castele de nisip
Şi pun deasupra nunții o boltă de safire.

Se-ntâmplă, uneori, să vrea să stea la taină
Aşa, chiar la vedere, şi să nu ştim ce fac.
Îmbracă, fiecare, o descântată haină,
Se-mbrățişează strâns şi, împietrite, tac.

Când vor să hoinărească, ori le apucă dorul
Să vadă unde-au fost mulțimi de ciocârlii,
Rostesc o mica vrajă, clipeşte din ochi norul,
Şi zboară lin prin aer năluci de păsări vii

Când, obosite, vin pe aripă de vânt,
Tot neastâmpărate, în leagăn huța-huța,
Şi țipă în tăcere, căzute la pământ,
Când le lovesc copiii, din zbor, cu săniuța.

Nu ştiu a cui e vina-ntre ele şi copii,
Dar risc să le țin partea, copiii sunt de vină...
Jucându-se prin tină, adună, ce să ştii,
Câte ceva ce nu vor să iasă la lumină...

Se pare că îndrăgesc atât de mult delfinii,
Încât îi țin din sân să sară la lumină...
Şi, să le vezi furiş, pe când sărută crinii
Şi pleacă parfumate la bal, la rădăcină.

Şi, fără ele, sigur, ar fi numai pustiu,
O sete fără margini ar mistui pământul,
Nisip ar fi rămas acela care scriu,
Neant, numai neant, şi scrisul şi Cuvântul.

Oare cine să fie aceste mândre zâne
Fără de care-n lume nimic n'-ar fi deplin?
Am auzit cândva, că, totuşi, sunt bătrâne
Că nimenea nu ştie din ce poveste vin...

VAL RĂZEŞU


https://media.giphy.com/media/wADyYTAP5ifok/giphy.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

SĂ AUZI ARIPILE

Val Răzeşu

Cum ştie curcubeul, să ştii să taci frumos,
Să fie pretutindeni un Cântec al luminii,
Să spintece tăcerea în tine pân' la os,
Ca să auzi cum urcă pe lujerul lor, crinii.

E de prisos cuvântul, lumina se cuvine
Să-ți spintece privirea cu focul unui fulger,
Să poți vedea copilul sfios ce-ai fost, cum vine
Şi să auzi în aer aripile de înger.

La marea întâlnire cu tine cel pierdut,
O nuntă în eter sărbătoreşte mirii,
Triluri de ciocârlii se-nalță din trecut
Dar păsările-s' umbre la streaşina privirii.

Iar sufletul e plin de armonii ciudate
Şi inima aleargă anapoda prin sânge,
Mă ustură în umeri aripile crestate
De zborul lacrimii ce nu se poate plânge.

A fost o primăvară, un Cântec, un copil...
E toamnă, e tăcere, e trist ce am găsit:
Doar urma unui zbor, ecoul unui tril,
Năluca unei păsări şi cuibul părăsit.

Am învățat să tac ca Sfinxul în pustiu
Şi când rostesc cuvinte le cântăresc tăria,
Mi-ajunge-ntotdeauna copilul meu sa fiu,
În jocul vieții mele, lumina-i jucăria.

Azi, alte veşnicii în acest joc aduc,
Surâsul lor mi-e zborul şi neuitarea, când
Copiii mă înalță spre soarele năuc,
Lumina se întoarce spre sine, surâzând...

22 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU


https://media.giphy.com/media/l0NwICgTt3FwBaoN2/giphy.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)



O NUNTĂ NU-ŞI PRIMEŞTE MIRII

Val Răzeşu


Iubito, viscoleşte-n şoapte
Colindul meu, de ce tresari?
Se lasă peste noi o noapte
Cutrierată de tâlhari...

Mă voi lăsa la vama iernii
Şi a destinului, furat...
Auzi! Auzi? În templul vremii
Şi -'n vise, clopotele bat.

Nevinovate ceruri sparte
Alungă îngerii din noi,
Rămân speranțele deşarte,
În ceasuri date înapoi...

La nunta pustiirii mele
Inchin paharul, dor nebun,
Cu noaptea calpă, fără stele,
Cu care plec să mă cunun.

Doar pentru noi, nunta şi darul
Au fost să fie doar în vis,
În primăvară cu altarul
Zidit în floare de cais.

Azi, înainte de plecare,
Nuntaşii lacrimii te ştiu
Arzând pe-aceeaşi lumîmare
Ce luminează prea târziu.

O nuntă nu-şi primeste mirii,
Zadarnic strigi, zadarnic strig,
La cununia nemuririi
Ne răstignim pe veci in frig.

Şi, iată, vin cu o colindă
Din care pleacă Leru-i Ler,
Mireasa mea dintr-o oglindă
Ce îmi arată numai ger...



VAL RĂZEŞU




https://1.bp.blogspot.com/-9m_ThD9a37s/VvmehiXkS2I/AAAAAAAADjM/CpNn0hKrwoQBQZXCUO6H43hA2S89Fbj-Q/s320/roua.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

O CAFEA SĂRUTATA

Val Răzeşu

De mult îmi lipseşti la cafea,
În lume ades e târziu,
Lumina sub pleoape ți-aş bea,
În floare cu tine să fiu.

O urmă de buze uitată
Pe marginea zilei, fierbinte...
Aş bea o cafea sărutată
Cu patos mai sus de cuvinte.

În aburii ei, nişte sfinți
Urcau într-un ceas de mister
Secundele scoase din minți
De ochii albaştri de cer.

Şi, cum tresăreau din galop
Aripile din partea stângă,
Veneau peste noi, în potop,
Fiorii, să râdă, să plângă.

Te beam şi mă beai, năuciți
De gustul aceluiaşi măr,
În raiul din pat rătăciți
Şi beam din surâs adevăr.

Nu-i zi să nu pun în ibric
Cafeaua din visul visat...
Şi, cerul se face mai mic
Sub soarele ca un păcat.

Nu vreau să mai beau amăgiri
Şi, uite, pe margini de veac,
Plutesc, totuşi, aburi subțiri...
Iau cana în mână, şi tac...

22 septembrie 2016

VAL RĂZEŞU


https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/a1/87/9d/a1879d6f88e3c103fda5e4548dcd6e2b.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

COPIL CU VOI

Val Răzeşu

fetițelor mele

Ce dacă plouă şi e frig?
Vibrează-n mine ascunse coarde,
Pe buze-i vară când vă strig,
În mine, arde dorul, arde.

Ce dacă-i toamnă-n calendar
Şi e mai rece raza lunii?
Pe luciul lacrimii amar,
În mine, lunecă lăstunii.

Ce dacă ceru-i cenuşiu
Şi bruma vrea să mă înşele?
Mi-cald şi bine că vă ştiu
Flori albe-n toamna vieții mele.

Ce dacă din tăceri tresar?
Vă legăn, strune de vioară,
Vă-mbrățişez în Cântec iar
Şi vă sărut a primăvară.

Ce dacă floarea de cais
Iar mugur e, spre veşnicie!
Eu vă iubesc pe cord deschis,
Pe-o aripă de ciocârlie.

Ce dacă fiecare ceas
Atâtea clipe risipeşte?
Nemărginirea mi-a rămas
Să vă iubesc dumnezeeşte.

Ce dacă-mi bate pe la uşi,
Într-una, vestea că trec anii?
Copil, cu voi, între păpuşi
Îmi culc nesomnul ,,nani, nani"...

23 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU


(http://blogulcusidespretoate.blogspot.ro/2015/11/gifuri-fantasy.html)

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

SUNT UN MAG

Val Răzeşu

Te strig cu toamnele pe nume,
De parcă plouă Dumnezeu
Cu toate ploile din lume
Şi rupe nori în pieptul meu.

Şi, ca nisipul mă aştern
Spre marea ce m-a copleşit
Şi din furtunile din stern
Ca floare albă ai venit.

Înfrunți cu gingaşe petale
Plecările spre nicăieri,
Ca să avem aceeaşi cale
Pluteşti spre mine cel de ieri.

De-atât fior şi gingăşie,
Revarsă marea pe obraz...
Te-mbrățişez în Poezie
Şi te sărut dintr-un talaz.

Ți-am spus, în zori, că sunt un mag,
Prefac plecările-n sosiri,
Şi toamnele, de-atâta drag,
Să aurească în priviri.

Ce vor vedea la țărm străinii?
Doar umbra unui crin pierind...
Doar eu, în Cântecul Luminii,
Nemărginirea ți -o cuprind...


24 septembrie 2016

VAL RĂZEŞU


https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/19/ab/cf/19abcf79f6de7dc09fabf72ccc2095c7.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

MI-E DOR, ATÂT DE DOR


Mi-e dor de mine cel pierdut,
Mi-e dor de macii înfloriți,
Să o luăm de la-nceput,
Iubiți prieteni, fiți iubiți!

24 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU


Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


CAFEA DUMINICALĂ

Val Răzeşu

Sunt obosit, te-am aşteptat
Şi dimineață la cafea,
Tăcerea m-a băut din ea
Ca dintr-un cântec supărat.

Din zările cusute-n rochii,
Plutesc sub pleoape nişte sori,
Pe sâni cântă privighetori,
De decolteu când mă apropii.

În suflet fumegă tăciunii,
( Deşi s-a luminat de mult),
Din focul nopții, şi ascult,
Pe-un colț de cer, Sonata lunii.

Te sorb icoană în priviri,
Îngerul cănii să tresară,
Să vină pe farfuriosră
În paşi de vals, din amintiri...

25 septembrie 2016

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

O MIE ŞI UNA DE NOPȚI (3)

Val Răzeşu

Sherezado, stai puțin,
De care soartă vorbeşti tu?
Povestea asta parcă ştiu...
Dar, spune-mi, magii, de ce nu?

Ce floare poate, în pustiu,
Să înflorească orhidee?
Şi, din nisipul mort, cer viu
Cine-a mai înălțat, femeie?

Eu vin din Răsărit, sunt mag,
Turbanul nu l-am moştenit,
Dar am să-l port cu mare drag
De-mi spui poveşti, la nesfârşit.

Ai fost cândva, spui tu, regină...
Şi cred că e adevărat,
Îți cântă ochii cu lumină
Privindu-mi patul de agat.

Se spune prin palat, în şoapte,
Că lacrimi de mărgăritar
Înşiri în fiecare noapte
Şi dormi pe-o rază de cleştar.

Mă superi! Când sunt mânios,
Tu vii din lacrimă să-mi cânți?
Un semn, şi luna cade jos!
În care raze mai descânți?

Eu n-am uitat nimic, nimic,
Ard curcubeu, nu foc de lemne!
Şi, pe Allah mă jur şi-ți zic,
Cu luna scriu în noapte semne.

Dacă zâmbesc...te-am şi iertat,
Cântă-mi ceva, vino-ți în fire,
Cum poți uita că în palat
Rămâi prin bună învoire?

Sărutul îngropat în veac,
Va răsări-ntr-o zi senin,
Din tot pustiul am să-ți fac
Rai cu ferestre de rubin.

Arată-mi dar, că eşti cea care,
Când zorii vin peste Bagdad,
Faci soarele o lumănare
Şi, stele, lacrimi care cad.

Iar dacă te voi recunoaşte,
Pe barba mea, Allah achbar!
Mă jur pe Mecca şi pe moaşte
Să urci pe tronul meu măcar

Până în clipa când Cadiul
Cel Fără de Sfârşit va sta
Pe-un cer albastru ca sari-ul
Împărătesc ce-l vei purta.

Dar vai de tine, ia aminte,
Mai ai o mie de poveşti,
Tu să le spui, eu să țin minte,
Că, altfel, nu ştiu cine eşti!

Aduceți, slujitori, de toate,
Cum nici cu visul n-a gândit!
Povestea cu corăbii, poate,
Să te apuci de povestit...

25 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


CĂLĂTOR

Val Răzeşu

Drumeț prin continentul tău în floare,
În care-mbrățişare m-am pierdut?
Lumina ta, în mine orbitoare,
E o poveste fără început.

Îmi eşti pe frunte sceptru, mi-eşti şi rană,
Putere-mi dai. dar poți să mă omori...
Îmi pui în brațe luna năzdrăvană
Şi în privire mii şi mii de sori.

Mi-aşterni comori în glasul ce mă cheamă,
Mă înveleşti cu ochii în safir,
Mă strigă veşnicia ca o mamă
Când mă alinți cu buzele de mir.

De nu m-ar arde focul din privire
Şi-mbrățişarea nu m-ar mistui,
Te-aş săruta cu dragoste de mire,
Mireasa mea din fiecare zi...

25 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU


https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/54/5f/59/545f59be5dc753c7637e2d6eb893f3d0.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

ACEASTĂ APĂ NU E MAREA

Val Răzeşu

Se poate chiar trăi, visând
Că eşti alături, lângă mine,
Dacă închid pleoapele bine
Sub ghilotina unui gând.

Această apă nu e marea,
E patul nostru de cleştar
Pe carea-a fost sărutul far
Când dorul îşi striga chemarea.

Aceste păsări, pescăruşi
Îşi spun, dar sunt numai cuvinte
Ce le-a ținut uitarea minte
La țărmul cu închise uşi.

Nălucile ce par corăbii
Sunt vise care le-am pierdut,
Între dorință şi sărut
Când flutura plecarea săbii.

Acest nisip nu e nisip,
Sunt clipe arse împreună,
Şi, luna asta nu e lună,
Este tăcerea ce mi-o țip.

Se pot vedea delfini valsând
Pe marea visului retină,
În vene curge doar lumină
Cât încă străluceşti în gând...

26 septembrie 2016
Val Răzeşu
(https://www.facebook.com/val.razesu)
(https://www.facebook.com/val.razesu)https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/2b/ce/06/2bce06b09f6286ed86d33cc55bf7cffb.gif
(https://www.facebook.com/val.razesu)

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

SUB SEMNUL CIUDATELOR ORGOLII

Val Răzeşu

In lipsa ta, iubito, ca un cocor rănit
Se prăbuşeste timpul. Am mai ucis o vară
Şi lunec ca o umbră în clipa de granit
Când am rostit ,, Adio...", sentință şi povară.

Aş fi putut, când toamna a tras cu puşca-noi
Şi ne-a atins cu frigul tăcerea cea dintâi,
Cu un sărut şi-o floare s'-acopăr sâni-ți goi,
Şi, flacăra din mine ți-ar fi strigat: ,,Rămâi!"

Când ai simțit că bruma ne-a alungat din vis
Şi-ai auzit cum urcă şi viscolul pe cai,
Putea-i să pui sărutul sigiliu pe abis,
Şi, flacăra din tine mi-ar fi strigat: ,, Mai stai!"

Dar am rămas sub semnul ciudatelor orgolii,
Ne-au viscolit o noapte iluzii disperate,
Tu ai plecat cu zorii, eu am rămas cu norii,
Şi, intre noi, tăcerea zăpezii spulberate...

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)
26 septembrie la 04:27 ·


DESPRE PROSTIE
,, Omul este obligat să cunoască şi să se cunoască. Corp, suflet, spirit, gândire, instincte, sentimente, pasiuni, idei, interese, idealuri, judecăți, silogisme, virtuți, vicii, universul moral şi fizic şi câte altele nu trebuie transformate în modele comode, căci în acest caz jucăm pe loc. Uneori nesiguranța perspectivei dialectice poate servi ca element în definiția libertății, demnității şi fericirii umane. În această perspectivă se poate vorbi de omul de rând, care se poate transforma, de erou şi de titan.. Tot la moara aceasta, sau mai bine zis la cutia cu semne se prelucrează: paradoxul, absurdul, plictiseala, greața, îndoiala, gratuitul, utilul, credința şi setea de frumusețe absolută. Rațiunea este chemată să dezlege: determinarea şi indeterminarea, hazardul, norocul, nenorocul, miracolul şi până la urmă jocul vieții şi al morții. In ea este sediul înțelegerii prostiei. Prostul nu este nici bun, nici rău, nici inferior, nici superior, ci pur şi simplu prost.Satisfacțiile lui pot fi considerate privilegii.Aici, orice judecată de valoare se îndepărtează de esența lucrului. Cât timp prostia nu poate fi înlăturată, trebuie considerată ca un suflu al destinului. Înțelegerea adâncă ne obligă să invităm proştii la banchetul vieții, atunci când nu s-au instalat singuri prin îndrăzneală. Aceeaşi invitație pentru nebuni, neputincioşi şi degenerați, bolnavi, vicioşi şi alți frați neajutorați ai nostri. ,, Soarele luminează deopotrivă peste cei buni şi peste cei răi",
Citişi, FLORIN RĂDULESCU?
Doar, că în cazul tău trebuie să aduc un mic amendament: când cantitatea de prostie depăseşte prin densitate cantitatea de falsă ințelepciune, se cheamă că ai buba la cap. sau, anatomic vorbind, paranoia.
Nu te-ai intrebat niciodată de ce ai fost alungat mai de pe toate saiturile si grupurile literare?
Este primul si ultimul avertisment pe care ți-l dau, pustiule de geniu! Daca mai latri ca kățaua la lună pe la porți străine, să ştii că răstorn prin tot internetul hârdăul cu toate zoaiele vieții tale private, de la copilarie până acu, Să fii şi tu, în sfârşit, CINEVA.... pentru că eu nu sunt de acord cu Petre Țuțea, că funcția idiotului este pozitivă............".
Howgh!







https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-0/s526x395/14470574_304932469880054_6073696899553458867_n.jpg ?oh=b088bea0d4cf27fbf8409e6833f7224f&oe=5874DC7B
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=304932469880054&set=a.167061410333828.1073741829.100010899094877&type=3)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=304932469880054&set=a.167061410333828.1073741829.100010899094877&type=3)

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


SĂ NU MAI VII

Val Răzeşu

Ce-a fost aripă, a ajuns povară,
S-a stins firimitura de senin,
Pe gura mea se naşte o Sahară
Şi fiece cuvânt e beduin.

Se-amestecă în clipă nopți şi zile,
Nu se mai naşte Cântec nici în vis,
Privighetoarea mi s-a sinucis,
Clepsidra-mi este plină de cămile.

Poate că timpul însuşi a murit
De-atâta secetă mascată
Şi sapă-n mine ,, A fost odată..."
Fåntâni spre minus infinit.

Prin vene curge iară mult nisip,
Tăcerea este cea mai aspră oază,
Fântâna mea care purta un chip
Doar lacrimă neplânsă scånteiază.

Cu setea asta impotriva firii,
Fiu al pustiului m-ai blestemat,
Şi scoate din fântâna amintirii,
Tristețea toamnei doar nisip uscat.

Mi-e sufletul şi viața toată rană,
E prima oară când sub pleoape
Trec lacrimile ca o caravană,
Şi mă visez călătorind pe ape.

Să nu mai vii, paharu-i plin
De-atâtea zile pârjolite...
Nu se intoarce rana în cuțite
Şi-n revolvere glonțul asasin!

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


DEGRINGOLADA ( 1)

Pădurile din Cântec

Val Răzeşu

Prin ceață, toamna vine mai pe buze,
pădurile din Cântec tac pustii,
şi frunzele, să nu mai fie frunze,
s-au îmbrăcat în mantii ruginii.

Şi soarele e într-o haină nouă,
brodată, rece, sobră, anodină...
şi roua, ca să nu mai fie rouă,
a împietrit pe-a florilor lumină.

Şi asfințitul cade mai pe frunte,
iar vântul, taie zarea ca un brici,
şi pietrele, să nu mai fie munte,
s-au pitulat în norii inamici.

Mi-e rană inima şi totuşi tace
în lacrima neplânsă, ceas cu ploaie,
şi acele, să nu mai fie ace,
s-au prefăcut în săbii care taie.

Înțeapă viitorul ca un ghimp,
în umbra umbrei mele, doar zăpada,
şi timpul, ca să nu mai fie timp,
a început deja degringolada.

Iar viitorul e deja ,, a fost"
prezentul nostru să se mai întâmple
şi rostul lumii să rămână rost,
sărută-mă în valsul de pe tâmple,

De primăvară să visez un vis
cum mă sărută floarea de cais....

VAL RĂZEŞU


https://2.bp.blogspot.com/-8P7bUJxc9iI/VGPELSz-XNI/AAAAAAAACTs/iY1dCJv7bB8/s1600/baiat%2Bvioara.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


DEGRINGOLADE ( 2 )

Lacrima din ceas

Val Răzeşu

Prin ceață, toamna vine pe arcade
precum un somn ce nu poți să-l opreşti,
se-mbracă în aromă de poveşti
frunză cu frunză, peste pleoape cade
un vis pe care nu ți-l aminteşti.

În umbra mea, ca o lumină creşti,
născând o altă umbră, nu se cade
să se producă-n ceas degringolade,
să uite secundarul cine eşti.

În clipa asta, vezi, încep parada,
cu aripi de cocori înzăpeziți
spre Sud busola, şi îți aminteşti
de Cântecul ce din tăcere scade
doar lacrima, neplânsă care cade.

Eu am bagheta zânei cumsecade,
în vis nu vor mai fi degringolade...

VAL RÂZEŞU


http://chezmanima.c.h.pic.centerblog.net/557701ac.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

DEGRINGOLADE ( 3 )

Lumina din vis se scade

Val Răzeşu

A cotropit cu frunze toata strada,
cu ploile îmi bate la fereşti,
ca un pescar ce îşi întinde nada,
foşneşte toamna tot ce-mi tăinuieşti.

Cocori de umbră zboară, -ți aminteşti
Cum, zornăind din pinteni, cavalcada,
(călări pe fulgi strălucitori), zăpada
ne căuta prin vechile poveşti?

Din timpul nostru, vezi, se scade
din zâmbete lumina care-mi eşti,
din neființa umbrei pâmânteşti
încerc în Cântec să dezleg şarade
din lacrima care neplânsă cade.

În visul magic se ascund naiade,
se duce toamna, vin degingolade...

VAL RĂZEŞU

http://fantazia.f.a.pic.centerblog.net/VzebzrZLmDEq.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

DEGRINGOLADE ( 4 )

Toamna a plecat

Val Răzeşu

Toamna a plecat, aurării,
ici şi colo, încă se declină,
iar lumina pare o ruină
ruginită-n frunzele la vii.

Aerul, mai rece şi mai trist,
încă poartă urme de cocori,
norii negri par nişte tumori
care cresc într-una fantezist.

Plouă, tună, totul e ciudat,
parcă strigă verile din noi
să ne-ntoarcem în sărut 'napoi,
în târâmul nostru fermecat.

O poveste aş fi vrut să scriu
despre Cântec - eşti ființa lui -
însă, nu îi pasă nimănui
că în lume s-a făcut târziu

Unde fulgerau la geam lăstunii
de te întrebai câți sori să numeri,
unde timpul ridica din umeri,
când duminică era şi luni.

Unde 'nălțam raiul din priviri
zugrăvind în inimi catedrale
şi pe crucea frumuseții tale
îşi băteau piroanele doi miri.

Iată, vine rece şi tiptil
iarna, care leagănă o poartă
care trece dincolo de soartă
cel ce-n mine încă e copil.

În tăcere, tu n-auzi zăpada
cum bilete de îngheț ne scrie?
Omul de Zăpadă, pe vecie,
a făcut deja în noi rocada.

Viforul a tras din teacă spada,
vremea a-nceput degringolada...

VAL RĂZEŞU


https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/57/83/e5/5783e5713f6a2ba611f4826f5c2e0da6.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

CÂNTEC PENTRU EVADAREA DIN FRIG

Val Răzeşu

Sub brumă şi îngheț eu strig că-i bine
cât pot spera că, totuşi, vom fi doi,
ca o mireasă tristă, iarna vine,
şi soarele nunteşte fără noi.

Suntem două lumini contradictorii
în sfeşnicul aceluiaşi delir,
eu port sub pleoape clipele şi norii,
tu porți la sân vecie şi potir.

Te-aştept cu prima ploaie a primăverii,
să ne spălâm de vină şi păcat,
să inflorim cu zarzării şi merii
livezile pe care le-am prădat.

Pe gură port furtuna şi zefirul,
pe tâmple dorul tău, cocor solar,
tu eşti pedeapsa veşnică şi mirul,
prăpastie, cascadă şi altar.

Te-aştept cu primii fluturi ai visării
la porțile albastrului fragil,
iubindu-ne la voia întâmplării,
să ducem iarna asta la azil.

Pe țărmul frunții clocoteşte marea,
în suflet noaptea-n care străluceşti,
tu umpli ca un Cântec depărtarea
tăcerilor în care locuieşti.

Te-aştept cu primii ghiocei, în grevă
la porțile destinului, şi strig:
hai, să-nflorim cu primăvara, Evă,
ca doi ocnaşi ce-au evadat din frig...

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

CÂND VA PLECA UN FLUTURE

Val Răzeşu

Cu flori albastre vei mai plânge
când va pleca un fluture naiv
ce nici măcar aripile nu-şi strânge
sub ochii tăi de rai definitiv.

Azi plec în noapte, unde-i luna,
tu ai suflat de stelele sunt stinse?
Va fi-ntuneric pentru-ntotdeauna
la țărmul tâmplei mele ninse.

Azi plec din Cântec, câtă gheață,
pe buzele inchise, tăcerea va surpa...
şi nu va fi in lume o altă dimineață
în care ciocârlie să fie gura ta.

Azi urc pe portativul iernii singur,
mă înfrățesc cu viscolul şi norii,
că vine-o primăvară fără mugur,
in sudul meu au fost proscrişi cocorii.

Sub brumă nu mai are glas
nici zåna din povestea pârăsită,
prăpăstii se deschid sub orice pas,
cuvintele miros a dinamită...

28 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)



UNOR MAIDANEZI

Val Răzeşu

se dedică lui Rădulea

Ce iubitori îmi sunteți, buni şi darnici,
Când ați văzut că pot, de bunăvoie,
Să urc pe crucea voastră de fățarnici...
Dar nu abdic, mă-mbarc cu Noe!

Ce ați crezut voi, fameni fără noimă,
Că am trăit cuvinte şi-am spus vorbe?
Sunt sigur că ați coborât din moimă
Să puneți temelia primei ciorbe.

Eu vin de prea mult timp şi de departe,
Îmi amintesc că am plecat scânteie
Din Focul Sacru care nu desparte
Lumina şi Iubirea, de Femeie.

Nu-mi amintesc de mama cimpanzeu,
Nu ştiu nici azi să urc într-un copac...
Voi, azvârlind cu pietre-n cerul meu,
Vi se mai vede firea de macac.

Va ros invidia, ca în peşteră păduchii
Pe moşii voştri ce dansau în ploaie
Crezând că pot sfinți în nişte muchii
De cap pătrat, rotunde, nişte zoaie.

Şi, nu eram deloc atât de sus,
Nici de avut, nici de frumos
Pe cât credeau iudeii lui Iisus...
- Bă! voi erați, mereu, prea jos!

Pe vremea când erați dalmațieni,
Păcat că nu m-am arătat arici
Şi am făcut mereu cu voi pomeni....
- Bă! voi erați, mereu, prea mici!

Privirile ce mă luau la palme
Din ochii ce se prefăceau atoni,
Guri ce zâmbeau dar proferau sudalme...
- Bă! voi ați ființat cameleoni!

Când m-ați văzut atins la rădăcină,
M-ați şi proscris într-un pustiu...
-Bă! eu nu-s' ca voi, beată ruină,
Lumină am să ies şi din sicriu!

Chiar renunțasem să mai caut leacuri,
Dar prea luciți de bucurie...
Vă voi rămâne-n cârcă peste veacuri....
- Bă! nu sunteți buni de alifie!

Mai am de gând să adăstez o vreme
Şi, după voi, nu este deloc etic
Să fierbeți mămăligi, să scriu poeme...
- Bă! voi sunteți un strănut genetic!

Nu fac acum cu voi filozofie,
Ar trebui prea mult să desenez,
Mai am spre Dumnezeu o datorie...
- Bă! Fac ceva pe maidanezi!

De v-ar vedea mămicile,(prea bune!...),
Şi-ar cumpăra în rate revolver
Şi-ar trage-n voi cu-a voastre rune....
Dar, nu! Că impuțiți întregul cer!

28 septembrie 2016

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

(https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


LUNA STĂ SĂ CADĂ

Val Răzeşu


Luna stă să cadă-ntr-un copac,
( o privesc cu ochi atât de goi....),
e destul să-i dau un bobârnac,
şi-o să cadă cerul peste voi...

Bulevardul este plin de ceață,
noaptea îşi îmbracă haine noi,
strigă orologiul vechi din piață
să întoarcem timpul înapoi.

Secundarul e căzut pe jos,
se preface că nu ne-a văzut,
ori, să ştii, în chip misterios,
noi trăisem timpul la trecut.

Felinarele se uită şui,
scormonesc în fiece tufiş,
să ne spioneze pe furiş,
umbra strânge sub aripă pui.

Ne plimbăm, oraşul pare mort,
( de o veşnicie suntem duşi?! ),
scârțâind din vechiul lor resort,
mână-n mânâ, două vechi păpuşi.

Ce aş mai putea oare să spun
zorilor ce vin spre noi tiptil....
doar că timpul meu azi e nebun
şi îmi duc tristețea la azil.

Vechiul păpuşar a rupt din sfori,
dar atât de fin şi de discret,
că devin un pictor de erori,
merge långă mine un portret.

Trec fiori prin suflet şi-i aud,
ce-a rămas din noi, vară frumoasă?
jarul stins, cenuşa, şi asud,
păpuşarul s-a întors acasă.

E atâta linişte în jur
de aud de ziuă cum se crapă,
mă strecor în mine ca un fur,
las în urmă taina ferecată.

Am fost eu şi nu mai pot să fiu,
port în spate crucea unui vis,
că în lume s-a făcut târziu
şi mă răstignesc pe cord deschis.

Luna stă să cadă-ntr-un copac,
( o privesc cu ochi atât de goi... ),
e destul să-i dau un bobârnac,
şi-o să cadă cerul peste voi...


29 septembrie 2016

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




ICOANĂ MIŞCATĂ

Val Răzeşu



La vârsta de Lumină
a anotimpului fermecat
am făcut jaf
şi risipă
de dragoste
cu înverşunarea gândului
că mâine poate fi
sfårşitul lumii
Am iubit o fată
care
mai presus de cuvinte
până la dumnezeire
taina tainelor s-a făcut
flacără înălțându-se
Timpul şi-a picurat roua
şi Ea s-a intrupat
în curcubeu
Peste apele timpului
peste apele sufletului
curcubeul s-a înălțat
în icoană
Icoana cea mai sfântă
din biserica amintirilor mele



VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)



RECURS

Val Răzeşu

Au înebunit copacii, fată,
Se copilăresc a doua oară,
Aur şi profile de vioară
Ca în toamna noastră fernecată.

Precum hoții anii se strecoară,
Fost-ai amintirii condamnată,
Ochii lumii spus-au ,, vinovată!",
Şi-am crezut instanța lor vulgară...

Fac recurs la ape, munți şi stele,
Fac recurs la Curtea cu Erori,
Te rechem în templul vieții mele,
Din tăcerea lunii să cobori

Ca un Cântec plin de taine grele
Zămislit pe aripi de cocori...


29 septembrie 2016
Val Răzeşu

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


ŞEHEREZADA (4 )

Val Răzeşu

Să vii, Ja' fer al - Barkami,
Să juri cinstit, pe Mohamed,
Că fata ta nu poate şti
Toate acele ce eu cred

Că pe sub vălul de kashmir
Ascund sămânță de lumină.
Nu cred, auzi Ja' fer, mă mir
Că zice că n-a fost regină...

Auzi poveste... doici i-au pus,
Cuminte, cerul pe sprâncene
Şi, când priveam către apus,
I-au adus luna pe sub gene...

Se plânge, şuguind, că nu,
Că pe-tuneric, şoptesc stele...
Şi, ce ferestre deschid, tu,
De-ncap poveştile prin ele?

De râni, să-i spui lui Sahryar
Cel înşelat fără de vină?!
Să-i spui, vizire, lui Agar,
Că stă sub lacăt de lumină

Şi nu-i emir de pe pământ
Să mă înfrunte să cuteze...
Allah achbar! Capu'-n pământ
Să-l pună, să se ruşineze!

Cheam-o îndată! Ieri a spus
De o măiastră fermecată
Ce îmi sălta tronul în sus
De ciripea numai o dată,

Că ea ar fi sub un blestem:
Să fie ziua împietrită
Şi seara, când pe nume-o chem,
Să fie lacrimă-nsorită.

Fermecător, aşa încât
Să fie mai ceva ca mine,
Să-pună colier la gât,
Din ochii de safir, rubine.

A?! Ai venit? Acum, îndată
Să-mi spui, de unde ştie el
Şi de cântarea fermecată
De nu intra-n harem defel?

Tu, ce mai stai, Mare Cadiu,
S-a înoptat, du-te acasă!
...Suntem doar noi, aş vrea să ştiu,
Ja' fer, cutezi s-o dai mireasă?!

Iar tu, copilă, prea-ndrăzneşti
Să mai propui vreo zece hurii!
Eu port cununi impărateşti
Şi pe cuvinte, mă înfurii

Când mă priveşti cam nu ştiu cum,
Ca pe un prag de netrecut...
Eu sunt povestea unui drum
Pe care paşi nu ai făcut.

Seară de seară, porți deschid
Şi port pe boltă Carul Mare,
Şi doar la ziuă le deschid
Când pleacă luna la culcare.

Îmi pare că sclipeşti mârgean
În ochii ce clipesc arar...
Ce ştii, copilă, de ocean
Şi despre Sindbad, marinar?

Aduceti, slujitori, şerbet
Şi apa cea de trandafiri!
-Şeherezado, spune-ncet
Poveşti cu care să mă miri...


29 septembrie 2016

VAL RĂZEŞU








https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14433144_306711096368858_104594311171775065_n.jpg? oh=87cb221773b4179ced83f6a4d641a4fc&oe=5871DD08
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=306711096368858&set=a.167061410333828.1073741829.100010899094877&type=3)

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


VIOLET DIN AMINTIREA UNUI CURCUBEU

Val Răzeşu

contrareplică la replica d-nei Hourray
la poezia mea ,, Cântec pentru evadarea din frig''


Noaptea suflă-n mine să mă sting,
pe luceferi iele poartă nori,
gând supărător ca un paing,
scări de fum ascunde printre flori.

La porțile uimirii mai zâmbesc,
mai cânt într-un destin întâmplător,
în basmul ce rămâne, le iubesc,
vor lăcrima naiadele de dor.

Zefir a fost, acuma e furtună,
îşi cheamă cerul scribii la raport,
şi cine ar putea în loc să spună
de crucea nevăzută ce o port?

Voi aştepa, în veşnicii e vreme
de aşteptat viori ce au tăcut....
să nu mă bagi în seamă dacă geme
lumina lunii către azimut.

Nu voi veni decât târziu, târziu,
când timpul tremura-va în toiag
în visul cel din urmă să îți fiu,
din Cântecul veciei, cel mai drag.

Îți voi şopti atâta de încet,
vom auzi lumina tu şi eu,
se va-ntrista pâmântul violet
din amintirea unui curcubeu...


30 septembrie 2016
VAL RĂZEŞU




https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/08/78/00/0878000dcb16c77c8fdd69adaf851344.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

STELE ÎNVÂRȚI PE DEGET

Val Răzeşu

Tu eşti o Poezie ce singură se scrie,
stele învârți pe deget, veciile şi cerul,
te-aş fi cuprins în brațe, dar ai fugit în vis
ca în văzduh de vară ecoul unui greier.

Pe cerul frunții mele, mereu atât de sus,
în fiecare noapte mă scrii pe Căi Lactee,
din rănile din stânga, poeme ai compus
să lumineze tainic pe gura ta, femeie.

Poemele acelea le-am auzit în zori
cum, scuturându-şi bruma, zburau către trecut,
trecând pe sub sprâncene cu țipăt de cocori
purtând pe creştet flori din Cântecul pierdut...


3o septembrie 2016
VAL RĂZEŞU


http://dl8.glitter-graphics.net/pub/1017/1017548l5rpxvwplq.gif

[latan.elena]

(https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


S-AU TOPIT ARIPILE

Val Răzeşu


A fost o primăvară, atâta mi-e de dor,
că înfloresc cireşii, pe buze pârguiesc
săruturi întâmplate pe aripi de cocori
în ceasuri fermecate, şi, clipele zâmbesc.

În vara nenumită, purtai coapse de foc,
mi-mbrățişai şi umbra la sânul fermecat,
te-am coborât din înger, femeie, ai noroc
să uiți de-un rai în care nimic nu s-a-ntâmplat.

Nu simți în aripi cuie? pe patul desfăcut
te răstignesc fecioară, să-nvii o Evă sfântă,
nu plânge...s-au topit aripile-n sărut,
din fluturele stâng dumnezeirea cântă...

30 septembrie 2016
Val Răzeşu


(https://www.facebook.com/val.razesu)https://is01.ezphotoshare.com/2016/09/24/K1eqvb.gif


(https://www.facebook.com/val.razesu)

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)



CĂLĂTORI DE LUT

Val Răzeşu

replică la poezia d-nei Camelia Constantin
,, Din iarna de demult"


Zăpada cu parfum de iasomie
învie iară Oameni de Zăpadă,
fulgi obosiți, cu aripi de hârtie,,
pictează derdeluşul pe o stradă.

În podul palmei, inima tresare,
Un Cântec în artere se întâmplă,
se-nalță dorul ca privighetoare
în norii care viscolesc pe tâmplă

Mi-aduci în prag icoane afumate
şi cercuri care se întrepătrund,
un clopot tainic între ele bate
şi-n înviere, morții se ascund.

Ce vis frumos, doi călători de lut,
prin moŕți trecând, în înfloriri învie,
înzăpeziri ce nu s-au cunoscut,
iau chip de ghiocei şi iasomie....

VAL RĂZEŞU





https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14522709_533499773527965_6540295880775793032_n.jpg ?oh=0ebee74f21c22c1eb42e2a20240e2a6c&oe=5873BCAA

[latan.elena]

(https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


UITE CE FĂCEAM ÎN VIS...

Val Răzeşu


Tuuu...îți spun, şi n-o să crezi...
tocmai se-nălțase luna
peste-a norilor girezi,
albă ca întotdeauna....

Mi-a venit, din ce tărâm,
dor să urc spre ea, tiptil,
depărtarea s-o dărâm,
să mă fac din nou copil.

Am plecat din mine, tu...
iar hoinar de nedescris
şi, ai apărut şi tu,
uite ce făceam în vis...


30 septembrie 2016

VAL RĂZEŞU



https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14440700_533145260230083_6069634112572977253_n.jpg ?oh=fe9e3bb4f3d875c09d6f12b5502f99ce&oe=58A72B72

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu) cu Dumitru Ichim (https://www.facebook.com/dumitru.ichim.16).


NE CHEMI SPRE CER

Val Răzeşu

cu stimă profundă şi aleasă prețuire, părintelui DUMITRU ICHIM

De unde-atâta mir sfințit,
că poți lumini pe stele scrie,
când soarele-i spre asfințit,
să îl răsari de pe hârtie?

De unde, cum, atâta har,
să faci Cuvântului un nimb,
din necuvinte ce tresar,
să meştereşti aripi de schimb?

Cum poți piroanele să-ți duci
când Nesfârşitul te îmbie
şi plâng pădurile de cruci
în slova ta atât de vie.

Arăți de după fiecare nor
un cer, ființei de tărână,
şi urci Golgota tuturor
doar cu durerea ta de mână.

Vuieşte-n jurul tău ceva,
topindu-i lumii promoroaca,
eu ştiu spre ceruri ce urca:
e inima, se-aude toaca...

Cu sufletul îngenuncheat,
mă las acoperit de lavă,
părinte, clopotele bat
din psalmii ce-i înalți în slavă.

Atâta cer ai înălțat
pe umilita mea făptură
că sufletul a cuvântat
cu tot albastrul de pe gură...

30 septembrie 2016

VAL RĂZEŞU








https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14517354_307036709669630_9089128493470338035_n.jpg ?oh=5810026b423ddebacaaa2a6ff040542d&oe=5864E24A

(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=307036709669630&set=a.167061410333828.1073741829.100010899094877&type=3)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=307036709669630&set=a.167061410333828.1073741829.100010899094877&type=3)

[latan.elena]

(https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

FUGE DESTINUL, CA UN CAL

Val Răzeşu

Mă vezi mereu doar un pribeag
rătăcitor printre cuvinte,
dar vino dincolo de prag,
în nebunia mea cuminte.

Mă tot priveşti întrebător
şi nu vezi dincolo de piele...
crezi că sunt piese de decor
pe lacrimi, versurile mele.

Tu ştii că eu cioplesc viori
din necuvinte nenăscute
şi țes lumină peste flori
din veşnicii neîncepute?

Mă spăl cu stele pe retină
când nopțile mi te ascund,
valsează sânii în lumină
fiorul din sărut rotund.

Când te lipeşti atât de strâns,
vuieşti ca valurile-n dig
dar n-auzi hohotul de plâns
din Cântecul care te strig.

În aşternutul de mătase
din poezie, mă ucizi,
ne poartă vise curioase
la vama zorilor, lucizi.

Nu treci, prin ochii mei, de ceață,
în care mări din mine poți
să faci apusul dimineață,
cu cer în brațe să înoți?

Zâmbeşti la umbra uni val
şi nu vezi țărmul pe deplin,
fuge destinul, ca un cal,
ca pescăruş, de el mă țin...

M-a plâns acest poem de toamnă
pe un târâm aşa pustiu
că nu sunt ochi să vadă, doamnă,
în şa pe cel ce am să fiu...

1 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU



http://67.media.tumblr.com/37beaadfee831ef1e15bfd58b953e053/tumblr_obr3gqnPYN1v2h7ago1_500.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

SĂ TRAGI FĂRĂ GREŞ

Val Răzeşu

Iubesc poezia din tine
şi ochii ce-i dărui luminii,
auzi - ce frumos şi ce bine,
pe lujere cum urcă crinii.

N-ai fost niciodată străină,
ca roua îmi stai pe sub pleoape,
urcăm visători în lumină
sărutul ce nu ne încape.

Departele poate să-nsemne
şi gândul ce nu l-am pătruns,
în mine zămbeşte, pesemne,
sfios, chipul tău cel ascuns.

Iubitrea-i un joc între arme,
copiii din noi ies la joacă,
vecia-n secundă adoarme
şi trebuie moartea să tacă.

Se surpă omătul din cer
pe clipele când mi te strig
şi iese din mine în ger
un Om de Zăpadă, în frig.

Nu poartă fular ori tichie,
ciudat, nici nu stă într-un loc,
aşteaptă să vii din vecie,
să tragi fără greş, foc cu foc...


VAL RĂZEŞU


http://s1.favim.com/orig/150713/anime-boy-blue-galaxy-manga-Favim.com-2954751.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

CĂNTÅND SPRE ASFINȚIT

Val Răzeşu


Hai să plecăm, iubito, cântând spre asfințit,
Că e târziu în lume şi-n noi e prea târziu,
Spre zările albastre expresul a sosit
Şi fluieră bezmetic a unu şi pustiu.

Putem pleca, de mână ținându-ne mai strâns
Şi nu privi in urmă, lumina n-a rămas,
Aruncă din bagaje tot hohotul de plâns,
Ne dă afară clipa, nu mai privi la ceas.

Din lacrimă, mireasă surâsul meu te-mbracă,
Mi-e inima o rană să infloreşti în ea,
Sărută-mă în flăcări, sunt mirele ce pleacă
Poftit către o nuntă ce nu te va avea.

M-aşteaptă la peron un tren de călători
Unde numai destinul îmi e locomotivă,
Abia urcat iubirii, trebuie să cobori
Din stație fictivă în stație fictivă.

Am şi ajuns la gară, e clipa cea mai grea,
Nu rătăci cuvinte, tăcerea prisoseşte,
Zâmbeşte-mi cu surâsul ce mă înebunea,
Să pot să fiu nebunul care te părăseşte.

Eu te poftesc la vals, doar azi, iubita mea,
O ultimă favoare: pe alții să-i desfete
Cum poate dansa plânsul, să râdă dacă vrea,
Pe-un hol ticsit de flori, la casa de bilete.

S-a afişat un tren ce duce nicăieri,
Sau, n-are importanță că duce undeva...
Când va pleca din gară cu mâine şi cu ieri,
Tu vei rămâne-urmă, şi ,, azi" nu va urca.

Chiar dacă dorul tău să urci te va-mbrânci,
Să vii să-mi stai alături, ascultă din tăceri:
Tu, cea de azi, cu mine nu poți călători,
Dar te-am luat în brațe din Cântecul de ieri...

M -aşteaptă-n Necuprins castele luminoase
Şi stea deasupra lor e tot ce am iubit,
Spre-a locui trecutul şi clipele frumoase,
Hai să pornim, iubito, cântând, spre asfințit...

1 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


CAFEA DUMINICALĂ (2 )

Val Răzeşu

În curând se-arată zorii....
somnoroasă, draga mea?
Ia priveşte-mi ochişorii,
nu mă vrei la o cafea?

Furai lampa fermecată...
să putem vorbi în doi,
m-am dat peste cap o dată
şi-ți zâmbesc ca un pisoi.

Eşti puțin cam ciufulită,
dar să-mi pese mie, aş!
lasă-te puțin iubită,
sunt pufos şi drăgălaş...

Lasă-mă să-ți torc la sân,
nu strâmba a râs gurița,
lângă tine să râmân,
să te mângâi cu blănița.

De mă strângi cumva la piept,
îți rămân fidel pe viață,
ghemul să-ți deşir prin piept
numai dacă mişti de ață....

Nu am timp de adăstat,
pleacă luna năzdrăvană,
de nu mă primeşti în pat,
mă ascund 'napoi în cană...


2 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU


https://lh3.googleusercontent.com/-11Q4gahWB2s/VjUMiXOMvVI/AAAAAAACBJE/FeUfVWp01Eg/s346-rw/3436592297105b47310382d736ea9ca6.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

DE TOAMNĂ

Val Răzeşu

Sărut mâna, draga mea poetă,
văd că umbli în veşmânt bogat,
pari de -o vreme tare desuetă
cu atâta aur îmbrăcat.

Ai aprins lumina în livezi,
plin de lampioane în gutui,
orb să fii, pe ramuri să nu vezi
soarele mai palid cum îl sui.

A picat palinca din copaci,
împletesc bețivi cărări din prune,
deocheate, nucile-şi desfac
straiele, de nu se poate spune.

Nişte ciori zălude din alt veac,
draci smolind văzduhul de mă sperii,
nu ştiu ce vorbesc într-un copac
De se ruşinează, roşind, merii..

Graurii, rudenii de bun gust,
nu-şi încap în pene de mândrie
la cules de struguri pentru must,
perceptori temuți în podgorie.

Sperii frunzele, cu promoroaca
desenezi biserici de dureri,
o ciocănitoare bate toaca,
clopotele le-ai urcat în peri.

Pun genunchiul jos, să mă închin,
ai făcut prin bălării dezastru,
binecuvântezi dintr-un smochin
care de o vreme e sihastru.

Te iubesc, ai suflet de artist
şi penelul este năzdrăvan,
totuşi, te salut mereu mai trist,
e mai frig în suflet cu un an...

2 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU



http://f2.s.qip.ru/UdTRzSp5.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

CÂNTEC PENTRU REÎNTOARCERE

Val Răzeşu

Ce bine este în povestea noastră,
te-ai reîntors din cåntecul prescris,
şi-au înflorit muşcatele în glastră
şi la ferestre ramuri de cais.

In zorii zilei mele, bob de rouă
îmi luminezi sub pleoape la destin,
te-mpart cu universul, pe dindouă,
şi mă îmbăt de tine ca de vin.

În lipsa ta şi soarele ingheață,
se năpusteşte viscolul in vis
şi, în privire, vălătuci de ceață
ascund de mine raiul interzis.

Ce bine e cu tine foc şi pară,
Cu pletele când mă învălui lin
şi trece gura mea ca pe-o vioară
şi îți sărută buzele de crin.

Eşti Eva din povestea nesfârşită,
de îndrăzneşti vreodată să mai pleci,
voi arunca în rai cu dinamită,
să vină întunericul de veci.

...E doar un vis, şi frigul mă trezeşte,
e uşa larg deschisă, nu era...
ori, s-a deschis fiindcă bănuieşte
că trebuie ca să revii cândva...


VAL RĂZEŞU



https://lh3.googleusercontent.com/proxy/AfZZ-_h0QuOstx5UZIXWBQQi3sFQzUAMoQp1NnuNCt21bzTvzUG5oYq s3HnkbjWm09PJE5xDIqZWS3hZo8ttGElnOwi7wAL3qpnPBpSzD _xXWQ=w426-h333-p

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu) cu Camelia Constantin (https://www.facebook.com/camelia.constantin.182).

CU PLOILE , NU POT

Val Răzeşu

contrareplică la replica d-nei
Camelia Constantin la poezia mea
,, Pădurile din Cântec"

Mă înserează nişte amintiri
Şi toamnele-n poveşti mai arămii,
Sunt razele de lună mai subțiri
Iar călătorii clipei mai copii.

Se mai strecoară umbrele în ceas,
Mai ticăie, pierdută, câte-o cină,
În aburii dejunului din glas
E mai adâncă taina din lumină.

Tristețea desfrunzeşte cer intreg
De stelele atâtor simfonii,
Cu ploile nu pot să mai dezleg
Tăcerea florilor din poezii,
Neînțelesuri, în buchete leg.

Pe crizanteme cum să scriu balade?
Se duce toamna, vin degringolade...

5 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU


replica d-nei Camelia Constantin

se duce toamna, vin degringolade
mai arămii decât îtți aminteşti
de frunze amețite de poveşti
şi peste lume înserarea cade.

În umbra umbrei mele încă eşti
iar cerul e aprins de miriade
de sunete menite să dea roade,
să aromeze aburul din ceşti.

În timpul ăsta, vezi, lumina scade,
e intuneric, greu să mă ghiceşti,
cum cresc în brațe flori nepământeşti
a căror aripă-adusă de naiade
înghite chiar şi visul de balade..

Şi nu-i magie care să-l deznoade,
se duce toamna, vin degringolade....



https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/dd/48/b3/dd48b32a2dd68475d8fd57192da70187.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu)


AM COBORÂT LA RĂDĂCINĂ

Val Răzeşu

contrareplică la replica d-nei Mia Cartas
la poezia mea ,, Călători de lut"


Din lutul ce tresare sub paşii obosiți,
Atâtea necuvinte tresar in focuri vii,
Că îmi aduc pe frunte cireşii pârguiți
Şi îmi preface-n fluturi, privirea, păpădii

Care-mi sărută fruntea în cumpenele serii,
Candorile îmi spală cu zori de ciocârlii
Smaralde şi rubine pe partitura verii
Când macii sângerează în holde aurii.

În stânga inimii îmi auresc țărâna,
Din taine nepătrunse transpir bijuterii
Şi -mi în floreşte gura, şi-mi înfrunzeşte mâna
Şi, iată-mă cireşul în care poți să fii.

În somnul unui Cântec ce nu l-ai cunoscut,
Am coborât cuvinte din ram în rădăcină
Şi te-am aflat, Femeie, din somnul tău de lut
Să urci în primăvară, ca floare de lumină..

5 octombrie 2016

VAL RĂZEŞU




replica d-nei Mia Cartas

Sub zarea ta, Cuvântul e lutul ce-nfloreşte
În mii şi mii de chipuri, în jocuri de culori
Şi versu-ți aur zboară, acuma doar pluteşte
Urcând spre nemurire prin timpul trecător.

E duh din duhul sfânt Cuvântul ce uimeste,
E focul tăinuit in inimă de dor...
Cu pana ta măiastră, Tu faci din el, Maestre
Un univers de gânduri în orice muritor.

Atâta Poezie în suflete sădeşte,
Atâtea gânduri tandre, frumoase deseori...
Atâtea incantații... O lume de poveste
În care ne simțim, şi noi, nemuritori...




https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14479562_535921409952468_7380112496451785185_n.jpg ?oh=25dfb257276bfa96452e11c23dfdf58d&oe=586EF54C

[latan.elena]

(https://www.facebook.com/val.razesu?hc_ref=NEWSFEED)Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?hc_ref=NEWSFEED)


AM REZEMAT DE CER CUVINTELE ŞI SCARA

Val Răzeşu

contrareplică la replica d-nei Mihaela Hurray
la poezia mea ,, Violet, din amitirea unui curcubeu"


Am rezemat de cer privirile şi scara...
Ce floare nu am luat, în visul meu, de mână?
Că scriu pe cer cu fluturi, a mea fie ocara,
Şi a Femeii vina că o prefac în zână.

Priveşti în altă parte, de ochii mai sunt goi...
Privirea, în surâsuri am pus-o căpătâi
Să strige din lumină sărutul către voi,
,, Nu trece, frumusețe a anilor, ,,Rămâi!".

Tăcerea mea e struna ce doarme pe vioară,
Atinsă cu o şoaptă, tresare melodie
Şi o valsează stele în noaptea tutelară,
Eu doar încerc să scriu refrenul pe hârtie.

M-ai renegat, Iubire, cu floare de salcâm ,
Duminica mai albă am înălțat să-ți fie,
Priveşte spre pământul spre care mă dărâm...
Ai auzit vreodată oftând o Poezie?

5 octombrie 2016

VAL RĂZEŞU




replica d-nei Mihaela Hurray


Azi, te reneg, Iubire, de ce m-ai zămislit
Dacă spre bucurie nu mi-ai zidit o scară
Şi-apoi mi-ai şters cuvântul în pieptul obosit,
La Porțile Cetății, m-acoperi de ocară.

Eu căutam Lumina, dar tu ai ochii goi
Priveşti în altă parte, dar ai sosit întâi
Să te ascunzi în ape ca-n Ziua de Apoi,
Să-ți strige amintirea pe ulițe ,, Rămâi".

Uitarea-şi bea paharul, mă cere în abis,
Biruitoare, moartea, mi-aşterne căpătâi,
Sub pietrele tăcerii, m-a alungat din vis.

Te-am renegat, iubire, de ce m-ai zămislit
Şi bântui fără mine mormântul de granit
Al nopții taciturne din care ai venit...







https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14502768_309673259405975_2301177883469634067_n.jpg ?oh=fde4bf396d4974e8bf0c6bd2e534cdab&oe=58A61B1B
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=309673259405975&set=a.167061410333828.1073741829.100010899094877&type=3)
(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=309673259405975&set=a.167061410333828.1073741829.100010899094877&type=3)

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu)


LUMINĂ TÂNĂRĂ CA MAMA DE ATUNCI

Val Răzeşu


Uneori, când îmi aud crescând
fire albe, ca o promoroacă,
poruncesc copilului din gând
,, eşti copil, hai, du-te şi te joacă!"

glonț, aleargă pruncul dezlegat,
ca un fulger, către bătătura
casei din tărâmul fermecat,
râde, plânge, şi se dă de-a dura.

poarta e uitată în rugină,
casa e la joacă cu alți prunci,
dar stăruie în mine o lumină
tânără ca mama de atunci.

stă în loc, mirat, copilul meu,
mărăcinii pasc acuma stâna
şi, de mult, tare demult, un curcubeu
a băut şi-a dus în cer fântâna.

stă mirat copilul, fără glas,
,, au trecu prin bătătură zmeii?!",
şi ascultă urma unui pas
care duce la fântână mieii.

în corcoduşul gârbov de bătrân,
mai atârnă hamul ros de vreme,
plânsul ierbii, adormită fân,
cai de abur parcă vrea să cheme.

s-au risipit în vânt actorii dramei,
s-a stins de mult jâraticul pe tavă,
dar stăruie în aer umbra mamei,
purtând gingaş parfumul de otavă.

pe cuptorul risipit în fum,
latră, jalnic, umbra unui câine,
dar stăruie în aer un parfum
dulce ca al mamei făcând pâine.

chiar dacă pe copil îl umple plânsul
privind copilăria risipită,
mai stăruie-n văzduh surâsul
frumos precum o pâine rumenită.

ca ,,să pui la punct" copiii ,,răi",
un copil - trei fabrici de nuiele...
m-au spălat de vină ochii tăi
cu izvorul lor gingaş de stele.

dacă ar veni Stăpânul Spaimei
şi-ar lăsa pe boltă doar o stea,
ea ar fi mereu lacrima mamei
picurând, năprasnică nuia...

... privesc copilul, el s-ar mai juca,
dar sunt destule lacrimi în pendul
şi fiecare plâns îşi are ora sa,
,, hai, copile, ai albit destul..."


VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




UN ÎNGER S-A ÎNTORS ÎN CER

Val Răzeşu




Atât de trist ... că rătăcesc în mine
şi rătăcesc năuc în jurul meu,
măicuța mea, din lacrimă când vine
şi mă sărută ca un curcubeu.



citesc acum pe ultima scrisoare
care ai scris-o pe acest pământ
şi fiece silabă plânsă doare,
plânge în hohot fiece cuvânt.



de unde ai ştiut, cine ți-a spus
să-ți iei ,, adio" de la toate cele?
ori, a venit, surâzător, Iisus
şi te-a chemat Lumină între stele?



se refuzau cuvintele rostite,
cum picurau ca sângele din rană,
cadelnița din clipe părăsite
un suflet trist ce se-nălța icoană.


precum o floare ce o prinde gerul,
la vestea că te-ai stins, am înghețat,
s-a prăbuşit pe fruntea mea, tot cerul,
pământul, tot, sub tălpi s-a sfărâmat.



şi-am alergat din alt capăt de lume
la căpătâiul tău încremenit,
şi m-a strigat tăcerea ta pe nume
de sufletul în mine a albit.



( nu-mi voi ierta că nu am fost aproape
de tine nici în ceasul cel mai greu,
să însoțească tainica ta noapte,
ca o făclie albă, dorul meu...).



... mi-era atât de dor să-mi ieşi în prag
cu pas uşor, de zână fermecată,
cu cerul în priviri de-atâta drag
şi în surâs cu veşnicia toată.



de toate cele să îmi povesteşti
atâta de duioasă şi cuminte...
să mă strecor tiptil printre poveşti,
să redevin copilul dinainte.



ți-a fost sortit să nu prinzi rădăcină
în țarina în care te-ai născut,
să ne ridici pe noi către lumină,
în lumea asta largă te-ai pierdut.



te-ai împărțit pe tine pentru toți,
ai fost cuminicătura tuturora...
te-am părăsit, pe rând, copii, nepoți,
şi-am mai venit din an în paşti, cu ora.



te măcina tăcerea ca o moară,
dureau în oase anii adunați,
doar amintirea-ți murmura, vioară,
bunici, părinți, surori şi frați.



of! mama mea, străină şi bolnavă,
se prăvăleau pereții de pustiu...
te văd acum privighetoare-n slavă
cântând de leagăn lacrimii de fiu.



tu ne-ai iubit pe toti fără măsură,
şi coborând, pe noi ne-ai tot urcat,
îți înfloreau cuvintele pe gură
de câte ori pe nume ne-ai chemat,



şi înfrunzeau obrajii tăi bătrâni
udați de la izvoare sfinte
şi apa vie şiroia pe mâini...
m-aş fi-nchinat icoanei dinainte.



azi nu-nțeleg de ce n-am îndrăznit
să-ngenunchez, mamă-icoană,
să te sărut pe creştetul albit,
pe inima deschisă ca o rană.



în tot şi -n toate tu erai măsura,
doar în privirea ta eram acasă,
cum te înalță cuminecătura
şi te aşează cu Iisus la masă.



era destul să-mi treci prin păr o mână
şi albul de pe tâmple, ruşinat,
se înegrea sub ochii tăi de zână
ce-atâtea veşnicii a colindat.



se săvårşea cu noi o taină sfântă,
părinte de copii, treceam de hău
unde tăcerea lucrurilor cântă
şi mă năşteam din nou copilul tău.



....deşi albeam la tâmple a târziu,
ştiam că-n lumea asta, undeva,
mă legăna o mamă tot ca fiu
cu dorul ei curat ca lacrima.



că viața ei a fost ca o livadă
bogată şi frumos mirositoare
şi, chiar acoperită de zăpadă,
sfințea în ea copilării în floare.



cu Făt Frumos în suflet, de pe gură,
cuvintele vrăjite lunecau
ca din potir de cuminicătură
în herghelii de aur nechezau.



se scutura un cal de umbra lui,
înaripat şi înşeuat de-a gata,
zbura pe pleoape-n 'naltul cerului
încălecat pe crucea lui, de tata.



îl lua pe Moşul Ene de pe-un nor
şi-l aducea pe gene să-mi descânte,
şi-o lua pe mama-Cosânzeana-n zbor,
ca ,, nani-pui" tăriile să cânte.



s-a dus copilăria fericită,
e smulsă rădăcina timpului,
şi am rămas din tot doar o clipită,
să rătăcesc băiatul nimănui.



nu îmi aduc aminte să-mi fi dat
măcar aşa, o palmă părintească,
cu lacrimi uneori m-ai fulgerat
de îmi doream un nor să mă trăsnească.



e fără margini Timpul, nevăzut...
tu l-ai adus la noi în bătătură,
fără de veste parcă, am crescut
sub ochii tăi de veşnicie pură.



nu am crezut în viață niciodată
că pot muri cât încă n-am murit,
că fluieră pe linia ferată
un tren ce niciodată n-a venit...



e plin pământul de copii orfani
ce-şi poartă viața, inima în dinți...
copiii cresc...dar ce sărmani
sunt cei părinți fără părinți!



copiii pot spera, cinstit,
să-şi afle mamă, frate, tată...
din neființă n-au venit
părinții de părinți vreodată.



măicuța mea de lacrimă curată,
îți luminează tata ca o stea,
urcând către lumină te faci fată
şi eu doar visul lui pe fruntea ta.



nu înțeleg cum te-ai încumetat,
după atâta stat după perdele,
străină să te urci la semănat
pe drumul către noua casă stele.



eu cred că te asteaptă cineva
la capătul de lacrimă uscată,
precum o ploaie caldă mama ta
şi ca surâsul, curcubeul tată.



azi înțeleg ce ieri n-am înțeles:
tu, stând in casa lumii, ani în şir
şi grâul de neghină l-ai ales
şi-ai zugrăvit şi aerul cu mir.



doar la biserică te mai duceai,
încet, precum o umbră obosită,
aveai cu tine cheia de la rai
şi inima frumos împodobită.



mergeai să şuşoteşti cu Dumnezeu,
să pui la cale tainice izvoare,
să răsădeşti în ceruri neamul meu,
livada ta, cu floare lângă floare.



îmi eşti departe anii cei mai grei,
în vis trăiesc povestea fermecată,
ca o icoană sfântă tu mă iei,
mă naşti copil de fiecare dată.



mă uit că este toamnă şi mă plouă
şi din senin în fiecare ceas,
tăcerea mă împarte, pe dindouă,
în cel plecat şi cel ce a rămas.



ce te-ai grăbit să pleci, măicuța mea,
din ochii noştri către nevăzut?
când va-ntreba, am să-i arăt o stea
nepotului ce nu te-a cunoscut.



când va voi să te îmbrățişeze,
îi voi aduce-o floare de salcâm,
visând la tine, să îl furişeze
mireasma ei, pe celălalt tărâm.



şi legănat de şoapta ta blajină
ca o părere dusă de zefir,
sărută-i ochii, maică de lumină,
povestea mea de-anafură şi mir.



de-atât urât aş coborî în groapă,
te-ai răsucit, Pământule, eşti şui!
... mă uit la băiețelul meu de-o şchioapă
şi trebuie să stau în lumea lui.



mă uit fetițele cum înfloresc
ca nişte zâne vii, adevărate,
şi trebuie să mai călătoresc,
să caut calea lor cu nestemate.



femeia mea, străina mea străină,
nu mă privi ca pe-un plecat deja,
cât pot să fiu o rază de lumină,
îmi port pe crucea lumii lacrima.



habar n-aveți pe cine am pierdut...
dar veți afla la clipa potrivită,
când eu la sânul ei am să mă mut
şi-o plânge plânsul casa părăsită.



atunci când s-a milostivit Iisus
să o ridice din durere-n slavă,
cu Cântecul şi Zborul mi s-a dus
şi am rămas o pasăre bolnavă.



n-aş pregeta să îi urmez cărarea,
dar am copiii tare singurei,
şi n-are cine straşnic certa marea
când se reped furtunile la ei.



şi cine i-ar iubi fără măsură,
e doar pustiu mascat printre străini
de se întorc cuvintele în gură
că nu au unde prinde rădăcini.



Femeia mea, iubirea mea târzie,
parcă nu vezi, nu vezi, mă sting uşor,
şi, lacrima neplânsă mă sfâşie,
de dragul lor nu mă îndur să mor.



Femeia mea, fetele mele, fiul meu,
să mă iertați c-am obosit de viață,
că beau din ea precum un curcubeu,
şi-ncet mă bea un vălătuc de ceață.



măicuță bună, te aştept în vis
şi-n lacrima ce picură pe coală,
cu sufletul cât cerul de deschis
când de-ntuneric stelele îl spală.



în fiecare zi e tot mai greu,
mi-e viața mohorâtă colivie,
mai pot zbura doar împrejurul meu,
plecarea ta în două mă sfâşie.



nesomnul îmi măsoară lipsa ta,
prin vene curg lacrimi adevărate,
ca la altar le-adună inima
şi a pustiu şi întuneric bate.



se duce parcă viața mea de-a dura,
s-a risipit livada cu trecut,
o lumânare-mi va închide gura,
dacă nu eşti, eu unde să mă mut?



de te găseşti cu tata, să îi spui
că l-am iubit, şi nu i-am spus vreodată,
îngenunchez acum în fața lui
ca un fecior ce-i spun copiii ,,tată".



Surorii, fraților plecați, la fel,
sunt tare supărat de-a lor plecare,
că s-au grăbit cu toții către El
şi m-au lăsat străin pe țărm de mare.



dar pentru că acum sunt mai străini
decât străinii lumii fără țară,
pe nesimțite urc către lumini,
deja mi-am dus bagajele la gară.



... îi mulțumesc lui Dumnezeu cel sfânt
că m-a trimis la sânul tău la şcoală,
azi ştiu că Raiul este pe pământ,
când te ridică mama ta în poală.



azi, taina cea mai mare înțeleg:
- la Temelia Lumii v-ați zidit
să luminați un Univers întreg
când Dumnezeu e tare obosit...



in jurul tău, un milion de uşi,
un fel de aer plin de lumi ciudate
cu cei ce nu-s şi vin, şi cu cei duşi
să învelească ceru-n nestemate.



... şi cum să uit că veghea ți-a fost soarta,
nesomnul tău pe somnul nostru dulce?
- deschide-i, Doamne, maicii mele, poarta,
a obosit, şi vine să se culce...



ca să ne vezi sătui de toate cele,
din lacrimi ai zâmbit adeseori...
- deschide, Doamne, uşi împodobite,
a flămânzit călătorind pe nori...



tu ai purtat şi zile ponosite,
să-mbraci frumos copilăria mea..
- deschide, Doamne, uşi împodobite
cu haine de lumină pentru ea!



şi nu ai fost la mare sau la munte,
bijuterii? zâmbeai că ai...
- Tu, pune-i, Doamne, stelele pe frunte,
şi o să fie mai frumos în rai!



un adevăr mă-năbuşă şi-l strig:
căldura inimii ne-ai dat-o toată...
- măicuța mea ce rătăceşte-n frig,
să o primeşti la Tine-n casă, Tată!



... şi când mi-o fi de tine-aşa de dor
de n-o să-ncapă viața mea în mine,
eu voi pleca spre ceruri călător,
ca un hoinar spre casa lui când vine.



în lumea nouă-n care ai plecat,
te-aşteaptă tata să îi fii mireasă...
când voi sosi la uşă şi-am să bat,
să-mi spui, ,,copile, bun venit acasă!"...



VAL RĂZEŞU




https://media.giphy.com/media/3oGRFkfLWZFqHwLsPe/giphy.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)



VEȚI AFLA TÂRZIU
( acrostih)

Val Răzeşu



Dincolo de mine şi de voi
E o taină care ne cuprinde,
Din îmbrățişarea unor ploi,
Ori din fulgerul care aprinde,
Răni am adunat ca nişte flori,
Una după alta în lumina
Lumii voastre de privighetori,
Voi, Vlăduț, Andrada, Cătălina...
O să plec şi nu veți mai afla
Si nici auzi, decât târziu,
Tot pământul care va striga
Roua de pe crinul ce-o să fiu,
Unde fluturi toamna va valsa...



12 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU



https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/14690935_313316199041681_7474643380631584974_n.jpg ?oh=04c010e1ef8ed06bc16eb3ce4663ddcf&oe=58A46DAB

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


STRĂINUL CU ARIPI

Val Răzeşu

Mi-au tot scris într-un colț de ființă înalt,
printre linii şi puncte, într-o carte incertă,
dragii mei cei mai dragi, şi acum Celălalt,
străinul cu aripi, nu încape-n copertă.

N-am avut niciodată curajul să-i strig
,, eu sunt cel ce te ține atât de departe
de buzele mele crăpate de frig
când arde în flăcări o filă de carte.

Te credeam un Ceva fără formă şi chip,
o părere, un gând fugitiv şi obscur,
nu ştiam că adun în privire nisip
pentru ziua când marea va prinde contur.

Lumi visate cândva, au venit să se-ntâmple,
în oglinzi de cristal se ascunde nisipul,
în zăpada ce lin se aşterne pe tâmple
doar părere rămân şi forma şi chipul.

Te-ai ascuns sub aripi prea destul ca un fur,
eşti al meu, sunt chiar eu, nu mai pot să mă mir
că a pus Dumnezeu doar oglinzi împrejur
şi-a-nvelit veşnicia cu un cer de safir.

În oglinzile vechi, luminate de soare,
ochii văd mai nimic şi îmi spun prea puțin,
de aceea vii Tu cu un semn de-ntrebare
când privesc mai atent şi văd un străin.

De aceea vii Tu, Cel ce Eşti, şi îmi spui,
când mi-e cerul o nuntă părăsită de miri,
că-i un joc, doar un joc ce îl joacă hai-hui
Cel ce-l poartă micuț, mic de tot în priviri.

Dacă Tu poți zbura ca un flutur hai-hui
în nesomnul firavei făpturi trecătoare,
care-i treapta de vis peste care să sui
Cel ce poartă pe buze Cuvântul în floare?

Oare chiar sunt ai mei ochii ce-i locuieşti?
colibri de lumină într-un cuib de oglinzi
ce mă mint că nu eşti şi se-nchid când nu eşti,
când fărâma de Cântec tăcerii o vinzi...

VAL RĂZEŞU





https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/19/24/5b/19245b669923f2c27eb5f3f05e870183.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu)


DORUL S-A COPILĂRIT

Val Răzeşu


Ne-ampărțit viața cu barda
drumul vieții, şi-a durut
lacrimi sar sub pleoape coarda
când mă strigi din neştiut.

Vii pe-o rază de lumină,
pe cărările din zori
zâmbet candid pe retină
sângerând roşul din flori.

Pari atât de fericită
că din lacrimă mă vezi,
că vecia-i o clipită
peste care tu valsezi.

Cu surâs deschizi fereastra
dintre lumi, sunt iar copil
şi, din inimă, Măiastra
te sărută cu un tril.

Prin păduri de prea târziu,
hoinăreşti pe vechi poteci,
frunza mea , din pomul viu
te-ai desprins de ram, pe veci.

☆

Când iei din neființă chip,
cu pescăruşi marea se-nchină,
şi-mi desenezi surâsuri pe nisip
sub pleoape toropite de lumină.

Când nu ştiai aripi că vei avea
şi cerul albăstrea în noi nebun,
făceai din nori păpuşi de catifea,
cuvintele, baloane de săpun.

Copilăream cu toți copiii frați,
urcam desculți, râzând, pe curcubee,
...dar ai plecat, ce mulți ați mai plecat,
doar gândul mai înalță spre voi zmeie.

Ce fericiți şi ce frumoşi eram...
azi, s-au uscat potecile bătute
pe care ca un flutur tresăream
când florile săreau să mă sărute.

Te-nchipuiam sirenă în ocean,
magie vie se-tâmpla sub gene,
eram cu tine-n lume de mărgean,
cu frunze verzi deasupra de sprâncene.

☆

Sora mea din lumi de vis,
lacrimile trag a noapte
şi a dor pe cord deschis,
şi cuvintele a şoapte.

Te-am chemat azi în poem,
de departe ai venit,
şi-am zâmbit din lacrimi semn,
dorul s-a copilărit...

VAL RĂZEŞU



https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/14731205_314464485593519_1592762824160850853_n.jpg ?oh=593ba5e0a2548eb2c639b82e2a43a649&oe=58675237

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


SIMFONIE CU MACI ( 3 )

Val Răzeşu


Aurind, se țin de mâini copacii,
cad frunzele în dorul nevăzut,
că am uitat pe sâni, pe gură, macii
ce au urcat din suflet în sărut.

Răcoarea ne declină crizanteme
în verbele şoptite printre ploi,
din bruma aşternută pe poeme,
mai strigă, încă, macii, după noi.

Sub pleoape, mări de spice şopotesc,
tot împlinindu-şi tainele rotund,
din depărtarea verii, maci zâmbesc
până pe bolta inimii, profund.

Îți aminteşti, iubito, ce poveri
de dor înflăcărat purtam sub straie,
cum ne-au cuprins fiori de mac,ca ieri,
şi ne-au îmbrățişat în vâlvătaie?

Şi-am ars, năuc, cu buze de pârjol,
pe trupul de vioară acordată,
şi-a înflorit cu macii trupul gol,
de a căzut tăcerea, secerată.

Mi-au şoptit duios, cu jar nestins,
coapse arse, unduindu-şi clipa,
despre rai poveşti de necuprins,
şi-am deschis deasupra ta aripa.

Şi am ridicat mai sus de nori
cântecul în care te desfaci
în biserici de privighetori,
bat în dungă, clopotele, maci.

În genunchi, mă sting ca un ecou,
pe altarul unui trup de fată
şi mă nasc din visul ei, din nou,
curcubeu pe gura sărutată.

Ciocârliile toarnă din cer
soarele topit, pe sânii goi,
din dumnezeescul lor mister
să-mi sorb infinitul înapoi.

Tot albastrul zărilor ți-l dam
chiar de coboram în asfințit,
ca arcus în trupul tău cântam
începutul unui nou sfârşit.

Toamna mă asteaptă la macaz,
ploi nebune, fulgerând, să spele
urmele de maci de pe obraz
din duminica iubirii mele.

Să nu uiți, în fiecare ceas,
soarele ce ne îmbrățişa
în lumina unui bun rămas
pentru vara care va urma.

Chiar de toamna a venit hoțeşte
şi-a urcat pe tâmple, ca să tac,
Dumnezeu din inimă zâmbeşte
înflorind pe buze flori de mac...


15 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU



https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14725734_1659719564357902_8033442636431003447_n.jp g?oh=a6170cddb92643796f438b9a1fcdc925&oe=589DBA45

[latan.elena]

(https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


TĂCEREA, SIGILIU PESTE GURĂ

Val Răzeşu
pentru O STEA


De-mi va intra tăcerea, furiş, în călimară,
Va necheza Pegasul, din ieslea lui albastră
Se va-nălța din tine, să cânte şi să doară
Ca un păcat de aur, o pasăre măiastră.

Îşi va striga târziul, Târziul nu răspunde,
Îşi va chema amiaza, veni-va înoptarea,
Mă va striga pe nume, dar nu ştiu când şi unde
Aş mai putea să vin ca Val, să-ți murmur marea.

Veni-va depărtarea şi-ți va intra în ceas,
Vei auzi şi tu pustiul cum ne fură
Izvorul nostru magic şi pune cap compas
Spre zări unde tăcerea-i sigiliu peste gură.

Pe primăvara noastră stă semnul întrebării,
Eu, Val, aştept O Stea pe-un cer senin de vară,
Dar grea va fi sentința la tribunalul mării
De-mi va intra tăcerea furiş în călimară.

Îți cânt în necuvinte, ascultă în surdină
Cum fulgerul despică ce nu e de uitat
Şi-mi umple călimara o ploaie de lumină
Şi, peste, curcubeul din suflet revărsat.

Din asfințitul lumii cobor pe tine zarea,
Sub primăveri de pleoape, cireşii înfloresc,
În Cartea Veşniciei, priveşte luna marea
Şi--o mână nevăzută îți scrie ,, Te iubesc!"...


VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu) cu Dumitru Ichim (https://www.facebook.com/dumitru.ichim.16).




ÎN LUMINA CRUCII
Val Răzeşu



călătorie prin raiul poemelor părintelui
şi poetului DUMITRU ICHIM
fragment

.................................................. .......................



Şi oameni buni, şi oameni răi, de-a valma,
se calcă pe picioare prenatal
şi pe taraba vieții îşi bat palma
când fug din rai pe-o uşă de spital.



Cu inocența lor contramandată,
Adam şi Eva trag lumea pe sfoară,
vin travestiți mereu, băiat şi fată,
cu merele ascunse subțioară.



Nu vin, deloc, să caute-adevărul
- de-o veşnicie ei îi ştiu adresa -
se-ntorc pe scena lumii fiindcă piesa,
în primul act, este să fure mărul.



În actul doi se dumiresc degeaba
că pomul nu se află în decor,
actori în rol străin, ei îşi fac treaba
improvizând din goliciunea lor.



Şi urlă bebeluşii a ocară
de parcă ar avea un singur crez:
cum că părinții sunt, aşa, o scară
pe care să se urce la botez.



Doar în biserică îşi află locul:
spălați cu apa sfântă, unşi cu mir,
ei simt, deja, că s-au jucat cu focul
- duhnesc a măr furat din cimitir
☆
Să îmi iertați această paranteză,
am vrut s-arunc din inimă gunoiul,
să nu se mai strecoare pe sub freză
ideea cum că eu aş fi altoiul...
☆
Sunt bun şi blând ca lacrima de mamă
şi pot să merg călare pe asin,
în inimă am un tablou cu ramă
din frunze răsucite de ciulin.


Un munte a pictat o ursitoare,
din cel mai pur şi mai înalt granit,
a doua a cioplit cu disperare
în piscul lui şi a făcut un schit.



A semănat prăpăstii pe cărare
a treia, şi în ceață le-a pictat,
cu stele-n poale, a patra ursitoare
s-a furişat şi-a scris pe schit ,, palat".


A cincea, a săditit un brad de-o şchioapă
şi-a secerat pădurea cea bătrână,
a şasea, a săpat o mare groapă
şi, cu nisip uscat a scris ,, fântână".



A şaptea, a venit rază de soare
primăvăratic dusă de cocori
şi lângă munte a turnat o mare
de valuri spumegânde şi de flori.


☆
Alcâtuit din puncte şi din linii,
destinul ți-l asumi cinstit, ori ba,
şi te opreşti la rama cea cu spinii
şi nu poți pune sincer virgula.
☆
Viața e Aici şi e Acum,
viața nu e dramă, nu e vis,
nu-i călătorie pe vreun drum,
nu e comedie, nici abis.



Nu-i nici şcoală, ori, dacă e şcoală,
nu-nvățăm nimic peste ce ştim,
adunând, ni-e firea tot mai goală
de Lumina ce o moştenim.



Meşterim în noi câte o scară,
mai din vreascuri, mai din putregaie,
şi urcăm, dar nu până afară,
dacă nu se rupe, se îndoaie.



Merge, totuşi, viața înainte,
se învârte roate tot mereu,
rătăcim năluci printre cuvinte,
mâniind pe bunul Dumnezeu.



Ne-a lăsat să-i fim o bucurie,
- unde-i scara ce spre ceruri suie? -
semănăm semințe de sicrie
împrejurul fabricii de cuie.



Suntem, oare, doar pământ de cuci,
ştiu, oare, actorii că-s' actorii?
ne prefacem că urcăm pe cruci
numai să biseze spectatorii.



Fiecare cu Golgota lui,
mare, mică, după fantezie,
dar nu vezi în palma nimănui
decât indicații de regie.



Bieți actori în roluri de actori,
măscărici atinşi de nebunie
admirând paleta de culori
spinilor pictați de pe tichie.



Suntem doar un teatru de păpuşi
şi ne tragem toțî pe toți pe sfoară
elegant, sau fără de mănuşi,
din culise sau chemați la bară,



Rătăcim în noi şi chiar ne place,
ne-a lovit din Nevăzut blestemul,
cine, când şi cum n-are ce face
încâlceşte şi mai tare ghemul.



Suntem o orchestră de solişti,
muzicanți cu instrumente chioare,
îngerii se culcă tot mai trişti,
se trezesc şi nu mai ştiu să zboare.



Se înalță câte-un dirijor,
sub baghetă-şi etalează fracul,
şi devine orbul un biet chior
admirându-lâna sau bumbacul.



Şi cântăm ceva de nedescris,
se dau huța diavolii pe ştimă,
,, viața e o dramă, e un vis"
....bieți poeți nebuni, legați de rimă...



☆
Amestecând abstractul şi concretul,
mulți cred că ştiu secretele Treimii,
- eu, mi-am făcut din viață şevaletul
şi am pictat un Cântec al Luminii.



Viața-i un şah, şi mulți de tot nebunii,
deşi ar trebui să fie numai doi
s'-adune raza soarelui şi-a lunii
să nu se întineze în noroi.



Şi-a pus la treabă lumea neuronii
şi-a născocit reâncarnări şi lumi
şi raiuri să încapă toți pionii
ce trec mereu prin casa de nebuni.



Purtăm doar bătălii imaginare
şi sângerăm zadarnic pe doi cai
când încercăm cu ciot de lumânare
să luminăm cărarea către rai.



Ne apărăm din turnuri de o şchioapă
zidite cu pământ din noi furat
şi nu vedem în inimă o groapă
din care Moartea strigă vesel ,, Mat!".



☆
O lume a aflat că Bohr există
abia când a lăsat-o fără ton
cu teoria veselă şi tristă
că-i Dumnezeu călare pe foton.



Mulți filozofi au jubilat zadarnic,
prea mulți savanți făcură ca păunii,
când dă prostie, Cel Înalt e darnic
şi prea mărinimos e cu nebunii
☆
El e Lumina Veşnicei Iubiri
în lacrima ce-nvârte sorii
în lacrima ascunsă în priviri
prin inimă când trec fiorii.


Să fii nebun...dar orb încât
să nu priveşti deasupra frunții
cum îngerul ce-a coborât
să săvârşească taina nunții



te unge tată, îți dă duh,
bate din aripi pe făclie
ca moştenirea din văzduh
mireasa ta mereu să fie,



ți-arată drumul de urmat
dar îți îngăduie Curatul
ca să rămâi nevinovat
când furişezi spre rai şi patul...


Mireasa ta-i mireasa Lui,
iubeşti o cruce-mpodobită
cu aripi mirosind a cui
şi-a veche rană părăsită.



☆
Oricât de mare mi-ar fi nebunia,
şi insolența poate mai presus,
pe tabla mea regină-i doar Maria
şi rege Domnul meu, Iisus.



Ar fi ridicul mintea să-l cuprindă,
privirea să îl poată micşora,
un codru se ascunde într-o ghindă,
şi ghinda, între frunnze undeva.



Când frunzele se pârjolesc sub soare
şi norii înşişi parcă se aprind,
în codrul dintr-o ghindă e răcoare
şi un izvor se-aude şipotind.



De vrei, chiar poți ca omul cumsecade
să-ți speli trufia până te aprinzi
şi-ți vor vui în inimă cascade
şi pe taraba ochilor oglinzi.



Oglinzi atât de noi şi de ciudate
că ai vrea să plângi, dar cântă în surdină:
bordeiele din tine sunt palate
cu turnuri aurite de lumină.



Şi sânt acolo străzi şi bulevarde
ce duc spre nicăieri sau înapoi,
mereu în față-i un izvor ce arde
acele hărți ce le purtăm cu noi.



Dar dacă vrei cu dinadinsul
să te îndrepți cinstit spre undeva,
să se deschidă porți în necuprinsul
ce-ți locuieşte veşnic inima,



ia flacăra în palme şi te scaldă
ca vrabia-n țărână şi nisip,
şi te va ninge o lumină caldă,
şi, Dumnezeu va căpăta un chip.



Să fugi, apoi, de tine ca de streche,
pe o cărare fără de sfârşit,
până-ți va creşte iarbă în ureche
şi -o sfârâi sub talpă un chibrit.



Să te opreşti atunci fără de frică,
să odinneşti un pic la umbra ta,
să simți cenuşa care te furnică,
şi altă față îți va arăta.



Să îți pleci ochii - orbii cei pereche -
sub steaua ce-ți mocneşte în rărunchi
şi inima, ca pe o zdreanță veche,
să o aşezi cuminte sub genunchi.



De va jeli, nu-i vrednică de tine,
ridică-te şi pune-te pe fugă
şi va veni ca roiul de albine
lumina Lui în biata buturugă.



Vor înfrunzi frumos la subțioară
iar frunze verzi privirile sub gene,
pe fruntea aplecată a vioară,
mirării tale îi vor creşte pene.



Şi-acolo unde-a fost numai azilul
din vânzoleala cea fără de rost,
îşi va cânta privighetoarea trilul
şi iar vei fi ceva ce n-ai mai fost.



Să te ascunzi apoi sub rădăcină
cuminte ca un mugur mititel,
cutremurat de pace şi de vină,
ai să-nțelegi cât de aproape-i El.



Încearcă să pătrunzi cum se întâmplă
în tine seva unui nou mister
când te-o-mpuşca un curcubeu în tâmplă
Acel ce poartă mările prin cer.



Încearcă fără frică, tu, ateul,
să fugi din pielea ta de zi cu zi,
să bei de la izvor cu curcubeul,
şi sete niciodată nu-ți va fi.



Aripă îți va face dintr-o mână
şi bici din alta, să-mbânzeşti pustiul,
şi nu va fi în veci de veci fântână
mai limpede ca Tatăl şi ca Fiul.



Încearcă, mai apoi, o cruce verde
să fii şi fără teamă urcă sus,
poți câştiga ceva şi totul pierde,
la Tribunal piroane s-au adus.



Să nu te miri, vei fi Judecătorul
şi nu va fi o Curte cu Jurați,
ți s-a lăsat puterea şi onorul
să bați piroane sau să nu le bați.



De tot pământul aşezat pe oase,
să scuturi roba sufletului tău,
să poți vedea, la schit cum vin sfioase
ca nişte maici, părerile de rău.



Doar ele îți vor sta ca mărturie
când ți s-o pune viața pe cântar,
când orice întâmplare va fi vie
şi va veni cu pasul drept şi rar



doar Adevărul gol-goluț la bară,
în fața lui smerit să te închini,
în loc de tocă, fruntea ta să ceară
cu împrumut cununa cea de spini.



Să nu te miri că sala va fi plină
deşi vei fi doar tu, şi ai să vezi
cum pe Cântar o stranie lumină
va pune stivă sacii cu dovezi.



Pe un taler, răul stă să-ndoaie acul,
pe celălalt zadarnic vei striga
că au rătăcit cu fapte bune sacul
străinii cei din tine, undeva.



Că ți-au furat toți oamenii pomana
cănd inapoi cu împrumut ți-au dat
cuvântul bun, fără să lege rana
ce pentru ei mereu a sângerat.



Că ai fost copil fără copilărie,
doar inocența singurul tău steag,
şi ai crezut şi viața jucărie
că ai stricat-o de atâta drag.



Nu mai striga, că dincolo de tine,
de fiecare dată, e un hău
pe care vine trenul fără şine
cd îți aduce masca de călău.



Nu-i judeca pe cei ce dau sentințe,
nici nu-i iubi cu surogat de ură,
mai bine dă o mână de semințe
cuvintelor ce-ți năvălesc în gură.



De-or ciuguli ocara şi dezmățul
se vor umfla în pene, ca păunii,
ca în copiii răi să dai cu bățul
- cu toată mila lacrimilor lumii.



Dar nu uita: tu eşti Judecătorul
şi, El e, fără milă, acuzatul....
în jumâtatea unui pas e zborul
şi, în cealaltă nu-i mereu uscatul.



Nu încerca cu faptele să bântui
prin lucruri mai presus de orice frunți,
poți să te pierzi sau poți ca să te mântui
urcând cu crucea-n spate zece munți,
☆
Urcați-i cu sfială, intrați în miezul nucii
o Biblie în flăcări trăită-n curcubeu
aşteaptă într-un Cântec să cuibărească cucii
şi să prăsească stele în sân la Dumnezeu.



Deschideți cu sfială, şi de vă pare goală,
mânia să nu taie din rădăcină nucii,
priviți cum stă Pământul în nevăzuta poală
şi stele spală bezna ca nişte lacrimi lucii.



Deschideți cu sfială, deschideți cu credință:
ascunşi cu toții într-Unul între oglinzi pitit,
ne adăpăm privirile din marea neființă
A jocului Luminii din xare am venit.
☆
E, primul munte, Cea Mai Grea Lumină,
izvor de stele, nesfârşit,
ce strălucesc din vremea ce-o să vină
până în vremea card s-a sfârşit.


El este Univers şi e Vecie
şi tot ce încă nu visăm
să credem că ar putea să fie,
când minții noastre vamă-i dăm.


Al doilea, este Lacrima Neplânsă
pe fruntea Sfântului Izvor,
ce-a coborât să plângă însă,
de mila celor care mor.



Un codru de minuni e coama,
şi-aşteaptă o turmă de asini
drumețul ce-o purta coroana
bătută-n stele şi în spini.



Şi e acolo o cărare
unde încaleci, sau cobori
să rătăceşti din cruce-n cruce,
cu galben lut la subțiori.


Încalecă, şi-ai să găseşti cărarea
ascunsă între inimă şi frunte,
ca într-un dig acolo-ți bate marea
şi spumegă sub tălpi al treilea munte.



Să-l urci smerit, cutremurat de vină,
nimic nu ai dar vrei să vinzi
în loc de raze de lumină
prea multe cioburi de oglinzi.



În toate vezi cu ochii minții
cum îți alunecă sub paşi,
în beznă, cerul şi părinții,
ca nişte aburi uriaşi



Şi-auzi un clopot, Asfințitul
aprinde lumânări sfințite,
urcă-n genunchi până la schitul
mirării tale infinite.



închide ochii - prăvălii de hoți
ce vând Lumina din privire -
şi urcă-n inimă, de poți,
ca pe un munte de safire.



Atât albastru poți găsi
că mii de trenuri pot să care
senin în fiecare zi
şi ar mai fi mereu de-un soare.



Dar, vezi...ascunse pe sub brazi,
ca nişte vagi şi mari reptile,
abia aşteaptă ca să cazi
prăpăstiile unor zile.



Şi ai să cazi atât de iute
că nici nu ai să bagi de seană
că laşi în urma ta redute
de întuneric şi de teamă.



De tot ce-ți stă pe dinafară,
de umbra firii nu te teme,
nu stă în lumânări de ceară
Lumina care-o să te cheme.



Tot ce poți tu, este să vrei
să te ridici cântând din hău,
şi însuşi Cântecul Veciei
va ridica muntele tău.



Să urci însângerat piciorul,
din Totul tău să faci risipă,
când va veni Luminătorul,
din umeri va miji aripă



Şi iar vei fi o blândă boare
şi iar vei şti, zâmbind, să semeni
în lume floare lângă floare,
cărarea către munții gemeni.



Să urci spre steaua ta pierdută
cu fruntea rece şi senină
şi orice clipă ne-ncepută
va fi izvor cu apă lină.



Şi să mai urci deasupra frunții
cu toată viața risipită,
să simți sub talpă cum basc munții
povestea ta neîmplinită.



Şi să cobori, ca să vezi bine,
ca fântânar în cele sfinte,
şi vei simți cum cresc în tine
păduri de stele şi morminte.



Vei încerca s-ascunzi sub pleoape
din feliuța ta de viață,
din cerul care nu te-ncape,
măcar o lacrimă de gheață.



Dar vei urca încă un munte
şi focul tot n-o să se stingă,
chiar de-ntre inimă şi frunte
deja a început să ningă.



Pe acest munte rupt de lume
şi fără sus şi fără jos,
nimic nu poartă chip şi nume,
nu e urât şi nici frumos.



Eşti numai tu acel ce vine,
eşti numai tu plecat mereu
să te dezbraci de tot de tine,
să poți urca în curcubeu.



Abia acolo vei fi sus,
abia acolo eşti aproape
vrednic de jertfa lui Iisus
ßi poți călători pe ape.



Şi poți călători mereu
precum parfumul între flori,
vei învăța că nu e greu
să poți zâmbi senin că mori.



Fiind şi nefiind, urcăm
spre Noi acel fără de fire
şi doar aşa veşnic durăm
un munte de desăvârşire.
☆



Vor crede mulți că le-a dat Domnul
spre-mpărăția sa vreo hartă,
eu, îmi privesc mereu nesomnul
cu crucea rătăcind prin artă.



Mereu flămândă mi-e mirarea,
la mese-mpărăteşti poftită,
ascult cum bate-n tâmple marea
din picătura infinită.
☆
Acuma ştiu, şi basta, gata,
am fost piticul, sunt colosul,
sub iarba tălpilor e tata,
Prea Bunul, Înțeleptul şi Frumosul.



Şi simt un mare adevăr
când îmi adie vânt în barbă:
că printre firele de păr
a început să crească iarbă.



Şi-mi cântă greieri în sprâncene
de dorul lui când mâ înjunghii,
atârnă stelele sub gene
şi mult pământ de flori sub unghii.



Atât de dor mi-e de Bătrânul,
de-mpărăția lui cea nouă,
că simt deja în barbă fânul
amirosind a flori şi rouă.



Acolo unde este el,
vin obosiții şi se-nchină
ca nişte oi pelângă Miel
şi pasc din rana Lui, Lumină.



Şi, stånd atâta de cuminți,
se fac izvoare de candoare
aceste fluvii de părinți
ce s-au întors în marea mare.



Din undă-n undă şopotesc,
ca nişte păsări ştiu să cânte
atunci când se copilăresc
zburând cu aripile frânte.



Călătoresc către morminte
şi ei, aşa, din când în când,
când luminăm cărări în minte
şi plânge-n inimă un gând.



Şi, gândul ăsta tainic ştie
ce nu-nțelege judecata,
şi strig ca în copilărie
,, în noaptea adta, vine tata!"



Iar sufletul se face scară
de sânge, lacrimi şi mâtase,
şi vine umbra de vioară
pe care Dumnezeu cântase.



Mă umple Cântecul cum vinul
în toamnă cotropeşte via
şi mă îmăt cu tot seninul
ce-l toarnă-n mine melodia.



Numai o clipă mi-este greu
în noaptea asta luminată:
că nu mai ştiu care sunt eu
şi care umbra furişată.



Plutim într-un Ceva Prea Sfânt
şi suntem una cu eterul,
fuge din mine-acest pământ,
mă umple tata cu tot cerul.


Se săvârşeşte un mister
ce înverzeşte tot pustiul
întins între Cuvânt şi Cer,
şi, eu sunt tatăl şi el fiul...



Şi merg pe jos, şi zbor ciudat,
şi-ncet mă umplu de mânie:
ce-a fost cândva, nu s-a-ntâmplat?
iar ce va fi, nu va să fie?!



Totul e un gol întins şi clar,
,, cum, împărat este Nimicul?",
copilul meu scânceşte rar,
hai, tată, mergem la bunicul!...



Mergând cu el, un prunc mâ fac
şi doi copii zburdăm în tihnă
şi mii de ceruri ne desfac
secrete uşi către odihnă.



Pe orişicare ai privi,
vezi nişte munți sub vâlvătaia
cărora groaznic ar roşi
un muşuroi ca Himalaya.



Pe care uşă să faci pasul
când e aceeaşi panorama,
când de cuvinte fuge glasul
ce-o strigă-n inimă pe mama...



Pe care drim să te aşterni
când ,, sus"-ul munților din față
este nisipul ce îl cerni
din feliuța ta de viață...



Pe care umăr, ferm proptit,
să sprijini dorul tău durut
când Tatăl este veşnic viu
şi totuşi veşnic nenăscut.



Dar, iată, munții mă alină
şi mă ademenesc gingaş,
îmi spală ochii cu lumină
şi-l văd pe tata copilaş.



Şi mergem, şi plutim hai-hui
printr-un nimic plin de esențe,
în lacrims neplânsă sui
lumina toată numai zdrențe.



Urcăm în cel mai fastuos
şi mai fantastic joc al firii,
când tata e copil frumos
şi mie şi Nemărginirii.



Dar nu-i destul, în haina ta
de fermitate relativă
nu poți să mergi şi nu poți sta,
eşti într-o veşnică derivă.



În jur e totul diafan
dar eşti şi sfera dimprejur,
tot ce e sfânt e şi profan,
esti păgubaş dar eşti şi fur.


Dar tot ce pare un delir
e ordine fără cusur,
de vrei sau nu, eşti uns cu mir
şi urcă Eu în Noi mai pur.



Şi tot ce pare un mister
ce îl purtăm atât de greu,
e o fântână spre un cer
din care urcă Noi în Eu.

☆
Aş rătăci, de nu m-ar duce,
tatăl-copil într-o pădure
să ne luăm în spate cruce
de stele şi din vreji de mure.



Numai aşa poți să alergi
către bunic oricând, oriunde,
pe orişice cărare mergi
te vede-tr-una şi te-aude.



Oricât ai rătăci, absurd
tot ocolind cărarea dreaptă,
oricât ai fi de orb şi surd,
îți dă un capăt şi te-aşteaptă.
☆
La umbra unui pom stelat,
Bunicul zămislea cuvinte
în Cartea Vieții, ne-ncetat,
spre înapoi şi înainte.


Şî, în genunchi am alergat,
smerit, spre Domnul Dumnezeu,
şi-am împietrit, şi m-am mirat:
în fața mea...eram tot eu!


Atunci mi-am luminat mirarea;
te strigă-ntr-una şi te poartă,
atunci când rătăceşti cărarea,
Cel ce Ți-e Fiu, Bunic şi Tată.



De vrei să-L vezi pe Dumnezeu,
fii Miel şi tu fără prihană,
pune pe clape, sau penel,
sau toc, doar rană lângă rană.



Smerit pe frunte să le porți,
apoi, să rupi pecetea sorții
şi ai să ştii că totul poți
şi că-i nimica umbra morții.



Totul e fals - chiar de-i frumos -
o clipă de-ai păscut minciuna,
Cuvântul - unicul colos
care zideşte cer într-una.



Iar Dumnezeu e Cineva
ce-a-ngăduit în sine scaiul
şi ne-a lăsat la umbra sa
ca să zidim din lacrimi raiul.



Atunci când vrem să odihnim
oro când puterile ne lasă
când noi pe noi ne părăsim.
porneşte îngerii la coasă.



Nici-un scaiete nu rămâne,
cât p,opii se înalță crinii...
- Genunchii-i plec smerit, Stăpâne
că-ngădui Cântecul Luminii.



Cât te-nțeleg, eşti Tatăl Viu,
eşti Tot şi Toate, bune, rele,
şi-ți mulțumesc că pot să ştiu,
că-ngădui praful şi pe stele.



În Lumea Ta e lumea mea,
mi-e tere dor să fiu cu tata
un pic de umbră şi de stea
când va începe Judecata...
☆
Şi cum Iubirea-i unicul izvor
ce-mi spală veşnicia de năluci,
cu inima în palme cânt şi zbor
privighetoare-n jurul unei cruci...



octombrie
VAL RĂZEŞU


17 octombrie la 18:30 ·




https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/ff/27/8b/ff278b909d3f627689b2e4bf6016b73a.jpg

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




DARUL

Val Răzeşu




Noaptea suflă-n mine, şi nu-i drept
să mă sting, aştept un vis frumos,
să-mi răsară soarele la piept
din surâsul tău cel somnoros.



Tot privind mereu către apus,
asfințim atâtea bucurii,
se ridică cerul tot mai sus,
în cuvinte, nori de păpădii.



Se întunecă de-atâta dor,
tu, femeie mai presus de lume,
mi-ai intrat prin fiecare por,
mi-ai făcut biserică din nume.



M-ai cutremurat din temelii,
pentru nopțile dintotdeauna
te aştept din necuprins să vii
să-mi aşezi deasupra frunții luna.



Ştii prea bine că a fost a mea
şi ți-am dat-o din îmbrățişare
pe un aşternut de catifea
într-o noapte infinit de mare.



Nu a fost, aşa, un simplu joc,
crezi că poți, cumva, din întâmplare
să arunci în ceruri mingi de foc?
darul meu, ființă muritoare...



Iar de nu mai poți cumva veni
pentru noaptea care o să vină,
poartă-mi visele prin veşnicii
şi în brațe darul, luna plină...



17 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




CITEŞTE-MĂ CU PLOAIA

Val Răzeşu




Mă citeşti cu ploi de amintiri
de pe ceas când ceața se ridică
şi mă porți prin zile mai subțiri
ca pe-o frunză aurind, ce pică.



Au luat, cocorii, şi-au plecat,
păşii tăi din dimineți de rouă,
iarba din ecouri s-a uscat,
pe potecile bătute, plouă.



Rugineşte cerul, tot mai gol,
în priviri care te ştiu departe,
şi mă dau de-a dura, rostogol,
din poeme, literele moarte.



Rătăcesc în zile de pripas,
prin albumul cu ,, a fost odată...",
umbra verii care mi-a rămas,
înserări cu poarta încuiată.



Cântă vântul marele prohod,
ramuri tot mai goale, se închină,
brumele, în mine leagă rod,
unde eşti, ființă de lumină?



La fereastra sufletului meu
doar gutui, ca felinare, coapte,
doarme poate, totuşi, Dumnezeu,
de e pe pământ atâta noapte.



Mă alungă patul înapoi,
să te caut în sărut uitat,
şi întinde dorul, pentru doi,
aşternut de stele, matlasat.



Răsfoiesc în cartea cu noroc
şi tresar, mă-mbrățişează nudul
ce-mi dăduse astă vară foc
anilor, şi-mi dăruise sudul.



Şi, ajunge ochii să-i închid,
mă-nfioară clipe pârjolite,
coapsele în flăcări mă ucid
şi prefac veciile clipite.



Insomnii şi suflet desfrunzit,
ploile îmi ciocăne la geam,
nu ştiu dacă tu ai auzit
amintirea cum ți-o sărutam.



Voi muri de-atâta întomnare,
până şi în ceruri e târziu,
luna arde ca o lumânare
în poemul unde mi te scriu...



17 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU








https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.net/v/t15.0-10/p235x350/14602237_316323782074256_440578947814522880_n.jpg? oh=aea2a9a41d824974cb3c627c153dbbfd&oe=589AD4DD

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




PRIMEŞTE-MĂ ÎN ÎMBRĂȚIŞAREA PLOII




Am alergat cu ploile spre tine
în toamna ce mă vrea înstrăinat,
poem de vară te-am îmbrățişat
şi macii toropesc încă în vene.



Chiar de petreci sub zodia nevoii
surâsului de fluture hoinar,
primeste-mă-n îmbrățişarea ploii,
aleargă, din tăcere să tresar.



Închipuieşte-ți norii, de pripas,
în întristarea ploii să vezi rouă,
s-o împărțim cu bucurie-n două
sub curcubeul visului rămas.



Atât de cald şi bine e în doi
că nu pătrunde nici o picătură,
e-aşa senin sărutul de pe gură,
că strigă veşnicia după noi...



22 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU




https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/v/t15.0-10/14694177_319588208414480_167294551046750208_n.jpg? oh=172e7e6142c464b6131d7848a9200f45&oe=58938062

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)





SĂRUTĂ-MĂ

Val Răzeşu



Pe pleoapa nopții, luna dă cu fard
trecând prin părul tău de abanos,
pe buzele flămânde ce mă ard,
şi lunecând pe sâni, misterios.



Sărută-mă cu gură de nestins
şi arde-mă cu trupul tău de foc
în noaptea ce în brațe m-a cuprins
cu tine, de-a vecia să mă joc.



E mic pământul pentru-atâta drag,
iubirea noastră trece de orbită
şi facem din îmbrățişare prag,
vecia să încapă în clipită.



Miroşi a tine şi a necuprins,
cu ochii luminoşi mă treci prin cântec,
de taine neştiute cad învins,
ademenit de fluturii din pântec.



Iubeşte-mă în ceasul de acum,
în fiece sărut în care vin
să rătăcim secundele pe drum
ca să rămână veacul mai senin.



E vis sau nu, uimirea nu mai ştie,
aripile nu se mai văd în beznă,
dar îngerul iubirii mi te ştie
din cântec aurind până pe gleznă.



Cum mă desmiardă brațele fierbinți,
străinul meu cu aripi de vecie
îmi scoate iarna anilor din minți,
sunt iară primăvară, florărie...



Pe catifeaua umbrelor din pat,
ce împlineşte dor dintotdeauna,
din lacrima în care te-am visat,
ai ridicat, cu o privire, luna.



Cu gingăşii nespuse mă omori,
ca pe un lujer urc în nevăzut
şi lăcrimează stelele cu flori
pe trupul îmbrăcat doar în sărut.



Trăim iubirea ca pe-o agonie,
de parcă jumătate a plecat,
sărută-mă, să las pentru vecie
pe glezna caldă, cerul sărutat...



22 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU







https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/v/t15.0-10/14646052_319600121746622_2294015081597370368_n.jpg ?oh=d12dd9182111ae152dde57e5687d23a0&oe=58A943A3

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)





SUB UMBRELĂ

Val Răzeşu




Câtă lume, câte ploi
ne-au tot vrut înstrăinați...
îi sfidăm îmbrățişați
sub umbrela unui doi.



Ce ştiu ei de ochii tăi...
văd ei cerul zugrăvit
şi pe mine înflorit
cum mă arzi în vâlvătăi?



Care ploaie, în ce veac,
pe lumina lor s-ar cerne
când pe aripi se aşterne
curcubeul ce mă fac?



Gura unde cânt când tac,
care lume, ce să ştie...
cum mă faci o melodie
în sărutul ei de mac?



Care ploaie îmbufnată
pe surâs ne-ar întrista
când deschizi aripa ta
pe iubirea întomnată?



Ți-a prins lumea stele-n păr,
soarele deasupra frunții,
m-a văzut urcând pe munții
sânilor, la adevăr?



Ploaia m-a văzut vreodată
fulgerând pe coapse fine
şi-a înebunit cu mine
pe sudoarea sărutată?



Oare lumea, pricepută
să ghicească în cafea,
vede calea aşternută
către cer, să urci pe ea?



Ar putea să ne despartă
care ploaie, cu ce plâns?
când te țin atât de strâns,
trăsnetul e glumă moartă.



Câtă lume, câte ploi
ne-au tot vrut înstrăinați...
îi sfidăm îmbrățişați
sub umbrela unui doi...




22 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU





https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/v/t15.0-10/14767858_319614141745220_9119843374898085888_n.jpg ?oh=a3cd3bd103d66a957e87e4b982868a0f&oe=588DB94E

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




ULTIMUL CÂNTEC

Val Răzeşu



S-a înălțat la ceruri o ciocârlie cu aripile frânte.... Poeta şi draga noastră prietenă LUCIA BARBU.
Dormi în pace, LU!
Dumnezeu să te odihnească în Împarâția Sa!




Motto:
Eu nu mai zbor, cu aripi frânte
Sub ghilotina clipei, umilit
Şi după legea fără de sfârşit,
În mine lebăda a început să cânte..
☆
Pierzându-te, tăcerea-n mine scrie
Ultimul Cântec, şi mă rog
Înaltului să-mi dea urechea lui Van Gogh,
cea fără el plecată în vecie.



S-aud cum vin din zgură şi cenuşă
Cuvintele pustiei, rând pe rând
Cu arşița prăpădului în gând
Şi cu colindul frigului la uşă.



Să îmi primesc cu pâinea şi cu sarea
Luminii mele, vechii musafiri,
Să le restitui cerul din priviri,
Din scoica gurii, în furtună, marea.



De mâna tristă, lacrima te ție
,, Numărătoare inversă" prin nouri,
Ai început cu ,,unu" în ecouri
De paşi ce urcă către veşnicie!



Şi, peste timp, în eul meu, ceva
Ce n-a ştiut şi nu va şti uitarea,
Va arde pe-o vioară lumânarea
Ce luminează la icoana ta...



VAL RĂZEŞU







https://4.bp.blogspot.com/-pzl6OjmCQ54/Vy-RL8UaalI/AAAAAAAALrE/F_85IjIgXP8C0XB4h_OaNWQ-KOiGymJrgCLcB/s1600/122f44b0.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)






CÂNTEC PENTRU O VIOARĂ ADORMITĂ

Val Răzeşu

în memoria bunei mele prietene, poeta LUCIA BARBU




Cântecul ce-l tăinuieşti
în adâncul de lumină
din fiori nepământeşti
tresărind spre luna plină,



mă ridică sus, pe cruci
de-ntrebări mai sus de fire,
prin poveste să mă duci
cu uimirea din privire.



Iartă-mă, am îndrăznit,
năucit de luna plină
şi de-atâta asfințit,
să ating gingaşa strună.



Pot muri şi învia...
- taina asta mă încântă,
că îl pot îmbrățişa
pe Acel ce-n tine cântă.



Vinovată eşti că pier
şi de aripi vinovată,
ai deschis întregul cer
sub privirea mea, măi fată...



Iar El, despleteşte seara
şi de-a stelele mă joc,
numai ce ating vioara
şi, îmi iau palmele foc.



Vezi că ard în vâlvătăi,
Hai, sărută-mă un pic,
să îți împrumut văpăi
până ce rămân nimic.



Când voi scrie amintiri,
va deschide dorul uşă
către munți de trandafiri
înfloriți peste cenuşă...



27 octombrie 2016

VAL RĂZEŞU



http://4.bp.blogspot.com/-UUQ2c-7Cz4Y/VcOA7I_G8gI/AAAAAAAAQhE/YKKgtBfLCTk/s1600/Mans%2Bal%2Bfoc.jpg

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)‎ în CREAȚII LITERARE

(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=323167201389914&set=gm.691320177691160&type=3)28 octombrie la 12:26 ·



ŞI CINE VA MAI DUCE VESTEA

Val Răzeşu

replici în timp (1) date poeziei ,, VĂNĂTOAREA", prietenei mele LUCIA BARBU



...Şi cine va mai duce vestea
ecoul când mă va rosti?...
Poate, tu, LU, ce-ai scris povestea
cu pui de cerb ce pot vorbi...



- Au fost odată-ntr-o pădure
copaci cu trupuri de viori,
îngenuncheați pe rugi de mure,
în catedrale de fiori.



Zorii rosteau a rugăciune
cu mierle şi privighetori,
vibrau pe ramurile strune,
inimi de frunze şi de flori.



Doar pe o ramură uscată
un cuc bătrân părea-mpietrit
acolo, la ,, a fost odată",
într-un ceva nelămurit...



Părea un ciot de lumânare
de la Înviere, mai ardea
numai aşa, ca o părere
şi roua-n ochi i se cernea.



Iar când vreo rază-ndepărtată
venea pe rana lui de Christ
privirea se umplea de viață,
şi începea să cânte trist:



- N-am fost pe lume niciodată
şi nici acum nu sunt, să ştii,
n-a venit nimenea să bată
cu cer la poarta inimii.



Aş fi deschis cu-atât senin
cât poartă-n diademe stele
şi prefăcând Iubirea vin
în Caana Galileii mele.



Pe musafir l-aş fi spălat,
de drumuri grele, pe picioare,
cu Cântec incă necântat,
ce vindecă atot ce doare.



Veşmântul meu i l-aş fi dat
- cupola cerului mi-e haină -
şi, Necuvinte-am fi mâncat
în doi, la Cina cea de Taină.



Neplânse lacrimi adunând,
azi nici nu mai privesc la uşă..
- pe care am intrat cântând
şi mă voi risipi cenuşă...


VAL RĂZEŞU






https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14563374_323167201389914_9104919545905666811_n.jpg ?oh=02bc99a3644476eebdb800423d6ef093&oe=58D38443

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)‎ în CREAȚII LITERARE

(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=323184804721487&set=gm.691343197688858&type=3)


MULT MAI TÂRZIU

Val Răzeşu

replici date în timp(2) poeziei ,, VÂNĂTOAREA", a poetei şi prietenei mele LUCIA BARBU



...Mult mai târziu, într-o pădure
urcând stejari din deal în deal
spre munți cu piscurile sure
către acelaşi ideal,



am întâlnit într-o poiană
aprinsă toată de bujori
chiar sub a soarelui sprânceană,
pe mama, zână peste flori.



Părea o umbră, abur dulce
cu uger mirosind a fragi,
putea vecia să se culce
sub pleoapa ochilor ei dragi.



M-am repezit, strigând ,, mămicaaa!",
spre trupul ei de catifea.
Ecoul mi-a răspuns ,, Nimicaaa!",
- nimic n-aveam în fața mea.



Năuc de dor şi ars de soare,
am dat cu coarnele in jur,
şi s-a strigat din floare-n floare
,, Fugiți de ucigaş şi fur!"...



Şi s-au luat toate de mână
rostind o vrajă de nespus
s-au ofilit de-o săptămână,
- şi brumă n-a căzut de sus.



Apoi...din ceața sclipitoare
o altă floare s-a-nâlțat
de mână cu o altă floare
şi împreună au cântat:



- Priveşte-n zare, magii vin
purtând mulțime de comori,
uimirea ta e prea puțin
- au mai venit de-atâtea ori



şi nu au fost băgați în seamă,
sunt brazii modă pe la voi.
... Şi am strigat-o: ,, Spuneți, mamă
şi tată, unde sunteți voi?"



,, Sunteți aici, fără de frica
de-a aştepta zadarnic stea?"
Ecoul mi-a răspuns:,, Nimicaaa!",
- nimic n-aveam în fața mea.



Eu am rămas privind în zare,
cu coarnele plecate-n jos,
şi s-a strigat din floare-n floare:
,, Fugiți de orb şi mincinos!".



Parcă se zgribuleau copacii
de frigul ce mă cuprindea
gândind că Mos Gerilă, sacii
pentru minciuni îi pregătea.



Călări pe vântul care taie
cu briciul, aerul, felii,
din norii hâzi, ciudată ploaie
îi şfichiuia pe bidivii.



Azi trebuia, de fapt, prin sită
să cearnă lin, necontenit,
chiar Dumnezeu, neaua grăbită
să cadă psste infinit.



Unii aşteaptă El să vină
la Judecată, reclamant,
plângând cu lacrimi de lumină
sub steaua lui de diamant.



Urc tot mai sus, brazii se pleacă,
mătănii până la pământ,
lăsând tristețea mea să treacă
cu fruntea sus, precum un Christ...



☆



În crucea nopții stau, şi, LU,
uit ce -nseamnă a osteni,
...ce vină mare ai şi tu,
că pui de cerb mai pot vorbi..,



☆



Pădurea şi-a țesut covoare
şi tremură frunze uscate
sub frigul ce în mine doare
când mă ridic peste păcate.



În candelabrul nopții, stele
de-o veşnicie ard,
azi, nu-mi mai stă gândul în ele,
îmi caut una mult nai jos.



În fapt, e cea mai sus în cer
şi mintea n-are cap să-i puie,
intră sub cruce cei ce pier
fără să urce, blânzi, în cuie.



Doar de pe cruce poți vedea
că ochii n-au aflat ce ESTE,
de asta umblă după stea
şi vorbesc cerbii în poveste...



Ce dacă urlă lupi în jur,
sunt orbi cât magii adăstează.
- Sclipirea stelelor n-o fur,
din inimă mă luminează.



Se taie brazii cu păcat,
se taie puii fără milă,
pe Moş Crăciun l-au inventat,
Părintelui făcându-i silă.



- Pe Prunc afară l-ați lăsat
din suflet, inimă şi minte,
dar voi, nu El a înghețat,
mai bine ne-am fi născut vite...



☆



Mă iartă, LU, povestea mea
nu pare-a fi de vânătoare,
puiul de cerb care vorbea
se plimbă, vede, şi îl doare...



Vede pădurea răstignită,
cuvântul ,, brad" tăiat smintit
şi sărbătoarea, murdărită
şi Pruncul Sfânt prwa umilit.



Din vina noastră-i facem vină
că nu s- a cocoțat în brad,
chiar dacă el ne-a dat lumina
şi de păcate ne-a spălat.



Pădurea lui, tot mai puțină,
sub cruciade de securi,
lasă pustiul ca să vină,
tăcerea, lacrimi peste guri.



Curând va fi aşa pustiu
că şi tăcerea va fugi,
vor muri cerbii, de hârtie
vânați in fiecare zi...


28 octombrie la 13:31 ·


VAL RĂZEŞU




https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14907106_323184804721487_7965785650373064602_n.jpg ?oh=08cecdfdae8b0204c1b6b2113f69fd86&oe=588ABA0C

[latan.elena]

‎Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)‎ în CREAȚII LITERARE

(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=323190254720942&set=gm.691349811021530&type=3)


DACĂ AŞ FI DUHUL PĂDURII

Val Răzeşu

replici date în timp (3) poeziei ,, VÂNĂTOAREA", a poetei şi prietenei mele LUCIA BARBU



Dacă aş fi duhul pădurii,
pe puiul tău cel instelat,
deja l-aş fi încoronat
să fie regele Naturii...



Sub paşi, ecouri aripate
aştern cărarea înainte
paşte lumina din cuvinte,
la poartă-mpăratească bate.



De ar voi Cel 'Nalt să toarne
o lacrimă pe steaua sa,
pădurile s-ar lumina
de cerul aşezat pe coarne.



El însuşi fiu de împărat,
( Nu e un tron inima ta?),
de bunăvoie s-ar lăsa
doar cu un Cântec împuşcat.



Dar saltă-n slavă ciocârlii,
atâtea cruci nebănuite
şi-atâtea vise ne-mplinite
din cimitirul celor vii



că el apleacă smerit gândul
şi steaua i se întristează,
ştie că vede, nu visează,
pădurii că îi vine rândul...



Aude larma, vânătoarea
rostogoleşte-n jur pustiul,
e prea aproape preatârziul
şi numai el vede eroarea.



El ar putea fugi în vis,
( Felia noastră din mister...),
dar ar lipsi steaua de cer
în raiul drastic compromis.



Ce îngeri, LU, ar mai putea
măcar să îi sărute blana
fără să adâncească rana
din care puiul povestea?



Lasă-l pe crucea lui de nalbă
să urce tainic ființând
şi să răsară, gând cu gând,
povestea mea, o floare albă...

28 octombrie la 13:52 ·


VAL RĂZEŞU



https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14568258_323190254720942_9193619922320893075_n.jpg ?oh=d082074da9167cfc5502417b8f119b04&oe=5895163F

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)‎ în CREAȚII LITERARE

(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=323196901386944&set=gm.691354881021023&type=3)


ABIA ATUNCI, LU...

Val Răzeşu

replici in timp (4) date poeziei ,, VÂNĂTOAREA", poetei şi prietenei mele LUCIA BARBU




... Din goana lui spre nicăieri,
puiul de cerb va sta zâmbind
,, Mai am ceva să nu disper...",
pe coarne lacrimi strălucind.



Că fiecare-i o oglindă
in care îngeri se privesc
mirați că nu pot să cuprindă
ce stă mai sus de omenesc.



Doar Cel ce visele îmi poartă
vede misterul prin oglinzi
şi mă asteaptă la o poartă
ce ştii şi tu să o deschizi...



Mă osteneşte, însă, drumul,
şi-aleargă mulți după trofeu,
la țeava puştilor stă fumul
şi printre gloanțe, alerg eu.



Abia atunci, tu, LU, să plângi
cum plânge vinul cel spumant
şi preț de-o aripă să strângi
un curcubeu peste neant.



Vezi, puiul tău cel înstelat
veghează încă, de departe,
ca lacrima ce s-a-ntâmplat
să se prefacă diamante...


28 octombrie la 14:07 ·

VAl RĂZEŞU





https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14717108_323196901386944_6232150787459234383_n.jpg ?oh=6446c7c7bbe479a5b9cca28121c41128&oe=588F3D39

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)‎ în CREAȚII LITERARE

(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=324399421266692&set=gm.692570840899427&type=3)


POEZIA

Val Răzeşu

replică veche la poezia ,,POETUL", a poetei şi prietenei mele LUCIA BARBU




Sub tâlpile stinghere, nimic nu e nisip,
e din Sărut, săruturi sfioase din fiori
ce-i fură Marea, stâncii, iar valul e doar chip
,, cum cerul strânge rouă, în cupa unei flori"....



Iar paşii... nu există, e doar ecou şoptit,
ai auzit, se pare, tăcerea din ninsori,
şi ai văzut cu ochii ce au întinerit
,, cum cerul strânge rouă, în cupa unei flori"...



Ce bine că sunt taine nedezlegate, sfinte,
mă strigă mereu Sudul, şi voi sunteți cocori...
Adun doar pescăruşii ascunşi printre cuvinte,
,, cum cerul strânge rouă, în cupa unei flori""



Şi magii rătăceau de nu era o stea,
doar Poezia naşte din neființâ sori.
Ea e Lumina noastră, şi dincolo de Ea
,, doar cerul strânge rouă, în cupa unei flori...




ianuarie 2016

VAL RĂZEŞU



https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14915385_324399421266692_428100689582858972_n.jpg? oh=5e804e5664bda018fab90a55b5604288&oe=58871B49

[latan.elena]

Val Răzeşu
(https://www.facebook.com/val.razesu)



VIOARA MEA, RANĂ FRIMOASĂ

Val Răzeşu

replică veche la poezia ,, VIOARA", a poetei şi prietenei mele LUCIA BARBU



Stă scrisă in mine partitura,
aşteaptă arcuşul, fermecat
ca un sărut uitat pe gura
unei iubite ce-a plecat.



Vioara tace... şi-aminteşte
în carnea ei de lemn durut
cum paltinul încă mai creşte
din Cântecul ce l-a născut.



Visează...noaptea o sărută,
tresare pe furiş o strună
şi, din tăcerea ne-ncepută,
îi fură razele de lună.



Zâmbeşte-n sinea ei vecina,
care mimează somnul greu,
,, Ce ştie ea despre lumina
din steaua ce-am furat-o eu..."



A treia, mă priveşte tristă:
,, Am colindat întregul cer,
un plâns e totul ce există,
şi, Dumnezeu e lutier.."



Văd în privirea ei umbrită
o soaptă care s-ar şopti:
,, În melodia ne-mplinită,
tu, lacrimă, cum poți zâmbi?"



Aş vrea să o ating cu drag,
ca focul ce-şi mângâie para,
durerea mi se face prag:
,, Stai liniştit, trezeşti vioara..."



Vioara... încă mai visează
cum cântă paltinul bătrân,
şi, îngerii parcă valsează
în aerul încins în sân.



Mai scrie, cel plecat din mine
în visul ei, încă o notă...
A patra strună, o văd bine
că îşi dă aer de cocotă:



,, Din toate, cel mai bine ştiu
că toate au un preț pe lume,
închide pagina, musiu,
nu vrei, în doi, o rugăciune?"...



Visez şi eu? Nu ştiu...tresar,
în liniştea aşa precară,
în struna ce-mi surâde iar,
cântă o lacrimă amară:



,, Dormi, somn uşor, eu mai veghez
cum paltinii sărută cerul...
Şi ție lacrima ți-e crez?
- ,, E iarnă, draga mea, şi gerul



va împietri pe ochiul nins
izvorul, şi va fi prăpăd,
dar chiar suntem de necuprins
în taine care nu se văd..."



A cincea, aerul sfâşie
cu hohote de nesfârşit:
,, Nebunule, ce melodie
şi care cântec n-a murit?..."



- ,, Îþi voi răspunde de îndată,
nu te-ai uitat pe portativ:
Surâsul care te imbată
este un plâns definitiv...



Chiar tu nu ştii, nu poți să vezi
că nesfârşit este urcuşul,
- cea care-ncepi ca să visezi
de cum te-a sărutat arcuşul?"



Vioara mea, rană frumoasă...
Păcat, n-am fost eu lutierul,
te-a îmbrăcat altul mireasă
să colindați in Cântec cerul...



Stă scrisă-n mine partitura,
aşteaptă arcuşul, fermecat
ca un sărut uitat pe gura
unei iubite ce-a plecat...


29 octombrie la 13:53 ·


VAL RĂZEŞU





http://1.bp.blogspot.com/-TEiqIlIX81g/UUOq110uF7I/AAAAAAAAAhw/jQlrOWYNrS4/s1600/canta-o-vioara.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




VEI DESCHIDE UŞA ÎN ZADAR

Val Răzeşu

în memoria bunei noastre prietene, poeta LUCIA BARBU




Plouă până-n inima deschisă;
rătăcind prin zile desfrunzite,
până în prăsele simt cuțite
într-o rană ce-o credeam închisă.



Iar mă poartă dorul către sud
risipind prezentul în cenuşă,
primăvara, soarele, la uşă,
să mă strige iar cu verde crud.



Unde-mi umbli, fata mea de vis,
ai lăsat în urmă doar pustiul
în privirea mea, şi preatârziul
în ninsoarea florii de cais.



Zilele au hainele subțiri...
tremură surâsul dimineții
şi-au albit de dorul tău pereții
de când ai plecat în amintiri.



Se va întomna şi-n viața ta,
vei urca pe tâmple către iarnă,
înserarea a-nceput să cearnă
întuneric peste cineva...



În odaia sufletului, grav,
viscolul, tărâmul părăsit,
văruind trecutul zugrăvit,
doar tăcerea s-a făcut zugrav.



Vei veni la uşa lui din nou,
vei striga şi bate în zadar,
chiar o vei deschide iar şi iar,
dar sunt albi şi paşii în ecou.



Eu voi fi plecat la casă nouă,
câtă toamnă pot să mai aştept...
în poemul desfrunzit în piept,
la fereastra sufletului, plouă...



3 noembrie 2016
VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu)cu Dumitru Ichim (https://www.facebook.com/dumitru.ichim.16).






CĂLĂTOR

Val Răzeşu

se dedică părintelui poet DUMITRU ICHIM



Am fost prin viață tainic călător
Şi nu credeam firesc să se întâmple
Atâta sete lângă un izvor
Ce-şi murmură poveştile pe tâmple.



Cuvintele s-au risipit în vânt
Dar strigă din uitare cineva,
O lacrimă se aripează cânt
Şi catedrală-n slujbă inima.



Iar dorul, ca un clopot fermecat,
Cu mir atinge aerul din jur
Şi arde ca o torță Cel Plecat,
Ca să rămână Cel ce Vine, pur.



Aud acum ce ieri era descânt,
Ce-a fost ascuns, azi sapă pe retină
Cu litere de foc, iar, un Cuvânt
Ca un potir Ființei de Lumină.



Prin ochii mei priveşte azi, mirat,
Nemărginitul aripat într-una,
Cum taina firii țese in curat
Pentru cămaşa mea dintotdeauna.



Eu sunt şi Voi, Eu nu-s' doar eu,
Ba sunt chiar Voi în sărbătoare
- Vă spun, că orice curcubeu
Izvor e, ce-a-nvățat să zboare.



Sunteți Lumini! Vreți taina lor?
- În plânsul lor Vecia Cântă!
De-aceea, fiecare nor
E curcubeu cu-aripa frântă

Sunt Voi înmugurit în tot ce Sunt,
Copil întors la rana lui Iisus
Care-a-nvățat prin zborul în Cuvânt
Să-nalțe universul tot mai sus.

Cunoaşteți chipul, Omul însă, nu-i...
Oglinda mărginirii, prea fragilă
Ca să cuprindă urma unui cui
Şi focul şi lumina din argilă.

Şi, cum Iubirea-i unicul izvor
Ce-mi spală veşnicia de năluci,
Cu inima in palme cânt şi zbor
Privighetoare-n jurul unei cruci...

☆
Cine citeşte măcar unul din multele volume ale operei părintelui poet DUMITRU ICHIM, nu mai trebuie în mod absolut necesar să îi citească biografia:
- Este suma fidelă în faptă a versurilor sale...
VAL RĂZEŞU

2 noiembrie la 15:45 ·



https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/99/c4/d5/99c4d5a478ad30b02469fe2922e36b90.jpg

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

·


ŞEHEREZADA (5)

Val Răzeşu


Auzi, Ja'fer, mare vizir
Ce spune-acum copila ta?
că mă cunoaşte de emir
din altă lume, undeva...



Eu nu pot şti dacă e drept,
dar de ce spune că-i blestem
să porți privighetori în piept,
în cântec zorile să chemi?


Tu poți zâmbi,Bakim, măcar,
Când fata asta ca un crin
Spune că nu sunt Şahryar
Iar ea, copilă de asin?


Derviş dacă eram în viață,
Şi tot eram de neam ales,
Că pasul meu e dimineață
De floare, rouă ce-a cules.


Ea spune că nu-'s Sahryar...
Nemărginirea nu-i albastră?
Şi nu îmi cântă princiar
Pe buze pasărea măiastră?


Copilă, ce naivă eşti...
Tu crezi că încă eşti în viață
Să-mi inventezi mie poveşti
Până se face dimineață?


Eu sunt povestea tuturor,
Vă spun, mă jur şi pe profet,
Deschid aripile şi zbor
Sau, dacă vrei, păşesc încet


Spre locul cu culcuş de zmeu,
Şi-l spulber, vin fără necaz
Şi urc 'napoi pe curcubeu,
cu răsăritul pe obraz.


Copilo, ştii de unde vin
Pe tronul care-ți stă în față?
Tu crezi că orice beduin
Vine de dincolo de viață?!


Eu sunt Stăpân, nu m-am visat!
Allah mă ştie-ntr-adevăr
Că sunt la mine în palat
Şi stele-mi şuşotesc în păr.


Să-mi spui povestea ta, s-o ştiu,
Şi, Mahomed să-ți dea povață,
Să nu chem Marele Cadiu,
Să te trimit în altă viață...


Nu te-ai trezit, visezi şi-acum
Că m-ai pierdut în alte vremi,
În alte spații, pe alt drum,
De asta, încă nu te temi...


M-ai căutat departe, zău,
Eram chiar oaza din pustiu,
De te trezeai din visul tău,
puteai să-mi vezi izvorul viu.


A vrut Allah, din palme,-n zori
Să vină să se culce luna
Şi să înalț în slavă sori
Din amintiri dintotdeauna.


Ai să mă ierți, eu ştiu prea bine.
Venind de dincolo de ceață,
Vei trece puntea de suspine
Cu un surâs din altă viață.


Copilo, ia priveste-mi ochii,
Nu vezi o lume de cleştar?
Nu simți în tivul de la rochii
Cum toarce firul Şahryar?


... Firul uitărilor uitate...
Ja' fer, se-nvârte minutarul,
Şeherezada nu mi-a spus
Nimic de Sindbad marinarul...


Privighetoarea-mi bate-n geam
că încă n-am mers la culcare....
La noapte de nu-mi spui, nu am
Un alt motiv de amânare...



VAL RĂZEŞU

23 octombrie la 07:44




http://vignette2.wikia.nocookie.net/civilization/images/e/ee/Harun_Al_Rashid_Cropped.jpg/revision/latest/top-crop/width/480/height/480?cb=20130810173057

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




TREN DE NAVETIŞTI

Val Răzeşu




A mai trecut prin noi o gară
Şi-un asfințit de soare pe obraz,
Ne-a expirat permisul pentru vară
Şi toamna ne pândeşte la macaz.



Trec clipele cu roțile în fugă,
Rămân în urmă stele arse scrum,
Locomotiva fluieră a rugă
Şi la semmal tăcerea scoate fum.



Eu sunt deja urcat în trenul sorții,
Întârzierea la peron, precară...
În amintiri, să stai în fața porții,
Îmbrățişându-mă cu tot cu gară.



Purtăm în noi o taină fără nume,
Fără de vârstă trec prin noi poveşti
În care cai aleargă plini de spume
Şi sub aripa lor nu mă găseşti.



Ce dans de umbre şi lumini pe şine,
Şi, între noi sunt îngerii mai trişti,
Ce rai flotant am locuit cu tine,
Iubirea noastră, tren de navetişti...


24 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU



https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-0/p526x296/14671177_320681164971851_4891058887422584764_n.jpg ?oh=4b7f88f1b7f49ef6200bbec0b7961e50&oe=58C1AD30

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




LA RĂSCRUCE DE GÂNDURI

Val Răzeşu



La răscruce de gânduri
vis-a-vis de intersecția uitării
aştept trenul supraaglomerat
al destinului



Mi-am cumpărat
cu ceea ce a mai rămas
în portmoneul inimii
un bilet la trenul personal
până la stația sufletului tău



La prima clasă
nu am putut intra
de atâtea întrebări
îndoieli
şi tăceri
erau prea multe lacrimi
în vagoanele de lux
ale sentimentelor mele
pentru tine



VAL RĂZEŞU




https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/14695563_320691338304167_6797803321551084921_n.jpg ?oh=22f53bb7d531f47ae76111228ffd42e9&oe=58CFBCAA

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)





ZARZĂRUL ÎMPODOBIT CU STELE

Val Răzeşu



Tata e la cimitir plecat,
sub o cruce meştereşte bunul
casa nouă şi-un izvor curat
şi ne-aşteaptă, unul câte unul.



Mama bătrâneşte a pornit,
par mătănii urmele tăcute,
în privire-i cerul zugrăvit
şi vecia unde-o să se mute.



Casa-i la biserică, pe deal,
s-a pitit sfioasă-ntr-o icoană,
paşte troscot umbra unui cal,
sângeră amurgul, ca o rană.



Am pus şaua gândului pe-un mânz
flămânzit de zborul lui noptatic
şi am rupt din suflet, pentru prânz,
ca dintr-o cadelniță, jăratic.



Şi-a păscut o vreme numai jar,
lepădându-şi straiul de răpciune,
Doamne, urc spre tine iar
cu aripi de vers şi rugăciune.



Te întreb acum: Gheorghe, părinte,
sfântule urcat la cer prin lut,
crucea-mi luminează înainte,
când e gata casa, să mă mut?



Să copilăresc pe sub pământ,
eu, băiatul tău din Dealul Crucii,
ars de soare şi bătut de vânt,
să m-ascund cu tine-n miezul nucii.



Zău, m-am săturat de joaca tristă,
ochii verzi ai verii au murit,
strânge toamna frunzele-n batistă,
ies copaci scheletici la cerşit.



Şi-am rămas cu viscolul pe tâmple
într-o iarnă fără de sfârşit,
nici în vise nu se mai întâmplă
zarzărul cu flori împodobit.



Doar o primăvară va să fie,
vor privi cu drag fetele mele
cum le luminează din vecie
zarzărul împodobit cu stele.



Te întreb, ,,Bătrâne Zarzăr", iarăşi,
( Cum adesea îți plăcea să-ți spui...),
- nu ai vrea să fim din nou tovarăşi,
ca o floare-n tine să mă sui?...



VAL RĂZEŞU

24 octombrie la 12:59 ·








https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/2a/68/bc/2a68bc5e1a22c33a81df91204dd2cc95.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu) a distribuit postarea (https://www.facebook.com/dumitru.ichim.16/posts/1587553037937117) publicată de Dumitru Ichim (https://www.facebook.com/dumitru.ichim.16).
15 noiembrie la 17:36 ·


NOTĂ DE LECTURĂ
Val Răzeşu
M-am tot întrebat ce simte un înger când îşi smulge în fiecare clipă câte o pană, pentru a scrie cât mai caligrafic psalmii luminii care să urce în nemărginirea Iubirii...
Mă gândeam că stelele căzătoare sunt îngerii care şi-au smuls şi ultima pană...
Mi se părea o jertfă fără noimă, cum şi înspre unde să cazi, într-un cer unde nu există ,,sus"" şi ,, jos", nici ,,înăuntru" sau ,, afară".
Şi ar fi rămas o taină nedezlegată dacă îngerul meu păzitor nu mi-ar fi şoptit într-o noapte de insomnie că ,, Odată ce ai deschis aripile, cerul fiind natura ta, absolut tot ceea ce se întâmplă după aceea sunt simple amănunte, nu te poți prăbuşi din Cel ce Este Însuşi Zborul"...
.... Pentru oamenii culți şi pentru oamenii obişnuiți deopotrivă, părintele poet DUMITRU ICHIM deschide uşă după uşă către Împărăția Luminii. Iar lumina înseamnă Iubire.
Poemele sale sunt binecuvântări întru frumos. Iar frumosul este culmea Adevărului.
Chiar dacă i-am reduce întreaga existență doar la spațiul literar, ( ceea ce ar fi o adevărată blasfemie), ar trebui să remarcăm din clipa primului contact, că poemele sale au deformat spațiul comun, că s-a mutat cu ele în înteriorul Cuvântului, căruia i-a creat un spațiu diegetic singular, cum rar se poate întâlni într-o existență omenească.
Mulțumesc Ziditorului că m-am născut fără gena invidiei, altfel ar fi trebuit să-l urăsc din toată inima, atât de bine traduce în cuvinte omeneşti limba îngerilor...
Suntem însetați de miracole, deşi sunt pretutindeni, în noi şi înafara noastră, care ,, afară" tot în noi este! Oare de ce nu vrem să înțelegem mica parabolă a celor trei îngeri trimişi de Dumnezeu să ascundă Adevărul de om?
Mulțumiri, părinte DUMITRU ICHIM!





Dumitru Ichim (https://www.facebook.com/dumitru.ichim.16?fref=nf)14 noiembrie la 22:55 · YouTube

(http://www.youtube.com/?feature=fbr) ·



O poezie mai deosebită în interpretarea lui Lucian Dumbravă



https://www.youtube.com/watch?v=LX0HR5ujzKw&feature=share

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


CĂTRE ANA ANA...

Val Răzeşu

- Eu am promis, fată frumoasă,
e rândul tău să-ți povestesc,
povestea care nu mă lasă
să mor, atunci când nu trăiesc .

... Am fost odată, chiar am fost
şi eu copilul altei soarte,
ce dădea Cerului un rost
în trupul legii neschimbate.

O zână, lin mă legăna,
mă săruta ca pe-o icoană,
lumina ochilor cânta
albastru pur născut din rană.

Sub pleoapele de umbră calmă,
ceva străin din Cântec fură,
şi răsuna precum o palmă
tăcerea evadând din gură.

Pe buze ce zâmbeau cu mir,
pe când rosteau vecie pură,
a răsărit un trandafir
spălat cu-anafură, de zgură...

Era un trandafir de jar,
( În lumea mea era doar unul...),
ce-şi închidea ca în cleştar,
în roua visului, parfumul.

Era mereu în vâlvătăi,
dar nu se prefăcea cenuşă,
şi roua lui, în ochii tăi,
luminii deschidea o uşă.

Da, avea ochii de rubin,
era şi floare şi ființă,
altar mi-a fost să mă închin
şi azi, când cerul mi-e dorință...

Eram copil sau doar un vis,
nici azi nu ştiu cum e zidirea
chiar de cu floare de cais
îmi spăl pe ochi nemărginirea.

Cu el făcut-am primul pas
şi-am învins frica de țărână
şi-n vis de aur am rămas
cu neființa lui de mână.

Părea de dincolo de timp,
plimbând prin lumea mea eresul
şi arcuind din ghimp în ghimp
pe bolta lumii înțelesul.

El - taina tainelor fiind -
în lumea asta muritoare
părea privirilor paing,
un funigel zburând spre soare.

De multe ori s-a întâmplat,
pe când rostea în gând descântec,
să plec cu el la colindat,
să las în urmă numai Cântec.

Dar, el cu Timpul s-a certat,
s-a ofilit dumnezeirea,
lumina s-a întunecat
şi nu i-am mai văzut privirea.

Parfumul timpului trecut
s-a scris la mine pe retină
iar Cântecul de la-nceput
a coborât la rădăcină.

S-au stins văpăile pe rând,
din jar a mai rămas cenuşă,
mai arde doar la mine-n gând,
când ciocăne smerit la uşă.

Mai înfloreşte câteodată,
dar văd prozaic, cei din jur,
doar tufa albă, parfumată,
ce străluceşte cristal pur.

Când îl privesc cu luareaminte,
încep să fumeg şi tresar,
îmi mijesc aripi la cuvinte
şi inima mocneşte jar.

Şi cânt - cu glasul lui uitat -
din necuvinte, pe hârtie,
ceva ce ar urma să fie
sau care nu s-a întâmplat...

Ai înțeles ... sunt trandafirul
care colindă veşnicii,
ce-şi toarnă peste lume mirul,
să devenim cu toți copii...

decembrie 2015
VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


PLÂNGE TRANDAFIRUL

Val Răzesu

Care timp, care măsură
ar putea să te cuprindă,
eşti pădurea dintr-o ghindă
în surâsul de pe gură...

Trecerea să mi-o amâni
până-n lacrimă cerească,
dă-mi aripă îngerească
din lumina de pe sâni.

De pe coapsele încinse,
fulgeră fiori de floare,
s-a-nchinat a sărbătoare
primăvara tâmplei ninse.

Cum să-şi doarmă somnul greu
singuraticul pe cruce,
trandafir de nopți năuce
te-ai făcut la pieptul meu.

Şi-am murit şi-am înviat
în grădini de desmierdări,
m-au 'nălțat la cer mirări
de pe-altarul unui pat.

Şi-am primit un ordin nou,
să revin curând acasă...
te sărut, fată frumoasă,
plec din Cântec în ecou.

Vin insidios tăceri,
trag de el din partea stângă,
şi a început să plângă
trandafirul meu, de ieri...

19 noembrie 2016

VAL RĂZEŞU


https://sufletdrag.files.wordpress.com/2015/09/frunze-ploaie.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


POVARĂ PENTRU VIS

Val Răzeşu

Când noaptea eşuează la țărmul unei flori,
Ascunde-mă în tine, povară pentru vis,
Învăluie-mă-n gânduri cu liniştea din zori
Şi cu ninsoarea albă a florii de cais.

Şi poartă-mă sub pleoape, se clatină-n balans
Albastrul din înalturi şi roua cade lin,
A-ncremenit pe buze, din tainicul ei dans,
Lumina ce mă naşte din cântec şi suspin.

Pe geana dimineții, hai, scrie-mă cu mir,
Într-un sărut încap atâtea începuturi,
Şi cheamă-mă pe gura cu trup de trandafir,
Fiorii veşniciei să se prefacă fluturi.

Ascunde-mă când umbra, insinuînd pumnale,
Va despărți la țărmuri norocul de destin,
Aşteaptă în clepsidră nisipuri criminale,
O singură eroare, şi plec, şi nu mai vin...

19 noembrie 2016

VAL RĂZEŞU


http://2.bp.blogspot.com/-QcW7IvqTwS8/URFpu0-ZpuI/AAAAAAAAAQU/mGf0nae0CKw/w1200-h630-p-nu/f5ae27a01a4e94cf.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

AŞA SUNT EU, IUBITO

Val Răzeşu

Nu-mi măsura statornicia cu un sărut oficial,
Drumul catre primărie, pentru mine, e mai greu
Decât saltul unei broaşte spre imensul spatial
Când o calcă cocostârcul, voiniceşte, pe bombeu.

Aşa sunt eu, iubito, hoinar printre convenții,
Nu-mi bat în palme cuie pe crucea vreunei legi,
Sunt învățat să-mi fabric eu singur detergenții
Cu care-mi spăl eroarea, te rog să mă-țelegi.

Un rol de concubină-ți ofer într-o mansardă,
În buletine, nume cuminți, râmân cum sânt,
La şcolile de bârfă să fiarbă şi să ardă
Urechile ciulite acrite pe pământ.

Mi-e îndeajuns iubirea, un pat curat, şi tu,
În rest, potop să fie şi beznă cu năluci...
Iubito, mâine seară te muți la mine cu
Valiza cu săruturi, să nu uiți s-o aduci.

Dar, mai ales, iubito, să uiți pentru vecie
Că-n vremea ce ne poartă cu viză de flotant
Am mai plătit uitârii, din când în când, chirie,
Bagajul cu discordii aruncă-l în neant.

Desigur că vom face şi noi o nuntă mare,
Dar nu Aici, iubito, şi nu cum alții ştiu,
Când eu voi fi uitare şi tu vei fi uitare,
Ne-o cununa pământul, sicriu lângă sicriu...

VAL RĂZEŞU


https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/37/e0/be/37e0bed817b5fb23aa66a68615a7e64b.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


TU EŞTI PRÂSLEA

Val Răzeşu
fiului meu la împlinirea vârstei de un an

,, La mulți ani"", fiule, trebuia să îți cânt,
Pe o gură de rai, masă împodobită...,
Dar de-atâta departe, arcuşul s-a frânt
Şi vioara din suflet are-o strună plesnită.

Şi vibrează ciudat, o aud numai eu
Cum te leagănă blând, te sărută uşor,
Şi pe coarda plesnită se face de sud...
De departe, din Nord, lăcrimează un nor.

Aş fi vrut să te-arunc uşurel la tavan,
Să-mi sting dorul în roua din ochii mirați,
Să te țin în înaltul de-o clipă un an,
Pe cai albi, de lumină, înaripați.

Să mă fac calul tău pentru vremuri hazlii,
Să te port unde vrei, să-mi smulgi părul din cap,
Lacrimă şi surâs, de le vezi, tu nu ştii
Că-mi aleargă vecia prin suflet, la trap.

Să te-ascund între flori de toamnă târzie,
Vis de aur ce în viață o dată se-ntâmplă,
Că dorul de tine încet mă sfâşie
Şi, rece, zăpada se cerne pe tâmplă.

Să-ți şoptesc la ureche poveşti şi minuni
Cu pitici, Barbă-cot, Feți Frumoşi şi un zmeu
Care vine prin vreme de prin genuni,
Pe Leana Cosânzeana o fură mereu.

Tu eşti Prâslea, povestea în care-ai venit,
O vreme-mpreună, frumos, o vom scrie
Cu umbră cuminte de măr aurit
De soarele blând de toamnă târzie.

Lumea din jurul tău nu-i cum pare a fi,
Vei afla în curând, chiar de mergi ,, copăcel",
Niciodată nu-i soră o zi cu o zi
Deşi în clepsidră sunt toate la fel.

Eşti un pumn de băiat, lângă tine-s străjer
Să îți apăr surâsul frumos şi curat,
Pentru tine, voi da şi cu barda în cer,
Chiar de-ar fi ca să fiu pe vecii condamnat.

Pentru că nu-i cinstit, niciodată, să minți,
Eu îți spun: casa ta nu-i palat, dar mereu
Vei purta o cunună, ca un prinț între prinți,
Ca de aur curat, steaua dorului meu.

Eu nu sunt împărat, însă, am bogății
Cum puțini muritori au visat în vreun vis,
Dacă ştii să priveşti - tu, învață să ştii -
În sufletul meu poți vedea cer deschis.

Am acolo livada cea fără sfârşit,
Vin mereu, la furat, zmei şi răi fel de fel,
Insă, mărul de aur stă mereu înflorit
Până vei fi Voinic, să ai grijă de el.

Spre tărâmul acela, care ochii nu-l ştiu,
E un drum tare greu, mişcător ca un râu,
Însă am pentru tine un bătrân bidiviu,
Doar jăratic să-i dai şi să scuturi din frâu.

Dar mai ai de crescut şi mai ai de-nvățat
Câte-n lună şi-n stele despre lumea din jur,
Şi, abia când vei fi pe deplin luminat,
Să încaleci, Voinic, şi să pleci după fur.

Nani pui, nani pui, seara asta-i târziu,
Reci şi încremeniți, merii dorm în livezi,
Şi povestea colindă tărâmul pustiu,
Dorul meu te veghează frumos să visezi...

Hamburg, Deutschland

VAL RĂZEŞU


https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/d7/80/ca/d780caa8ff0f4aaf55515d4bc368319e.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


DOARME SUFLETUL ÎN PALMĂ

Val Răzeşu

De nu te-aş purta in mine, lacrimă înaripată
Ce îmi şopoteşti în sânge tot ce s-ar fi vrut uitat,
Cine-ar fi crezut că lumea-ntreagă poate, într-o fată,
Să-şi ascundă necuprisul cerului, pe sân curat.

De n'-ar însori lumina de sub pleoape, ( ce-ai lăsat-o
Prin retina mea să-i cânte îngerului răzvrătit),
Aiurarea de sub paşii care te-am purtat, măi, fato,
În privighetoarea verii, cine te-ar mai fi găsit?

Din furtunile trecute prin cuvinte fără şir,
De nu îmi lăsai pe buze sărutarea, marea calmă,
Cine-ar fi pătruns în mine cu cadelnița de mir,
Să-mi îngenunchezi trufia, către îngerul din palmă...

Care timp, în ce clepsidră s-ar putea încumeta
Să te poarte către iarnă, ( şi de-ar face-o, în zadar!),
S-ar aprinde nopți urcate în sărut pe gura ta
Să-nflorească din fiori clipele pe minutar.

Iar în taină, chiar vii tu, cu aripi deschise-n umeri,
Cine ar putea să-nşele, veşnicia ce-a rămas,
Cu o-mbrâțişare numai, dacă stelele le numeri
-Care le-ai lăsat în mine-n urma fiecărui pas.

Părul revărsat pe umeri moaie-n aur catifea,
Foşnetul lăsat pe pernă nici chiar tu nu poți să-l iei
Şi nici albul din zăpada sânilor nu-l poți lua,
Mi-a intrat prin irişi, tot, pe aripi de scarabei.

Numai crezi că eşti plecată în tăceri de căpătâi...
Iartă-mi neputința firii, vrei să pleci? nu poți pleca.
Lumea s-a ascuns în gândul că în veci a mea rămâi,
Şi, în palma-nfiorată, doarme amintirea ta...

22 noembrie 2016

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


DOAMNE, CÂTĂ GINGĂŞIE...

Val Răzeşu

Hai, iubito, în povestea anii unde sunt proscrişi,
Unde prima noastră vară mai dă calului jăratic,
Pe tărâmul unde zmeii au năravul năbunatic
Să aştearnă pe nisip mările cu ochi deschişi.

Prima zi de plajă-n doi, taina ta necunoscută,
Când a sărutat privirea prima oară trupul gol
Şi-au venit din neființă primăveri de aur, stol,
De a tresărit în mine o lumină nenăscută.

A încremenit în ceruri, ( sau în mine?). deodată,
Timpul care asfințeşte? pare că aud un ceas,
Sau în inimă, vioara celui mai fierbinte glas,
-Cântă veşnicia lumii sub un sutien de fată...

Valurile, curioase, vin spre tine, în descântec
Vă jucați de-a unduirea, de-a şoptitul la ureche
Şi de-a seara ce coboară în uitare lumea veche
Şi de-a ochii mei ce-şi sorb necuprinsul, de pe pântec...

Doamne, câtă gingăşie ai putut Tu să zideşti
În codana care poartă subțioară veşnicii,
Cu toți fluturii din mine în îmbrățişări mă scrii,
De atâta înflorire, cum să nu înebuneşti?!

În uimirea ce mă poartă, depărtările descresc,
Sunt gelos de nu se poate şi pe razele de soare
Ce învăluie minunea coapselor provocatoare
De toți îngerii din mine, năuciți, păcătuiesc...

22 noembrie 2016

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu)


POEMUL NU SE SCRIE DIN CONDEI

Val Răzeşu

În tăcere nu mai este loc,
s-a făcut lumina poezie,
stele-mi ard în inimă, în foc
taina flăcărilor tale scrie.

Scuturând în urmă frunze moarte,
prin sărut în vară m-ai urcat,
s-a-ntristat lumina într-o carte,
la pagina ce mă voia uitat.

Şi luna, năzdrăvană, ar zâmbi
de ar vedea că tu te îndoieşti,
şi cerul, înstelat n-ar străluci
de nu l-am umple noaptea cu poveşti.

Frumos e aripatul din privire
cu zborul lui în vis catifelat,
şi-l afli dimineața, la trezire,
în aerul în care te-ai culcat.

De te sărută, candid, într-un vis
ce n-a-nceput şi n-a sfârşit vreodată,
albastrul e în tine, ai deschis
în mine cerul cu sărutul, fată.

Ce îngeri ar putea, în locul tău
să îşi zidească penele în scară,
să nu îți pară mai pe urmă rău
că n-ai urcat Luceafărul în seară.

Poemul nu se scrie din condei,
doar furişezi în rai câte-o privire
şi scrii pe limba florilor de tei
ce ți-a rămas parfum în amintire.

Când lacrimile sufletului tău
cobori în tine pân' la începuturi,
în curcubee doruri se desfac
şi urcă iar cuvintele în fluturi.

Nu căuta nimica împrejur,
( vezu tu să şadă cerul pe vreo grindă?),
deschide ochii bine, prinzi contur
dacă priveşti mai bine în oglindă.

Nu ai simțit sub mâna mea corăbii
pe calea dintre sânii albi, cuminți,
fiorii duelând ca nişte săbii
pe coapsele pietroase şi fierbinți?

Dacă se lasă luna-n gene grea,
sub pleoapele aripii visătoare
vezi cerul, e în tine, draga mea,
hai, că vin zorii, du-te la culcare...

25 noembrie 2016

VAL RĂZEŞU




https://www.facebook.com/val.razesu/videos/328965147476786/

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


DE DORUL TĂU

Val Răzeşu

Numai eu şi Ziditorul ştim în lume că exişti,
Depărtările mă strigă până-n paşii nefăcuți,
În mirarea lor de seară, îngerii se culcă trişti
Că nu vii cu luna-n palme, crucea nopții să săruți.

Mă alungă dormitorul, mă înghesuie pereții,
Mă alungă aşteptarea din acel ce-am fost mereu,
Am greşit, se pare, gara, coborând din trenul vieții
Unde nu esti; mă-njură flacăra din şemineu.

De atâta depărtare ce îmi şuieră-n fereastră
Şi atâta dor de tine cuibărit în insomnie,
Se trezeşte-n mine-n cântec, ca o pasăre măiastră
Cu aripile deschise-n lacrimă, acel ce scrie.

Vii cu nopțile în plete în povestea necuprinsă
Unde crivățul, dând pinteni, pe tăcere călărea
În vioara adormită în îngheț, pe tâmpla ninsă,
Şi în gerul din arcuşul strecurat în mâna mea.

Iată, sunt nebunul lumii, mă priveşte cruciş strada
Cum surâd, îmi eşti alături în tic-tac-uri care dor,
Pe tristețe mi se lasă ca o mantie zăpada
Şi în rugăciunea palmei tu, un fulg strălucitor....


27 noembrie 2016
VAL RĂZEŞU


http://i211.photobucket.com/albums/bb16/scal5/HEARTS/bigone/lgg.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu
(https://www.facebook.com/val.razesu)
TE-AM CREZUT SORĂ

Val Răzeşu

Pe o frunză-mi scriu destinul, sora mea de poezie,
Iți fur lacrima neplânsă şi o scriu pe ceruri ploi,
Țes lumina de sub pleoape curcubee între noi,
Nu te vezi călătorind în poemul ce te scrie?

Te-am crezut soră mai mică, iartă-mă, m-am înşelat...
Când, în inimă, la slujbă, porți împărăteşti desfac,
Clopotele o iau razna, până-n ceruri bat tic-tac,
Urcă Dumnezeu pe crucea din altarul meu curat.

Surioara mea, din visul ce-a crescut deodată mare,
Iartă-mi viscolul din tâmpla obosită de tăcere
Şi surâsul de pe buze, de la slujba de Înviere,
Cånd te port în gând şi suflet numai în îmbrățişare.

Mi-ai fi fost în viață soră, poate şi în veşnicie...
M-a spălat azinoapte luna de-ntuneric şi minciună,
De nu spun mai mult, mă iartă, tu, ce mi-ai fost soră bună
Câtâ vreme te-am privit doar cu ochi de poezie.

Eşti la casa ta, departe, ce minciună, ce minciună...
Lumea asta, fără tine nu există, nu există...
Să nu-mi fie veşnicia insomnie tot mai tristă,
Marea murmură la țărmul unde suntem împreună...


VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

NUMAI TU VEI ŞTI

Val Răzeşu

Numai tu ştii, doar tu ştii
de ce scriu pe ploi cu soare,
peste lacrimă cu floare
şi cu stele pe vecii.

În cuvinte ți-am aprins
lumânări de cununie
şî în vers de poezie
ca mireasă te-am cuprins.

L-am mințit pe Dumnezeu
că visez şi te alint,
dar în mine cum să mint?!
te-am iubit mereu, mereu...

Să mă ierți că este toamnă
şi-am visat singur în doi,
hai, de mână, înapoi
către poezie, doamnă...

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


ATÂTA DE FRUMOASĂ!

Val Răzeşu

Eşti atâta de frumoasă că faci aerul să plângă,
Chiar şi urma prinde aripi sub piciorul mic şi fin,
În mirarea ei rotundă, calcă luna cam nătângă
Şi pe Calea cea Lactee stele şchioapătă puțin.

La trezire, dimineața, ar roşi zorii în sine,
Sărutându-te pe pleoape tresărind a porți de rai
Roua şi-ar mira smaraldul în sclipirile senine
Pe aripa ciocârliei ochilor, unde mă ai.

Să nu crape de ocară, fuge soarele departe,
Însă prea încet, l-ajung buzele ce încă poartă
Poezia din sărutul ce scria fiori în carte
Până la dumnezeire, luminând cerească soartă.

Se roşeşte trandafirul furişat lângă fereastră
Amintindu-şi goliciunea lui de astă primăvară
Până a urcat pe lujer prin îmbrățişarea noastră
Diminețile de frunze în îmbobociri de seară.

S-ar întoarce în nori ploaia, care fulger ar putea
Să lovească pleoapa clipei unde m-ai înveşnicit
În lumina din tic-tac-ul unde eşti vioara mea
Cu aripi de ciocârlie fremătând a răsărit.

Vezi, acuma scriu pe ceruri cu țărâna din aripă
Şi tu zugrăveşti cu aur literele ce-nfloresc,
Sora mea de poezie, veşnicia mea din clipă,
Doar în lacrima neplânsă poți citi că te iubesc.

Eşti poem, dar vinovată nu e mâna care scrie
Şi nici fruntea ce roteşte adevăruri de nespus,
Între noi e o nimica mare cât o veşnicie
Care leagă cu lumină răsăritul de apus...

28 noembrie 2016

VAL RĂZEŞU



https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/d1/d6/f6/d1d6f66ab764d5d55bf625210d6554a4.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

CU TÂMPLA NINSĂ

Val Răzeşu

N-am pierdut copilul din trecut,
parcă s-a pierdut în el pe sine,
în copilărie să mă mut,
sare coarda timpului ce vine.

Şi, cu tâmpla ninsă în răspăr,
urc, de ne-nțeles, aceeaşi scară
ce o coboram în adevăr
în povestea de odinioară.

Sărut mâna ta, copilărie,
fulgerând din ceasul altei vieți,
mâna ta pe orizonturi scrie
fluturi albi roind peste nămeți.

Sărut mâna ta, surâs pierdut,
te-a adus un înger pe aripă
de pe vremea când te-am cunoscut,
să te ningă iernile din clipă.

Care frig mai poate mârâi
dezlegând zăvozi de crivăț seara
când la poarta verbului , a fi"
am parola, cheile, şi scara...

Ce îngheț pe raza lunii-ar vrea
să coboare plin de răutate
când scriu în copilăria mea
cu atâtea flăcări înălțate.

Doamne, ninge-mi cum făceai cândva,
bagă-mi iarna până în prăsele,
Să țâşnească primăveri din ea
în grădina amintirii mele...

30 noembrie 2016

VAL RĂZEŞU


https://lh6.googleusercontent.com/-43krNZ0DsKU/Vl2ylmevbCI/AAAAAAAD2kE/hABDQFyw-PE/w506-h750/32-SNOW.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


COPILĂREŞTI ÎN IARNĂ

Val Răzeşu

Tu eşti, tu ştii că eşti mireasa iernii mele,
Sunt mirele ce-ți poartă cireşii din sărut
De înfloreşte cerul cu năluciri de stele,
Răstălmăcind ninsoarea în cântec ne-nceput.

Şi, uite, ninge, ninge atât de-adevărat
În dorul ce mă poartă prin amintiri pribeag,
Că mă trezesc ninsoarea ce te-a îmbrățişat
La începutul lumii surâsului tău drag.

Copilăreşti în iarna ce ți-o trimit în dar
Şi mă cuprinzi în brațe fără să prinzi de veste,
Chiar dacă la ureche din viscole tresari,
In fiecare fulg esti tu, cea din poveste.

Mă jur acum pe Cerul ce m-a-ntâlnit cu tine,
Să scriu cu viața mea, topindu-mă încet,
Pe fața veşniciei, privirile senine
Ce-au viscolit zăpada pe fruntea de poet..

30 noembrie 2016

VAL RĂZEŞU


http://1.bp.blogspot.com/-gha3mTe7KnI/UQvv_9qv3fI/AAAAAAAAAMg/bKGElxCdoUw/s1600/0_8c4d1_r196ff4a_orig.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


NE LEGITIMĂM

Val Răzeşu

Țara-i adevărul cel mai pur:
În cuvânt e pasăre măiastră,
În privire, floare de azur
Roşie şi galbenă ş-albastră.

Ne-am înscris luminii demiurge
Prin Posada anilor stâncoşi,
Dunărea pe româneşte curge
Lunecând pe oase de strămoşi.

Ne legitimăm sublim: Cel Mare,
Cel Viteaz, Cel Bun, cel Decebal,
Veşnic stă de veghe la hotare
Umbra voievozilor pe cal.

Ne legitimăm cu Eminescu,
S-a născut Luceafăr între noi
Şi îl cântă cerului Enescu,
Grigorescu-l poartă-n ,, Car cu boi".

Şi ne-a ridicat in veşnicie
,, Pasăre măiastră" de Bâncuşi,
Spre izvorul cel cu apă vie
Ne-au descbis înaintaşii uşi.

Cer şi munți si ape-am strâns în ie,
Dorul-dor in doine tot l-am pus,
Şi-am păstrat în vremi de grea urgie
Limba noastră fără de apus.

Ne-am născut aici pe româneşte,
Nemurim pe-acest picior de plai,
Țara nouă-n țara veche creşte
Una, voievodule Mihai!

1 decembrie 2016

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


NU UITA CĂ EŞTI ROMÂN

Val Răzeşu

Nu uita că esti român,
că țara-i Dacie şi Râm
şi cât cuprinde-acest tărâm
bat inimi de strămoşi sub caldarâm.

Eşti român din falnic neam,
că de când lumea eşti aici
din viță de viteji bunici
scriind cu spada: Decebal, Traian.

Mai sunt străini, smintiți şi hoți,
şi demagogi, şi idioți
ce se pretind urmaşi de daci
dar n-au ştiut strămoşii lor de gaci.

Fii viteaz, cinstit şi drept,
că munții tăi sunt munți Carpați
mereu înalți, nicicând plecați,
cu toți duşmanii s-au luat de piept.

Nu uita că eşti român,
Cel Mare, Cel Viteaz, Cel Bun,
şi Cel Cumplit, şi Cel Bătrân,
nu te-au vrut slugă ci stăpân.
.................................................. ............
Cel Mare ori Cel Sfânt cånd spui,
să-l simți alături înarmat,
vei trece Podul Tău Înalt
râzând de moarte, ca răzeşii lui.

Nu suntem din cuib de cuci,
Brâncoveanu şi-ai lui fii
au îndurat mari grozăvii,
țara nu au lepădat-o pe butuc.
.................................................. .........
Nu uita că la Vidin,
la Plevna, Rahova, Smârdan,
,, curcanii"- nvinseră pe Osman
şi-au fărâmat turcescul jug străin.
.................................................. ..............
Să nu uiți român că eşti,
că au luptat cu uriaşi
şi n-au făcut înapoi paşi
o mână de clăcaşi la Mărăşeşti.

Suntem buni, dar ne-am născut
din neam de zimbri, nu coconi;
de frica noastră, -n panraloni
chiar Adolf Hitler şi suita au făcut.
.................................................. ......................
Nu uita român că eşti,
că eşti un suflet infinit
cum în Coloană ți-a zidit
Brâncuşi spre cer fereşti.

Când de urât ai leşinat,
Enescu sus te-a ridicat
la Grigorescu-n ,, Car cu boi",
iar Eminescu ți-a dat cerul înapoi.

.................................................. .........................
Nu uita că eşti român;
când spun român, eu spun viteaz,
cinstit şi drept cu un obraz
ca al lui Zamolxe cel bătrân.

Fii român ca în trecut;
când traiul îți era mai greu
şi Dumnezeu era ateu,
în steaua țării tale ai crezut.

Oamenii sunt muritori,
dar noi zidim pe acest plai
şi pentru dupa moarte rai,
avem copii, suntem nemuritori.

Fii român în orice gând,
şi-atunci când spada ți-o ascuți,
şi când iubita ți-o săruți,
sau naşte pruncul tău plângând.

Eu n-am uitat, şi cum să uit ?!
Că nu-i in lume alt cer plin
de-atâta pace şi senin
sub care mama să mă fi născut!

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

,, PE UNDE A UMBLAT DUMNEZEU" creşte un Înger


Notă de lectură

Val Răzeşu

,, La început a fost Cuvântul" ( Evanghelia după Ioan).
- Ce este altceva Cuvântul decât floarea gândului? Dar gândul, ce este? De unde vine el?
Din mental, spun metafizicienii. Rezultatul umor procese fizico-chimice, spune ştiința. Dintr-un plan atemporal al realului, in definirea reprezentării prin atributele accesibile simțurilor, spun filozofii. Sunt multe asemenea teorii. Doar teorii şi ipoteze. Se omite mereu faptul că noi făurim universul, şi nu invers. Că tocmai de aceea este fantastic, de neînțeles. Nemărginit. Şi, culmea, de neimaginat! Paradoxal, trăim în ceva din noi ceva de dincolo de noi...
Atunci, cum?
Răspunsul este cât se poate de simplu: Dumnezeu! Dar nu dumnezeul acela care stă cu toroipanul in mână, tupilat printre tufele unui rai abstract, abia aşteptând un motiv pentru a ne da la gioale...
Dumnezeu este Cel pe care îl simțim privind din spatele ochilor noştri minunatele creații din Lumina care Este El. Fiind ,, Lumină şi Iubire", este simultan , Alpha şi Omega, Începutul şi Sfârşitul" a tot ce n-a fost, s-a ivit şi a murit pentru a fi iarăşi, nenăscându-se niciodată!
- Scuzați această introducere nu prea ortodoxă în Lumea Poeziei. Lumea Cuvântului, floarea gândului din grădina raiului dintotdeauna. Poezia este ,, Împărăția cerurulor" promisă. Dacă am avea credință ,, măcar cât un grăunte de muştar", am şi trăi-o. Nu o putem moşteni decât în duh, după ce ,, ne naştem a doua oară". Şi nu este doar verosimilă, veridică; este duh în stare pură, ,, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat". Suntem creatori, nu creaturi. Doar, ca prea ades confundăm soma cu spiritul care asigură unitatea materială a lumii ,, precum în cer, aşa şi pe pământ". De aceea am venit aici cu o exemplificare de necontestat, plecând de la maxima că ,, Omul este suma realizărilor sale".
Sunt sigur că unii dintre d-vs au bănuit de la început că este vorba despre părintele poet DUMITRU ICHIM. Cercetați, cântăriți, disecați scrierile sacre ale lumii şi vă veți convinge că puține, foarte puține, ar putea rezista în fața harului poetic al domniei sale. Am tot căutat o poezie reprezentativă pe care să o pun aici, drept exemplificare. Şi nu am găsit. Pentru că fiecare în parte şi toate împreună, sunt una. Puse una lângă alta, nu se lipesc nişte cioburi, se naşte un vas de preț.
Personal, nu ştiu cum l-aş putea saluta corect: , Sărut dreapta, părinte" sau , Felicitări, maestre". Pentru simplul motiv, că scrie într-adevăr Poezie dar fiecare vers strigă ,, Veniți de luați Lumină!"... Ca preot, conform dogmei, ar fi ,, robul lui Dumnezeu". Ca poet însă, este liber servitor care înmulțeşte talantul încredințat de Stăpân. Şi, îndrăznesc să spun, îngerului coborât în inimă îi tresar aripile a zbor in psalmii către Dumnezeu Cuvântul Intrupat. Sfintenia nu vine din faptul că înalță psalmi de lumină, ci din locul unde aprinde candela Adevărului Legii Neschimbate. Iar omeneasca frumusețe a poemelor sale o degustă cu adevărat doar cel care măcar atinge mai întâi în sine cerul.
Departe de mine gândul de a-i face reclamă, nu are nevoie de aşa ceva, aşa cum Dumnezeu nu are nevoie de reclamă. Încerc doar să împlinesc cuvintele lui Iisus ,, Dați Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!"
Mulțumiri din suflet că existați, părinte poet DUMITRU ICHIM!

☆ Totuşi, acum, la final, am luat in mod absolut aleatoriu, acest clip cu poeme ale domniei sale, sper să placă acelor dintre d-vs care vor avea bunăvoința să le citească. Audiție şi lectură plăcută!
☆☆ În data de 5 decembrie, ora 18 şi 30, la librăria Sophia din Bucureşti, str. Bibescu Vodă 19, va avea loc lansarea noului volum de poezie ,, TU ŞTII CĂ TE IUBESC" de DUMITRU ICHIM.

FELICITĂRI VEŞNICULUI ÎNDRĂGOSTIT!

2 decembrie 2016

VAL RĂZEŞU


https://www.youtube.com/watch?v=vhO8E6EQhfA

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

NU ŞTIU DE-O PRIMĂVARĂ DE APOI

Val Răzeşu

replică la ,, IARNA MEA", de LUCIA BARBU

Tu ai plecat din iarna vinovată
că te-a urcat în şaua de ninsori
cu aripa rănită atârnată
din visul vieții nămețit de flori.

Ai adunat albastrul tot în rochii
şî flacăra din stânga toată-n tiv,
şi-au desenat cu păpădie ochii
pe crivățul sosit fără motiv.

Ai fost vioară, Cântecul te-a vrut
şi te-a cuprins cu-mbrățişări de strună,
dar n-ai simțit arcuşul, ai crezut
că lunecă doar razele de lună.

Sub pleoapele amirosind a ger
tu te-ai întors în iglul de cutume
pe care l-ai luat cu tine-n cer
sub candela regretelor postume.

Şi lacrima-i sub pleoape zăpăcită,
nu ştiu de-o primăvară de apoi,
fugind de brumă, frunză vestejită
ce se ascunde-n viscolul din noi...

VAL RĂZEŞU

☆☆☆


IARNA MEA

de LUCIA BARBU

Cuvintele mi-au amorțit pe buze,
Şi câte aş mai fi avut de spus,
Dar soarele s-a hotărât să plece,
S-a dus să doarmă un pic şi a apus.

Şi nu mai pot acum să pun în versuri
Din nebunia ce m-a mântuit
Când am crezut cu pură inocență
Că-n suflet mai e loc pentru iubit.

N-am dreptul să mai cred în primăvară
Când iarna-mi bate-n uşă cu troiene
Şi când se-aştern nămeții albi pe frunte
Iar țuŕțurii mi se anină-n gene.

A fost ca-n visul unei nopți de vară
Din care m-am trezit deodată-n ger,
Îmi fac un iglu să m-ascund de mine
Şi de speranțe deşarte care pier.

☆



http://i211.photobucket.com/albums/bb16/scal5/belaimg/xe1.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu
(https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

CÂNTECUL, TĂCEREA ŞI-A STRIGAT

Val Răzeş

replică la poezia ,, CUVINTE NESCRISE", de LUCIA BARBU

Grădinile nu-şi uită trandafirii,
doar îi aşează toamna, obosiți,
să doarmă în cuvintele iubirii
în poezii nescrise înfloriți.

În taina ta, ascunsă atât de bine
sub aripa surâsului pierdut
pe margine de gânduri în ruine,
prezentul se conjugă la trecut.

Nu s-a născut, nu s-a murit, doar viața
a junghiat cuvântul fermecat,
şi s-a fâcut de seară dimineața,
şi Cântecul, tăcerea şi-a strigat.

A fost pe cruce pironit un Paşte,
firesc îi e un miel înjunghiat,
din propria cenuşă vei renaşte
ca stea în palma Celui Luminat.

Poveştile nu se sfârşesc în tină,
adu-ți aminte-n ceruri, ai ştiut
că vei sui ca Floare de Lumină
pe lujerul ce nu te-a cunoscut.

Arde în templul tău de necuvânt
un ciot de lumânare efemer,
lumina furişându-o din pământ
ca trandafir ce urcă înspre cer...


VAL RĂZEŞU


☆☆☆


CUVINTE NESCRISE

de LUCIA BARBU

La umbra unui gând, ținut în taină
Am adunat cuvintele-n tăceri,
Din spuza nopții l-am țesut o haină
Bătută-n amintirile de ,, ieri."

N-am vrut să-ți scriu cuvinte desuete
Despre povestea care s-a sfârşit,
Le-am îngropat adânc sub un perete,
Al templului din vise construit.

Poate-a murit 'nainte de-a se naşte
Povesta sugrumată de cutume,
Un miel sacrificat în zi de paşte
Şi au rămas doar amintiri postume.

Mă bântuie fantoma unui vis,
Un ciot de lumânare fumegând,
Despre cuvinte care nu s-au scris
Şi dorm acum la umbra unui gând.

☆

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)


EŞTI CA LUNA

Val Răzeşu


Tu eşti noapte de lumină, stele-ți freamătă în păr,
În privire îți ascunde, luna, umbra de mister,
Gândul rumeneste şoapta ce mă face adevăr
Când îți scriu în poezie numele albastru: Cer.

Nu te amăgi că moartea, încă mai puțin şi viața,
Va putea şterge povestea ce o scriu fără să ştii,
Toate nopțile din mine-ți vor aduce dimineața
Lacrimile de lumină, pe aripi de ciocârlii.

De-aş vorbi de depărtare, doar delir ar fi-n idee,
Tu esti floare de destin, însă, eu sunt rădăcină
Şi-am să te îmbrățişez în poemul meu, femeie,
Nopților ce mă alintă în sărutul de lumină.

Eu sunt Cartea ta de Floare ce zâmbeşte cu parfum
Dintr-un dor nepământean, mă întorci filă cu filă
Şi tresare a vioară şi țărâna de pe drum
Cântec de nemărginire prefăcut în clorofilă.

Când, ajuns la judecată, să dau socoteală grea
Cum m-am risipit în lume, îi voi face să roşească
Pe toți îngerii ce-i port încă sub aripa mea,
Că nu au văzut în clipă veşnicia ta să crească.

Cerne Dumnezeu prin sită, din suspine vrea să strângă
Lacrimile ce vei cerne când voi fi la altă casă
Şi doar una -plânsul lumii - să o pună-n partea stângă,
Unde locuieşti tic-tac-ul strălucirii de mireasă.

Peste hăul ce mă strigă, tu eşti zorile de zi
Ce îmi mângâie tristețea ca un ropot de verdeață
Prins în clipele de iarbă, unde îți voi înflori
Chipul tău de noapte lină, într-un fel de dimineață...

5 decembrie 2016

VAL RĂZEŞU

https://media.giphy.com/media/l0HlxJeP17s1fjEM8/source.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




CERUL DIN CATEDRALĂ NOUĂ

Val Răzeşu




Te-am necuprins cu cerul în catedrală nouă
Şi, liniştea tresare din clopotele vechi
Ca razele de soare pe boabele de rouă,
Cercei strălucitori la floare în urechi.



Din depărtări de cântec şi năluciri de vis
Mă cheamă-n dor de tine icoanele pictate
Într-un sărut uitat cândva pe cord deschis,
În clopotul de taină, şi bate-n dungă, bate.



Tu ştii că am nuntit ca două flori de crin,
Ne-a cununat parfumul, în armonii divine
Mi-ai pus pe buze cerul, şi l-am făcut senin
Ca fluture albastru, pe-altarul de stamine.



Atâta frumusețe nu-i pentru muritori
Chiar dacă le tresar aripile promise,
Şi, totuşi, Dumnezeu e-n cupa unei flori
Şi raiul în sărut, cu porțile deschise.



Îngenuncheat în mine, din mirul care-mi eşti
Destinul meu de flutur îl tragi încet de funii
Şi sus, pe cruci de aur, răsună vechi poveşti
La care se închină poeții şi nebunii...



2 decembrie 2016

VAL RĂZEŞU



https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/d3/83/54/d38354926a005fc9c673cca3973dfb4d.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu)

ORICE MAMĂ URCĂ SCARA

Val Răzeşu

De ce plângi, soră frumoasă,
te aşteaptă între sfinți
frații ce-au plecat acasă,
în albastrul din părinți.

Urcă-ți scara de uimire
că erai şi nu mai eşti
decât îndumnezeire
coborâtă în poveşti.

Ți-ai scăldat privirea-n rouă
precum vrabia-n cenuşă
şi-ai deschis lumină nouă
cerurilor de la uşă.

Florilor le-ai luat uium
gingăşii de negândit
în sărutul de parfum
fluturelui poposit.

Şi-ai copilărit a nuntă
în biserici de secunde,
( veşnicia e măruntă,
creşte dacă te pătrunde ...).

Stea în noapte fermecată
ai urcat, dintr-un suspin
de vioară fermecată,
mirelui cu gust de crin.

Vrând a te striga pe nume,
din surâsul lui bătrân
ți-a trimis îngeri în lume
Dumnezeu, să-i pui la sân.

Le-a crescut aripa, zboară,
,, mamă" te-au strigat, şi, vai,
orice mamă urcă scară
nevăzută către rai.

Le pictează cu penelul
curcubee peste nor
Cel ce le cunoaste felul
lor de-a fi, nemuritor.

În albastrul din părinți,
frații ce-au plecat acasă
te aşteaptă între sfinți,
de ce plângi, soră frumoasă...

5 decembrie la 17:02 ·

VAL RĂZEŞU



https://www.facebook.com/ILoveMotherMary/videos/vb.489004561144161/1307361712641771/?type=2&theater

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)

CÂND CERUL URCĂ FRUNTEA

Val Răzeşu

Ți-ai împlinit menirea, te naşti a doua oară,
te simt plutind în cântec în cordul ce asudă
sub fluturii de nea ce bat a primăvară
topind aripi pe floare visând a iarbă crudă.

Tu vii din depărtări ce sunt de necuprins,
ori sunt pierdut in tine cu setea de apoi
din spatele privirii în care m-ai cuprins.
şi cerul lăcrimează în nesfârşite ploi.

Opreşte-te o clipă-n mirarea de a fi
atâta de departe şi-atâta de în mine
când cerul urcă fruntea şi-ncep a străluci,
în clopotul din stânga, smaralde şi rubine.

Să mint, dar până când, pe cine, până unde?
când bate-n mine ploaia, aprind un adevăr:
că Dumnezeu există, şi raiul mă pătrunde
când îți încurcă noaptea cu stelele în păr.

Tu te-ai născut în versuri, eu voi pleca poem,
în urma ta, țărâna mă lăcrimează crini,
din depărtări de slavă, pe nume când te chem,
lumina cruce-şi face în ochii tăi senini.

Nu-i ploaie, spăl în vise atâtea depărtări
ce îți sărută mâna amirosind poeme,
şi vei urca în Carte pe treapta unei scări
ce te îmbrățişează de dincolo de vreme.

7 decembrie 2016

VAL RĂZEŞU


https://lh4.googleusercontent.com/-e2KDJJ9TaTk/VIfXdLR8pUI/AAAAAAAACNQ/Fml8txg24B0/w800-h800/drt.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




AM SĂRUTAT O POEZIE

Val Răzeşu




Strigă marea, draga mea, ,, Revino
unde ai umblat în altă viață!",
valul murmurând a dimineață
şopotind ,, Iubito...", nu ,, Străino.."



Spui că...niciodată, şi zâmbeşti,
nu îți vezi în răsărituri chipul
desenat cu soare pe nisipul
dorului din mine şi poveşti.



Poate ai uitat că a fost vară
în cuvântul tău de început,
mi-ai furat lumina din sărut,
să nu urce soarele în seară.



Te-am îmbrățişat, ori, cine ştie,
a făcut-o îngerul fugar,
poate nici nu ai avut habar
că te-a sărutat o poezie.



Țărmul te priveşte în talaz ...
Ce te miri, îmi eşti dintotdeauna
liniştea ce potoleşti furtuna
lacrimii prelinse pe obraz.



Te ascunzi în briza ce adie,
fără tine totul e un hău.
Ca un pescăruş, în largul tău,
draga mea, te scriu în simfonie.



6 decembrie 2016

VAL RĂZEŞU





https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/ba/e2/7a/bae27ade394575bea445f9792508a8f6.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




FĂCLIE

Val Răzeşu




Nu sunt sumă de cuvinte rotunjite în rostire,
fiecare poartă-n sine rădăcina unui cânt,
o litanie de clopot ce mă spală de pământ
şi mă-nalță către tine din Lumină şi Iubire.



Soră dragă, Poezie, numai tu să ştii mereu,
doar de dragul tău lumina moştenită dar de viață
îmi preface dorul stele murmurând a dimineață
şi în fluturi care zboară într-un vis numai al meu.



Tu nu vezi că ard făclie înaintea ta un pas
murmurând de dragul tău, ploaia asta de scântei
nu auzi cum se strecoară în balansul din cercei
să-ți şoptească la ureche că va fi un bun rămas?



Nu-i delir, din necuvinte urcă mai presus de fire
ruga mea, să crească flori în țărâna care poartă
urma paşilor prin lumea ce mi te-a adus în soartă
să îmi scrii cerul pe buze cu lumină şi iubire.



Nu îmi înțelegi tristețea care mi-a bătut la uşă
şi e bine, fii surâsul care l-am putut purta
doar în Nopți de Înviere, ( unde oare cât voi sta..),
orice rug îşi cheamă clipa risipirii în cenuşă.



Nu îți las în urmă noaptea, adevăr de totdeauna
să îl cauți în tic -tac-ul ce îți numără fiorii
ce îi las în ciocârlia ce îți aureşte zorii
când se duce la culcare, aiurând de mine, luna.



6 decembrie 2016

Val Răzeşu



https://is03.ezphotoshare.com/2016/11/18/KoRKwg.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




PRECUM ÎN CER, AŞA ŞI PE PĂMÂNT

Val Răzeşu




Am să scriu cu flori, visez
o grădină adevărată,
să te fac iar vinovată,
numai meri am să plantez.



Ştie Dumnezeu de mine,
gândul ce mi-a încolțit,
nu se supără, văd bine,
mă ajută la sădit.



El, Cuvântul, Nenăscutul,
când S-a bucurat Să Fie
şi-a ascuns tot absolutul
într-un vers de poezie.



Nu ştiu ce-a gândit în sine,
de-a făcut şi un Adam
gol şi fără de ruşine,
pus pe şotii şi bairam.



Iar din sfântă îndurare
te-a făcut pe tine, Evă,
şi-a plâns raiul de uimire
urcând merele din sevă.



Nu mă dumiresc, ştia
că de-atâta goliciune
voi păcătui cu ea
în cerească rugăciune.



Care şarpe, bată-l vina,
vinovat s-ar fi găsit
de nu îl punea-n grădina
mărului cu fruct oprit...



Vai de pielea lui solzoasă!
Îți spun eu ce-i adevăr:
- urma dinților, frumoasă,
m-a făcut să muşc din măr.



Mincinoasă e psaltirea,
la ce ar fi raiul bun
de nu am trăi iubirea,
fie ea sub măr sau prun.



Din iubire şi noblețe
ai făcut Pământ, apoi,
să-l imbraci în frumusețe,
ne-ai trimis atât de goi...



Tu le ştii pe toate cele,
am făcut ce-ai presupus:
iad şi rai, bune şi rele,
ce-am văzut acolo, Sus...



10 decembrie 2016

VAL RĂZEŞU


http://bestgif.su/_ph/3/2/700770633.gif

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




EŞTI FEMEIE, EŞTI IUBITĂ

Val Răzeşu




Te visez cu ochi deschişi
în caleşti de aur, gândul,
în poem, sărută rândul
cel cu îngerii proscrişi.



Şi bat trap în necuvinte
inorogii puşi în frâu,
fată unduind a râu
către marea dinainte.



Pescăruşii mei de dor,
ce ,, cuvinte"- şi spun pe foi,
încă zboară între noi,
nu auzi chemarea lor?



Tu ştii bine, bine ştii,
bate ceasul meu de ducă,
testament îți las, năucă
lacrimă de poezii.



Dar mai ştii prea bine, da,
în metafore de-a valma
sufletul ți-ating cu palma
în sărut, ce-l vei uita.



Un cuvânt mi-a frânt vecia
mea de simplu muritor,
n-ai simțit din florăria
slovelor, că mor de dor.



Doar în ultima clipită
din al anilor talaz
îți va curge pe obraz
lacrima de dor nuntită.



Şi-ai să vezi în cer deschis
cel mai mare adevăr:
muritorul ce te-a scris,
cum îți prinde stele-n păr...


13 decembrie





VAL RĂZEŞU






https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/15492305_348520015521299_3038181568705565853_n.jpg ?oh=022084c5b84d0ad4a398ede9b9e2ec97&oe=58EB264C

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




TE ÎMBRĂȚIŞEZ CA MIRE

Val Răzeşu




Eşti mireasa din Cuvântul care scrie poezii...
Nu, eşti poezia care mă sărută ca mireasă
la altarul ce cunună clipele în veşnicii
şi îți pun pe deget cerul meu, fată frumoasă.



S-au aprins în slavă stele, lumânări de cununie,
pleoapele-mi clipesc a iarnă ce ascunde primăveri,
ghioceii de pe tâmple, din uimirea lor târzie,
urcă înspre ciocârlie cântecele din tăceri.



Te îmbrățişez ca mire ce-a lipsit în ziua nunții
pământeşti, scriind cu aur astăzi trena de mireasă
pe covor de necuvinte tresărind sub osul frunții
lacrimă pe care cântă dorul, pasăre măiastră.



Arde-mă cu sărutarea unde-l porți pe Dumnezeu,
îți las urma paşilor înspre tine tristă, dar
se vor lua crinii de mână în privirea ta mereu
sărutând crucea luminii în surâsul de nectar.



Între noi, cu nepăsare a dormit, năucă, soarta,
altfel te-aducea codană la băiatul ce ştia
să te-mbrățişeze-n înger, ce ştia deschide poarta
ce nemărginirea toată într-o noapte ți-o scria.



Ştii ceva, soră mai mică? Eşti atâta de frumoasă
de m-arăt uimit în ziuă, ca un simplu muritor.
Cel din spatele privirii-ți duce trena de mireasă,
noaptea te îmbrățişează ca un mire ars de dor..


14 decembrie 2016

VAL RĂZEŞU






http://www.revistanunta.ro/wp-content/uploads/2016/04/coafuri-mireasa-10.jpg

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




TE SCRIU PE CER CU FLORI

Val Răzeşu




Eu te scriu pe cer cu flori
când se zbate-n piept măiastra
şi deschid spre rai fereastra
ciocârliile în zori.



Stelele ascunse-n rouă,
verde de smarald tresar
când pe buze de hoinar
îmi împarți lumina-n două.



Te desfac pe portativ
în săruturi de extaz
de roşeste în obraz
dorul meu definitiv.



Şi, în cântecul de şoapte
din fiorii ce ți-i fur,
poezie-i trupul pur,
fulgerată peste noapte.



Îmi zâmbeşti din depărtări,
siderată de minune,
sora mea de vis şi rune,
ce te scriu cu desmierdări.



Nu mai pot şi nu mai ştiu
cerul din priviri să-l mint,
îmi torni aur şi argint
în poemul ce te scriu.



Te îmbrățişez ca Muză,
în tic-tac inima ştie,
m-ai făcut cu gingăşie
din luceafăr, buburuză...



17 decembrie 2016



https://encrypted-tbn2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSLIwT80GKCHHwjQ2BAxCyklLERlRz8C pvT7xpLeZGHSLVfBfg-

[latan.elena]

Val Răzeşu (https://www.facebook.com/val.razesu?fref=nf)




A NINS NUMAI AFARĂ

Val Răzeşu




Trandafir de taine grele
te-am chemat în primăvară,
( ochii lumii să se-nşele...).
că a nins numai afară.



Ce văd ei e doar povestea
ce a zămislit-o lutul,
din ninsoare ți-aduc vestea
că sfârşitu-i începutul.



Semănăm păreri de trup...
Lângă coasă şi otavă
doar cuvintele îşi rup
partea neagră, de otravă.



Sunt în fulgii ce-ți sărută
dorul adormit idee,
din lumină ne-ncepută
te îmbrățişez, femeie.



Te-am scris lacrimă pe cer
şi, plecat la Dumnezeu,
din lumina care pier
să te plâng în curcubeu.



Curcubeu misterios,
când vecia se îndoaie
din îngheț în vis de ploaie
peste chipul tău frumos.



Ce-i o iarnă, draga mea?
O nimica fără viață
dacă nu eşti fulg de nea
sărutând o dimineață..



VAL RĂZEŞU



https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/ad/08/6e/ad086e5c8785fd6d568ffb1a8b26c4ed.gif